4.

Statut personaje

Personaj realist şi modern, Otilia este o tânără de optsprezece ani, fata celei de-a doua soţii a lui
Costache Giurgiuveanu, femeie frumoasă şi bogată care murise de supărare şi-i lăsase lui toată averea,
împreună cu îndatorirea creşterii Otiliei, rămasă de mică fără mamă. Costache iubeşte „fe-fe-tiţa” dar
avariţia îl împiedică s-o înfieze oficial şi astfel să-i asigure un viitor. Otilia Mărculescu este un personaj
principal şi totodată un personaj eponim (care dă numele operei). Ea este tipul feminităţii misterioase şi
controversate, „eroina mea lirică” în viziunea autorului.

5. Trăsături personaje

În conturarea personajului, Călinescu utilizează tehnica modernă a reflectării, imaginea ei fiind relativă,
privită din mai multe unghiuri de vedere. Astfel că personalitate ei este una ambiuguă şi enigmatică.
Moş Costache o sorbea umilit din ochi, iubind-o foarte mult pe „fe-fe-tiţa” lui, Pascalopol o admiră şi o
consideră o „fiinţă gingaşă”, „o ştrengăriţă”, „o artistă” sau „o floare rară”. Pentru Aglae însă, ea e „o
fată fără căpătâi”, „o dezmăţată”, „o stricată”, catalogări izvorâte din răutate şi invidie. Tot admirativ o
caracterizează şi Stănică Raţiu: „Nostimă fată, Otilia”, „deşteaptă fată”, dar „şireată”. Aurica o urăşte şi o
invidiază pentru că are succes la bărbaţi. Otilia are capacitatea de a se autocaracteriza în mod lucid:
„Sunt foarte capricioasă, vreau să fiu liberă! Mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată … eu sunt
o zăpăcită…” Este deci o fire contrastantă cu alternanţe între teribile copilării (aleargă desculţă prin
iarbă) şi raţiune rece şi profunzime în gândire, între faptul că este împrăştiaţă şi dezordonată dar totuşi
înţelegătoare şi plină de tact în comportamentul faţă de moş Costache şi faţă de răutăţile clanului Tulea.
Otilia întruchipează şi misterul sufletului feminin: tânără inteligentă, cu sensibilitate artistică, cu atracţie
către lux şi călătorii, fascinantă şi imprevizibilă, împrăştiată şi visătoare, matură prin felul în care judecă
relaţia cu Felix. Cei doi bărbaţi (Pascalopol şi Felix) sunt tulburaţi şi ei de această complexitate.