Curs D1+M7 / sem I 2018-2019/ 26.09.

2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
1. Definiţie, caracteristici, clasificări.

1.1 Definiţie şi caracteristici

a) Definiţie: Dispozitivul este un sistem tehnic, unitar din punct de

vedere tehnologic, constructiv şi funcţional care pregăteşte, realizează,
menţine şi/sau modifică poziţionarea obiectelor de lucru (OL), putând
prelua şi funcţii ale maşinii-unelte (MU) sau ale operatorului uman
(OM).

b) Caracteristici:
− Este compus din mai multe elemente;
− Funcţiile sale sunt legate de:
− pregătirea operaţiei de poziţionare,
− realizarea acesteia şi
− modificarea poziţionării în concordanţă cu cerinţele impuse de
procesul tehnologic;
− Poate să preia funcţii ale operatorilor sau ale m-u pe care le
echipează, completându-le.
 Curs D1+M7 / sem I 2018-2019/ 26.09.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
1. Definiţie, caracteristici, clasificări.
1.2 Clasificări
•După funcţiile îndeplinite şi locul în cadrul sistemului tehnologic elastic (STE) :
−Dispozitive de lucru (DL) - sunt interioare STE şi prin ele trece fluxul forţelor (FF) care
iau naştere în procesul de fabricare. Ele contribuie la asigurarea preciziei de prelucrare
a pieselor fabricate, se construiesc rigide şi având elementele constructive precis
executate. Acestea DL pot fi:
oDispozitive de copiat (DC);
oDispozitive însoţitoare (satelit) (DI);
oDispozitive de indexare (DIn);
oDispozitive de generare a suprafeţelor (DGS).
−Dispozitive de alimentare automată cu OL (DAA)/scule (DAASc)-sunt în afara STE
oDispozitive de depozitare (buncăre),
oDispozitive de ordonare,
oDispozitive de separare,
oDispozitive de dozare,
oDispozitive de sortare,
oDispozitive de control activ (DCA).
oDispozitive de interconectare a operaţiilor

Dispozitive de transfer (DTr - pot fi pas cu pas (liniare sau circulare)

Dispozitive de modificare a orientării OL între două posturi de lucru.
 Curs D1+M7 / sem I 2018-2019/ 26.09.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
1. Definiţie, caracteristici, clasificări.
1.2 Clasificări

•După numărul OL asupra cărora dispozitivele îşi exercită

funcţiile, pot fi:
oDispozitive singulare, care îşi exercită funcţiile asupra unui OL;
oDispozitive multiple, care îşi exercită funcţiile asupra mai multor
OL (ex. capetele multiaxe).

•După tipul şi dimensiunile OL asupra cărora îşi exercită funcţiile

dispozitivele pot fi:
○Dispozitive speciale (DS) - îşi exercită funcţiile asupra OL de
acelaşi tip şi aceeaşi dimensiune
○Dispozitive specializate (DSp) - îşi exercită funcţiile pe OL de
acelaşi tip şi dimensiuni diferite
○Dispozitive universale (DU), care îşi exercită funcţiile asupra
OL de tipuri şi dimensiuni diferite. În cadrul dispozitivelor
universale mai există o categorie aparte:

Dispozitivele flexibile (DFl) - se adaptează la diferite tipuri,
dimensiuni ale OL şi la aplicaţii diferite.
 Curs D1+M7 / sem I 2018-2019/ 26.09.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
1. Definiţie, caracteristici, clasificări.
1.2 Clasificări
•Dup alcătuirea dispozitivelor acestea pot fi:
Dispozitive compuse din elemente speciale (peste 50% sunt piese speciale),
Dispozitive compuse din subansambluri tipizate sau standardizate,
Dispozitive compuse în totalitate din elemente tipizate - modulate sau
universal asamblabile (DUA).

•După modul de acţionare a lor, dispozitivele pot fi:

○cu acţionare mecanică manuală – pt. prelucrări uşoare in producţiia de unicate;
○ cu acţionare mecanizată (pneumatică, hidraulică, electromecanică, elecro-
magnetică, magnetică, vacuumatică şi combinaţii ale acestora);
○ cu acţionare automatizată – sunt utilizate mişcările principale sau secundare ale
MU pentru acţionarea dispozitivului. ( ex. mandrina cu acţionare centrifugală)

•După natura operaţiilor tehnologice la care sunt utilizate, dispozitivele se

clasifică:
Dispozitive pentru prelucrări prin aşchiere,
Dispozitive pentru montaj,
Dispozitive pentru control,
Dispozitive pentru tratamente termice,
Dispozitive pentru sudare etc.
 Curs D1+M7 / sem I 2018-2019/ 26.09.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
1. Definiţie, caracteristici, clasificări.
1.2 Clasificări
 Curs D1+M7 / sem I 2018-2019/ 26.09.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
1. Definiţie, caracteristici, clasificări.
1.3. Avantajele utilizării dispozitivelor constau în următoarele:
creşte productivitatea muncii, prin reducerea timpilor consumaţi de OM pentru
poziţionarea şi fixarea OL. Poziţionarea OL se face prin simpla aşezare a lor pe
dispozitiv iar fixarea lor se face cu mecanisme care necesită timpi mici. Se elimină astfel
timpii necesari pentru trasaj sau reglarea sculelor în cazul existenţei dispozitivului;
creşte substanţial precizia de fabricaţie a pieselor. Poziţionarea OL în dispozitiv
este mult mai precisă iar erorile care pot să apară sunt estimabile;
necesită o calificare mai scăzută pentru OM decât în cazul lipsei lor, se simplifică
munca OM, aceştia având doar sarcina de a aşeza obiectul de lucru în dispozitiv şi să
activeze mecanismul de fixare al acestuia.
reduc eforul fizic şi intelectual al OM, îmbunătăţind condiţiile de muncă. Eliminarea
acţionărilor manuale ale mecanismelor de fixare ale dispozitivelor contribuie la
reducerea efortului depus de OM, necesar strângerii;
elimină riscul de desprindere al OL din dispozitiv în timpul prelucrării acestora.
Astfel, au fost îmbunătăţite esenţial acţiunile privind protecţia muncii.
se pot îmbunătăţii activităţile de control prin înlăturarea subiectivismului OM;
introducerea dispozitivelor inteligente, mecatronice, permite îmbunătăţiri
esenţiale referitoare la conducerea automată a proceselor de fabricaţie,
realizându-se aşa numita cibernetizare a proceselor de fabricaţie.
 Curs D1+M7 / sem I 2018-2019/ 26.09.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
2. Funciile si simbolizarea dispozitivelor

2.1 Funcţiile dispozitivelor

Principalele funcţii ale dispozitivelor sunt:
- OL ale dispozitivelor pot fi:
semifabricate, piese sau scule; toate aceste alimentări pot fi făcute: automat,
semiautomat, manual sau mecanic).
Sarcini specifice: depozitare, ordonare, acumulare în stare ordonată,
separare, numărare (dozare), livrare în spaţiul de lucru etc.

Sarcini specifice: orientare, localizare, reglare dimensională

– caz în care dispozitivul îsi exercită funcţiile dependent de
MU pe care se utilizează.
Sarcini specifice: realizarea unor mişcări principale sau secundare,
completarea sau modificarea acestora, precum şi realizarea unor micări de
reglare dimensională simple sau complexe. De asemenea mai pot fi realizate şi
mişcări de copiere sau de generare a unor suprafeţe.

Sarcini specifice: evacuarea din spaţiul de lucru, transport (transfer),

modificarea orientării, livrarea în spaţiul de lucru următor.
 Curs D1+M7 / sem I 2018-2019/ 26.09.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
2. Functiile si simbolizarea dispozitivelor

2.2 Simbolizarea funcţiilor dispozitivelor

Principalele funcţii şi sarcini ale dispozitivelor sunt prezentate

în fig. 2.1, utilizând simbolurile SI, dispuse într-o posibilă ordine
cronologică a utilizarii lor. Alăturat simbolului funcţiei este pusă o căsuţă
în care se descrie semnificaţia simbolului - la utilizarea practică a
acestor simboluri, această căsuţă explicativă lipseste.
Simbolizarea funcţiilor dispozitivelor este mai amplă. În
literatura de specialitate există şi alte simboluri care detaliază funcţiile
redate anterior.
Aceste simboluri ale funcţiilor dispozitivelor sunt foarte utile în
faza de concepţie a dispozitivelor când proiectantul este concentrat
asupra modului de poziţionare şi de fixare a OL în dispozitiv, astfel
încât să obţină un minim al erorilor de poziţionare. Simbolurile funcţiilor
dispozitivelor permite proiectantului să gandească şi să schiţeze rapid
mai multe variante de dispozitive, urmând ca apoi în urma unui studiu
tehnico-economic să fie selectată varianta optimă.
 Curs D1+M7 / sem I 2018-2019/ 26.09.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
2. Functiile si simbolizarea dispozitivelor
2.2 Simbolizarea funcţiilor dispozitivelor
 Curs D1+M7 / sem I 2018-2019/ 26.09.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
2. Functiile si simbolizarea dispozitivelor
2.2 Simbolizarea funcţiilor dispozitivelor

Un exemplu de concepere a unei variante de dispozitiv cu utilizarea

simbolurilor funcţiilor dispozitivelor se prezintă în fig. 2.2. Obiectul de lucru OL
poziţionat şi fixat într-un dispozitiv este supus unor operaţii de frezare şi găurire
pe un centru de prelucrare.

Fig. 2.2 Simbolizarea funcţiilor de poziţionare ale dispozitivului

 Curs D1+M7 / sem I 2018-2019/ 26.09.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
2. Functiile si simbolizarea dispozitivelor
2.2 Simbolizarea funcţiilor dispozitivelor

Pe baza acestor simboluri pot fi concepute varainte de dispozitive. Astfel, în

fig. 2.3 se prezintă o variantă de dipozitiv posibilă iar în figura 2.4, o altă variantă.

Fig. 2.3 Varianta 1 de construcţie a dispozitivului

 Curs D1+M7 / sem I 2018-2019/ 26.09.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
2. Functiile si simbolizarea dispozitivelor
2.2 Simbolizarea funcţiilor dispozitivelor

Fig. 2.4 Varianta 2 de construcţie a dispozitivului

 Curs D1+M7 / sem I 2018-2019/ 26.09.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
2. Functiile si simbolizarea dispozitivelor
2.2 Simbolizarea funcţiilor dispozitivelor
Un alt exemplu de simbolizare a funcţiilor unui dispozitiv care
realizează o centrare este prezentat în fig. 2.5, în care OL este un
cilindru a cărui axă de simetrie trebuie menţinută invariantă în
spaţiu, aceasta fiind de fapt axa de centrare (AC) a OL, ea constituind
baza de poziţionare de centrare a OL – fig. 2.5a prezintă simbolurile
funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinească acest dispozitiv.
- O variantă de dipozitiv de centrare care îndeplineşte funcţiile definite
în fig.2.5a este prezentată în fig. 2.5b - apropierea sincronă a celor
două prisme se face prin deplasarea manuală a prismei din stânga iar
sincronizarea deplasării celor două prisme este asigurată prin
mecanismul pinion-cremalieră; revenirea în poziţia deschisă a
prismelor, pentru introducerea unui nou OL, se face prin intermediul
unui arc.
- O altă variantă constructivă a dispozitivului de centrare este
prezentată în fig. 2.6c. Aceasta este asemănătoare celei din fig.2.6b,
dar deplasarea prismei din dreapta se face prin intermediul unor cilindri
pneumatici sau hidraulici, rolul de sincronizare avându-l acelaşi
mecanism pinion-cremalieră.
 Curs D1+M7 / sem I 2018-2019/ 26.09.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
2. Functiile si simbolizarea dispozitivelor
2.2 Simbolizarea funcţiilor dispozitivelor

Fig. 2.5 Variante de construcţie a unui dispozitiv de centrare

 Curs D2+M7 / sem I 2018-2019/ 03.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
4. Baze de referinţă
Bazele de referinţă sunt elemente geometrice ale sistemului tehnologic elastic
(STE) care la un moment dat ocupă o poziţie specială, în raport cu ele se vor specifica
sau analiza alte elemente geometrice aparţinând STE.
Bazele de referinţă cele mai utilizate în concepţia şi proiectarea dispozitivelor sunt:
• Baze de funcţionare (BFu)
• Baze de cotare (proiectare) (BC)
• Baze tehnologice, care pot fi:
o Baze de fabricare (BFa) BFu1
o Baze de poziţionare (BP)
o Baze de fixare (BF)
o Baze de reglare (BR) Bfu2
o Baze de măsurare sau de control (BCo)
o Baze de montare (BM)
Fig. 4.1. - Baze funcţionale
4.1. Baze de referinţă funcţionale (BFu)
BFu sunt elemente geometrice aparţinând OL în raport cu care se analizează buna
funcţionare a acestuia. Un exemplu de BFu se prezintă în figura 4.1.
Elementul funcţional cerut este existenţa jocului j . Acest lucru impune ca BFu1 şi BFu2 pentru
cele doua OL1 şi OL2 să fie suprapuse pentru ca prin realizarea cotelor C1 şi respectiv C2 să se
asigure existenţa jocului j care permite buna funcţionare a celor două obiecte de lucru. Dacă
nu ar exista jocul j atunci îmbinarea cu şurub a celor două obiecte nu s-ar face corespunzător.
 Curs D2+M7 / sem I 2018-2019/ 03.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
4. Baze de referinţă
4.2. Baze de cotare (BC)
Pentru cotare trebuie alese elemente
geometrice ale OL care sunt denumite baze de cotare,
uneori denumite şi baze de proiectare. BC este
elementul geometric (punct, curbă sau suprafaţă) care
aparţine OL de la care se defineşte şi se cotează alte
elemente geometrice ale sale. BC pentru a respecta
BC1
buna funcţionare a OL trebuie să fie suprapuse peste
BFu ale acestora. Fig. 4.2. – Baze de cotare
În fig. 4.2. se prezintă modul de alegere a BC
pentru obiectele de lucru OL1 şi OL2.

4.3. Baze de referinţă tehnologice

Sunt caracterizate prin faptul ca, în general, sunt dedublate, aparţinând atât
OL supus procesului tehnologic de transformare continuă din faza semifabricat în piesă
finită, cât şi a oricărui alt element al STE.
De modul în care se stabilesc bazele de referinţă tehnologice depinde în bună
măsură şi calitatea pieselor realizate. Vor fi descrise în continuare bazele de referinţă
tehnologice care sunt utilizate în concepţia dispozitivelor.
 Curs D2+M7 / sem I 2018-2019/ 03.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
4. Baze de referinţă
4.3.1. Baze de fabricare (BFa)
BFa aparţin pe de o parte OL, iar pe de altă parte sculei care generează
elementul geometric şi care constituie obiect de studiu al preciziei (fig. 4.3).
4.3.2. Baza de poziţionare (BP)
BP - element geometric dedublat, ce aparţine atat OL, cat si dispozitivului,
prin intermediul căruia se realizează poziţionarea acestuia. BP pot:

Baze de poziţionare excentrice
-sunt elemente geometrice reale ale OL; aceste BP excentrice pot fi:
•Baze de poziţionare de aşezare (BPA)
(v. figura 4.5a). Fig. 4.3.- Baza de fabricare
- asigură 3 puncte teoretice de contact între
OL şi D,
- preia 3 grade de libertate din totalul de 6
ale obiectului de lucru (2R + 1T)
- poate fi realizată cu suprafeţe restrânse
(fig. 4.5a) sau întinse
•Baze de poziţionare de dirijare
(direcţionare) (BPD) (v. fig 4.5b)
- asigură 2 puncte de contact între OL şi D
- preia 2 grade de libertate (1R + 1T)
•Baze de poziţionare de rezemare (BPR)
(v. figura 4.5c)
- asigură 1 punct de contact între OL şi D
- preia 1 grad de libertate (1T)
 Curs D2+M7 / sem I 2018-2019/ 03.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
4. Baze de referinţă π2

4.3.2. Baza de poziţionare (BP)

Baze de poziţionare centrice
- sunt elemente geometrice virtuale, de simetrie ale obiectului de
lucru ( plane de simetrie, axe de simetrie sau puncte de simetrie).
Ele se pot clasifica astfel:
Fig. 4.6 -Baza de semicentrare
• Baza de poziţionare de semicentrare (BPSC) - este un plan de
simetrie (π1) aşa cum apare în fig.4.6.
• Baza de poziţionare de centrare (BPC) - sau axa de centrare (AC).
- BPC este intersecţia a două planuri de simetrie (π1) şi (π2). Din
intersecţia acestora rezultă o axă de simetrie numită axă de
centrare AC aşa cum se prezintă în fig.4.7.

• Baza de poziţionare de centrare completă (BPCC) sau punct de centrare (PC). Această bază de
centrare rezultă ca intersecţie a celor 3 plane de simetrie (π1), (π2) şi (π3), cum observă în fig. 4.8.
 Curs D2+M7 / sem I 2018-2019/ 03.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
4. Baze de referinţă
4.3.2. Baza de poziţionare (BP)
4.3.2.3. Poziţionarea.
Poziţionarea este acţiune prin care bazele de poziţionare ale OL primesc o orientare şi o localizare
bine determinată în raport cu un sistem de referinţă dat, sau cu direcţia unor mişcări date.
Orientarea este acţiunea prin care OL este adus la anumite unghiuri prescrise faţă de axele
sistemului de referinţă dat. Prin orientare se preiau gradele de libertate de rotaţie ale OL.
Localizarea este acţiunea prin care OL se aduce la anumite coordonate prescrise (x, y şi z) faţă de
originea sistemului de referinţă. Prin localizare se preiau gradele de libertate de translaţie ale OL.
(i) Clasificarea poziţionărilor
Poziţionările pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere:
(i.1.)• după numărul gradelor de libertate preluate de la OL
1. Rezemarea –preia 1 grad de libertate. Ea poate sa facă o localizare de translaţie (1T fig .9a),
sau o localizare de rotaţie (1R fig 4.9b).
 Curs D2+M7 / sem I 2018-2019/ 03.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
4. Baze de referinţă
4.3.2. Baza de poziţionare (BP)
4.3.2.3. Poziţionarea.
(i) Clasificarea poziţionărilor
(i.1.)• după numărul gradelor de libertate preluate de la OL

2. Dirijarea sau direcţionarea – preia 2 grade de libertate (1R+1T, respectiv 2T)

În cazul figurii 4.10a având un OL prismatic este preluată o rotaţie şi o translaţie, iar în figura
4.10b sunt preluate două translaţii pentru un OL în formă de disc.
3. Aşezarea – preia 3 grade de libertate (2R+1T pentru fig. 4.11a sau 3T pentru fig. 4.11b)

Pentru OL prismatice aşezarea preia două

rotaţii şi o translaţie, iar pentru OL sferice
preia toate cele trei translaţii disponibile.
 Curs D2+M7 / sem I 2018-2019/ 03.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
4. Baze de referinţă
4.3.2. Baza de poziţionare (BP)
4.3.2.3. Poziţionarea.
(i) Clasificarea poziţionărilor
(i.1.)• după numărul gradelor de libertate preluate de la OL
4. Coordonarea prezentată în fig. 4.12 este poziţionare compusă care preia 4 grade de
libertate ale OL (2 R + 2 T). Coordonarea este o poziţionare compusă din două dirijări
(direcţionări )
5. Ghidarea 5 grade de libertate

5.1. Ghidarea de translatie

5.2. Ghidarea de rotatie

 Curs D2+M7 / sem I 2018-2019/ 03.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
4. Baze de referinţă
4.3.2. Baza de poziţionare (BP)
4.3.2.3. Poziţionarea.
(i) Clasificarea poziţionărilor
(i.1.)• după numărul gradelor de libertate preluate de la OL

6. Amplasarea este poziţionarea compusă care preia toate cele 6 grade de libertate
ale OL (fig. 4.15.)
 Curs D2+M7 / sem I 2018-2019/ 03.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
4. Baze de referinţă
4.3.2. Baza de poziţionare (BP)
4.3.2.3. Poziţionarea.
(i) Clasificarea poziţionărilor
(i.2.)• Clasificarea poziţionărilor după tipul elementului geometric menţinut invariant
Pot fi menţinute invariant în spaţiu, elemente geometrice reale sau fictive (de simetrie)
ale OL. Funcţie de natura acestor elemente geometrice invariante se disting două tipuri de
poziţionări:
Poziţionări excentrice (PE) - menţin invariant în spaţiu elemente geometrice reale ale acestuia.
Deoarece acestea se găsesc la exteriorul OL, se numesc poziţionări excentrice.
Poziţionări centrice (PC) - menţin invariant în spaţiu, indiferent de abaterile geometrice ale OL,
elemente geometrice fictive, de simetrie ale acestuia. Aceste elemente geometrice se găsesc în
interiorul OL, deci spre centrul acestuia, ceea ce face ca aceste poziţionări să se numească centrice.

4.3.2.3.1. Poziţionările excentrice (PE)

Dependent de elementele geometrice reale menţinute invariante, poziţionările excentrice se subdivid în:
A)-Semipoziţionarea este poziţionarea excentrică, care menţine invariant în spaţiu un plan real al OL
care constituie baza de poziţionare de aşezare, a acestuia BPA. Baza de poziţionare de aşezare, poate fi
cu suprafaţă restrânsă, fig. 4.16a sau cu suprafaţă întinsă fig. 4.16b.
B)-Poziţionarea este poziţionarea excentrică, care menţine invariant în spaţiu, indiferent de abaterile
geometrice ale OL, o bază de poziţionare BPA de aşezare şi o bază de poziţionare de dirijare DPd. Astfel,
ea permite prelucrarea corectă a două cote caracteristice CiT1 şi C2T2. Şi această poziţionare excentrica
poate fi cu baza de poziţionare de aşezare BPA, respectiv baza de poziţionare de dirijare DPD, cu
suprafaţă restrânsă fig. 4.17a, sau cu suprafaţă întinsă fig. 4.17b.
 Curs D2+M7 / sem I 2018-2019/ 03.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
4. Baze de referinţă
4.3.2. Baza de poziţionare (BP)
4.3.2.3. Poziţionarea.
4.3.2.3.1. Poziţionările excentrice (PE)
 Curs D2+M7 / sem I 2018-2019/ 03.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
4. Baze de referinţă
4.3.2. Baza de poziţionare (BP)
4.3.2.3. Poziţionarea.
4.3.2.3.1. Poziţionările excentrice (PE)
C)-Poziţionarea completă
este poziţionarea excentrică
care menţine invariant în
spaţiu, indiferent de abaterile
geometrice ale OL, o bază de
poziţionare BPA de aşezare, o
bază de poziţionare de dirijare
DPD şi o bază de poziţionare
de rezemare DPr. Această
poziţionare poate asigura
prelucrarea corectă a tei cote
caracteristice C1T1 , C2T2 şi
C3T3 . Poziţionarea completă
poate fi cu baza de
poziţionare de aşezare BPa,
respectiv baza de poziţionare
de dirijare DPD, cu suprafaţă
restrânsă fig. 4.18a sau cu
suprafata extinsa fig. 4.18b.
 Curs D2+M7 / sem I 2018-2019/ 03.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
4. Baze de referinţă
4.3.2. Baza de poziţionare (BP)
4.3.2.3. Poziţionarea.
4.3.2.3.2. Poziţionări centrice (PC)
Dependent de elementele geometrice virtuale (de simetrie) menţinute invariante,
poziţionările centrice se subdivid în:
A. Semicentrarea - asigură invariant în spaţiu, indiferent de abaterile geometrice ale
OL, o bază de poziţionare de semicentrare BPSC, care este un plan de simetrie (v.fig.
4.19). Această poziţionare centrică asigură prelucrarea corectă la o cotă caracteristică
C1T1, care are baza de cotare tocmai planul de simetrie menţinut invariant BPSC.

B. Centrarea – asigură invariant în spaţiu o

bază de poziţionare de centrare numită axă de
C. Centrarea completă - asigură invariant în spaţiu un
centrare (AC) (v.fig.4.20). AC rezultă ca
punct de centrare PC (v.fig.4.21), rezultat ca intersecţie a
intersecţie a două plane de simetrie π1 şi π2,
trei plane de simetrie π1, π2 şi π2. Astfel pot fi realizate
care este menţinută invariantă. Centrarea
corect toate cotele care au ca bază de cotare acest punct
asigură realizarea corectă a tuturor cotelor care
de simetrie.
au drept bază de cotare această AC.
 Curs D3/ sem I 2018-2019/ 10.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
9. DISPOZITIVE PENTRU POZIŢIONĂRI EXCENTRICE
Asigură invariante în spaţiu, indiferent de abaterile geometrice ale OL, elemente
geometrice reale ale OL. In funcţie de tipul elementelor geometrice menţinute invariante
există mai multe categorii de dispozitive de poziţionat excentric: de semipoziţionare, de
poziţionare şi de poziţionare completă.

ESPR
9.1. Dispozitive de semipoziţionare
Pentru prelucrarea integrală a unor suprafeţe,
prin frezare sau rectificare plană, se
utilizează dispozitive speciale
speciale, specializate
sau universale pentru semipoziţionare.
Dispozitivele universale care echipează m-u, CD
realizează semipoziţionări, dar de cele mai
multe ori realizează poziţionarea sau chiar
poziţionarea completă a OL.

9.1.1. Dispozitiv
ispozitivele speciale singulare de semipoziţionare – sunt folosite în vederea mecanizării sau
ele speciale
automatizării fixării unui OL în vederea prelucrării – e.g. în fig. 9.1 OL este aşezat pe BPA, urmând ca mai
apoi elementele de strângere pneumatice rotative ESPR - care înainte de efectuarea strângerii execută o
rotaţie pentru a ajunge la OL - să realizeze fixarea prin strângerea OL. Această rotaţie este necesară pentru a
permite introducerea/evacuarea OL din dispozitiv. În corpul dispozitivului CD sunt construite canalele de
alimentare cu fluidul necesar acţionării elementelor de strângere.
 Curs D3/ sem I 2018-2019/ 10.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
9. DISPOZITIVE PENTRU POZIŢIONĂRI EXCENTRICE
9.1. Dispozitive de semipoziţionare
9.1.2. Dispozitive
ispozitive speciale
speciale multiple de semipoziţionare

În cazul semipoziţionării unor OL de dimensiuni mai mici, devine raţională poziţionarea

simultană a unui număr mai mare de semifabricate şi trebuie luate măsuri constructive pentru
împiedicarea unor poziţionări defectuoase. În fig. 9.3 se prezintă un asemenea caz.
Pentru obiectele de lucru de tip prismatic, prezentate în figura 9.3a, din cauza abaterilor de
la paralelism ale suprafeţelor laterale, la aplicarea forţei de strângere F, există pericolul ca
semifabricatele să formeze o boltă (fig.9.3 c), caz în care există pericolul ca sub influenţa forţelor de
aşchiere, semifabricatul să fie smuls din dispozitiv.
 Curs D3/ sem I 2018-2019/ 10.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
9. DISPOZITIVE PENTRU POZIŢIONĂRI EXCENTRICE
9.1. Dispozitive de semipoziţionare Pentru a evita
9.1.2. Dispozitivele
ispozitivele speciale
speciale multiple de semipoziţionare neplăcerile dispozitivului
prezentat în figura 9.2,
trebuie ca în faza de
concepţie a dispozitivului
să fie introduse, între OL
instalate, nişte elemente de
sprijin, aparţinând
dispozitivului.

Un exemplu de
asemenea dispozitiv este
prezentat în fig. 9.4. Prin
interpunerea unor elemente
de reazem intermediare
Arcurile elicoidale AE permit îndepărtarea ERI, după ce a fost acţionat ERI, ghidate în corpul
şurubul S pentru desfacere, şi astfel se creează jocurile necesare introducerii dispozitivului, se forţează
şi respectiv evacuării OL din dispozitiv. ERI nu realizează o poziţionare a păstrarea contactului OL cu
OL, deoarece având posibilitatea de a se deplasa axial ele nu sunt precis baza de poziţionare de
localizate. aşezare a acestuia. La
Prin acest dispozitiv multiplu de semipoziţionare bazele de fabricare ale aplicarea forţelor de
tuturor OL au fost aduse la acelaşi nivel, fapt care permite prelucrarea strângere, aceste ERI nu
simultană a tuturor OL instalate în dispozitiv. Astfel, a crescut capacitatea de vor permite ridicarea
producţie a maşinii-unelte pe care a fost montat dispozitivul. semifabricatelor de pe BPA
 Curs D3/ sem I 2018-2019/ 10.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
9. DISPOZITIVE PENTRU POZIŢIONĂRI EXCENTRICE
9.2. Dispozitive de poziţionare
Acest tip de dispozitiv asigură invariant în spaţiu, indiferent de abaterile geometrice ale OL o BPA şi
respectiv o BPD. Sunt preluate astfel 5 grade de libertate (3R+2T). Toate cotele a căror BC sunt
suprapuse peste BP menţinute invariante, pot fi prelucrate cu o precizie ridicată.
poziţionare–e.g. fig. 9.5
Dispozitiv special singular de poziţionare–
Există dispozitive care poziţionează simultan mai
multe OL. Toate semifabricatele, care constituie OL
ale dispozitivului, sunt fixate în dispozitiv prin
intermediul unor elemente de fixare. Cotele care au
BC suprapuse peste BP menţinute invariante în
spaţiu, indiferent de abaterile geometrice ale OL,
vor fi prelucrate cu o precizie în conformitate cu
cerinţele tehnice impuse.
Un caz mai deosebit al dispozitivelor de poziţionare
îl ocupă dispozitivele construite pentru
grup. Strângerea obiectelor de lucru
tehnologiile de grup.
în dispozitiv se face manual, dar centralizat, de la
aceeaşi element, devenind posibilă o micşorare la
minimum a timpilor neproductivi.
La acest dispozitiv, pe corpul lui sunt create BP menţinute invariante, şi anume BPA, respectiv BPD. Fixarea
OL după poziţionarea sa în mecanismul de poziţionare se face prin intermediul a două elemente de fixare
pneumatice rabatabile EFR1 şi EFR2. Datorită menţinerii invarinte în spaţiu a BP pot fi prelucrate cu
suficientă precizie cotele C1 şi C2.
 Curs D3/ sem I 2018-2019/ 10.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
9. DISPOZITIVE PENTRU POZIŢIONĂRI EXCENTRICE
9.3. Dispozitive pentru poziţionare completă
Aceste dispozitive menţin invariante în
spaţiu trei baze de referinţă de poziţionare, o BPA, o
BPD şi, respectiv o BPL, preluând astfel toate cele 6
grade de libertate ale OL aparţinând aceleiaşi categorii
tipodimensionale. Toate cotele a căror BC se
suprapune peste BR menţinute invariante, se vor putea
realiza în conformitate cu cerinţele tehnice prescrise
în documentaţia tehnologică a piesei de realizat.
complet – e.g.
Dispozitiv special singular de poziţionare completă
fig. 9.8 :
Pe CD se montează plăcile de poziţionare (PP),
care vor realiza BPA, BPD şi, respectiv cepul de poziţionare
CP care materializează BPL. Se pot prelucra cu precizie
cotele piesei a căror BC se suprapun peste BP menţinute
invariante, respectiv C1, C2 şi C3.
Fixarea OL se face cu pârghia de fixare (PF) şi
capacul rabatabil (CR), care sunt apăsate asupra OL prin
intermediul roţii de mâna (RM) şi a şurubului de fixare
(SF). Înşurubarea RM creează în final forţele de fixare S1
asupra OL.
Scule care vor fi utilizate pentru prelucrarea OL sunt ghidate prin câte o bucşă de ghidare (BG), montate în
placa de ghidare (PG), care este apăsată asupra OL, după o prealabilă poziţionare corespunzătoare a acestora.
 Curs D3/ sem I 2018-2019/ 10.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
9. DISPOZITIVE PENTRU POZIŢIONĂRI EXCENTRICE
9.4. Dispozitive universale pentru
poziţionare
Dispozitivele universale vor poziţiona
OL de tipuri şi dimensiuni diferite. Această
universalitate a lor le face să fie larg răspândite în
industria constructoare de maşini. Un dispozitiv
universal pentru poziţionare este menghina de
maşină.

9.4.1. Menghina de maşină

Acest dispozitiv universal este utilizat
cel mai frecvent pentru poziţionări excentrice de tip
poziţionare. Cu anumite modificări la falca fixă a
acesteia, menghina poate fi utilizată şi pentru
poziţionări complete. Un exemplu de menghină de
maşină este prezentat în fig. 9.9.

Corpul menghinei CM în construcţie monobloc cu

falca fixă FF este prevăzută cu ghidaje prismatice
pe care poate translata falca mobilă FM. Ambele
fălci au montate bacurile B care vin în contact cu
OL. Suprafaţa superioară a ghidajelor constituie
BPA pe care va fi aşezat OL. BPD este realizată de
suprafaţa frontală a bacului B din FF. Deplasarea
FM se face prin intermediul unui şurub SF cu care
în final se face şi fixarea OL.
Operatorul uman prin rotirea SF în piuliţa P transformă mişcarea de
rotaţie în mişcare de translaţie, deplasând FM până ce aceasta ajunge
în contact cu OL, obligându-l să ajungă în contact cu BPD. În acest
moment faza de poziţionare a OL este terminată. Aplicând în
continuare un moment M asupra SF, în axa şurubului va fi creată forţa
Q, care prin intermediul FM este transpusă în forţă de strângere S.
 Curs D3/ sem I 2018-2019/ 10.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10. DISPOZITIVE PENTRU SEMICENTRARE
Aceste dispozitive menţin invariant în spaţiu, indiferent de abaterile
geometrice ale obiectelor de lucru, un plan de simetrie.
Pentru a realiza acest lucru, este necesar ca elementele de fixare să se deplaseze
sincron, astfel încât, prin acţionarea lor pe elementele geometrice reale ale OL, devine
posibilă păstrarea invariantă în spaţiu a unor elemente de simetrie.

Deplasarea sincronă a
elementelor de fixare se
poate face prin mai multe
soluţii constructive.
O variantă este prezentată
în fig. 10.6 .

La îndepărtarea simultană unul de altul a plunjerelor P1 (acţionând mecanic, pneumatic sau hidraulic)
datorită suprafeţelor înclinate create pe plunjere prin deplasarea pe verticală a plunjerelor P2, plunjerele
orizontale P3 se vor deplasa sincron spre planul de simetrie care constituie baza de poziţionare de
semicentrare BPSC. Este de remarcat ca plunjerele P3 pot fi utilizate pentru semicentrări atât după suprafeţe
plane interioare cât şi după suprafeţe plane exterioare.
 Curs D3/ sem I 2018-2019/ 10.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.2. DISPOZITIVE PENTRU SEMICENTRARE
10.2.1. Dispozitive de semicentrare după suprafeţe plane interioare
În figura 10.7 [86] este prezentat cazul semicentrării după suprafeţele plane interioare ale unei carcase.
Planul de simetrie BPSC al carcasei este menţinut invariant prin utilizarea a două elemente de semicentrare
ESC1, respectiv ESC2 cu deplasarea sincronă a două plunjere, de tipul celor prezentate în fig. 10.6.
O altă variantă pentru realizarea
unei semicentrări după suprafeţe
plane interioare este redată în fig.
10.8.
OL este aşezat pe suprafeţele
superioare ale penelor înclinate
PI, acestea fiind menţinute iniţial
în poziţie superioară, de către
arcurile elicoidale AE. Această
poziţie permite pereţilor laterali
ai OL să cuprindă şi capetele
inferioare ale PI. Prin aplicarea
forţei de strângere S asupra plăcii
de fixare PF, aceasta deplasează
OL în jos. OL va deplasa şi PI în
canalele lor înclinate.
Deplasarea este posibilă până când capetele inferioare ale PI ajung în contact cu pereţii laterali ai OL. În
această situaţie deplasarea sincronă a PI a realizat semicentrarea. Planul de simetrie al OL constituie BPSC.
Toate cotele care au BC suprapusă peste acest plan de simetrie vor putea fi realizate cu precizia impusă.
 Curs D3/ sem I 2018-2019/ 10.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.2. DISPOZITIVE PENTRU SEMICENTRARE
10.2.2.1. Dispozitive de semicentrare cu pene -O soluţie este prezentata in fig. 10.12.
In fig. 10.12a se poate observa că prin
deplasarea sincronă a penelor P, sub acţiunea
plăcii de fixare PF şi a profilului tip pană din
CD, se va menţine invariant în spaţiu un plan de
simetrie al OL.
În fig. 10.12b pana din stânga vine în contact cu
OL prin două puncte caracteristice de contact,
asigurând o baza de poziţionare de dirijare BPD.
Această semicentrare asigură invariant în spaţiu
un plan de simetrie perpendicular pe baza de
BPA, plan care este paralel cu dreapta care trece
prin cele doua puncte caracteristice ale BPD.
In fig.10.12c BPSC este perpendiculară pe BPA şi
nu este paralelă cu niciuna din suprafeţele
laterale ale OL.
Sub acţiunea plăcii de fixare PF penele se
deplasează sincron realizând semicentrarea, după
care în continuare se aplică forţa de strângere F,
pentru menţinerea OL în dispozitiv şi în faza de
prelucrare, când asupra acestuia acţionează forţele
dezvoltate de procesul de prelucrare.
 Curs D3/ sem I 2018-2019/ 10.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.2. DISPOZITIVE PENTRU SEMICENTRARE
10.2.2.2. Dispozitive de semicentrare cu şurub -O soluţie este prezentata in fig. 10.13.

În acest caz, OL este aşezat

pe BPA şi este prins între două
şuruburi, cu filet stânga Ss,
respectiv dreapta Sd, şuruburi
care se deplasează sincron cu
piuliţele Ps, respectiv Pd. Rotirea
sincronă a piuliţelor este realizată
prin intermediul jugului J.
Iniţial, şuruburile Ss şi
respectiv Sd sunt reglate prin
înşurubarea lor în piuliţele Ps,
respectiv Pd, în conformitate cu
gabaritul OL. La acest reglaj
ştifturile de blocare SB sunt
desfăcute.
După efectuarea reglajului
amintit, ştifturile SB se strâng,
blocându-se rotirea şuruburilor Ss
şi Sd.
 Curs D3/ sem I 2018-2019/ 10.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.2. DISPOZITIVE PENTRU SEMICENTRARE
10.2.3. Dispozitive de semicentrare după suprafeţe cilindrice exterioare
În construcţia acestor tipuri de dispozitive intră ca element constructiv prisma. Forma constructivă
a prismei poate fi văzuta în fig. 10.16 [55].
Există două tipuri constructive de prisme, şi anume,
• prisma lată - fig. 10.16a şi
• prisma îngustă, care poate fi:

fixă (v. fig. 10.16b) sau Prin formarea unui

mobilă (v. fig. 10.16c) ansamblu de două
prisme înguste se
obţine un înlocuitor al
prismei late.
Prisma lată păstrează
invariant în spaţiu
planul de simetrie al
prismei, indiferent de
abaterile diametrului
suprafeţei cilindrice a
OL. Ea este o
poziţionare compusă
din două poziţionări
elementare şi anume
poziţionări tip dirijare
(direcţionare).
 Curs D3/ sem I 2018-2019/ 10.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.2. DISPOZITIVE PENTRU SEMICENTRARE
10.2.3. Dispozitive de semicentrare după suprafeţe cilindrice exterioare
Un exemplu de dispozitiv de semicentrare singular, construit cu ajutorul prismei de semicentrare
este prezentat in fig. 10.17 [55].
Fixarea OL pe prisma de semicentrare se face prin intermediul unui excentric, care are pe
suprafaţa cilindrică excentrică o suprafaţa profilată în concordanţă cu suprafaţa cilindrică exterioară a
OL pe care se face fixarea acestuia. Indiferent de variaţia diametrului semifabricatului, planul de
simetrie al prismei rămâne invariant în spaţiu, el constituind BPSC pentru acest OL.
 Curs 4 / sem I 2018-2019/ 17.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.3. DISPOZITIVE PENTRU CENTRARE
Sunt dispozitive care asigură invariante în spaţiu,
indiferent de abaterile geometrice ale OL, două planuri de
10.3.1.1. Dornuri rigide
Dornurile rigide sunt frecvent utilizate
simetrie, care prin intersecţie realizează o axă de simetrie.
datorită simplităţii lor.
Din această categorie de dispozitive fac parte:
Din punct de vedere constructiv, ele pot avea
• Dornurile, care realizează centrarea după suprafeţe
suprafaţa activă cilindrică sau uşor conică.
cilindrice interioare;
Rigide În cazul suprafeţei active cilindrice aceste
Dornuri Prin deplasare
Reglabile dornuri vor realiza o cvasi-centrare, axa de
Prin Deformare simetrie se va găsi într-un domeniu de
existenţă, dependent de jocul a care trebuie
• Mandrinele care realizează centrarea după suprafeţe să existe între dorn şi alezajul OL, pentru a fi
cilindrice exterioare posibilă introducerea OL pe dorn.
• Alte tipuri de dispozitive pentru centrare după Soluţia constructivă a unui dorn pentru
suprafeţe cilindrice sau plane. cvasi-centrare este prezentată în fig. 10.30.
În această figură se poate observa că obiectul
de lucru OL poate fi introdus pe suprafaţa
cilindrică activă a dornului D datorită
existentei unui joc a între dorn şi alezajul
OL, joc care va provoca un domeniu de
existenţă DE pentru axa de centrare AC.
OBS: În şaiba ŞA a fost făcută o fantă
pentru a asigura o introducere / evacuare
rapidă a OL.
 Curs 4 / sem I 2018-2019/ 17.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.3. DISPOZITIVE PENTRU CENTRARE
10.3.1.1. Dornuri rigide
Dornurile rigide sunt frecvent utilizate datorită simplităţii lor.
Din punct de vedere constructiv, ele pot avea suprafaţa activă cilindrică sau uşor conică.

Pentru a se realiza o centrare, este necesar ca jocul j sa fie consumat. De aceea în construcţia
dornului trebuie să fie prevăzută o suprafaţă conică având o conicitate mică de 1/2000...1/5000 (unghi de
înclinare α). Printr-o presare uşoară a OL pe dorn, se va consuma jocul existent între alezajul OL şi dorn,
realizându-se astfel centrarea OL pe dorn. Axa de centrare AC este menţinută invariantă. O astfel de
construcţie de dorn este prezentată in fig. 10.31.
Există un dezavantaj al acestei construcţii. În cazul semifabricatelor de lăţime L1 mică (vezi fig.
10.31b) există pericolul ca jocul să fie consumat unilateral şi OL să se poziţioneze înclinat pe dorn, fiind
făcută astfel, o centrare greşită.
În cazul OL cu L mari se vor construi dornuri de forma prezentată în fig. 10.32
 Curs 4 / sem I 2018-2019/ 17.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.3. DISPOZITIVE PENTRU CENTRARE
10.3.1.2. Dornuri reglabile prin deplasare - Sunt dornuri care-şi pot modifica diametrul suprafeţei
active, prin deplasarea unor elemente din construcţia lor, permiţând consumarea j iniţial dintre OL şi dorn.
Astfel se va păstra invariant în spaţiu axa de simetrie a OL, devenind posibilă realizarea unei centrări
autentice. După realizarea fazei de centrare, prin intermediul aceloraşi elemente deplasabile se aplică
forţele de strângere, necesare păstrării centrării OL în timpul prelucrării. Funcţie de tipului elementului
deplasabil, dornurile reglabile cu elemente deplasabile pot fi: cu role, pene, plunjere, bile , lamele sau
pârghii.
10.3.1.2.2. Dornuri cu bile
Conform construcţiei redate în figura 10.34,
corpul dornului CD este prevăzut cu conul
necesar centrării dornului în AP al MU. Pe
CD mai este prevăzută şi o suprafaţă conică
pe care se găsesc bilele B1 de diametru mic
d1 şi respectiv, bilele B2 de diametru mai
mare d2, montate într-o manta a bilelor MB,
care poate fi deplasată axial de tija T.
Deplasarea axială a MB implică deplasarea
bilelor pe un con, fapt care generează
creşterea diametrului dornului, şi deci se
consumă j existent între OL şi dorn. Bilele
B1 respectiv B2 sunt aşezate în zig-zag
pentru ca ele să nu imprime toate aceeaşi
traiectorie pe suprafaţa conică a dornului,
sau pe suprafaţa cilindrica interioară a OL.
 Curs 4 / sem I 2018-2019/ 17.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.3. DISPOZITIVE PENTRU CENTRARE
10.3.1.1. Dornuri rigide
10.3.1.2. Dornuri reglabile prin deplasare
10.3.1.2.3. Dornuri cu lamele
Forma constructivă a unor astfel de dornuri se poate
observa în fig. 10.35.
În acest caz jocul este consumat de deplasarea radială a
unor lamele L. Ele sunt deplasate radial datorită conului existent
pe tija de tracţiune T. La tragerea acesteia cu forţa Q, conul de pe
tija T va deplasa radial lamele L care vor consuma jocul existent
între alezajul obiectului de lucru OL şi lamele. În acest moment,
faza de centrare este finalizată. În continuare acţionând forţa Q
aceasta va determina realizarea forţelor destrângere S1, pe toate
lamele L dispuse pe circumferinţa dornului, ducând astfel, la
strângerea OL în dispozitiv.
O fotografie a unui astfel de dorn poate fi văzută în fig.
10.36. Dornul este fixat pe arborele principal al prin intermediul a
trei şuruburi.
Formele constructive de dornuri cu lamele prezentate anterior sunt
pentru diametre mai mari, care permit montarea mai multor lamele pe acelaşi rând,
respectiv pe aceeaşi circumferinţă. Acest lucru este avantajos, mai ales, în cazul OL
cu pereţi subţiri. În acest caz forţele de strângere S1 provoacă deformaţii elastice ale
OL. Este ştiut faptul că la mărirea numărului de lamele dispuse pe aceeaşi
circumferinţă, aceste deformaţii vor fi mai mici.
 Curs 4 / sem I 2018-2019/ 17.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.3. DISPOZITIVE PENTRU CENTRARE

10.3.1.1. Dornuri rigide

10.3.1.2. Dornuri reglabile prin
deplasare

10.3.1.2.4. Dornuri cu pene

În cazul unor diametre mici
ale alezajelor OL, pe care se doreşte să
se realizeze centrarea, se va prefera
soluţia constructivă a dornului cu pene
deplasabile prezentată în fig. 10.38.

Penele P, în număr de trei, dispuse la 1200 în canale înclinate cu un unghi α în corpul dornului
CD, sunt deplasate axial prin tija T pe care se găseşte un disc, care intră în fantele create în penele P.
Deplasarea axială a penelor va genera o deplasare radială sincronă a suprafeţelor active ale acestora, care
intră în contact cu OL.
Astfel, în prima fază se consumă jocul existent între pene şi alezajul OL, fiind realizată
centrarea, după care se realizează faza a doua de strângere a OL pe dorn, prin aplicarea forţelor de
strângere S1. Penele sunt blocate să se rotească în jurul axei lor prin şurubul de blocare SB, care le permite
doar translaţia axială. Domeniul de reglare, respectiv mărimea deplasării radiale ale penelor, este
dependentă de unghiul α şi mărimea cursei axiale a tijei T.
 Curs 4 / sem I 2018-2019/ 17.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.3. DISPOZITIVE PENTRU CENTRARE
10.3.1.1. Dornuri rigide
10.3.1.2. Dornuri reglabile prin
deplasare
10.3.1.2.4. Dornuri cu pene
În cazul unor alezaje mai
mari ale obiectelor de lucru se pot
utiliza dornurile cu pene de
construcţia din fig. 10.39.

Penele P sunt montate în

canalele cu fundul înclinat la
unghiul α, practicate în corpul CD
al dornului. Deplasarea lor axială se
face la împingerea cu forţa Q a
obiectului de lucru OL, de către
conul de strângere CS. Deplasarea
axială va provoca şi o deplasare
radială sincronă a penelor P, fapt
care va duce la realizarea fazei de
centrare, păstrând invariant în
spaţiu, indiferent de abaterile
Arcul elicoidal AE, solicitat la compresiune,
precum şi elementul elastic EE sunt necesare pentru
readucerea penelor P într-o poziţie care permite
evacuarea, respectiv introducerea unui nou obiect de
lucru pe dorn.
În faza a doua se vor crea forţele de strângere
S , necesare păstrării centrării obţinute în faza
1

geometrice ale alezajului obiectului precedentă, dar pe parcursul prelucrării, când vor acţiona
de lucru, axa de centrare AC. şi forţele din proces.
 Curs 4 / sem I 2018-2019/ 17.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.3. DISPOZITIVE PENTRU CENTRARE

10.3.1.1. Dornuri rigide

10.3.1.2. Dornuri reglabile prin
deplasare
10.3.1.2.5. Dornuri cu plunjere

În cazul acestei soluţii

constructive, elementele deplasabile ale
dornului, care realizează centrarea, sunt
plunjere cu deplasare radială. Forma
constructivă a unor astfel de dornuri este
redată în figura 10.40 in care, corpul CD
al dornului este prevăzut cu un con C,
care asigură posibilitatea de centrare a
dornului în alezajul conic al AP al MU. În prima fază a rotirii şurubului se realizează
În acelaşi corp al dornului sunt montate deplasarea axială a PR pentru consumarea jocului existent
simetric pe circumferinţă un număr de între alezajul OL şi plunjere. Aşa s-a realizat păstrarea
trei sau patru plunjere radiale PR. invariantă în spaţiu a axei de centrare AC. În următoarea fază
Acestea sunt deplasate radial datorită sunt create forţele de strângere S1 pe fiecare plunjer, pentru
deplasării axiale a unei pene multiple PM păstrarea poziţionării realizate anterior. În fig. 10.40 este
care este deplasată axial prin rotirea prezentată construcţia dornului cu plunjere pe un singur rând.
şurubului de fixare SF. Există construcţii de dornuri cu plunjere dispuse pe două sau
mai multe rânduri, pentru OLcu o lungime mai mare.
 Curs 4 / sem I 2018-2019/ 17.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.3. DISPOZITIVE PENTRU CENTRARE
10.3.1.1. Dornuri rigide Modificarea diametrului dornului într-un
10.3.1.3. Dornuri reglabile prin deformare domeniu de reglare, se va face prin deformarea
elastică a unor elemente ale dornului şi asigură un
10.3.1.3.1. Dornuri cu arcuri domeniu de reglare mai mic decât cel al dornurilor
Elementul deformabil, care intră în reglabile prin deplasarea unor elemente ale dornului.
componenţa acestui tip de dorn este arcul
taler de o construcţie specială. Prin
deformarea axială a acestuia se va obţine şi o
componentă radială a deformaţiei, care va
duce la creşterea diametrului dornului, într-
un domeniu relativ mic de reglare. Avantajul
acestei construcţii îl constituie faptul că
poate fi realizată centrarea pe mai multe
trepte de alezaj ale OL. O construcţie de un
astfel de dorn este redată în fig. 10.42.
Dornul este compus din corpul său CD
prevăzut cu un con pentru centrarea sa în AP
al MU. Pe dorn sunt montate două centuri
formate din arcurile taler speciale AS care se consumă jocul radial dintre alezajele OL şi centurile dornului,
pot deforma axial şi în mod implicit şi radial, fapt care duce la realizarea centrării OL. Prin desfacerea
de către bucşa de strângere BS, respectiv şurubului SS, elasticitatea arcurilor face ca bucşele să se
bucşa intermediară BI. Aceste bucşe sunt deplaseze în sens invers sensului strângerii, micşorându-se
deplasate axial la rotirea manuală a şurubului diametrul radial al centurilor formate din arcurile speciale.
de strângere SS. Prin această deplasare, Astfel, s-a realizat jocul necesar evacuării, respectiv
urmată de deformarea radială a arcurilor, se introducerii unui alt OL.
 Curs 4 / sem I 2018-2019/ 17.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.3. DISPOZITIVE PENTRU CENTRARE

10.3.1.1. Dornuri rigide

10.3.1.3. Dornuri reglabile prin
deformare

10.3.1.3.2. Dornuri cu bucşe elastice secţionate

În construcţia acestor dornuri vor intra bucşele secţionate
de diferite forme constructive. Unele dintre acestea sunt prezentate în
fig. 10.43.

Aşa cum se poate vedea în figură, aceste bucşe, realizate din materiale cu o foarte bună
caracteristică de elasticitate, sunt secţionate longitudinal incomplet şi alternativ la cele două capete.
În partea interioară prezintă unul sau două suprafeţe conice cu care vin în contact cu conurile
existente pe corpul dornului. Aceste conuri ajută la deformarea elastică radială a bucselor .

Forma constructivă a
dornului, în componenţa căruia intră
bucşele elastice prezentate anterior, este
prezentată în fig. 10.44 [77] schematic şi
în vedere 3D.
 Curs 4 / sem I 2018-2019/ 17.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.3. DISPOZITIVE PENTRU CENTRARE
10.3.1.1. Dornuri rigide
10.3.1.3. Dornuri reglabile prin deformare
10.3.1.3.2. Dornuri cu bucşe elastice secţionate
Un desen mai detaliat în vedere 2D este prezentat în fig. 10.45.
Corpul dornului CD este prevăzut cu un con care intră în contact cu un con conjugat al bucşei
elastice secţionate BS. Celălalt con al BS intră în contact cu conul de strângere CS. Ultimul poate fi
deplasat axial prin intermediul unei tije de tracţiune T. Prin tragerea tijei T cu forţa Q, conul se deplasează,
obligând BS să urce pe cele două conuri cu care este în contact, fapt care provoacă o deformare radială a sa.
Această deformare duce la consumarea jocului iniţial existent între bucşă şi alezajul OL. Astfel, în prima
fază se realizează centrarea, asigurându-se axa de centrare AC invariantă în spaţiu indiferent de abaterile
geometrice ale alezajului OL. În faza următoare, continuând tragerea tijei T, se realizează fixarea prin
strângere a OL pe dorn. Fixarea este realizată prin crearea forţei S1 pe fiecare element secţionat al BS.
 Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.3. DISPOZITIVE PENTRU CENTRARE
10.3.1.3.3. Dornuri cu membrană elastică Pe CD este montată membrana elastică ME, pe
Elementul constructiv principal a unor astfel de dornuri îl care se află 4 elemente de centrare-strângere
constituie o membrană elastică, prezentată în fig. 10.46 EC. La tragerea spre stânga a tijei T cu forţa Q,
aceasta va deforma elastic ME şi astfel va
micşora diametrul suprafeţei active a
elementelor EC. În acest fel este creat jocul
minim necesar introducerii OL în dispozitiv. La
eliberarea tijei T de sub acţiunea forţei Q, ME
revine din deformare, fapt care creează
contactul tuturor elementele EC cu OL,
realizându-se astfel faza de centrare. Eforturile
datorate deformării, încă existente în ME, vor
Fig. 10.46. Dorn cu membrană elastică crea forţe de strângere necesare păstrării
centrării OL şi în timpul prelucrării.
10.3.1.3.4. Dornuri cu element elastic gofrat
Aceste dornuri deformabile au drept element elastic un
tub gofrat, prezentat în fig. 10.47.
În CD se deplasează tija T, pe care este montat elemental
elastic gofrat EG. Introducerea OL pe dorn este permisă
datorită existenţei unui joc între alezajul său şi dorn. Prin
tragerea T cu forţa Q, EG se deformează, consumă jocul dintre
el şi alezaj şi realizează centrarea. În faza a 2-a sunt realizate
forţele de strângere S1 pe fiecare din vârfurile EG iar centrarea
este menţinută şi în timpul procesului de prelucrare al OL. Fig. 10.47. Dorn cu elemente elastic gofrat
 Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.3. DISPOZITIVE PENTRU CENTRARE
10.3.1.3.5 Dornuri cu bucşe elastice cu pereţi subţiri deformabili
Aceste dornuri au montată pe CD o bucşă elastică cu pereţi
subţiri B (v. fig.10.48). În CD există canale care conduc sub
B un fluid sub presiune FP. Prin acţionarea şurubului SA se
generează o presiune în fluidul FP care va acţiona asupra
bucşei B provocând deformarea elastică a acesteia. În acest
fel va fi centrat OL, iar apoi se vor crea forţele necesare
preluării momentului generat de procesul de fabricaţie.
Fig. 10.48. Dorn cu bucşe cu pereţi subţiri
10.3.2. Mandrine universale pentru centrare
Mandrinele universale sunt dispozitive destinate realizării poziţionărilor centrice de tip centrare
cu fixarea realizată pe suprafeţele cilindrice ale OL. Ele menţin invariant în spaţiu două planuri de simetrie
care prin intersecţie determină o dreaptă, numită axă de centrare.
Din punct de vedere constructiv, dependent de natura elementelor care intră în componenţa
mandrinei, se disting mai multe tipuri de mandrine. Astfel, există mandrine cu:

• elemente deplasabile

• elemente deformabile

10.3.2.1. Mandrine cu elemente deplasabile

În această categorie de mandrine sunt cuprinse mandrinele:
 cu pene
 cu pârghii
 cu filet plan (spiral) – vezi Lucrarile de laborator ale disciplinei).

D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.3. DISPOZITIVE PENTRU CENTRARE
10.3.2.2.1. Mandrine cu membrană elastică
Fig. 10.59. Mandrină cu membrană elastică
Mandrina se bazează pe deformarea elastică a unei
membrane, pe care sunt montate bacurile. Schema de
principiu a mandrinei este prezentată în figura 10.59.
Prin intermediul pistonului P se deformează
membrana elastică ME, care are montate pe ea fălcile
F. Deformarea membranei provoacă deschiderea
fălcilor, ceea ce permite introducerea OL în mandrină.
Prin încetarea acţiunii agentului fluid asupra pistonului
P, ME îşi revine, realizând în primă fază centrarea OL,
urmată apoi de aplicarea forţelor de strângere. Schiţa
construcţiei unei asemenea mandrine a firmei Röhm
poate fi văzută în figura 10.60.
Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
Fig. 10.60. Mandrină cu membrană elastic-
firma Röhme
Mandrina este compusă dintr-un corp al mandrinei CM
pe care este montată ME. Pe ea sunt montate trei fălci F, care
vor realiza centrarea, iar apoi fixarea semifabricatului. Pentru
localizarea axială a OL se poate monta un reazem axial RA.
Prin împingerea tijei de acţionare TA spre dreapta, ME este
deformată axial si provoacă deschiderea fălcilor F. Astfel,
devine posibilă introducerea OL. La deplasarea spre stânga a
tijei TA, ME revine, provocând deplasarea sincronă a fălcilor
F, până la contactul tuturor fălcilor cu OL. În această fază
este realizată centrarea OL. În faza doua se aplică forţele de
strângere, a căror mărime este dependentă de deformarea
elastică rămasă la membrană după faza de centrare.
 Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
10.3. DISPOZITIVE PENTRU CENTRARE
10.3.2.2.2. Mandrine cu bucşă elastică secţionată
Mandrina cu bucşă elastică secţionată (BES) face parte din
categoria mandrinelor care realizează centrare prin intermediul
deformării elastice a unui element component. Elementul supus
deformării este o BES, de forma celei prezentate în fig. 10.62.
Fig. 10. 62. Bucşă elastic secţionată

Aceste bucşe prezintă pe

suprafaţa exterioară o suprafaţă
conică cu care vine în contact
corpul mandrinei. Mandrina cu
a) b) c) bucşă elastică secţionată este
Fig. 10.63. Mandrină cu bucşă elastic secţionată. prezentată în fig. 10.63.
În această construcţie BES este prevăzută cu o singură centură pentru deformare elastică,ea
avâd o singură suprafaţă conică. Trăgând axial tija T cu forţa Q (v.fig.10.63a), suprafaţa conică
a BES, la contactul cu CM, determină deformarea elastică a bucşei, care generează o forţă
normală N. Această forţă, aplicată asupra OL va determina strângerea lui cu forţa S1
(v.fig.10.63c). Este de remarcat că pentru calculul forţei de tragere Q se va lua în considerare
atât forţa de strângere asupra OL cât şi forţa necesară deformării elastice a membranei.
 Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
11. CAPETE MULTIAXE (CM)
Cerinţa de a concentra operaţiile de prelucrare la fabricarea produselor, a dus la concepţia capetelor
multiaxe. Acestea au o aplicabilitate foarte mare atât în cazul centrelor de prelucrare cât şi în cadrul liniilor
de transfer flexibile sau chiar şi la producţia de unicate, când sunt utilizate capete multiaxe universale.
11.1. Definirea şi clasificarea capetelor multiaxe (CM)
Capul multiax este un dispozitiv de lucru care realizează o instalare multiplă a OL (cel mai
frecvent scule), realizând şi o multiplicare, respective transmitere a mişcărilor necesare prelucrării,
având posibilitatea de a avea atât acţionarea principală cât şi cea de avans proprie.
11.1.1. Clasificarea general a CM
Din clasificarea amplă a capetelor multiaxe disponibilă în literatura de specialitate se prezintă succint:
a) Capetele multiaxe speciale (CMS) - îşi exercită funcţiile tehnologice asupra OL de acelaşi tip şi
aceiaşi dimensiune. Ele au cotele de reglare (distanţele dintre axele sculelor) fixe şi invariante.
b) Capetele multiaxe specializate (CMSp) - îşi exercită funcţiile tehnologice asupra OL de acelaşi tip
dar de dimensiuni diferite. Modificarea dimensiunilor prelucrate pe OL se face prin montarea succesivă a
unor grupuri de scule în arborii port-sculă APS ai capului multiax. Există şi CM de grup la care pentru
unele dimensiuni ale OL, unii APS nu au montate scule şi deci, nu sunt activi. O altă posibilitate de
adaptare a CM la dimensiunile unor OL din grup se face prin legarea în serie şi/sau paralel a diferitelor
tipuri de CM.
c) Capetele multiaxe universale (CMU) - îşi exercită funcţiile tehnologice asupraOL de tipuri şi
dimensiuni diferite. Distanţele dintre axele sculelor sunt variabile, ele pot fi reglate în domenii relativ mari.
Frecvent, distanţele dintre axe pot fi variate, dar ele rămân paralele între ele, asigurând o schemă de
aşchiere plană.
d) Capetele multiaxe flexibile (CMF) – au, în plus faţă de CMU, posibilitatea de reglare şi dispunere
spaţială a axelor APS. Unele CMF pot fi prevăzute cu acţionare proprie.
 Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
11. CAPETE MULTIAXE (CM)
11.1.2. Clasificarea CM din punct de vedere tehnologic
Concentrarea operaţiilor CM se face fie prin realizarea succesivă la aceeaşi trecere a unui grup de operaţii de acelaşi
tip sau de tipuri diferite, fie prin realizarea lor simultană. CM sunt utilizate frecvent la prelucrarea găurilor, bazele de
prelucrare sunt axele găurilor de realizat pe suprafeţe care au bazele de prelucrare // între ele. Intersecţia axelor găurilor
cu un plan perpendicular pe ele poartă numele de schemă de amplasare a bazelor de prelucrare, şi este caracterizată de:
 n - numărul orificiilor de prelucrat;
 Ci(xi,yi) - poziţia acestora într-un sistem de
referinţă plan;
 Di - dimensiunile orificiilor de prelucrat;
 Forma conturului pe care sunt dispuse găurile
de prelucrat etc.
CM poate să prezinte o schemă de găurire care să coincidă sau
nu, cu schema de găurire a piesei. Dependent de numărul de
orificii de prelucrat de pe piesă n şi de numărul de orificii de pe
piesă care sunt prelucrate de CM nc, concentrarea operaţiilor
efectuată de CM poate fi:
Hipoconcentrare a operaţiilor nc < n; Fig. 11.3. Hipoconcentrare a operaţiilor
Concentrare normală a operaţiilor nc = n;
Hiperconcentrare a operaţiilor nc > n.
În fig. 11.3a – găurile sunt dispuse pe un contur circular iar prin hipoconcentrare se menţine centrul de
simetrie al orificiilor - prelucrarea tuturor orificiilor cu acelaşi CM, este necesăit o indexare a piesei cu 45°.
În fig.11.3b. orificiile sunt dispuse pe un contur dreptunghiular iar hipoconcentrarea operaţiilor permite
realizarea orificiilor cu acelaşi CM, în două treceri, prin indexarea piesei cu 180°.
În fig. 11.3c. prelucrarea tuturor orificiilor piesei cu acelaşi CM, se face prin indexare liniară.
 Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
11. CAPETE MULTIAXE (CM)
11.1.3. Sisteme de capete multiaxe

Prin sistem de CM se va înţelege

ansamblul de CM, inclusiv relaţiile unitare
care se fac între ele din punct de vedere
tehnologic, constructiv, al proiectării şi de
exploatare.
O reducere a numărului de posturi de lucru
al unei linii de transfer devine posibilă prin
utilizarea unor sisteme de dispozitive. Astfel,
prin introducerea sistemelor de dispozitive
multipoziţionale cu două sau patru posturi de
lucru, prelucrarea piesei devine posibilă într-un
singur post de lucru, lucru realizabil pe un
centru de prelucrare în loc de o linie de transfer.
Acest centru de prelucrare dispune de o magazie
cu CM şi alte scule, care sunt aduse automat în
spaţiul de lucru, conform unui plan de lucru bine
stabilit anterior.

În figura 11.6 se prezintă un sistem de CM, sub

forma unui cap revolver CR, care permite concentrarea la
un singur post de lucru a următoarelor operaţii: CM1 – Fig. 11. 6 Sistem de CM de tip revolver
burghiere; CM2 – lărgire şi teşire; CM3 – tarodare.
 Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
11.2. Construcţia capetelor multiaxe (CM)
CM sunt construite, de regulă, având o cutie de transmitere şi multiplicare a mişcărilor CTMM, care
printr-un sistem de legătură SL permite legarea CM de arborele principal al maşinii-unelte pe care se
montează acest dispozitiv, aşa cum este prezentat în cazul din fig. 11.7.
CTMM preia mişcarea principală de la m-u
prin arborele conducător AC, apoi multiplică şi
transmite mişcarea la arborii port-sculă APS.
Sculele S, montate în APS sunt ghidate în
bucşe de ghidare BG amplasate într-o placă de
ghidare PG. Aceasta PG constituie memoria fixă a
poziţiei axei găurilor de realizat pe OL. PG este
corelată ca poziţie faţă de CTMM prin intermediul
unor coloane de ghidare CG. În cazul dat, aceleaşi
CG permit corelarea poziţiei PG faţă de dispozitivul
de instalare al OL. Multiplicarea şi transmiterea
mişcărilor se realizează prin angrenaje dinţate.
PG a CM este astfel montată, încât atunci
când CM este ridicat din contactul cu OL, vârful
sculelor S să rămână pe la mijlocul BG, ca o măsură de
protecţie a operatorilor, care să nu poată sa-şi introducă
mâna între sculă şi semifabricat. Fig. 11.7 Cap multiaxe

La coborârea CM, prima dată intră PG în contact cu OL, care astfel participă şi la faza de fixare a
acestuia, apoi continuând avansul de lucru al maşinii-unelte, sculele vor ieşi din bucşele de ghidare şi vor
prelucra găurile semifabricatului. PG materializează schema de prelucrare a orificiilor de realizat.
 Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
11.3. Capete multiaxe speciale (CMS)
Acest tip de CM este utilizat în cazul producţiei de serie mare şi de masă.
Din punct de vedere constructiv, se disting CMS cu roţi dinţate cu axe paralele şi cu manivele paralele.
CMS cu axe paralele cu transmisie prin roţi dinţate
Transmiterea mişcărilor, precum şi multiplicarea
(demultiplicarea) lor se face cu angrenaje dinţate
cilindrice. Frecvent, CMS sunt utilizate pe maşinile de
găurit, având poziţia verticală de lucru. La producţia de
masă, CMS intră în compunerea liniilor de prelucrare
rigide sau flexibile. Firmele care produc CMS caută
soluţii care, cu un minim de cheltuieli, să permită
adaptarea de la o schemă de prelucrare la alta. Fig. 11.8
prezintă soluţia constructivă a firmei BOHRMASTER,
care necesită schimbări minime pentru prelucrarea unui
alt OL după o altă schemă de prelucrare. Fig. 11.8 CM special cu roţi dinţate cu axe paralele tip Bohrmeister

Transmiterea mişcărilor se face în două etaje, în primul, mişcarea preluată de la m-u prin AC este transmisă
la 4 arbori intermediari AI1 dispuşi simetric în jurul AC. Etajul 1 este comun familiei de CMS care se pot
construi pe baza acestuia. În placa intermediară PI2 se vor monta, în conformitate cu schema de prelucrare a
OL, APS în care sunt montate S. De la AI1 mişcarea trece la AI2 prin intermediul unor roţi dinţate. AI1 sunt
montaţi în consolă în PI2 care conţin şi APS. Există APS cât şi AI tipizaţi care se aleg în funcţie de eforturile
de aşchiere generate de proces. Pentru o nouă schemă de prelucrare se va executa doar o nouă PI2, în care se
vor monta AI2 şi respectiv APS impuşi de noua configuraţie a OL. Astfel, deşi distanţa dintre axe este fixă,
corespunzătoare tipului constructiv al CMS, soluţia permite cu cheltuieli minime trecerea la o altă schemă de
prelucrare. Carcasa C a CMS este montată pe m-u prin intermediul sistemului de legătură SL.
 Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
11.4. Capete multiaxe universale (CMU)
CMU permit modificarea distanţei între axele APS.
După modul de variere a distanţei dintre axe se
disting:
- CMU cu braţe turnante cu o mişcare de reglare;
- CMU cu braţe turnante cu două mişcări de reglare
11.4.1. CMU cu braţe turnante
şi o mişcare de reglare
Forma constructivă a unui
asemenea CMU este prezentată în fig.
11.13. CMU este constituit din carcasa C
în care este montat AC, prin intermediul
rulmentului radial dublu RR. Pe AC este
montată roata dinţată conducătoare RC
care transmite mişcarea la roata dinţată
intermediară RI dublă montată prin
intermediu rulmenţilor radiali cu ace RRac
pe AI fix. RI preia mişcarea de la RC şi o
transmite in etajul II la roata dinţată RAPS montată pe APS.
Datorită diametrelor diferite ale RI, aceasta va avea un raport de
transmitere al turaţiilor diferit de 1. APS este montat pe rulmenţi
combinaţi radial şi axiali Rcra în braţul turnant BT, care are
posibilitatea de a fi rotit în jurul AI. Astfel, scula montată în APS se
deplasează în timpul operaţiei de reglare după o curbă închisă.
Fig. 11.13. CMU cu braţe turnante cu o mişcare de reglare
 Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
11.4. Capete multiaxe universale (CMU)
11.4.1. CMU cu braţe turnante şi o mişcare de reglare
Schema de reglare la un CMU cu 4 braţe
turnante (4 BT) este redată în figura 11.14.
Se observă că domeniul de reglare DR, în
cazul CMU cu o mişcare de reglare MR1, este un cerc
cu centrul pe axa AI. APS pot fi poziţionaţi prin reglaj
pe diametre cuprinse între un diametru minim DRmin,
respectiv unul maxim DRmax.
APS pot fi destinaţi montării unor scule
pentru prelucrarea găurilor - cazul APS mai scurt
prezentat secţionat în partea stângă a fig. 11.13 - sau
APS destinaţi montării tarozilor - cazul APS prezentat
nesecţionat, în partea dreaptă a fig. 11.13. Acest APS
este mai lung datorită înglobării în construcţia sa a
mecanismului de compensare a diferenţei între
avansul pe rotaţie al CMU şi pasul filetului de realizat. Fig. 11.14. Schema de reglare

Pentru executarea găurilor în OL, sculele CMU vor fi ghidate în BG montate într-o PG, aceasta
fiind memoria fixă a schemei de prelucrare a piesei (placa de ghidare a fost prezentată în fig. 11.7, în cazul
CMS). Pentru schimbarea schemei de prelucrare, se va desface piuliţa de blocare PB (v. fig. 11.13), iar braţul
turnant BT va fi rotit în jurul AI până când scula va intra în BG. Se vor face câteva ridicări şi coborâri în gol
(fără aşchiere) a sculei în interiorul BG cu scopul de a uniformiza jocul între sculă şi BG, apoi se vor fi
blocate poziţiile APS prin strângerea piuliţelor de blocare PB. Astfel CMU este pregătit pentru a executa
prelucrarea.
 Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
11.4. Capete multiaxe universale (CMU)
11.4.2. CMU cu braţe turnante şi două
mişcări de reglare
Această construcţie este mai
complexă ca cea anterioară, oferind un
grad de libertate suplimentar faţă ce
construcţia cu o mişcare de reglare. A
doua mişcare de reglare este a AI în jurul
arborelui conducător AC. Forma
constructivă este prezentată în fig. 11.16.

Prima mişcare de reglare MR1 este cea

a APS în jurul lui AI. Întreaga construcţie a AI este
montată în subansamblul arborelui intermediar
SAI. Acest subansamblu poate fi rotit în jurul
arborelui conducător AC formând a doua mişcare
de reglare. Din combinaţia acestor două mişcări de Fig. 11.16. CMU cu 2 mişcări de reglare
reglare va rezulta un domeniu de reglare, care este
o suprafaţă delimitată de o curbă închisă. Ambele
mişcări de reglare vor fi blocate
prin intermediul piuliţelor de blocare PB1, respectiv, PB2, după ce s-au egalizat jocurile între scule şi bucşele
de ghidare ale acestora, aşa cum s-a prezentat la CMU cu 1MR. Datorită complexităţii constructive aceste
CMU cu 2MR sunt prevăzute cu două sau trei braţe turnante şi foarte rar cu patru braţe turnante.
 Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
11.4. Capete multiaxe universale (CMU)
11.4.3. Capete multiaxe universale pentru găuri în linie dreaptă
În practica există cazuri când trebuie
executate mai multe găuri în linie dreaptă, iar
distanţa dintre găuri are valori diferite. În aceste
situaţii realizarea de CMS este neeconomică. Pentru
a suprapune timpii de realizare a găurilor în linie
dreapta, se pot construi CMU cu roţi dinţate
cilindrice (v. fig. 11.18) sau conice (v.fig.11.19)

În cazul CMU pentru găuri în linie dreaptă,

schematic, construcţia acestora se poate vede în figura 11.18.
Mişcarea preluată de la arborele principal al m-u prin
intermediul AC al CMU este transmisă prin roata dinţată
cilindrică a acestui arbore la cea montată pe AI. De la acesta,
Fig. 11.18 - CMU pentru găuri in linie
mişcarea este preluată de roata dinţatăde pe APS, fiind apoi
transmisă sculei S montată în APS. Pentru modificarea
distanţei dintre axele sculei, pentru a realiza găuri la distanţa
L impusă între axele lor, APS se vor distanţa între ei.
Pentru ca roţile dinţate de pe arborii CMU să rămână mereu în angrenare, arborii CMU sunt legaţi cu nişte
braţe B, care menţin constantă distanţa dintre axele roţilor dinţate prin deplasarea laterală a AI (ca o
armonică). Evident, sculele vor fi ghidate în BG ale unei PG, a căror configuraţie este identică cu a găurilor
de realizat. Poziţia APS după reglarea lor va fi blocată la o nouă distanţă dintre axele acestora.
 Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
11.4. Capete multiaxe universale (CMU)
11.4.3. Capete multiaxe universale pentru găuri în linie dreaptă
Există şi variante constructive de CMU pentru găuri în linie dreaptă realizate cu roţi dinţate
conice, o astfel de construcţie fiind redată schematic în fig. 11.19.

Fig.11.19 - CMU pentru găuri în linie cu roţi dinţate conice

În carcasa C a CMU există AC prin care CMU primeşte mişcarea de la m-u. Prin intermediul unui
angrenaj cu roţi dinţate conice RDC, mişcarea este transmisă la doi arbori intermediari canelaţi AIC. Pe ei pot
culisa alte roţi dinţate conice RDC care preiau mişcarea de la AIC, iar prin angrenajul conic mişcarea se
transmite prin APS la sculele montate în acesta. După ce sculele au fost introduse în BG ale PG şi s-a făcut
uniformizarea jocului dintre scule şi BG, poziţia subansamblului APS se blochează de carcasa C prin
intermediul unor crampoane de fixare CF.
Trebuie menţionat ca la această soluţie constructivă cu RDC există posibilitatea ca distanţa dintre
găurile de executat sa nu fie egală. Găurile trebuie să fie simetrice faţă de axa de simetrie a AC pentru ca
forţele axiale generate în timpul procesului de fabricaţie să se echilibreze.
 Curs 5 / sem I 2018-2019/ 24.10.2018
D&M-Partea I-a « DISPOZITIVE ”
11.4. Capete multiaxe universale (CMU)
11.4.4. Capete multiaxe
universale cu arbori
cardanici şi telescopici

Acest tip de CM este utilizat

pentru cazurile când se doreşte
a fi prelucrate simultan mai
multe găuri, dispuse după o
configuraţie circulară sau de
patrulater. Forma unui
asemenea CMU este redată în
fig. 11.20. Fig. 11.20. CMU cu axe cardanice şi telescopice

Aceste tipuri de CMU au un sistem de legătura SL a CMU cu m-u pe care o echipează. De

asemenea, CMU dispune de o cutie de viteză CV, o cutie de transmitere a mişcărilor CTM şi o cutie
pentru distribuţia mişcărilor CDT. CDT include arborii cardanici şi telescopici, respectiv braţele B cu
APS ai CMU. Poziţia braţelor B se reglează, iar mai apoi se blochează cu ajutorul şuruburilor de blocare
SB. Datorită existenţei CDT, gabaritul axial al CMU cu arbori cardanici şi telescopici este mai mare decât
al celorlalte CMU. Acest lucru face ca aceste CMU să fie utilizate pe maşini speciale de găurit.
Unghiul de deplasare a arborelui cardanic faţă de verticală, pentru a limita şocurile şi vibraţiile
care ar putea să apară, este limitat la ± 300o, deoarece atât transmiterea unghiului de rotaţie, cât şi a
momentului de torsiune este neuniformă pe parcursul unei rotaţii.