https://ibn.idsi.

md/ro/vizualizare_articol/90412

Conceptul de spiritualitate în genere și de spiritualiutate românească în special ocupă un loc important în

gândirea filosofică românească din perioada interbelică. El devine o preocupare atât a generației de
gânditori care debutează la începutul sec. XX, îndeosebi a lui C. Rădulescu-Motru, cât și a tinerei
generații care se manifestă activ în deceniile trei și partu. În concepția lui C. Rădulescu-Motru,
spiritualitatea este un complexul de idei și sentimente prin care societatea unei epoci își justifi că credinţa
într-o ordine perfectă și eternă. Conceptul „noua spiritualite” este refl ectat plenar într-un șir de articole ale
lui Mircea Vulcănescu, care evidențiază câteva aspecte ale spiritualității, iar în dependență de aceasta și
diverse orientări ale tinerei intelectualități românești din perioada interbelică.

The concept of spirituality in general and Romanian spirituality, in particular, occupies an important place
in the Romanian philosophical thinking of the interwar period. It becomes the main focus of the generation
of thinkers from the beginning of the 20th century, especially of C. Rădulescu-Motru, as well as of the
young generation, which is actively manifested in the third and the fourth decades. In C. Rădulescu-
Motru’s conception, spirituality is a complex of ideas and feelings by which the society of an age justifies
its faith in a perfect and eternal order. The concept of „the new spirituality” is reflected in a series of
articles by Mircea Vulcănescu, which highlight some aspects of spirituality and depending on, some
various orientations of the young Romanian intellectuals from the interwar period.