PARTICULARITĂŢI ALE CERCETĂRILOR DE MANAGEMENT

COMPARAT

1. Complexitate superioară

2. Volum de muncă mare şi divers

3. Asigurarea echivalenţei
Echivalenţa = asigurarea unei astfel de abordări care, prin
conceptele şi metodele utilizate, informaţiile culese şi
modul de prelucrare şi interpretare a lor să evite apariţia de
distorsiuni, formulând concluzii coerente, în special în ceea
ce priveşte luarea în considerare a specificului cultural.
2 abordări:
• Abordarea standardizată = folosirea aceloraşi
concepte şi metode şi în acelaşi mod pentru analiza
managementului în diverse ţări
• Abordarea echivalentă = folosirea de concepte,
metode, criterii, etaloane parţial identice, parţial
diferite în vederea luării în considerare a specificului
cultural din fiecare ţară
4. Costuri ridicate

5. Dificultăţi deosebite
 ETAPELE UNUI STUDIU COMPLEX DE MANAGEMENT
COMPARAT

1. 2. 3. 4. 5.

Stabilirea Precizarea Eşantionarea Traducerea Măsurarea

scopurilor tematicii subiecţilor de materialelor şi
studiului investigat implicate instrumenta
lizarea
fenomenelor
manageriale

6. 7. 8.

Administrarea Analiza Formularea

desfăşurării informaţiilor concluziilor
investigaţiei şi
valorificarea
rezultatelor

Etapele studiului de management comparat

1. STABILIREA SCOPURILOR STUDIULUI

• Teoretice
• pragmatice
Aspecte:
• definirea culturii
• tipul de abordare metodologică (standardizată sau echivalentă)
• stabilirea echipei de realizare a studiului
2. PRECIZAREA TEMATICII STUDIULUI
Cerinţe:
• Tematica să prezinte aceeaşi importanţă în fiecare context cultural
• Subiectul conceptual să fie echivalent (comparabil)
• Specificitatea subiectului să fie egală în cadrul diferitelor grupuri
3. EŞANTIONAREA SUBIECŢILOR INVESTIGAŢI
 • stabilirea tipului de subiecţi ce vor fi investigaţi (firme mici/mari, firme din
industrie/agricultură etc.)
• stabilirea mărimii eşantionului
• stabilirea culturilor de investigat
Tipuri de eşantioane:
• reprezentative
• perechi
4. TRADUCEREA MATERIALELOR
5. MĂSURAREA ŞI INSTRUMENTALIZAREA FENOMENELOR
MANAGERIALE
• Echivalenţă a limbajului utilizat
• Echivalenţă a variabilelor folosite pentru caracterizarea proceselor de
management
6. ADMINISTRAREA ŞI DESFĂŞURAREA INVESTIGAŢIEI
• Stabilirea modalităţilor de lucru cu colectivităţile investigate pe baza elaborării
instrucţiunilor de realizare a cercetării
• Efectul HEISENBERG
7. ANALIZA INFORMAŢIILOR
8. FORMULAREA CONCLUZIILOR ŞI ANALIZA REZULTATELOR
• Scopuri teoretice: cărţi, studii prelegeri
• Scopuri practice: metodologii, modalităţi practice de acţiune
 TIPURI DE STUDII DE MANAGEMENT COMPARAT

Etnocentrice
Parohiale

STUDII
Policentrice
Sinergetice

Comparative
Geocentrice
STUDII PAROHIALE
• Se investighează o singură cultură de către cercetătorii din cadrul său
• D.p.d.v. al orientării cercetărilor, cel mai adesea sunt axate să dea un răspuns la
întrebarea: care este comportarea oamenilor în procesele de management şi
de execuţie din cadrul unei organizaţii?
• Ca sferă tematică : se ocupă de toate problemele semnificative ce definesc sfera
managementului
• Includerea lor în sfera studiilor de management comparat este determinată de
tendinţa evidentă, în special în SUA, de a extinde valabilitatea concluziilor
studiilor parohiale şi asupra managementului din alte ţări

STUDII ETNOCENTRICE
• Investigaţii iniţial proiectate şi realizate în cadrul unei culturi, de către
cercetătorii ce-i aparţin, sunt repetate în a doua cultură
• Întrebarea: teoria valabilă pentru cultura A este aplicabilă şi pentru
cultura B
• D.p.d.v. al metodologiei propriu zise se urmăreşte o abordare standardizată a
celor două culturi (se încearcă să se menină identice toate aspectele
metodologice implicate)
• Sunt primele studii autentice de management comparat

STUDII POLICENTRICE
• Se elaborează în mai multe culturi de către echipe de cercetare aparţinând
culturilor respective
• Descrierea, explicarea şi interpretarea practicilor manageriale din cadrul
anumitor culturi specifice
• Aspectul teoretic major urmărit este identificarea unei structuri de relaţii
care reflectă o anumită cultură
• Investigaţiile se axează asupra identificării diferenţelor dintre culturi,
urmărindu-se surprinderea specificului fiecăruia
• Critici: echifinalitatea (rezidă în aceea că presupune existenţa mai multor
modalităţi manageriale şi abordări culturale distincte pentru realizare oricărui
obiectiv sau scop specific de management) şi relativitatea culturală (se referă
 la faptul că nici o modalitate managerială de îndeplinire a unui obiectiv,
specifică unei culturi, nu este superioară altora).

STUDII COMPARATIVE
• Identifică similarităţile şi deosebirile în cadrul a două sau mai multor
culturi
• Intrebarea: care aspecte ale teoriei managementului sunt universale şi
care culturale specifice?
• Metodologia: 8 etape

STUDII GEOCENTRICE
• Aria de investigare: corporaţii multinaţionale
• Întrebare: cum funcţionează corporaţiile internaţionale şi cum poate fi
perfecţionat managementul lor
• Caută să descopere similarităţile culturilor în cadrul cărora operează
corporaţiilor multinaţionale

STUDII SINERGETICE
• Se concentrează asupra înţelegerii structurilor de relaţii şi teoriilor
manageriale care se aplică atunci când, persoane aparţinând mai
multor culturi, se interacţionează în procesul muncii
• Furnizează răspunsuri referitoare la legităţile ce guvernează interacţiunea
şi managementul persoanelor ce aparţin diferitelor culturi şi la
condiţiile în care abordarea universală, folosind similarităţile certe ale
diferitelor culturi, este cea mai posibilă şi cea mai indicată şi în care se
recomandă o abordare pluralistă ce utilizează specificităţi culturale
identificate
• Deosebiri majore ale studiilor sinergetice, comparativ cu precedentele:
o Se concentrează asupra înţelegerii interacţiunilor dintre persoane
aparţinând diverselor culturi şi nu descrierii culturilor (parohiale,
etnocentrice, policentrice, comparative)
o Au în vedere cu prioritate crearea de structuri sau modele ale
managementului şi organizaţiilor, şi nu identificarea de configuraţii
 care apar în mod natural, frecvent, prin accentuarea similarităţilor
şi deosebirilor
o Se axează asupra înţelegerii, armonizării şi generării celui mai bun
echilibru între modelele culturale specifice şi universale de
amangement, şi nu înţelegerii similarităţilor şi deosebirilor dintre
acestea, întâlnite la toate cele 5 tipuri de studii menţionate.