Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați

Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

Elemente de urbanism și amenajarea teritoriului

Municipiul Brașov

Prof. Coordonator: Lect. Dr. I.Sorcaru

Student: Munteanu Mihai

Specializare: Drept

An: II

Grupa: 3
Capitolul I. Repere geografice și administrative generale.

Braşov, capitala judeţului, cu o populaţie de 290 167 de locuitori, este situată în

partea central-estică a României, la poalele vârfului Tâmpa (967m). Important centru
industrial, cultural și de afaceri, Braşov este și un centru universitar de tradiţie. Datorită
numeroaselor monumente istorice și artistice, el este unul dintre cele mai importante centre
turistice ale țării. Existența sa a fost atestată documentar din 1235 pe o veche construcție
dacică și a fost menţionată în documentele teutonilor în 1211-1222.

Oraşul este împărţit în două componente distincte: zona de influență barocă care
şerpuieşte la poalele Tâmpei și a masivului Postăvaru și zona întinsă de blocuri și fabrici.
Principala atracţie o reprezintă oraşul vechi - cartierul Schei, încă plin de farmec, unde veţi
găsi o mulţime de case si obiecte vechi, în special pe filon religios.

Statutul Municipiului Braşov este elaborat în temeiul prevederilor Ordonanţei de

Guvern nr.53/16 din august 2002, privind Statutul-cadru al unităţilor administrativ- teritoriale
şi cuprinde date şi elemente specifice care individualizează municipiul Braşov în raport cu
celelalte municipii din România.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 351/2001, privind aprobarea Planului de

amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a IV-a: Reţeaua de localităţi, municipiul Braşov
este municipiu de rangul I.

Principalele zone, relativ compact construite, aparţinând, din punct de vedere

administrativ municipiului Braşov şi cuprinse în cadrul limitei sale intravilane sunt grupate în
jurul a trei unităţi funcţionale şi anume:

1. Oraşul propriu-zis este împărţit în 12 cartiere: Centrul Vechi, Centrul Nou,

Bartolomeu Nord, Bartolomeu, Astra, Florilor – Craiter (Kreiter), Noua – Dârste, Platforma
Industrială Est – Zizin, Prund – Şchei, Tractorul, Triaj – Hărman, Valea Cetăţii

2. Zona Stupini – care este al 13-lea cartier al municipiului, datorită specificului său
economic şi mai ales structurii sale urbanistice;

3. Zona Poiana Braşov – având un caracter total special de restul oraşului datorită
principalelor funcţiuni: turism montan de nivel internaţional. Toate cele trei unităţi constituie
o singură localitate, municipiul Braşov, în conformitate cu Legea nr. 2/1968, a împărţirii
teritorial administrative a ţării, aflată încă în vigoare.
Capitolul II. Istoric

Originile Brasovului ca oraș medieval se pierd în vremuri întunecate. Descoperirile

arheologice arată că viața a existat aici încă din epoca bronzului, acum 60 000 de ani. Cel mai
impresionant monument antic este sanctarul dacic de la Racos, cu toate că este inaccesibil
turiștilor. O altă dovadă a vieții pe aceste meleaguri este tabăra romană descoperită în Râșnov,
fosta graniță nord-estică a Imperiului Roman. O inscripție în piatră dezvăluie denumirea
dacică a ținutului: Cumidava. Așezările daco-romane (Brașov, Harman, Cristian, Feldioara)
din această zonă stau mărturie că după retragerea romanilor (271), locuitorii (populație daco-
romană) au rămas aici. 

Brașovul a fost inițial menționat drept “Coronă” în 1235, când populația saxonă s-a
stabilit aici. Mai târziu, orașul a fost cunoscut ca Brasco, Brasso, Kronstadt, citadela
Brassovia și Stalin. 

Timp de secole, orașul a fost (și este, încă) poarta către sud și est a Transilvaniei. După
cum arată în opera sa “Ciocnirea civilizațiilor” renumitul profesor de la Harvard Samuel
Huntington, aici se termină (ideologic) Europa. Granita dintre civilizatiile vestică și estică
traversează Brasovul, separând Transilvania de restul României. 

Datorită poziționării sale geografice, la limita dintre Moldova si Valahia, Brașovul a

avut o creștere economică rapidă, devenind una dintre cele mai importante piețe din
Transilvania. În secolul XIV, Brașovul a devenit una dintre cele mai mari cetăți economice și
politice din sud-estul Europei, iar în secolul XVI și centru cultural. Johannes Honterus, un
mare umanist german, a lucrat în mare parte în Brașov, iar diaconul Coresi a tipărit prima
carte românească tot aici. 

Așa cum e de așteptat, orașul a avut o istorie zbuciumată. Zidurile de apărare ale
Brașovului au fost construite între secolele XV-XVII, ca urmare a invaziilor repatate din est și
sud. O parte importantă a zidurilor citadelei stă în picioare și astăzi. 

În martie 1600, Mihai Viteazu a vizitat Brașovul și a organizat Dieta Transilvaniei,

recunoscând drepturile locuitorilor Țării Bârsei.

În 1688, când armata austriaca a cucerit Transilvania, Brașovul a fost ultimul bastion
rămas în picioare. Anul 1689 a fost unul dintre cei mai duri ani din istoria Brașovului. Pe 21
aprilie, un mare incendiu a distrus majoritatea orașului și a ucis 3 000 de oameni. Majoritatea
caselor au fost distruse, iar biserica Sfânta Maria, înnegrita de fum, a devenit Biserica Neagră.
Cetățenii au reconstruit rapid orașul. 

În 1838, George Baritiu a editat primele publicații din Brașov: "Gazeta de

Transilvania" și “Foaie pentru minte, inimă și literatură”. A fost gândită și o revistă de critică
literară care promova scriitorii și poeții români din Transilvania.

În perioada ce a urmat Primului Război Mondial, Brașovul a devenit un centru

economic puternic in Europa, dar orașul a fost parțial distrus în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial. A fost reconstruit, iar clădirile istorice restaurate. În timpul celei de-a doua
jumătăți a secolului XX, administrația comunistă a industralizat forțat orașul, aducând aici
muncitori din restul României și obligând populația de origine germană și evreiască să
părăsească orașul în mulțimi mari.