FIEE Mecanica Seria A 2016 2017 PDF

FUNDAMENTE DE
INGINERIE ELECTRICĂ
SI ELECTRONICĂ
Marian GRECONICI
- 2016 / 2017 -
Science and Engineering
“Scientists investigate that which already is;
Engineers create that which has never been”
(Albert Einstein)
Fundamente de Inginerie
2016/2017 Electrica 2
NOTIUNI INTRODUCTIVE
2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 3

NOTIUNI INTRODUCTIVE
Caracterizarea proprietăţilor fizice se face prin mărimi fizice;
Mărimile fizice se pot clasifica în:

 Mărimi primitive: lungime, masa, timp, etc.
 Mărimi derivate: viteza, energia, etc.
Sistemul de unităţi de măsură ale mărimilor electrice au la bază cele

2 sisteme de unităţi de măsură folosite în mecanică:
 Sistemul CGS din care au rezultat:
 sistemul CGS electrostatic;
 sistemul CGS electrodinamic;
 sistemul CGS Gauss;
 Sistemul MKS din care a rezultat sistemul MKSA (S.I.)

Sistemul Internaţional de unităţi de măsură (SI)
Sistemul Internaţional de unităţi (SI) va fi folosit de-a lungul cursului;

Mărimile fundamentale ale SI sunt:
 Lungime, L, l ............................... metru, m

 Masa, M,m ................................ kilogram, kg
 Timpu, T, t .................................. secunda, s
 Current electric, I, i ................................ Ampere, A
 Temperatura, T ......................... Grade Kelvin, K
 Cantitatea de substanţă …………. molul, mol
 Intensitatea luminoasă …………….. candela, Cd
Două mărimi suplimentare sunt:
 Unghiul plan (faza iniţială) ……. radian, rad
 Unghiul solid ………………...…… steradian, sr
• Toate celelalte mărimi se obţin din cele fundamentale şi se numesc

mărimi derivate.

Mărimile Electrice şi S.I. de Unităţi
Mărimile electrice şi unităţile de măsură în S.I. sunt:
 Sarcina electrică, Q, q ................................ Coulomb, C

 Potenţialul electric, V, v ....................... ...... Volt, V
 Rezistenţa, R .............................................. Ohm, Ω
 Conductanţa, G ........................................... Siemens, S
 Inductanţa, L ........................................ ....... Henry, H
 Capacitatea, C ……………….....………..…. Farad, F
 Frecvenţa, f ……………………....………….. Hertz, Hz
 Forţa, F ……………………....……...………. Newton, N
 Energia, Lucru mecanic, W, w ..…..………. Joule, J
 Puterea, P, p …………………………...…….. Watt, W
 Fluxul magnetic, Φ ……………….….………. Weber, Wb
 Inducţia magnetică, B …………...........……. Tesla, T
 Intensitatea câmpului electric, E ……..……. Volt/m, V/m

Multipli şi Submultipli folosiţi in S.I.
Multipli şi submultipli decimali folosiţi in S.I. sunt:
Prefix Factor Symbol Prefix Factor Symbol
yocto 10-24 y deca 10 da

zepto 10-21 z hecto 102 h
atto 10-18 a Kilo 103 K
femto 10-15 f Mega 106 M
pico 10-12 p Giga 109 G
nano 10-9 n Terra 1012 T
micro 10-6 μ Peta 1015 P
mili 10-3 m Exa 1018 E
centi 10-2 c Zetta 1021 Z
deci 10-1 d Yotta 1024 Y

Sarcina electrică. Curentul electric
Întreaga materie este alcătuită din blocuri elementare numite atoms.

Atomul are în componenţa sa componente foarte mici numite particule.
Cele trei tipuri de particule elementare care intră în componenţa atomului
sunt protonii, neutronii, and electronii.
În prezenţa unor forţe nucleare foarte puternice, protonii şi neutronii sunt
legaţi foarte strâns formând nucleul atomului.
Legătura strânsă a protonilor din nucleu este cea care imprimă identitatea
stabilă a elementului chimic.
Dacă se adaugă sau se smulg neutroni (ceea ce este foarte complicat),
atomul îşi va păstra identitatea chimică, dar se va modifica masa sa şi poate
primi proprietăţi nucleare noi ca de exemplu radioactivitatea.
Datorită proprietăţii de atragere/respingere dintre particule, se spune că
electronii şi protonii au sarcini electrice diferite. Fiecare electron posedă o
sarcină negativă iar fiecare proton posedă o sarcină pozitivă.
Neutronii nu posedă sarcină electrică, se spune că neutronii sunt neutrii.
În stare normală, numărul de electroni este egal cu numărul de protoni, ca
urmare sarcina electrică totală este nulă. Atomul este neutru.

Electronii sunt particulele care în anumite condiţii (frecarea materialelor) pot

părăsi atomul sau pot migra pe un alt atom. Sarcina totală a atomilor s-a
schimbat: atomii care au pierdut electroni au devenit încărcaţi pozitiv în
timp ce atomii care au primit electroni devin încărcaţi negativ. Spunem ca
materialul format din aceşti atomi s-a electrizat, s-a încărcat cu electricitate
statică.
Electronul este cea mai mică particulă purtătoare de sarcină electrică. Este
cuanta de electricitate, având sarcina elementară:
e- = -1.602 10-19 C
Pentru a obţine o sarcină electrică negativă de un coulomb (1C) avem
nevoie de o acumulare de aproximativ 6.24 1018 e-.

O mişcare ordonată de sarcini electrice libere reprezintă un curent electric.
Sarcini electrice libere pot fi: electronii liberi din metale, ionii pozitivi sau
negativi din electroliţi şi electronii sau golurile din semiconductoare.
Q dQ [C ]
e - i  lim  [ A] 
v
E t 0 t dt [ s]
i
Pentru sensul de referinţă al curentului din figură, curentul este pozitiv

dacă:
 sarcinile negative străbat suprafaţa în sens opus sensului de
referinţă al curentului;
 sarcinile pozitive străbat suprafaţa în acelaşi sens cu sensul de
referinţă al curentului.
În caz contrar curentul este considerat negativ.

Andre-Marie Ampere (1775–1836), a French
mathematician and physicist, laid the foundation of
electrodynamics. He defined the electric current
and developed a way to measure it in the 1820s.
Born in Lyons, France, Ampere at age 12 mastered
Latin in a few weeks, as he was intensely
interested in mathematics and many of the best
mathematical works were in Latin. He was a
The Burndy Library Collection
brilliant scientist and a prolific writer. He
at The Huntington Library,
San Marino, California.
formulated the laws of electromagnetics. He
invented the electromagnet and the ammeter. The
unit of electric current, the ampere, was named
after him.
Potenţialul electric. Tensiunea electrică
In vecinătatea unei sarcini electrice (unui corp electrizat) ia naştere un câmp

electric, caracterizat printr-o mărime vectorială, intensitatea câmpului
electric, E.
Intensitatea câmpului electric reprezintă raportul dintre forţa F ce se exercită
asupra unei sarcini punctiforme de probă Q aflată în câmp electric şi sarcina
respectivă, E=F/Q. Pentru o sarcină de 1C, intensitatea câmpului electric
este egală cu forţa ce se exercită asupra sarcinii.
Pentru a exista curentul electric, deci pentru a asigura mişcarea ordonată a
sarcinilor libere, este necesar ca în conductor să se stabilească un câmp
electric exterior de intensitate E. Acesta exercită forţa de natură electrică
asupra tuturor particulelor libere, F=QE.
Diferenţa de potenţial electric dintre două puncte sau tensiunea electrică, U,
este definită ca fiind lucrul mecanic ce se exercită asupra unei sarcini unitare
pozitive pentru a fi deplasata între cele două puncte.
In S.I., potenţialul electric, tensiunea electrică se exprimă in volt, V.

Alessandro Antonio Volta (1745–1827), an Italian
physicist, invented the electric battery—which
provided the first continuous flow of electricity—
and the capacitor.
Born into a noble family in Como, Italy, Volta was
performing electrical experiments at age 18. His
invention of the battery in 1796 revolutionized the
use of electricity. The publication of his work in
1800 marked the beginning of electric circuit
theory. Volta received many honors during his
San Marino, California. lifetime. The unit of voltage or potential difference,
the volt, was named in his honor.
Legea lui Ohm
Fie o porţiune de conductă de lungime l, secţiune constantă ΔS,
parcursă de curentul i sub acţiunea tensiunii U=V1-V2.
i

i
J i J  dS  J  S J
E S
dS V2 S
dl J - densitatea curentului
(C) U J  E legea conducţiei
σ- conductivitatea [S/m]
i
V1 1
 rezistivitatea [Ωm]

J dl
U  V1  V 2   E  dl    dl  i  iR
C C
 C
 S
l

dl l
R rezistenţa conductei [Ω] R 
 S  S S
C
1 conductanţa [S]
G
R
U iR Legea lui Ohm

Georg Simon Ohm (1787–1854), a German
physicist, in 1826 experimentally determined the
most basic law relating voltage and current for a
resistor. Ohm’s work was initially denied by
critics.
Born of humble beginnings in Erlangen, Bavaria,
Ohm threw himself into electrical research. His
efforts resulted in his famous law. He was awarded
the Copley Medal in 1841 by the Royal Society of
London. In 1849, he was given the Professor of
Physics chair by the University of Munich. To
honor him, the unit of resistance was named the
ohm.
Variaţia rezistivităţii cu temperatura
La conductoare variaţia rezistivităţii cu temperatura poate fi exprimată într-o
primă aproximare în forma:
   0 1      0  
La metale  ≈4·10-3/0C (>0), ρ creşte cu temperatura;

La materiale semiconductoare <0, ρ scade cu temperatura;
Valorile rezistivităţii electrice ale unor materiale uzuale la temperatura de 200C.
MATERIAL  [ m] MATERIAL  [ m]
Aluminiu (0,028-0,03) 10-6 Plumb 0,21 10-6
Argint (0,016-0,017) 10-6 Platină 0,1 10-6
Cupru 0,0175 10-6 Crom – Nichel 1,12 10-6
Fier (0,1-0,13) 10-6 Apă distilată 104 - 105
Nichel 0,12 10-6 Ulei transf. 1012 - 1018

Exemplu
Ce lungime are un conductor de cupru, cu rezistivitatea şi diametrul d=0.55 cm, în care
un curent de intensitate I=1A produce o cădere de tensiune ΔU=1V.
Rezolvare:
U d 2
l
RS

 d 2R
 1.4 Km
R  1 S
I 4  4
Un fir din nichel are rezistivitatea ρ0=0.12 10-6Ωm la temperatura θ0=200C. Să se

determine rezistivitatea ρ corespunzătoare temperaturii θ=1000C dacă coeficientul de
temperatură al rezistivităţii este α=4 10-3/0C.
Rezolvare:
  0.1210 6 1  410 3  100  20  0.158410 6  m

ELEMENTE PASIVE DE CIRCUIT
Elementele pasive de circuit sunt elemente de circuit care absorb
(consumă) energia electrică din sistem. Această energie este convertită în
alte forme de energie sau este înmagazinată în câmp electric sau magnetic.
Elementele pasive de circuit sunt: rezistorul, condensatorul, bobina.
Rezistorul ideal
Rezistorul ideal este un element ideal de circuit, caracterizat prin rezistenţa R,
la bornele căruia este valabilă legea lui Ohm:
1 1
i i
UR iR
R
R R R
uR uR
2 2
Rezistorul este elementul ideal de circuit în care energia electromagnetică se

transformă în energie interioară prin dezvoltare de căldură, efectul Joule-Lentz.
U R2
PR  i R  U R  i 
2

Rezistenţa electrică a omului. Electrocutarea
Rezistenţa corpului omenesc la atingerea unui corp sub tensiune este între 40-
100 KΩ, dar poate să ajungă până la 500 KΩ.
Electrocutarea, numită şi şocul electric, reprezintă trecerea unui curent electric
prin corpul omului când acesta este supus unei diferenţe de potenţial (unei
tensiuni electrice).
Gravitatea electrocutării depinde în cea mai mare parte de valoarea curentului
electric Iom ce se stabileşte prin organismul uman.
În cazul electrocutării, corpul omului se comportă ca o rezistenţă electrică supusă
unei tensiuni electrice în urma căreia se stabileşte curentul Iom:
U om
I om 
R om
10-15mA reprezintă limita la care curentul devine periculos, la frecvența de

50Hz.
Pentru curentul continuu, curentul periculos este de 40-50mA.

Protecţia prin legare la pământ
Protecţie constă în legarea la pământ a obiectelor care pot intra accidental
sub tensiune. În acest mod se urmăreşte ca cea mai mare parte din
curentul de defect să treacă prin instalaţia de legare la pământ, iar prin om
să treacă un curent mic, nepericulos. Acest curent este cu atât mai mic cu
cât rezistenţa electrică de trecere în pământ este mai mică, deci nu orice
legare la pământ asigură o protecţie suficient de bună.
Conductor de fază Ua tensiunea de atingere

S
Conductor de nul Ip curentul de punere la pământ
Rp rezistența prizei de pământ
Siguranţe calibrate U a  RpI p
Ua
Rp 
I p
Ua
Ua
Ip Rp 
K I ns
Ins curentul nominal al siguranței
Rp
K coeficient ce depinde de Ins
K=3.5 pentru Ins < 50 A
K=3.5 pentru Ins > 50 A
Pentru siguranțe cu Isn=10A și Uamax=65V, avem: 65 65

Rp    1.85 
3.510 35

Protecţia prin legare la pământ
Protecția prin legare la pământ la priză constă în legarea la conductorul de

nul de protecție al rețelei a tuturor obiectelor care pot intra accidental sub
tensiune.
S Conductor de fază
Conductor de nul
Siguranţe calibrate
Conductor de
nul de lucru
Ua
Priză cu
Conductor de protecţie
nul de protecţie
Ip
Priză de
pământ de 4 Ω
Instalaţie de legare la pământ a locuinţei sau a blocului trebuie să aibă o

rezistenţă de trecere de cel mult 4 Ω.

Conectarea rezistențelor electrice.
Rezistența echivalentă
Fie o rețea de rezistențe, ca de exemplu cea din figură, care comunică cu
exteriorul prin cele două terminale, A și B.
Se pune problema înlocuirii rețelei de rezistențe cu o singură rezistență,
numită rezistența echivalentă, astfel încât pentru o tensiune aplicată celor
două terminale, curentul absorbit de rezistența echivalentă să fie identic cu
curentul absorbit de rețeaua de rezistențe.
VA i R2 VA i
R3
Ub R4 R5 Ub Re
R1 Ub V A V B
Re  
R6 i i
VB R7 VB
Dorim să exprimăm rezistența echivalentă în funcție de rezistențele

componente ale rețelei.
Acest lucru este relativ ușor pentru conectarea în serie, paralel sau mixt a
rezistențelor.

Conectarea în serie a rezistențelor
Două sau mai multe rezistențe sunt conectate în serie dacă sunt parcurse de
același curent electric oricare ar fi tensiunea la bornele lor.
UR1 UR2
u b  u R1  u R 2 i R1 R2 i Re
u R1  i R1 Ub Ub
u R2  i R2
u b  i R1  R2  u b  i Re
Re  R1  R 2
R
n
Generalizând:: R e  R1  R 2  ...  R n  k
k 1
Dacă:: R1  R2  ...  Rn  R  Re  n R
Rezistența echivalentă în cazul conectării serie este mai mare decât cea mai
mare dintre rezistențele înseriate.

Conectarea în paralel a rezistențelor
Două sau mai multe rezistențe sunt conectate în paralel dacă stau sub
aceiași tensiune la borne oricare ar fi curenții care le parcurg.
i i
ub i1 i2
u b  i1 R1  i1 
R1 R1 R2 Re
Ub Ub
ub
u b  i2 R2  i2 
R2
i  i1  i 2 1 1  ub
i  u b    i
Re
 R1 R 2  1 1 1
R R
Re  1 2  
R1  R 2 R e R1 R 2

n
1 1 1 1 1
Generalizând::    ...  
R e R1 R 2 Rn k 1 Rk
Dacă:: R1  R2  ...  Rn  R  Re 
R
n
Rezistența echivalentă în cazul conectării paralel este mai mică decât cea
mai mică dintre rezistențele conectate în paralel.

Conectarea mixtă a rezistențelor
Conectarea mixtă represintă o combinație a conectărilor serie și paralel,
calculul rezistenței echivalente făcându-se din aproape în aproape pe baza
expresiilor stabilite pentru cele două tipuri de conectări, serie și paralel.
i1
i R1 R2 i R1 Rp i Re
i2
Ub Ub Ub
R3
R 2 R3 R 2 R3
Rp  R e  R1  R p  R1 
R 2  R3 R 2  R3
i i2 R2 i i2 i
i1 i1
Ub R1 R3 Ub R1 Rs Ub Re
R1 R s R R  R3 
R s  R 2  R3 Re   1 2
R1  R s R1  R 2  R3

Condensatorul ideal
Se numește condensator, sistemul fizic format din două conductoare, numite
armături, încărcate cu sarcini electrice egale și de semn contrar, între care se
găsește un mediu dielectric, fără sarcini electrice și polarizație permanentă.
+Q -Q Q Q
V1 V2 S C 
V1  V 2 U
ee0er +Q
+Q -Q uC
-Q
U
d
Raportul dintre sarcina electrică de pe electrodul pozitiv și diferenţa de potenţial

(tensiunea electrică) dintre cele două armături, este o mărime pozitivă numită
capacitatea electrică a condensatorului:
C
Q

Q  C    Q   1C  1 F ;1 F  1C 
V V U
1 2
U  1V 1V
Capacitatea electrică este o mărime caracteristică a condensatorului

reprezentând un parametru global al acestuia; este determinată de mediul
dielectric, de forma, poziția și dimensiunile armăturilor și nu depinde de stările
câmpului electric.

Michael Faraday (1791–1867), an English
chemist and physicist, was probably the greatest
experimentalist who ever lived.
Born near London, Faraday realized his boyhood
dream by working with the great chemist Sir
Humphry Davy at the Royal Institution, where he
worked for 54 years. He made several
contributions in all areas of physical science and
coined such words as electrolysis, anode, and
cathode. His discovery of electromagnetic
induction in 1831 was a major breakthrough in
at The Huntington Library, engineering because it provided a way of
generating electricity. The electric motor and
generator operate on this principle. The unit of
capacitance, the farad, was named
in his honor.
Condensatorul plan
+Q -Q
eS
S C
d
ee0er e e0er permitivitatea electrică a mediului
1
e0  F m permitivitatea electrică a vidului
U 4 S 10 3
d εr permitivitatea electrică a mediului
Materialele ce se folosesc între armăturile condensatoarelor, caracterizate

prin er, având scopul de a mări capacitatea electrică, se numesc materiale
izolatoare sau dielectrici.
In realitate materiale izolatoare folosite în industria electrotehnică nu sunt
izolatori perfecţi. Dielectricii reali posedă o anumită conductivitate electrică,
datorită în principal prezenţei ionilor proprii sau a impurităţilor pe care le
conţin.

Dacă tensiunea electrică aplicată, respectiv intensitatea câmpului electric
depăşesc anumite valori, în dielectric apare o descărcare electrică numită
străpungere. Valoarea maximă a intensităţii câmpului electric ce se poate stabili
în dielectric fără ca acesta să străpungă se numeşte rigiditate dielectrică, Ed.
Tensiunea aplicată dielectricului la care are loc străpungerea acestuia se
numeşte tensiune de străpungere. Ea constituie un parametru pentru
condensatoarele comerciale şi este dată de firma constructoare, alături de
capacitatea condensatorului.
MATERIAL Ed [KV/cm] εr
Aer 30 1.0006
Ulei de trans. 80 – 150 2.1 – 2.4
Sticlă 100 – 400 4 – 14
Preșpan 120 – 180 3–5
Porțelan 150 – 200 5–6
Cauciuc 160 – 300 2.4 – 6
Polistiren 50 – 70 2.5
Rășină 20 - 70 2.5 - 8

Simbolul condensatorului în circuitele electrice este dat în figură:
d uc
i i iC
dt
uC 1
t
uc  t    i d t  uc  0 
C0
uC t
uc  0   0 
1
uc  t    id t 
C0
Condensatorul înmagazinează energie electrică prin intermediul câmpului

electric ce se stabilește între armăturile sale.
Energia înmagazinată de un condensator de capacitate C încărcat cu sarcina Q
şi tensiunea uc este:
1 1 2 1 Q2
Wc  Q u c  u c C 
2 2 2 C

Conectarea condensatoarelor electrice.
Capacitatea echivalentă
Fie o rețea de condensatoare, ca de exemplu cea din figură, care comunică cu
exteriorul prin cele două terminale, A și B.
Se pune problema înlocuirii rețelei de condensatoare cu un singur condensator
cu o capacitate numită capacitate echivalentă, astfel încât pentru o tensiune
aplicată celor două terminale, sarcina absorbită de capacitatea echivalentă să fie
identică cu sarcina absorbită de rețeaua de condensatoare.
A C1 C3 A
C2 C4
UAB C5 UAB +Qe Ce
C6 C8 -Qe
C7
B C9 B
Exprimarea capacității echivalente în funcție de capacitățile componente se

poate face relativ simplu pentru conectarea serie, paralel și mixtă a
condensatoarelor aflate în condiții inițiale nule.

Conectarea în paralel a condensatoarelor
Două sau mai multe condensatoare sunt conectate în paralel dacă stau sub
aceiași tensiune (au aceiași tensiune la borne) oricare ar fi încărcarea lor cu
sarcină electrică.
Q1  C 1 U +Q1 Ce
C1 +Q2 C2 +Qe
U U
Q2  C 2 U -Q1 -Q2 -Qe
Q  Q1  Q 2
Q e  U  C1  C 2  Qe  U C e
C e  C1  C 2
C
n
Generalizând:: C e  C 1  C 2  ...  C n  k
k 1
Dacă:: C1  C 2  ...  C n  C  Ce  nC
Capacitatea echivalentă în cazul conectării în paralel, este mai mare decât

cea mai mare dintre capacitățile puse în paralel.

Conectarea în serie a condensatoarelor
Două sau mai multe condensatoare sunt conectate în serie dacă armăturile
lor pozitive se încarcă cu aceiași sarcină electrică oricare ar fi tensiunea la
bornele lor.
Qe Qe U1 U2 U
C1   U1  +Q1 -Q1 +Q2 -Q2 +Qe -Qe
U1 C1
U C1 C2 U Ce
Qe Qe
C2   U2 
U2 C2
U  U 1 U 2  1 1  Qe
U  Qe   U
 C1 C 2 
  1 1 1
Ce
C1 C 2  
Ce  C e C1 C 2
C1  C 2
C
n
1 1 1 1 1
   ...  
Generalizând:: C e C1 C 2 Cn k 1 k
Dacă:: C1  C 2  ...  C n  C  Ce 
C
n
Capacitatea echivalentă în cazul conectării în seri, este mai mică decât

cea mai mică dintre capacitățile înseriate.

Conectarea mixtă a condensatoarelor
La conectarea mixtă a condensatoarelor, capacitatea echivalentă se determină
din aproape în aproape folosindu-se expresiile corespunzătoare conectărilor
serie și paralel.
C2
C1 C1 Cp Ce
U U U
C3
C1  C p C1   C 2  C 3 
C p  C2  C3 Ce  
C1  C p C1  C 2  C 3
C2
U C1 C3 U U Ce
C1 Cs
C2 C3 C2 C3
Cs  C e  C1  C s  C1 
C2  C3 C2  C3

Exemple
C2
Q2 UCp
C1
C3 C1 Cp
U Qe Ce
U U
UC3
C4 C4
Q4 Q4

Câmpul magnetic
I I
H H B
2 r
dS α
dS
B  0 H
H  0  4 10 7 H m 
  B  dS 
S
 B  d S  cos [Wb]
S
S
  BS

L [H ]
B i
B S
i

Inductivitatea bobinei
N N
I
H S
H
I I l
Ni
H
l
Ni
BH 
l
 
L LN
i i
N2S N2S
L  0 r 
l l

Inductivitatea
Bobina este un element ideal de circuit caracterizată prin inductivitatea L,
având rolul de a înmagazina energie în câmpul magnetic din ea.
Efectul bobinei ar trebui identificat
u
u i
L
i
di cu acela de a se opune variației
uL  L
L
vitezei de deplasare a sarcinilor

dt
electrice libere.
L L
Practic rolul inductivității este acela
de a se opune variației instantanee a
curentului electric
Tensiunea la bornele bobinei este proporțională cu viteza de variație a
curentului:
di
uL  L
dt
Factorul de proporționalitate L se numește inductivitate, și se măsoară în
henrys, H.
Tensiunea uL reprezintă căderea de tensiune în direcția curentului și poate fi
privită ca o tensiune care se opune creșterii curentului.
Bobina (inductorul) este elementul fizic realizat pentru a produce o
inductivitate.

Joseph Henry (1797–1878), an American
physicist, discovered inductance and constructed an
electric motor.
Born in Albany, New York, Henry graduated from
Albany Academy and taught philosophy at
Princeton University from 1832 to 1846. He was
the first secretary of the Smithsonian Institution. He
conducted several experiments on
electromagnetism and developed powerful
electromagnets that could lift objects weighing
thousands of pounds. Interestingly, Joseph Henry
discovered electromagnetic induction before
Faraday but failed to publish his findings. The unit
of inductance, the henry, was named after him.
Daca exprimăm curentul în funcție de tensiunea bobinei:
1
i
L 
u L dt
Puterea asociată cu efectul inductiv este:
di
p  u L i  Li [W ]
dt
Energia înmagazinată în câmpul magnetic al bobinei este:
di 1
W C   p dt   L i dt   L i di  L i 2 [ J ]
dt 2

CIRCUITE LINIARE ȘI FILIFORME
DE CURENT CONTINUU
Noțiuni de topologie a circuitelor electrice
Element de circuit este un element în general cu două terminale
(considerate conductoare ideale) cu care se conectează cu alte elemente
de circuit;
Circuit electric reprezintă o colecție de elemente în care fiecare terminal al
unui element se conectează cu cel puțin un terminal al altui element;
Latura de rețea – o porțiune de circuit între două noduri;
Node – locul de întâlnire a cel puțin trei laturi;
Sub-circuit – o parte a circuitului care se leagă de restul circuitului prin două
terminale;
Ochi de rețea – o secvență de laturi ce urmăresc un contur închis.
F E
A D
A D
B C
B C

Elemente active de circuit
Elementele de circuit capabile să genereze energie în circuit se numesc
surse.
Sursele pot fi independente sau dependente (surse comandate).
Sursele independente produc o tensiune sau un curent care nu depinde
de circuitul in care ele sunt conectate.
Surse independente de tensiune
1 1 Nu este posibilă conectarea în

Ub=E
+
ub(t)=e(t) paralel a surselor de tensiuni
+
E -
diferite.
e(t) -
Nu este posibilă punerea în scurt
2
2 circuit a surselor de tensiune.
Tensiunea între punctele 1 și 2, ub(t), este independentă de sarcina ce se

conectează la ea fiind determinată doar de funcția e(t).

Surse independente de curent
1
i=is ub
is
Nu este posibilă conectarea în serie a surselor de curent de valori

diferite.
Nu este posibilă funcționarea în gol a surselor de curent.

Teoremele lui Kirchhoff
Problema generală a circuitelor de curent continuu constă în

determinarea curenţilor din laturile reţelei şi a tensiunilor laturilor de
reţea când se cunosc rezistenţele laturilor de reţea, tensiunile
imprimate ale generatoarelor ideale de tensiune şi curenţii
generatoarelor ideale de curent.
Cele două teoreme ale lui Kirchhoff determină univoc comportarea

reţelelor de curent continuu.

Gustav Robert Kirchhoff (1824–1887), a
German physicist, stated two basic laws in 1847
concerning the relationship between the currents
and voltages in an electrical network. Kirchhoff’s
laws, along with Ohm’s law, form the basis of
circuit theory. Born the son of a lawyer in
Konigsberg, East Prussia, Kirchhoff entered the
University of Konigsberg at age 18 and later
became a lecturer in Berlin. His collaborative
work in spectroscopy with German chemist
Robert Bunsen led to the discovery of cesium in
1860 and rubidium in 1861. Kirchhoff was also
credited with the Kirchhoff law of radiation. Thus
Kirchhoff is famous among engineers, chemists,
and physicists.
Prima teoremă a lui Kirchhoff
Prima teoremă a lui Kirchhoff se referă la nodurile unei reţele electrice.
i1 i1
i2 i2
dS
i5
i3
i5 i3
i  0 i4
i4
Experienţa arată că în regim electrocinetic staţionar (curent continuu)

când mărimile de stare ale câmpului sunt invariabile în timp, curentul
rezultant ce intersectează o suprafaţă închisă arbitrară Σ este zero.
Prima teoremă a lui Kirchhoff se obține când suprafața Σ închide un

singur nod de rețea.
i  0
i1  i 2  i 3  i 4  i 5  0
 i
n
Generalize: k 0
k 1

Prima teoremă a lui Kirchhoff se enunță astfel: suma algebrică a
intensităţilor curenţilor electrici ce concură într-un nod de circuit este
zero. În relaţia curenţii sunt pozitivi dacă ies din nod şi negativi în caz
contrar.
i  0
i1  i 2  i 3  i 4  i 5  0
 i
n
Generalize: k 0
k 1
O altă formă a teoremei se obține dacă curenții cu semn – se trec în

membrul drept:
i1  i 4  i 2  i 3  i 5
Conform acestei forme alternative a primei teoreme a lui Kirchhoff suma

curenţilor care ies din nod este egală cu suma curenţilor care intră în nod.

A doua teoremă a lui Kirchhoff
A doua teoremă a lui Kirchhoff se referă la ochiurile reţelei electrice.
Experiența arată că în regim electrocinetic staţionar, integrala de linie a
intensităţii câmpului electric (tensiunea electrică) de-a lungul oricărei
curbe închise Γ, este nulă.
A doua teoremă a lui Kirchhoff se obține când curba Γ se alege de-a lungul
unui ochi de rețea.
Pentru cazul particular al ochiului de rețea, conform celei de a doua
teoremă a lui Kirchhoff, avem:
 U
k( O )
k 0
2
R1 U2 U1 U 2 U 3 U 4 U 5  0
U1 ui1 i1
i2
1 R2 O primă formă a celei de a doua teoreme a
U5 ui2 lui Kirchhoff se enunță astfel: suma
algebrică a tensiunilor la borne ale laturilor
R5
ug3 3 unui ochi de reţea este zero.
i5
5
U3 Tensiunea la bornele laturilor este pozitivă
R4
ui4
i4 is3 dacă are acelaşi sens cu sensul de referinţă
U4 4 al ochiului considerat de-a lungul curbei
închise, şi negativ în caz contrar.

2
R1 U2
U1 ui1 i1
i2
1 R2
U5 ui2
 U
k( O )
k 0
R5 3
ug3 U1 U 2 U 3 U 4 U 5  0
i5
U3
5
i4 is3
R4
U4 ui4
4
O a doua formă a teoremei, cea mai folosită, se obține dacă se exprimă

tensiunile de laturi în funcție de tensiunile elementelor de circuit.
 u i1  i1 R1  i 2 R2  u i 2  u g 3  u i 4  i 4 R4  i5 R5  0
U 1  u i1  i1 R1
U 2  i2 R2  u i2
U 3  u g3 i1 R1  i 2 R2  i 4 R4  i5 R5  u g 3  u i1  u i 2  u i 4
U 4  u i4  i4 R4
U 5  i 5 R5
 i
( o )
 R   u
( o )
g   u
( o )
i

Aplicarea teoremelor lui Kirchhoff în calculul
circuitelor electrice de curent continuu
Problema circuitelor electrice este aceea de a identifica variabilele
independente (de regulă curenții) și scrierea unui număr de ecuații
independente egal cu numărul necunoscutelor.
Ecuațiile independente se obțin cu ajutorul celor două teoreme a lui
Kirchhoff. Se poate arăta că:
 Numărul ecuațiilor independente folosind prima teoremă a lui
Kirchhoff se obține pentru numărul nodurilor rețelei mai puțin unul;
 Numărul ecuațiilor independente folosind cea de-a doua
teoremă a lui Kirchhoff se obține pentru ochiurile independente ale
rețeleiThe number of independent KVL equations is equal to the number of
independent loops. Un ochi se numeşte independent faţă de un sistem de
ochiuri, dacă ecuaţia scrisă pentru ochiul respectiv nu poate fi dedusă
printr-o combinaţie liniară a ecuaţiilor scrise pentru ochiurile anterioare.
Ochiurile independente pot fi alese în general arbitrar cu condiţia ca fiecare
ochi să conţină cel puţin o latură de reţea nouă faţă de cele anterioare şi
toate laturile circuitului să fie folosite la stabilirea ochiurilor independente.

Aplicarea teoremelor lui Kirchhoff în calculul
circuitelor electrice de curent continuu
Ca urmare, pentru un circuit cu N noduri și l laturi, având doar rezistențe și
surse de tensiune, numărul curenților necunoscuți este egal cu l. Cele l
ecuații independente se scriu după cum urmează:
cu TK1 (N-1) ecuații independente;
cu TK2 l-(N-1) ecuații independente.
Metoda de rezolvare a unui circuit electric de curent continuu folosind
teoremele lui Kirchhoff presupune următoarele etape:
• se determină din circuit numărul laturilor l şi al nodurilor n şi se
calculează numărul ochiurilor fundamentale;
• se stabilesc arbitrar sensurile de referinţă ale curenţilor (mărimilor
necunoscute) în raport cu care se vor scrie teoremele lui Kirchhoff;
• se scriu ecuaţiile cu prima teoremă a lui Kirchhoff pentru (n-1) noduri
arbitrare;
• se stabilesc ochiurile fundamentale pentru care se aleg sensurile
arbitrare de parcurgere a ochiurilor;
• se scriu ecuaţiile folosind a doua teoremă a lui Kirchhoff pentru aceste
ochiuri fundamentale;
• se rezolvă sistemul liniar corespunzător teoremelor lui Kirchhoff.

Example
N=3, l=5
 i 1  i 2  i 3  i 4  0
i3 
R2=2Ω  i 3  i 4  i 5  0
ui3 R3 
III R3=3Ω  i 2 R 2  u i 1
i1 i4 R4=4Ω i R  i R  i R  u
A 2 2 4 4 5 5
C i5
R4 R5=5Ω i 3 R 3  i 4 R 4  u i 3

I R2 II
R5 ui1=20V
ui1
i2
ui3=12V
ui5=5V i1=11.213A
B ui5 i5 i2=-10A
i3=-1.021A
i4=2.234A
i5=-1.213A

În cazul în care există laturi cu generatoare ideale de curent, curentul
acestor laturi este cunoscut, necunoscută fiind tensiunea la bornele
generatoarelor ideale de curent.
Presupunând că avem g astfel de laturi cu generatoare de curent, numărul
curenţilor necunoscuţi va fi (l-g).
Cele (l-lg) ecuații se obțin astfel:
 (N-1) ecuații folosind prima teoremă a lui Kirchhoff;
 l-lg-(N-1) ecuații folosind cea de a doua teoremă a lui Kirchhoff.
Cele l-lg-(N-1) ochiuri fundamentale vor fi astfel alese încât să nu conțină

laturi cu generatoare de curent.
N=2, l=3, lg=1

i1 R1 R2 i2
A R1=5Ω
R2=2Ω i1  i 2  i s  0 i1=1A

i1 R1  i 2 R 2  u i1  u i 2
ui1 I ui2
is3=2A i2=-3A
is3 ug
ui1=15V
ui2=4V u g  i1 R1  u i1  i 2 R2  u i 2  10V
B

Teorema de conservare a puterii
In funcție de sensul de referință al tensiunii laturii și a curentului prin ea,
laturile pot fi generatoare sau receptoare . k
iλ
Ubλ
LATURA LATURA
i ACTIVA i PASIVA Rλ
Ub Ub
R R uiλ
the direction for Ub the direction for Ub
is opposite with the is the same with the Ubλ
direction for i direction for i
ui ui k+1
 A : u b   u i  i  R 
P  : u b   u i  i  R 
O primă formă a teoremei se enunță astfel: suma puterilor debitate de

laturile de rețea generatoare este egală cu suma puterilor primite de
laturile receptoare.
u
( A)
b i  u
( P )
b i
O a doua formă se obține in funcție de puterile elementelor din rețea:

puterile cedate de sursele generatoare din rețea se regăsește în puterea
primită de sursele receptoare și puterea consumată în rezistențele laturilor.
u u i
l
i i  i i  2
 R
( A i ) ( Pi )  1

Surse reale
Surse reale de tensiune
O sursă reală de tensiune se compune dintr-o sursă ideală de tensiune
în serie cu o rezistență (rezistența internă).
Sursa în gol: U=ui, i=0
i
Sursa în scurt circuit: U=0, i=ui/r
Real voltage r R Sursa alimentând un consumator:
source U ui
i
ui rR
R
U iR  ui
rR
U ideal source U ideal source

ui ui
real source real source
i R
U  ui  r i R
U ui
rR
Cu cât rezistența internă a sursei este mai mică, sursa de tensiune este mai
bună.
Sursă reală de curent
O sursă reală de tensiune cu o rezistență internă foarte mare, satisface:
ui u
i  i
rR r
O sursă care se manifestă astfel se numește sursă reală de curent.

i Sursa în gol (R=∞): U=iSr, i=0
ir
Real current Is r R
Sursa în scurt circuit (R=0): U=0, i=is
source U
Sursa alimentând un consumator:

I s  i  ir
U  i R  i r r  I s  i r
i ideal source i ideal source
Is Is U
i  Is
real source r
i R  I s  i r
r
real source  i is
Rr
U R
U r
i    Is i is
r Rr

Transfigurarea surselor reale
reale voltage i real current i

source source
ir
r Is rg
U U
ui
r  rg
U  ui  i r U  I s rg  i rg
u i  I s rg

Examplu
i i i
i1 i2
R1 R2 R1 R2 R
U U R U U
Is1 Is2 Is
ui1 ui2 ui
u i1 ui2 I s  I s1  I s 2 u i  ( I s1  I s 2 ) R
n I s1  I s2 
Ge  G 
R1 R2
R 1 2
R R
 1 R1  R 2
n
 u i G  u i1 u i 2  R1 R 2
u i  ( I s1  I s 2 ) R     
u i1 R 2  u i 2 R1 u i1G1  u i 2G 2

ui   1
 R1 R 2  R1  R 2 R  R G1  G 2
Ge   1 2
G  G1  G2 1 1
G1  G2 
R1 R2

Andre-Marie Ampere (1775–1836), a French
mathematician and physicist, laid the foundation of
electrodynamics. He defined the electric current
and developed a way to measure it in the 1820s.
Born in Lyons, France, Ampere at age 12 mastered
Latin in a few weeks, as he was intensely
interested in mathematics and many of the best
mathematical works were in Latin. He was a
brilliant scientist and a prolific writer. He
formulated the laws of electromagnetics. He
invented the electromagnet and the ammeter. The
unit of electric current, the ampere, was named
after him.
Alessandro Antonio Volta (1745–1827), an Italian
physicist, invented the electric battery—which
provided the first continuous flow of electricity—
and the capacitor.
Born into a noble family in Como, Italy, Volta was
performing electrical experiments at age 18. His
invention of the battery in 1796 revolutionized the
use of electricity. The publication of his work in
1800 marked the beginning of electric circuit
theory. Volta received many honors during his
San Marino, California. lifetime. The unit of voltage or potential difference,
the volt, was named in his honor.
Karl Ferdinand Braun and Vladimir K. Zworykin
Karl Ferdinand Braun (1850–1918), of the
University of Strasbourg, invented the Braun
cathode-ray tube in 1879. This then became the
basis for the picture tube used for so many years for
televisions. It is still the most economical device
today, although the price of flat-screen systems is
rapidly becoming competitive. Before the Braun
tube could be used in television, it took the
inventiveness of Vladimir K. Zworykin (1889–
1982) to develop the iconoscope so that the modern
Zworykin with an iconoscope.
© Bettmann/Corbis. television would become a reality. The iconoscope
developed into the orthicon and the image orthicon,
which allowed images to be captured and converted
into signals that could be sent to the television
receiver. Thus, the television camera was born.
Georg Simon Ohm (1787–1854), a German
physicist, in 1826 experimentally determined the
most basic law relating voltage and current for a
resistor. Ohm’s work was initially denied by
critics.
Born of humble beginnings in Erlangen, Bavaria,
Ohm threw himself into electrical research. His
efforts resulted in his famous law. He was awarded
the Copley Medal in 1841 by the Royal Society of
London. In 1849, he was given the Professor of
Physics chair by the University of Munich. To
honor him, the unit of resistance was named the
ohm.
Gustav Robert Kirchhoff (1824–1887), a
German physicist, stated two basic laws in 1847
concerning the relationship between the currents
and voltages in an electrical network. Kirchhoff’s
laws, along with Ohm’s law, form the basis of
circuit theory. Born the son of a lawyer in
Konigsberg, East Prussia, Kirchhoff entered the
University of Konigsberg at age 18 and later
became a lecturer in Berlin. His collaborative
work in spectroscopy with German chemist
Robert Bunsen led to the discovery of cesium in
1860 and rubidium in 1861. Kirchhoff was also
credited with the Kirchhoff law of radiation. Thus
Kirchhoff is famous among engineers, chemists,
and physicists.
Thomas Alva Edison (1847–1931) was perhaps the greatest American inventor. He
patented 1093 inventions, including such history-making inventions as the
incandescent electric bulb, the phonograph, and the first commercial motion pictures.
Born in Milan, Ohio, the youngest of seven children, Edison

received only three months of formal education because he
hated school. He was home-schooled by his mother and
quickly began to read on his own. In 1868, Edison read one of
Faraday’s books and found his calling. He moved to Menlo
Park, New Jersey, in 1876, where he managed a wellstaffed
research laboratory.
Library of Congress
Most of his inventions came out of this laboratory. His laboratory served as a model
for modern research organizations. Because of his diverse interests and the
overwhelming number of his inventions and patents, Edison began to establish
manufacturing companies for making the devices he invented. He designed the first
electric power station to supply electric light. Formal electrical engineering
education began in the mid-1880s with Edison as a role model and leader.
William Schockley (1910–1989), John Bardeen (1908–1991), and Walter Brattain
(1902–1987) co-invented the transistor.
Nothing has had a greater impact on the transition from the “Industrial Age” to the
“Age of the Engineer” than the transistor. I am sure that Dr. Shockley, Dr. Bardeen,
and Dr. Brattain had no idea they would have this incredible effect on our history.
While working at Bell Laboratories, they successfully demonstrated the point-contact
transistor, invented by Bardeen and Brattain in 1947, and the junction transistor,
which Shockley conceived in 1948 and successfully produced in 1951.
It is interesting to note that the idea of the field-effect
transistor, the most commonly used one today, was first
conceived in 1925–1928 by J. E. Lilienfeld, a German
immigrant to the United States. This is evident from his patents
of what appears to be a field-effect transistor. Unfortunately,
the technology to realize this device had to wait until 1954
when Shockley’s field-effect transistor became a reality. Just
think what today would be like if we had this transistor 30
Courtesy of Lucent
Technologies/Bell Labs years earlier!
For their contributions to the creation of the transistor, Dr. Shockley, Dr. Bardeen, and
Dr. Brattain received, in 1956, the Nobel Prize in physics. It should be noted that Dr.
Bardeen is the only individual to win two Nobel prizes in physics; the second came
later for work in superconductivity at the University of Illinois.
Michael Faraday (1791–1867), an English
chemist and physicist, was probably the greatest
experimentalist who ever lived.
Born near London, Faraday realized his boyhood
dream by working with the great chemist Sir
Humphry Davy at the Royal Institution, where he
worked for 54 years. He made several
contributions in all areas of physical science and
coined such words as electrolysis, anode, and
cathode. His discovery of electromagnetic
induction in 1831 was a major breakthrough in
at The Huntington Library, engineering because it provided a way of
generating electricity. The electric motor and
generator operate on this principle. The unit of
capacitance, the farad, was named
in his honor.
Joseph Henry (1797–1878), an American
physicist, discovered inductance and constructed an
electric motor.
Born in Albany, New York, Henry graduated from
Albany Academy and taught philosophy at
Princeton University from 1832 to 1846. He was
the first secretary of the Smithsonian Institution. He
conducted several experiments on
electromagnetism and developed powerful
electromagnets that could lift objects weighing
thousands of pounds. Interestingly, Joseph Henry
discovered electromagnetic induction before
Faraday but failed to publish his findings. The unit
of inductance, the
henry, was named after him.
Nikola Tesla (1856–1943) and George Westinghouse (1846–
1914) helped establish alternating current as the primary mode
of electricity transmission and distribution.
Today it is obvious that ac generation is well established as the
form of electric power that makes widespread distribution of
electric power efficient and economical. However, at the end
of the 19th century, which was the better—ac or dc—was hotly
debated and had extremely outspoken supporters on both sides.
The dc side was lead by Thomas Edison, who had earned a lot
of respect for his many contributions. Power generation using
ac really began to build after the successful contributions of
Tesla. The real commercial success in ac came from George
George Westinghouse. Photo
© Bettmann/Corbis Westinghouse and the outstanding team, including Tesla, he
assembled. In addition, two other big names were C. F. Scott
and B. G. Lamme.
The most significant contribution to the early success of ac
was the patenting of the polyphase ac motor by Tesla in 1888.
The induction motor and polyphase generation and distribution
systems doomed the use of dc as the prime energy source.
Heinrich Rudorf Hertz (1857–1894), a German experimental
physicist, demonstrated that electromagnetic waves obey the
same fundamental laws as light. His work confirmed James
Clerk Maxwell’s celebrated 1864 theory and prediction that
such waves existed.
Hertz was born into a prosperous family in Hamburg,
Germany.
He attended the University of Berlin and did his doctorate
under the prominent physicist Hermann von Helmholtz. He
became a professor at Karlsruhe, where he began his quest for
electromagnetic waves. Hertz successfully generated and
detected electromagnetic waves; he was the first to show that
at The Huntington Library, light is electromagnetic energy. In 1887, Hertz noted for the
first time the photoelectric effect of electrons in a molecular
structure. Although Hertz only lived to the age of 37, his
discovery of electromagnetic waves paved the way for the
practical use of such waves in radio, television, and other
communication systems. The unit of frequency, the hertz, bears
his name.
Charles Proteus Steinmetz (1865–1923), a German-Austrian
mathematician and engineer, introduced the phasor method
(covered in this chapter) in ac circuit analysis. He is also noted for
his work on the theory of hysteresis.
Steinmetz was born in Breslau, Germany, and lost his mother at
the age of one. As a youth, he was forced to leave Germany
because of his political activities just as he was about to complete
his doctoral dissertation in mathematics at the University of
Breslau. He migrated to Switzerland and later to the United States,
where he was employed by General Electric in 1893. That same
year, he published a paper in which complex numbers were used
to analyze ac circuits for the first time. This led to one of his many
textbooks, Theory and Calculation of ac Phenomena, published by
McGraw-Hill in 1897. In 1901, he became the president of the
American Institute of Electrical Engineers, which later became the
IEEE.
Nikola Tesla (1856–1943) was a Croatian-American engineer
whose inventions—among them the induction motor and the
first polyphase ac power system—greatly influenced the
settlement of the ac versus dc debate in favor of ac. He was also
responsible for the adoption of 60 Hz as the standard for ac
power systems in the United States.
Born in Austria-Hungary (now Croatia), to a clergyman, Tesla
had an incredible memory and a keen affinity for mathematics.
He moved to the United States in 1884 and first worked for
Thomas Edison. At that time, the country was in the “battle of
the currents” with George Westinghouse (1846–1914)
promoting ac and Thomas Edison rigidly leading the dc forces.
Courtesy Smithsonian Institution Tesla left Edison and joined Westinghouse because of his
interest in ac. Through Westinghouse, Tesla gained the
reputation and acceptance of his polyphase ac generation,
transmission, and distribution system. He held 700 patents in
his lifetime. His other inventions include high-voltage
apparatus (the tesla coil) and a wireless transmission system.
The unit of magnetic flux density, the tesla, was named in
honor of him.
James Clerk Maxwell (1831–1879), a graduate in
mathematics from Cambridge University, in 1865
wrote a most remarkable paper in which he
mathematically unified the laws of Faraday and
Ampere. This relationship between the electric field
and magnetic field served as the basis for what was
later called electromagnetic fields and waves, a major
© Bettmann/Corbis
field of study in electrical engineering. The Institute
of Electrical and Electronics Engineers (IEEE) uses a
graphical representation of this principle in its logo,
in which a straight arrow represents current and a
curved arrow represents the electromagnetic field.
This relationship is commonly known as the right-
hand rule. Maxwell was a very active theoretician
and scientist. He is best known for the “Maxwell
equations.” The maxwell, a unit of magnetic flux,
© Bettmann/Corbis
was named after him.
Alexander Graham Bell (1847–1922) inventor of the
telephone, was a Scottish-American scientist.
Bell was born in Edinburgh, Scotland, a son of Alexander
Melville Bell, a well-known speech teacher. Alexander the
younger also became a speech teacher after graduating from
the University of Edinburgh and the University of London. In
1866 he became interested in transmitting speech electrically.
After his older brother died of tuberculosis, his father decided
to move to Canada. Alexander was asked to come to Boston
to work at the School for the Deaf. There he met Thomas A.
Watson, who became his assistant in his electromagnetic
transmitter experiment. On March 10, 1876, Alexander sent
the famous first telephone message: “Watson, come here I
want you.” The bel, the logarithmic unit introduced in Chapter
14, is named in his honor.
Pierre Simon Laplace (1749–1827), a French
astronomer and mathematician, first presented the
transform that bears his name and its applications to
differential equations in 1779.
Born of humble origins in Beaumont-en-Auge,
Normandy, France, Laplace became a professor of
mathematics at the age of 20. His mathematical
abilities inspired the famous mathematician Simeon
Poisson, who called Laplace the Isaac Newton of
France. He made important contributions in
potential theory, probability theory, astronomy, and
celestial mechanics. He was widely known for his
work, Traite de Mecanique Celeste (Celestial
Mechanics), which supplemented the work of
Newton on astronomy. The Laplace transform, the
subject of this chapter, is named after him.
Jean Baptiste Joseph Fourier (1768–1830), a
French mathematician, first presented the series and
transform that bear his name. Fourier’s results were
not enthusiastically received by the scientific world.
He could not even get his work published as a paper.
Born in Auxerre, France, Fourier was orphaned at
age 8. He attended a local military college run by
Benedictine monks, where he demonstrated great
proficiency in mathematics. Like most of his
contemporaries, Fourier was swept into the politics
of the French Revolution. He played an important
role in Napoleon’s expeditions to Egypt in the later
1790s. Due to his political involvement, he narrowly
escaped death twice.
“For tomorrow belongs to the people who prepare for it today”
(African Proverb quotes)
“Engineering is the practice of making good on the promise of

technology”
Innovation, Knowledge and Relevance
“Creativity and innovation concern the process of creating and

applying new knowledge”
(David Gurteen)
“Knowledge is of no value unless you put it into practice”

(Anton Chekhov)
“The survival of a Society in the third millennium will depend

on its ability to innovate”
(Knut Holt, Founder of ISPIM, International Society for
Professional Innovation Management, 1985)
“The reasonable man adapts himself to the world;
The unreasonable one persists in trying to adapt the
world to himself.
Therefore, all progress depends on the unreasonable
man”
(George Bernard Shaw, Irish Dramatist & Socialist, 1856 - 1950)
“Need is the cause of most innovations, but the best come from
desire”
(Guglielmo Marconi)
Creating a Future
“Success is getting what you want;

“Happiness is enjoying what has been achieved.
“Coincidence is when the preparation meets opportunity”
(Lair Ribeiro, Cardiologist)

FIEE Mecanica Seria A 2016 2017 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FIEE Mecanica Seria A 2016 2017 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FUNDAMENTE DE

“Scientists investigate that which already is;

Engineers create that which has never been”

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 3

Mărimile fizice se pot clasifica în:

Sistemul de unităţi de măsură ale mărimilor electrice au la bază cele

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 4

Sistemul Internaţional de unităţi (SI) va fi folosit de-a lungul cursului;

 Lungime, L, l ............................... metru, m

• Toate celelalte mărimi se obţin din cele fundamentale şi se numesc

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 5

 Sarcina electrică, Q, q ................................ Coulomb, C

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 6

Multipli şi submultipli decimali folosiţi in S.I. sunt:

Prefix Factor Symbol Prefix Factor Symbol

yocto 10-24 y deca 10 da

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 7

Întreaga materie este alcătuită din blocuri elementare numite atoms.

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 8

Electronii sunt particulele care în anumite condiţii (frecarea materialelor) pot

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 9

Pentru sensul de referinţă al curentului din figură, curentul este pozitiv

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 10

In vecinătatea unei sarcini electrice (unui corp electrizat) ia naştere un câmp

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 12

U iR Legea lui Ohm

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 14

La metale  ≈4·10-3/0C (>0), ρ creşte cu temperatura;

Valorile rezistivităţii electrice ale unor materiale uzuale la temperatura de 200C.

Argint (0,016-0,017) 10-6 Platină 0,1 10-6

Cupru 0,0175 10-6 Crom – Nichel 1,12 10-6

Fier (0,1-0,13) 10-6 Apă distilată 104 - 105

Nichel 0,12 10-6 Ulei transf. 1012 - 1018

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 16

Un fir din nichel are rezistivitatea ρ0=0.12 10-6Ωm la temperatura θ0=200C. Să se

  0.1210 6 1  410 3  100  20  0.158410 6  m

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 17

Rezistorul este elementul ideal de circuit în care energia electromagnetică se

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 18

10-15mA reprezintă limita la care curentul devine periculos, la frecvența de

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 19

Conductor de fază Ua tensiunea de atingere

Pentru siguranțe cu Isn=10A și Uamax=65V, avem: 65 65

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 20

Protecția prin legare la pământ la priză constă în legarea la conductorul de

Instalaţie de legare la pământ a locuinţei sau a blocului trebuie să aibă o

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 21

Dorim să exprimăm rezistența echivalentă în funcție de rezistențele

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 22

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 23

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 24

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 25

Raportul dintre sarcina electrică de pe electrodul pozitiv și diferenţa de potenţial

Capacitatea electrică este o mărime caracteristică a condensatorului

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 26

d εr permitivitatea electrică a mediului

Materialele ce se folosesc între armăturile condensatoarelor, caracterizate

2016/2017 Fundamente de Inginerie Electrica 28

Ulei de trans. 80 – 150 2.1 – 2.4

Sticlă 100 – 400 4 – 14

Preșpan 120 – 180 3–5

Porțelan 150 – 200 5–6

Cauciuc 160 – 300 2.4 – 6