Radu Gyr
Si pata de argint a hainei tale,
Îndemn la luptă
Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.
Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?
Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.
Zorica Latcu
Eroi au fost, eroi sunt înca!
Noi suntem undeva, în iarba moale,
În spicul copt, în ţarina fierbinte
În munţi, cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!
Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,
Sus, sus, la ale veşniciei porţi
Să aducem iarăşi jertfa ne’ntinată,
Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!
Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,
Din noi se-nalţă flacăra cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Că este pe pământ o Românie.
Şi dacă neamul plânge în nevoi,
Noi stăm de veghe sus necontenit
Şi cerem izbăvire pentru voi,
Căci numai pentru asta ne-am jertfit.
Zorica Latcu
Intrarea in Biserica
Asa te vede duhul meu, Stapana:
Te duce Ana, Maica-ta de mana.
Cum urci cu pasi marunti pe sfanta scara,
In ochi porti cerul noptilor de vara
Si parul tau e caer de lumina.
Smerit in ruga, trupul mic se-nclina
Si fata de copil asteapta harul.
Ca sa-ti picteze slava, iconarul
Topit-a-n flacari vechea lui comoara,
A prefacut-o-n pulbere usoara
A incrustat-o-n raze ca in zale.
In juru-ti focul curge, ca o apa.
Cu fragezimi de mugur care crapa,
Manuta poarta lujerul de floare,
Iar Sfantul Duh, in falfairi usoare,
Cu vraja curatiei si a milei,
S-a asezat pe umarul copilei.
Din norii albi si moi ai inaltimii,
Cuminti, Iti ies in cale Heruvimii.
In cuviinta mare, iconarul
Cu fir de-arnici a-ncondeiat chenarul,
Iar sus de tot, pe cea din urma treapta,
Potirul sfant al jertfelor Te-asteapta.
Zorica Latcu
Impartasanie
In tinda mea cu umbre dulci, Stapane,
Atatea seri la rand ai poposit,
La masa alba m-ai blagoslovit,
Atins-ai vinul si ai frant din pane.
Atatea seri la rand s-au irosit,
Caci n-au vazut privirile-mi pagane,
Ca trupul sfant Ti l-ai ascuns in grane,
Si sangele cu vin l-ai indulcit.
Si azi, ca-n alte seri, in tind-ai stat.
Ca sa te vada ochii mei, sarmanii,
Paharul plin l-ai binecuvantat.
In svonul vechi din sfintele cazanii,
Cu scump sangele Tau m-am adapat
Si trupul Tau s-a frant spre impartasanii.
Radu Gyr
Antiteze 
N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi;
surâd numai acei care suspină
Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai
cu mâna ta n-ai unge răni străine
N-ai jindui după un colţ de rai
de n-ai purta un strop de iad în tine.
Căci nu te-nalţi în slăvi până nu cazi
cu fruntea grea în pulberea amară.
Şi dacă-nvii cu cântecul de azi
e c-ai murit cu lacrima de-aseară.
 În prăpăstii fără fund,
Toate fiarele spurcate
Ce'n hăţişuri ţi-s'ascund!...

Nu simţi tu vrăjmasa haită ce'mprejurul tău se strânge,

Vasile Militaru Dornică de hoit şi sânge?...
Nu-i simţi oare răsuflarea?...
Rugaciune  Colţii lacomi tu nu-i simţi,
Ascuţiţi ca nişte ace şi, ca secera, cu zimţi?...
Mărire Ţie, Doamne Sfinte,
Că mi-ai dat viaţ㠖 o comoar㠖
Mi-ai dat lumină, mi-ai dat minte
Tu priveşti cu nepăsare cum se luptă ticăloşii
Şi toate câte mă-nconjoară.
Să-ţi alunge Tricolorul cu-ale lor otrepe roşii?...
S'ajungi robul unor haite pe-ale tale plaiuri verzi?...
Să fiu mereu iubit de Tine Să-ţi pierzi datinile toate, hora, doinele să-ţi pierzi?...
Eu voi munci din răsputere, De prin sfintele biserici să te laşi cu cnutul scos?...
Mereu voi face numai bine Clopote să nu mai sune la'nvierea lui Hristos?...
Şi voi fi numai mângâiere.
O, de mii de ori nemernic ar fi neamul ce sub soare,
Voi înflori prin fapte bune S'ar lăsa robit în lanţul liftelor cotropitoare,
Aşa cum înfloreşte mărul Fără Dumnezeu şi Ţară, -
Şi-n toată vorba mea voi spune Când, sub focul lui de pară,
Liftele cu zdrenţe roşii ar putea oricând să piară!...
De-a pururi numai adevărul.
Neamul meu, - în miez de noapte, glas adânc, cu dor
Cu toţi copiii voi fi frate fierbinte,
Şi nu voi şti ce este ura Se ridică pân'la mine, din străbunele morminte;
Spre clevetiri şi nedreptate Sunt Voivozii şi plăieşii, buciumaşii dela munte,
Eu, Doamne, n-oi deschide gura. Sunt arcaşii, scutierii cei cu pletele cărunte,
Care, în vremuri vechi, putut-au toate liftele să'nfrunte...
Flămândului s-astâmpăr chinul
Voi frânge pâinea mea în două Oare, tu nu le-auzi glasul?...
Voi fi curat precum e crinul Geamăt lung e glasul lor
Scăldat în boabele de rouă. Şi ne strigă tuturor:
"Strângeţi-vă laolaltă toţi, sub sfântul Tricolor!...
"Braţul tuturor să-l ţină!
Cu milă inima-mi va bate Braţul tuturor să-l poarte!...
Şi voi iubi cu milă sfântă "Doar sub el e biruinţă, - în afara lui, e moarte!..."
Pe orişicare vietate
Ce-n lumea asta nu cuvântă. Eu ascult şi mă cutremur hohotind, cu ochii uzi...
Neamul meu, tu n'auzi glasul marilor străbuni?...
Aşa mă leg, cu dor fierbinte, N'auzi?... Stai năuc şi mi-te clatini?...
Să-mi fie fapta şi cuvântul Nu străbate pân'la tine glasul marilor Musatini
Şi-aşa ajută-mi, Doamne Sfinte, "Descălecători de Ţară, păstrători de Neam şi datini"?...
Cum îmi voi ţine legământul.
Neamul meu, - eu plâng şi scriu:
Dacă nu eşti mort, ci viu,
Vasile Militaru - Fă din Tricolor trei flăcări, iar tu, foc măreţ sub ele,
Suie-ţi flăcările sfinte până dincolo de stele,
Sub tricolor  Ca să nu le mai ajungă hoarda liftelor misele!...

Neam Român ce vii din vifor, Dacă nu poţi face astfel,

Neam ce-ai sângerat din greu, Neamul meu, - de mii de ori,
Dar, cu pieptul tău, duşmanii ţi-i-ai biruit mereu; Mai curând să vrei sa mori,
Neam viteaz care urcat-ai culmea visului tău sfânt, Decât, rob, să vezi de-asupra-ţi cârpa steagurilor roşii
Dar, deşi cu zori pe gene, astăzi gemi că ieri mai frânt, Şi s'auzi cum strănepoţii îşi vor blestema strămoşii!...
- Smulge-ţi sufletul din noaptea ce-a'nceput să te'mpresoare;
Urcă-te pe culmi, spre soare,
Neam cu ţara toată flori,
Plină numai de comori;
Strânge-te sub Tricolorul biruinţelor străbune:
Pune umăr lângă umăr, suflet lângă suflet pune,
Să te faci năprasnic munte, fără nici o cărărue,
Să nu poată nici o fiară pe-a lui steiuri să se sue,
Ci să cadă fulgerate,