17. MASURAREA RUGOZITATII’ SUPRAFETELOR 17.1. Generalitati Rugozitatea suprafetelor este definita intr-o acceptiune uzuala , ca ahsainblul neregularititilor suprafetei reale cu pas relativ mic in raport cu-adancimea’ lor, considerate in limitele lungimii de bazi. Neregularitafile , care pot fi: striafii, rizuri, smulgeri de particule de miaterial, urme de sculd, goluri, pori, etc. , apar la prelucrarea (mai ales‘prin aschieré ) a pieselor si se datoreaz4 miscirii osciJatorii a varfului sculei, frecarii dintré. {disul sculei si suprafata piesei, vibratiilor de inaltii frecventa ale soulei sau:masinii-unelte, etc. Rugozitatea suprafefelor, care este doar un aspect al calitatii, se poate evalua in diverse sisteme de referinfa, dintre care cele mai importante sunt: sistemul liniei medii (sistemul M); sistemul liniei infaguratoare (sistemul E); sistemul diferentelor variabile, . Sistemul linei medit (sistemul M_) este sistermul de calcul in care linia medic a profiluiui sau o linie paraleld cu aceasta este aleasé linie de referinta. Figura 17. Lungimea de bazi (1 sau ly ) este lungimea liniei de referinjé aleasa conventional pentru a defini rugozitatea sau ondulafia fara influenta celorlalte abateri geometrice (figura 17.1). Parametrii de rugozitate in sistemul M sunt: + abaterea medie aritmeticé zitdi__R, - media aritmetica a valorilor absolute ale ordonatelor profilului efectiv, definita fati de linia medie considerata ca origine (figura 17.1): if or8 la17. ~Masurarea rugozitStii suprafefelor 105 in care adancimea de nivelare a rugozitafii: 1 R= flral ee a7 _- adéncimea medie a rugozititii sau rugozitatea R, - diferenta dintre media aritmetica a ordonatelor celor mai de sus 5 proeminente si a celor mai de jos 5 goluri ale profilului efectiv, masurate (in limitele Iungimii de baza) de la o dreapti paralela cu linia medie gi care nu intersecteaz profilul (figura 17.2): ((R,+R,+Ry +R, +R, )+(R, +R, +R, +R, +R) 5 (17.2) Figura 17.2 - adancimea totali sau abaterea totali a rugozitatii, Rox — distanfa , pe .axa ordonatelor, intre punctul cel mai inalt si punctul cel mai de jos al profilului ,sau mai simplu, distanfa dintre liniile exterioar4 si interioara ale profilului (figura I7.D: Raz = Omdmax ~ (Yr) min (17.3) 17.2. Misurarea rugozititii suprafetelor Principalele metode care stau la baza constructiei si functionarii mijloacelor do masurare a rugozitéfii suprafefelor sunt: metoda palparii optice; metoda compardrii, metoda sectionarii optice, metode interferentiale, etc. Metodele de masurare se pot grupa dupa cum urmeaza: — metode de masurare fara contact, intre ‘care se deosebesc metode de masurare in puncte izolate , cat si pe elemente de suprafata; = metode de miisurare cu contact, care constau din masur&ri executate in toate punctele situate in Jungul unor linii de pe suprafafa. Din punctul de vedere al nivelului de apreciere, metodele de control al rugozitatii se pot grupa in: —metode bazate pe aprecierea calitativa, prin compararea cu etaloane de rugozitate ;106 Tolerante si masuriri tebnice ~ metode bazate pe aprecierea cantitativ’ a rugozitipii intro sectfune data; = metode bazate pe aprecierea cantitativd integral (global) a rugozititii pe o porfiune data. 17.2. inarea ‘iva a rugozitatii Metodele prin comparare se bazeazi pe aprecierea calitativa a rugozitatii intr-o sectiune dati (alas), prin compararea cu etaloane de rugozitate special executate, pentru toate rugozitatile standardizate, diverse forme de suprafete si metode de prelucrare. Aprecierea mérimii rugozitifii suprafetei se face in special prin compararea pasilor rugozitatii suprafetei si etalonului. Compararea rugozititii suprafefelor prelucrate cu rugozitatea mostrelor se poate face: - cuochiul liber, pentru suprafete cu R, 2 3,2 pum; - cu lupa simpla de citit (cv grosismentul de 2,5x) sau cu lupa binocularaé (2x), pentru suprafefe cu R, > 1,6 ym; - lamicroscopul de atelier si la stereomicroscopul normal, pentru suprafete cu R, = 12,5...0.4 pm; (la piese mici care pot fi asezate pe masa aparatului); - la microscopul sau stereomicroscopul comparator, pentru suprafete cu R,= 12,5...0.1 pm. 17.2.1.1. Controlul cu ochiul liber si cu lupa este suficient de precis ca si se obfing o evafuare cu o eroare de maximum 50% din valoarea nominala, pentru ca are avantajele cxamenului stereoscopic. 17.2.1.2, Compararea cu microscopul de atelier si cu stereomicroscopul normal este posibili daca piesa de controlat este destul de mic& pentru a fi agezatii pe masa lor, alaturi de etalon gi si se vada odata. Microscoapele —_stereoscopice permit 6 cxaminarea punctual a suprafetelor gi dau rezultate ‘bune atunci cand suprafata controlati se compara cu © suprafati de referinta. In schema de principiu a microscopului stereoscopic (figura 17.3) distingem urmitoarele elemente: obiectivul stereoscopic format din lentila 1 si prismele 2 si 2’, care trimite imaginea suprafetei de cercetat 8, aflati pe masa portobiect 9 a microscopului in sistemul binocular format din prismele 3 gi 3’, 4 si 4’ si lentilele ocular 5 i 5°, 6 si 6’. Iluminarea este asigurata de sistemul de iluminare 7. Compararea suprafetei de cercetat cu a celei de referinfé se. face prin evaluarea indltimilor neregularitifilor, éeca ce permite si se compare si suprafefe prelucrate prin procedee T Figura 17.3 diferite.17, —Masurarea rugozititii suprafetelor 107 17,2.1.3, Microscopul comparator permite examinarea simultand a suprafefei piesei cireia urmeaz4 a i se verifica rugozitatea si a suprafefei unui etalon de rugozitate. Se pot controla suprafetele unor piese mari, prin asezarea lui direct pe aceste piese. ‘ Aparatul (figura 17.4) se compune din: sursa de lumina 1; lentila condensor 2; prisma dubla 3 (semiargentat& pe suprafata de lipire); ‘obiectivul 4; diafragma 5; etalonul 6. Fasciculul de lumina va ajunge pe aceasti cale la etalon, de pe care se va reflecta pe acelasi drum si va ajunge la ocularul 7, in care pe jumatate din suprafata vizuala se va observa imaginea _rugozittilor etalonului. De la prisma 3, fasciculul Juminos provenit de la sursa 1 va lua Figura 17.4 calea: obiectivul 4a, diafragma 5a si piesa 6a cu suprafata de o anumité rugozitate. Imaginea acesteia apare tn cealalti jumatate a ocularului 7, puténdu-se astfel face compararea celor doua imagini. 17.2.2. Determinarea cantitati zitatii Cuprinde metode ce permit aprecierea rugozit&tii suprafetelor cantitativ, determinand valorile parametrilor care definesc gradul de rugozitate. Metodele de masurare se bazeaz4 in general pe : principii optice (metode'de masurare’ fir contact cu suprafata) sau prin palpare (metode de masurare prin contact cu suprafata). Metodele optice cele mai folosite sunt cele prin interferenta, utilizand microscoapele de interferenfA $i metoda sectiunii luminoase, utilizand microscopul Linnik-Schmaitz. Metodele prin palpare utilizeaza la masurare profilometre si profilografe. Metoda sectiunii luminoase consti din ,,sectionarea optica” a piesei controlate cu un fascicul de raze sub forma unei benzi de lumina, indreptaté pe suprafaja cercetat sub un anumit unghi (de regula 45 ), realiznd pe aceasta o banda luminoas’, care se frange in dreptul treptei si se va reflecta pe suprafata piesei Juand forma unei linii dubie frante, dupa forma microneregularititilor. Imaginea obtinuté se cerceteazi cu un microscop, avand axa optica perpendiculara pe planul fascicolului incident. Miasurarea rugozitatii dup’ principial expus, se face ou microscopul Linnik- Schmalz. Schema de principiu si o vedere in cdmpul ocular sunt date in figura 17.5. Aparatul (figura 17.5.2) se compune din dou sisteme optice, colimatorul de proiectic, care realizeaz& banda luminoasa si microscopul de masurare, cu care se observa marginile acesteia, Razele de lumina de la sursa L (lamp’ cu incandescenta, 6 V, 15 W) trec printr-un filtru, apoi prin fanta (cu sectiunea de 0,1 mm gi lungimea de 7 mm)108 _Toleranje si masurari tehnice din diafragma S si prin obiectivul schimbabil O, , ajungénd la suprafata cercetati S’1; teflectndu-se, fascicolul dé raze ia imaginea microprofilului suprafefei si dup& ce trece prin obiectivul schimbabil ©,, se proiecteazi in capul-ocular cu gurub micrometric si cu lentila ocular K, Figura 17.5 Sursa L, filtrul de lumina, diafragma S si obiectivul O, sunt montate in tubul colimatorului, iar obiectivul 2, un sistem optic intermediar gi capul-ocular cu surub micrometric sunt montate in tubul microscopului de vizare. Cele dou’ tuburi sunt Inclinate fat de planul vertical la un unghi o = 45°, intre ele formind un unghi de 90°. ” Fasciculul de lumina va proiecta imaginea fantei pe ambele suprafete plane P, si P2 in S’, si S’p. Cele doua suprafete platie P; $i P2 fiind decalate intre ele cu indltimea treptei de rugozitate h si cele doud imagitii ale fantei S" si S”; sunt de asemenea decalate intre ele si observate in ocularul K-al' obiectivului. Mirimea segmentului 5, reprezinta indltimea A a asperitapii (denivelarii), proiectat in ocular $i marit& : b=2hf sino (17.4) unde £ - mirirea transversal a aparatului 17.3. Modul de lacru °. 173.1. fn cadrul metodelor comparative, se recomanda alegerea mijlocului de comparare dependent de'rugozitate’ Tn cazul situafiilor neconcludente, cand metodelé simple uzuale (cu ochiul liber sau cu lupa) nu mai dau satisfactic, la’ suprafete cu asperitifi mici, unde este microgeometriei suprafetei, se apeleaz’ la microscopul comparator, Cele doua piese se porifioneazi astfel_ca constaté ca “pasul.| “Rp al asperititilor de pe suprafata controlata este mai mare sau mai mic'decat pasul pz al asperitdtilor de pe suprafafa17. —Masurarea rugozitafii suprafefelor 199 mostrei, se ia mostra imediat vecind, cu asperitati mai mari, respectiv mai mici gi se repeté verificarea. In cadrul Iucrdrii se determina rugozitatea unui lot de 10 piese, folosind etaloancle de rugozitate prin metoda comparativa, vizual, cu ochiul liber, jupa, microscopul comparator si stereomicroscopul normal, intocmind tabelul 17.1. 17.3.2, Mésurarea rugozitifii cu microscopul Linnik-Schmaltz presupune alegerea prealabilé a perechii de obiective corespunzitoare in functie de marimea asperitatilor, apoi reglarea aparatului cu ajutorul unei cale plan-paralele, astfel incdt si se obtind o imagine neti si perfect clard a calei. Se coboard microscopul pana cAnd pe suprafata calei apare o fanti luminoas& de culoare verde, ciutindu-se a obfine o imagine cat mai clara a acestei fante in cémpul vizual. Se aseazé apoi piesa de verificat in locul calei, orientindu-se astfel ca banda Juminoas sa fie perpendiculara pe directia urmelor de prelucrare, una din marginile benzii si fie neta si rin centrul cAmpului vizual. Odati microscopul reglat, pentru determinarea rugozititii suprafetei cercetate dupd criteriul R, se m&soar& cele mai inalte 5 varfuri si cele mai joase 5 goluri pe lungimea de referinfa gi se calculeazd diferenta mediilor aritmetice a ordonatelor varfurilor gi golurilor. Rezuitatele se tnregistreaza in tabelul 17.2 (constanta aparatului C=0,65). Criteriul Ruax S¢ determina prin diferenta dintre ordonatele varfului cel mai jnalt si 2 fundului cel mai adanc al profilului, in limitele lungimii de referin}a. Avand in vedere ci o singura valoare izolat& nu poate fi concludentd, se repet& méasurarea gi in alte zone ale suprafefei piesei. Tabelul 17.1 : Nr.piesi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Nr-etalon Tabelul 17.2 Diferenta mediilor Rugozitatea R, ‘Simbolul clasel de ragozitate18. MASURAREA ROTILOR DINTATE 18.1. Generalitifi Rofile dintate sunt elemente ale angrenajelor care asigura transmiterea miscarii de rotafie fntre doi arbori. fn conditii reale de functionare, procesul de angrenare are anumite abateri fafi de condifiile ideale. Aceste abateri sunt provocate atat de erorile de fabricatie ale rotilor dintate, eat si de erorile celorlalte elemente ale angrenajului (arbori, lagare, etc.); precum si de erorile de montaj. Controlul rofilor dinfate si angrenajelor are drept scop determinarea abaterilor de prelucrare la diferitele elemente ale danturii, precum si a erorilor provocate de aceste abateri in timpul functionarii, presupunand c4 montarea rofilor s-a facut corect. Se recomanda ca masurarea si controlul rofilor dintate si se fack in conditii cat mai apropiate de cele din exploatare, folosind ca bazé de mésurare alezajut din butucul rofii sau alte baze constructive si de prelucrare, care sunt in acelasi timp si baze de functionare. Standardele actuale, referitoare la rofi dinjate si angrenaje, stabilesc cele trei criterii de precizie (precizie cinematici, functionare lind, de contact al dintilor), la care se adaug& jocul dintre dinti, fiecare criteriu de precizie fiind caracterizat prin indici de precizie de bazi ori prin complexe de indici. Exist instrumente gi dispozitive speciale pentru masurarea elementelor danturii, la care se adaug’ aparate $i instalafii de verificare complex a rotilor, totusi nu s-a putut crea un aparat cu adevSrat universal care si permiti m&surarea pe elemente si verificarea complexé a tuturor tipurilor de organe dintate. Cele mai bune aparate universale de masurat rofi dinate pot msura 7-8 parametri ai rotilor dintate cilindrice cu diametrul pnd la 350, cel mult 400 mm si numai cative parametri ai totilor dintate conice si meleate. 18.2, Masurarea grosimii dintelui Grosimea dintelui g (figura 18.1.) este lungimea arcului de cerc, pe cercul de divizare, intre profilurile de sens diferit ale aceluiagi dinte. Scopul controlului grosimii dintilor este de a vedea dacé s-a respectat valoarea lor nominalé in limita tolerantelor admise. Verificarea respectarii acestor tolerante se face prin m&surarea coardei respective sau masurarea dimensiunii peste mai multi dinti. Pentru a realiza acest control, ar trebui masurati tofi dinfii; de obicei insd, aceast4 operafie se realizeaz& prin angrenarea cu o roafA dinfatii model. Masurarea-grosimii dintelui se poate face chiar pe masina-unealt de danturat, folosind mijloace de pas18.—-Mésurarea rofilor dinjate 111 miasurare. simple (instrumente), capabile si scoat& in evident’ deplasarea profilului, dar prezinti dezavantajul c& baza de mAsurare find cercul capului dintelui, abaterile acestuia influenteazé rezultatul masurarii. Grosimea dintelui se m&soari in mod obignuit cu ajutorul sublerului pentru rofi dintate sau a micrometrului optic. miasurare, in prealabil se procedeazi astfel: — se determin’ numéarul de dini z al rofii (prin numarare); — se masoara diametrul exterior D, [mm] cu un gubler de exterior; — se caléuleaz4 modulul rotii m = D,/(z+2) [mm] informativ si se adopté ca valoare de lucru, valoarea cea mai apropiati din sirul modulelor standardizate (de preferinfa din sirul I) msms; Figura 18.1 — cu valoarea standardizaté a modulului msras Se recalculeaza diametrul exterior al rotii D. sras; pentru a elimina eroarea de masurare la subler; in continuare se va opera ca valori de lucru, la masurare si in calcutele ulterioare cu mszys $i De sus — in final. Ja instrumentul de masurare se fixeazd limitatorul de indltime la -valoarea mszus $i se masoara grosimea dintelui pe cercul de divizare, Pentru verificarea erorilor de misurare, se calculeazi grosimea dintelui pe cercul de divizare cu formula: & = Dz sing [mm] as.) unde diametrul de divizare si unghiul se determina cu relatiile: Da™ Destas ~ 2 msras [2m] (18.2) B= 180°/22 (18.3) 18.2.1, Mésurarea grosimii dintelui cu sublerul pentru dinjate Sublerul de danturd este de fapt o combinatie de douk gublere, cu precizia de 0,02 mm, unul dispus pe verticala gi celalalt pe orizontala. Este format dintr-un echer cu o rig milimetricd verticalé si una orizontali si terminat cu o falca fixd de miasurare. Ca baz de méasurare se foloseste varful dintelui, pe care se aseazi limitatorul de indltime, a c&rui pozifie se fixeazd in prealabil, pe rigla si vernierul vertical cu ajutorul unui cursor de reglare find. Grosimea dintelui se citeste pe rigla orizontala, stabilindu-se apoi abaterea prin compararea rezultatului cu valoarea prevazuti in desene, tabele sau calculaté.”” Sublerul pentru rofi dinfate se executi in doua variante, una pentru modulele de la 1-18 mm, iar alta pentru modulele de la 5-25 sau 35 mm, toate cu precizia de Indiferent ins de instrumentul folosit la”112 _Tolerante si masurati tehnice citire de 0,02 mm. Acesta nu permite masurarea precisa, rezultatele find influentate de variatia cercufui exterior, de erorile provenite de la reglarea riglelor si de uzura rapid’ aciocurilor. 18.2.2. Mésurarea grosimii dintelui cu micrometrul optic Micrometrul optic (figura 18.2.) este construit si functioneazi pe acelasi principiu ca si sublerul pentru rofi dintate. Limitatorul de indltime si ciocurile de misurare au in timpul controlului pozitia prezentata in figura 18.1. Figura 18.2 in ocularul 6 al sistemului optic al micrometrului (figura 18.2.b) se vid dou sciri gradate cu valoarea diviziunii de 0,02 mm: o scard vertical S, pentru reglarea pozitiei limitatorului de iniltime si una orizontala S, , pe care se citeste grosimea dintelui dupa realizarea contactului dintre ciocurile si flancurile dintelui, Citirile se fac in raport cu pozitiile a dou fire reticulare Ry si R2. La masurare, se deblocheazA rozeta de blocare 5 si cu surubul micrometric 4 se fixeazi valoarea modulului pe scara gradat& S) fati de firul reticular Ro. Se blocheaz& rozeta 5. Se introduce dintele rotii intre ciocurile 2 si de la surubul 3 se apropie de dinte, limitatorul I find rezemat de capul dintelui; se opreste manevrarea surubului 3 atunci cAnd acesta incepe si patineze. Grosimea g,, se citeste pe scara gradata S, in dreptul firului reticular Ry. 18.3, Variafia lungimii (cotei) peste dinfi VLn Este diferenfa dintre lungimile maxime si minime ale cotei peste dinti la aceeasi roata (figura 18.3):18. —Miasurarea rofilor dinfate 113 VEn = Ln max Ln min (18.4) Principaiele avaniaje ale acestei metode de misurare sunt: — aparatul de masurare este simplu (subler de exterior cu precizia de 0,02 mm, micrometru obisnuit cu talere (figura 18.4..), micrometru cu parghie si cu talere, dispozitiv cu comparator, etc.); — se poate masura direct pe magina, in timpul prelucrarii dinfilor; — se poate determina usor deplasarea cremalierei de referint4, adicd valoarea cu care Figura 18.3 trebuie deplasat’ scula pentru finisarea prelucrarii; — bazele de masurare sunt flancurile prelucrate ale dintilor, rezultatele masurarii nedepinznd de precizia diametrului cercului exterior al rofii. Cota teoretici L, peste n dinti este normala comuna la doud flancuri antiomoloage, peste un numér de n dinti, in funcfie de numacul z de dinti ai rotii care se verific’. Figura 184 Aceasti normal comuni este tangent’ Ja cercul de baz. Marimea cotei L, este data de relatia: L,=m cosa [ {n-0,5) + z (tga ~a)] (18.5) in cazul particular al rotilor cu profil nedeplasat (6=0) si o=20°: L,=m [1,476 (2n— 1) + 0,01387 z] (18.6) Numiarul de n dinfi peste caré se masoar& cota L, este caloutata astfel ca tangentele la cercul de baz ce determina punctele de-contact A si B ale aparatului de méasurare, s& intretaie profilurile dinfilor ct mai aproape de cercul de divizare, unde profilul are cele mai mici abateri (figura 18.4.2):114 __Tolerante si msurari tehnice n=za/180" +05 (18.7) in cazul in care va rezulta un numér zecimal se va proceda astfel: —pentuk", 9.3) unde J este distanfa dintre centrele celor dowd bile: IaH~n-2=4 as.4) Dupi determinarea unghiului a, conicitatea cdutati se afli cu relafia: K=2iga. Figura 19.4 19.4, Metoda inelelor calibrate Metoda pentru misurarea conicitijilor exterioare este prezentati in figura 20.5. Inelul mare, cu diametrul interior D cunosout (eventnal masurat) se introduce pe con si se mésoara adéncimea de la suprafafa superioara a piesei la inel; apoi se introduce inelul mic, cu diametrul interior @ cunoscut (sau mésurat) si se misoarad adancimea h; in acest caz conicitatea este dati de formula: K=—— (19.5)19, - Mitsurarea unghiurilor si conicititilor 119 19.5. Modul de lucru Rezultatele misurarilor unghiurilor, Tespectiv conicititilor (interioare si | exterioare), folosind metodele tratate mai sus, se inregistreaza in tabelele 19.1., 19.2. gi 19.3. Tabelul 19.1 . _ . | “Nr | Miswincurgasius 1 ort. L {mm fom) | 2A fiat | from] afi | 1 oe 100 ® 5 Tabelul 19.2 Tabelul 19.3 ‘Metoda inelelor calibrate d fom] % (em) | D-d fmm) | Hh [am]