Coliba iepure

,,Au fost odată o vulpe și un iepuraș. Vulpea locuia într-o căsuță de gheață, iar iepurașul în una
de lemn. Dar a venit primăvara și căsuța vulpii s-a topit. Ea s-a rugat atunci de iepuraș:
- Lasă-mă măcar să stau în curtea ta!
Și așa s-a tot rugat, până când el a promit-o.
A două zi vulpea s-a rugat din nou:
- Iepurașule, lasă-mă să stau la tine în pridvor!
Și așa s-a tot rugat, până când el a primit-o. A treia zi vulpea s-a rugat din nou:
- Dă-mi drumul în căsuța ta, iepurașule!
- Nu doresc și pace!
Dar vulpea nu s-a dat bătută și până la urmă iepurașul a primit-o în căsuță. Vulpea s-a așezat pe
laviță, iar iepurașul pe cuptor. A mai trecut o zi-două și vulpea s-a apucat să-l alunge pe iepuraș
din căsuță.
- Ieși afară, urecheatule, n-am poftă să mai locuiesc cu tine!
Plânge iepurașul cu lacrimi mari. Un câine care trecea pe acolo îl întreabă:
- De ce plângi, iepurașule?
- Cum să nu plâng, dacă vulpea m-a rugat s-o primesc în căsuța mea și acum, iată, m-a
alungat.
- Nu mai plânge, iepurașule, că-ți scot eu vulpea din casă!
- Mi-e teamă că n-ai s-o poți scoate!
- Ba o să vezi și tu!
- Hau, hau, hau! Ieși afară, vulpe vicleană!
Dar vulpea i-a răspuns de pe cuptor:
- Când m-oi înfuria și m-oi arăta, fărâme te fa și-ți vin de hac!
Câinele s-a speriat și a fugit. Iepurașul plânge iarăși cu lacrimi amare.
- De ce plângi, iepurașule? îl întreabă Moș Martin, care trecea pe alături.
- Cum să nu plâng, dacă vulpea m-a alungat din căsuța mea?
- Nu mai plânge, iepurașule, că-ți scot eu vulpea din casă! Ursul s-a apropiat de căsuță:
- Ieși afară, vulpe vicleană! a urlat ursul furios.
Dar vulpea i-a răspuns de pe cuptor:
- Când m-oi înfuria și m-oi arăta, fărâme te fac și-ți vin de hac! Ursul s-a speriat și a fugit.
Iepurașul iar plânge și se tânguiește. Tocmai atunci trece un cocoș pe drum cu o coasă în spate.
- Cucurigu! De ce plângi, iepurașule?
- Cum să nu plâng, cocoșule, dacă vulpea vicleană m-a alungat din căsuța mea?
- Nu mai plânge, iepurașule, că-ți alung eu vulpea din casă.
- Ba n-ai să izbutești. Au încercat și câinele, și ursul, dar n-au reușit s-o alunge.
- Cucurigu! Sunt cocoș cu pinten roș. Pe umăr țin o coasă, vulpea ticăloasă s-o gonesc din
casă! Iar vulpea vicleană de acolo:
- Mai așteptați puțin să mă îmbrac.
Dar cocoșul nu se lasă:
- Cucurigu! Sunt cocoș cu pinten roș. Pe umăr țin o coasă, Vulpea șireată s-o gonesc din
casă!
S-a speriat vicleana din cale-afară, a coborât de pe cuptor și a luat-o la sănătoasa, de-I scăpărau
tălpile. Iar iepurașul și cocoșelul cu pinten roș au început a locui în căsuță ca doi prieteni. ”