1. TEORIA SISTEMICA.

LOCUL CELULEI IN
IERARHIZAREA SISTEMELOR BIOLOGICE

- Celula: unitatea elementara a lumii vii

- Metode si teorii de studiu al materiei vii:
o Metoda scolastica
o Metoda analitica (carteziana)
o Metoda reductionista
o Metoda istorica (darwiniana)
o Teoria sintetica a evolutiei
o Teoria sistemica
- Teoria sistemica: INTREAGA MATERIE ESTE ORGANIZATA IN SISTEME
IERARHIZATE. ORICE SISTEM ESTE ALCATUIT DIN SUBSISTEME SI LA
RANDUL SAU DEVINE PARTE COMPONENTA A UNUI SISTEM MAI
CUPRINZATOR.
o Definitia lui Bertalanffy: un sistem reprezinta un ansamblu de elemente
aflate in interactiune
o Clasificarea sistemelor: in fct de schimburile pe care le realizeaza cu
mediul inconjurator
- sisteme izolate: nu fac schimburi (ipotetice – repr starea ideala a unui
sistem)
- sisteme inchise: schimb energetic, fara schimb de materie (vas de apa
ermetic inchis)
- sisteme deschise: schimb de materie si energie (CELULA)
- Locul celulei in organizarea ierarhica a lumii vii
o Ierarhia sistemelor rezulta din faptul ca orice sistem este alcatuit din
subsisteme si la randul sau intra in alcatuirea unui alt sistem, mai vast
o 2 nivele de organizare:
- individual: BIOSFERA – BIOCENOZA – SPECIE
- supraindividual: ORGANISM – SISTEME – APARATE – ORGANE –
TESUTURI – CELULA – ORGANITE – MACROMOLECULE –
MOLECULE – ATOMI – PARTICULE SUBATOMICE
 2. CARACTERELE SISTEMELOR BIOLOGICE

1. CARACTERUL ISTORIC
- pentru a putea explica organizarea si comportarea unui sistem biologic nu este suficienta cunoasterea
parametrilor sai actuali, ci trebuie cunoscute si istoria sistemului, trecutul lui si legaturile lui de
inrudire.
- Evolutia celulei : archebacterium – eucariote (amimale, fungi, plante, protiste)

2. CARACTERUL INFORMATIONAL
- Sistemele biologice mostenesc de la sistemele precedente un important stoc informational la care se
adauga propria informatie dobandita prin relatia cu mediul
- Unitatea informationala a celulei este CODONUL (un codon semnifica un aminoacid)
- In procesele de transmitere a informatiei in sau intre sistemele biologice, marirea stabilitatii si
asigurarea fidelitatii mesajelor este determinata de repetarea lor.

3. CARACTERUL DE PROGRAM
- un program reprezinta una din starile posibile pe care le poate realiza sistemul, in limitele permise de
organizarea sa.
- Programe pentru sine: programe structurale si functionale care asigura autoconservarea sistemului dat.
- Programe inferioare : programele subsistemelor componente
- Programe superioare : asigura existenta sistemului superior in care este integrat

4. CARACTERUL DE ECHILIBRU DINAMIC

- Echilibrul dinamic reprezinta starea continua de imbinare a stabilitatii si schimbarii
- Sistemele nebiologice evolueaza in sensul cresterii entropiei (dezorganizarii)
- Sistemele biologice au un comportament antientropic

5. CARACTERUL DE INTEGRALITATE
- Integralitatea consta in faptul ca un sistem nu se reduce la suma insusirilor partilor sale componente, ci
sistemul privit ca un intreg prezinta insusiri structurale si functionale noi, pe care partile componente
luate izolat nu le au.
- Integralitatea apare ca rezultat al diferentierii structurale si functionale a partilor componente ale
sistemului. Cu cat diferentierea partilor este mai mare, cu atat independenta lor va fi mai mica = creste
gradul de integralitate a sistemului

6. CARACTERUL DE AUTOREGLARE

7. CARACTERUL DE HETEROGENITATE
- heterogenitatea reprezinta capacitatea sistemelor de a fi alcatuite din mai multe componente
- tendinta evolutiva a sistemelor biologice este in sensul cresterii heterogenitatii interne.
 3. CARACTERISTICILE CELULELOR
PROCARIOTE

PROCARIOTE (PK) – gr PRO = primitiv; KARYON = sambure

Caracteristici
- Organisme : bacteriile si algele albastre verzi
- Dimensiuni: 0.1 si cativa microni
- Perete celular : rigic cu glicoproteine (mureina)
- MB celulara : permeabila numai pt molecule mici. Permite transp unidirectional
- Citoplasma : stare permanenta de gel
- Curenti citoplasmatici : absenti
- Nucleul : nucleoid – nu prezinta membrana si nucleol
- Organizarea materialului genetic: molecula unica de AND, circulara,
neasociata cu histone. In citoplasma se mai gasesc si structuri genetice
extracromozomiale
- Diviziunea celulara : diviziune simpla, directa (amitoza)
- Inmultirea sexuata : absenta (doar fenomen de parasexualitate – in mod
exceptional)
- Aparatul mitotic: absent
- Mitocondrii: absente
- Reticul endoplasmatic: absent
- Aparat Golgi: absent
- Ribozomi : 70S
- Echipamentul enzimatic : integrate in mb citoplasmatica
- Capacitate de a forma organisme multicelulare: absenta (PK sunt unicelulare)
- Capacitate de diferentiere celulara : absenta
- Organite de locomotie : flageli
4. CARACTERISTICILE CELULELOR EUCARIOTE
EUCARIOTE (EK) – gr EU = bun; KARYON =sambure

Caracteristici
- Organisme: alge (exceptand cele albastre verzi), ciuperci, protozoare, celule
vegetale si animale
- Dimensiuni: 3 µ - 18 cm
- Perete celular : rigid la celula vegetala si absent la cea animala
- MB celulara: permite transport bidirectional, selectiv, de tip microtransport si
macrotransport
- Citoplasma: prezinta stari alternante sol-gel (in fct de momentul metabolic)
- Curenti citoplasmatici: prezenti
- Nucleu: in interfaza, prezinta o structura complexa: mb dubla cu pori, nucleoli,
cromatina si matrice nucleara
- Organizarea materialului genetic: ADN asociat cu histone; la materialul genetic
nuclear se adauga informatia genetica localizata in mitocondrii
- Diviziunea celulara: diviziune indirecta (mitoza si meioza)
- Inmultirea sexuata: prezenta. Formarea gametilor este precedata de diviziunea
reductionala. In urma procesului de fecundatie rezulta zigotul (diploid)
- Aparat mitotic: prezent
- Mitocondriile: prezente
- Reticul endoplasmic: prezent
- Ribozomi: 80S in citoplasma, 70S in mitocondrii si cloroplaste
- Aparat Golgi: prezent
- Echipamentul enzimatic: incorporat in structuri specifice (mitocondrii,
cloroplaste, peroxizomi, lizozomi)
- Capacitate de a forma organisme multicelulare: prezenta
- Capacitate de diferentiere celulara: prezenta (caracteristica celulei EK)
- Organite de locomotie: cili si flageli
5. ELEMENTELE CHIMICE SI SARURILE MINERALE:
clasificare si roluri
- Din totalitatea elementelor din dabloul lui Mendeleev, numai 92 sunt considerate a fi elemente
naturale. Dintrea aceastea, in celule au fost identificate aproximativ 60, dar numai 20 sunt
componente estentiale ale diferitelor organisme vii.
- Elementele grele nu sunt adecvate vietii, datorita insolubilitatii lor
- Elementele usoare au volum mic, traverseaza cu usurinta membranele , pot ceda sau accepta usor
electroni, ceea ce determina aparitia unor compusi stabili
- ELEMENTELE MAJORE (macromolecule):
o Reprezentate de O, C, H, N
o Repr 95-98% din masa uscata
o Au rol plastic (structural)
o Au o proprietate comuna, aceea de a forma cu usurinta legaturi covalente prin punerea in
comun a electronilor.
- ELEMENTE PUTIN ABUNDENTE (micromolecule)
o Reprezentate de P, S, Cl, Na, K, Ca, Mg
o Repr 0.02- 0.1% din constituentii celulari
o Rol dublu: plastic si functional
o Fosforul :
 forma minerala: oase si dinti (fosfat de Ca)
 forma organica : ac nulceici si fosfolipide
 “hormon anorganic al cresterii” – rol energetic si informational
 Aportul insuficient de fosfor, dar si excesul in absenta calciului determina
aparitia rahitismului
o Calciul
 Intra in compozitia oaselor si a dintilor
 Influenteaza excitatia si functia sistemului nervos
 Influenteaza contractia musculara, ia parte la coagulare
o Natriul
 Rol de mineralizarea a lichidului extracelular si de pastrare a pH-ului umorilor
 Pierderea excesiva de Na are loc prin deshidratare, in boli renale, endocrine si
ale SNC – crampe dureroase
o Potasiul
 Principalul constituent salin al citoplasmei
 Impreuna cu Na, realizeaza echilibrul electrostatic al celulei
o Clorul
 Element necesar ech osmotic
 Are rol in metab apei si al azotului sanguin
o Sulful
 Intra in componenta AA, prot si polizaharidelor
 Carenta determina malnutritia proteica si calorica
o Magneziul
 Element constitutiv al tesuturilor dure si moi
 Activator enzimatic
- OLIGOELEMENTE
o Reprezentate de Fe, Cu, Co, Mn, Zn, I, Mo, F, B, V, Si
o Concentratie celulara de sub 0.02%
o Rol catalitic
o Carenta si excesul lor in apa si sol in unele zone geografice determina in organism aparitia
unor boli, denumite “endemii bio-geo-chimice” – abs I – gusa endemica; abs Zn –nanism,
hipogonadism
 6. APA: importanta, origine, repartitie si
proprietati biologice

- IMPORTANTA:
o Reprezinta mediul in care are loc organizarea structurilor celulare si in
care se desfasoara toate procesele fizico-chimice ale vietii
o Fara apa viata nu este posibila, dar ea nu constituie substratul proceselor
vitale – prin extragerea apei din celule, procesele vitale sunt doar stagnate,
nu suprimate

- ORIGINE:
o Exogena: ingestia de lichide si alimente
o Endogena: reactii metabolice
- REPARTITIE intracelulara
o Varsta individului: celulele embrionare – 94%; nou-nascut – 80-85%;
tineri – 75%; adult – 65-70%; batrani – 60%;
o Tip celular: neuroni – 80%; hepatocite si nefrocite – 70%; celula
musculara 70-80%; celula adipoasa – 15%; smalt dentar – 2%
o Activitatea metabolica: in momentele de activitate metabolica – continut
crescut
- REPARTITIE in organism
o 60% din greutate – un adult de 70 kg contine 40 kg apa
o 40% in mediul intracelular + 20% mediul extracelular (15% intravascular,
5% extravascular)
- PROPRIETATI
o Proprietati fizice
 Punct de topire, fierbere, caldura de evaporare si de fuziune mai
mari decat ale celorlalte lichide obisnuite
o Organizare moleculara
 Polul pozitiv – atomii de H, iar cel negativ – O
o Coeziune interna mare
 Fiecare molecula de apa este capabila sa formeze legaturi de H cu
4 molec de apa vecine
 La 0°C – puntile de H se real intre toate moleculele de apa
 Intre 0°C si 15°C – puntile de H se desfac in proportie de aprox
15%
 Intre 35°C si 40°C - puntile de H se desfac in proportie de aprox
50%
o Caracterul de solvent
 Osmoza – deplasarea apei din solutia mai concentrata in cea mai
diluata printr-o mb semipermeabila
o Formeaza invelisul de hidratare a ionilor
o Constanta dielectrica mare
o Caldura mare de vaporizare
o Capacitate de a disocia
7. ACIZII NUCLEICI: definitie, tipuri, localizare, organizarea
moleculara, rol

- Acizii nucleici sunt macromolecule de tip lant care au functia de a depozita si transmite informatia
genetica, asigurand in acest fel specificitatea biologica
- Sunt componente ale tuturor celuleor (cu exceptia hematiilor) si repr pana la 15% din masa uscata
celulara
 Structura generala:
- ADN si ARN – molecule formate prin policondensarea nucleotidelor
- BAZA AZOTATA+PENTOZA+FOSFAT=NUCLEOTID
- Bazele azotate: ADN – adenina (A), guanina (G), citozina (C), si timina (T)
ARN – adenina (A), guanina (G), citozina (C) si uracil (U)
- Pentozele: dezoxiriboza (ADN) si riboza (ARN)
- Acidul fosforic: leaga pentozele celor 2 nucleotide consecutive
 ADN
- Structura primara: monocatenara – nucleotidele sunt insiruite intr-o ordine caracteristica fiecarei specii,
rezultand o catena polinucleotidica formata dintr-o coloana glucidofosforica bazata pe legaturi
fosfodiesterice 3’- 5’
- Structura secundara: bicatenara (dublu helicoidala) – rezulta in urma unirii prin legaturi de hidrogen a
bazelor azotate din 2 catene polinucleotidice complementare
o Modelul dublu helix (Watson si Crick – 1953)
 Fiecare molecula este compusa din 2 lanturi lungi, polinucleotidice, orientate in directii
opuse, care formeaza un dublu helix in jurul unui ax central imaginar – aceasta structura
genereaza 2 santuri pe care se deplaseaza enzimele implicate in procesele de reparare,
replicare si transcriptie
 Cele 2 lanturi sunt unite prin legaturi de hidrogen – o baza purinica nu se poate lega decat
de una pirimidinica » A=T, G≡C
- Localizarea intracelulara:
 ADN-cromozomial (nuclear) – intra in alcatuirea cromatinei si a cromozomilor; are rol de
a transcrie informatia genetica pe ARN mesager si ARN de transport; este legat prin
legaturi ionice cu proteine bazice (histone)
 ADN-extracromozomial – asociat nucleolului; rol de a transcrie ARN ribozomal
 ADN-mitocondrial
 ARN
- Structura primara a ARN este asemanatoare celei de ADN, cu diferenta ca el contine riboza si uracil, in
loc de dezoxiriboza si timina
- Are originea in nucleu dupa care trece in citoplasma unde participa la sinteza proteinelor
o ARN mesager: se sintetizeaza in nucleu prin procesul de transcriptie;
o ARN de transfer: functioneaza ca transportori specifici ai AA la ribozomi in cadrul procesului
de biosinteza proteica
o ARN ribozomal: reprezinta 50% din masa ribozomilor la celula eucariota si sunt prezente in 4
tipuri caracteristice (5S, 7S, 18S, 28S)
8. PROTEINELE : definitie, clasificare, nivele de structura
si implicatiile medicale ale alterarii acestora

 Definitie:
- substante cuaternare, alcatuite din C, O, H, N la care se pot adauga S, P, Fe, Zn sau Cu;
- reprezinta aproximativ 15% din constituentii celulari si 50% din masa uscata a celulei
- unitatile structurale de baza alea proteinelor sunt aminoacizii (contin cel putin o grupare carboxil si o
grupare amino); la alcatuirea proteinelor iau parte 20 de aminoacizi diferiti
 Clasificare
o Dupa compozitie: simple si conjugate
o Dupa functia metabolica
 Structurale: keratina, elastina, glicoproteine, colagen
 Reglatoare: hormonii (insulina)
 Contractile: actina, miozina,
 Imunologice: anticorpi
 De transport si depozitare: hemoglobina, mioglobina
 Controlul proceselor metabolice: rodopsina si receptori sinaptici (transmiterea
nervoasa); hormoni si factori de crestere (controlul cresterii si diviziunii celulare);
ovalbumina (nutritie); fibrinogen si trombina (coagulare)
 Enzime: amilaza, lipaza
o Dupa nr de aminoacizi
o Dupa compozitia chimica:
 Nucleoproteine
 Lipoproteine
 Glicoproteine
 Fosfoproteine
 Hemoproteine
 Metaloproteine
 Nivele de structura
o Structura primara : se refera la scheletul lantului polipeptidic si la secventa de AA
componenti; este structura de baza, care determina ulterior structura secundara si tertiara
o Structura secundara: - α-helicoidala
- foita pliata
- triplu helix
o Structura tertiara : alternanta de structuri primare si secundare
o Structura cuaternara: dispunerea spatiala a 2 sau 4 structuri tertiare fata in fata
 Implicatii medicale
o Anticorpii (imunoglobulinele)
 9. LIPIDELE: tipuri, localizare intracelulara,
organizare moleculara, rol
 Substante alcatuite din C, O, H, la care se pot adauga P si N
 Reprezinta 2% din constituentii celulari
 Roluri:
- Sursa energetica
- Rol plastic (in mb)
- Rol de invelis protector al celulei
- Recunoastere intracelulara, transport transmembranar
- Rol reglator
 Tipuri
o Acizi grasi liberi – rol energetic si structural
o Trigliceridele (3 acizi grasi atasati la glicerol) – repr componentele majore ale
lipidelor de depozit din celulele animale.
o Steroizii – intra in alcatuirea hormonilor, vitaminei D si acizilor biliari;
reprezentantul cel mai raspandit este colesterolul. (20% din lipidele membranare)
o Prostaglandinele – familie de derivati ai acizilor grasi care indeplinesc o gama
larga de activitati biologice de natura homonala sau reglatorie; ex: PGE1 , PGF1α,
PGF2α
o Fosfolipidele – molecule bimodale (cap hidrofil si coada hidrofoba); ex:
fosfatidilcolina, fosfatidiletanolamina, fosfatidilserina, fosfatidilinozitol,
cardiolipina si plasmalogenii
o Sfingolipidele – se gasesc in cantitati mari in tesutul nervos; formate dintr-o
molecula de acid gras, o molecula de sfingozina si o grupare polara; ex:
sfingomielinele, cerebrozidele, gangliozidele
o Glicosfingolipidele – implicate in imunitatea tisulara si in recunoasterea
intercelulara
o Lipoporoteinele – lipide legate de molecule proteice; 2 tipuri: de transport:
kilomicroni, VLDL, LDL, HDL; si sisteme de membrana
o Lipocromii – formate din lipide si pigmenti; ex: lipofuscina (pigmentul de
imbatranire)
10. GLUCIDELE : tipuri, localizare intracelulara,
rol

 Sunt alcatuite din C, H si O – reprezinta principala sursa eergetica a celulelor animale

si vegetale
 Monozaharidele – trioze, pentoze (riboza si dezoxiriboza), hexoze (glucoza,
galactoza, manoza, fructoza); glucoza - principala sursa de energie a celulei- se
depoziteaza intracelular sub forma de amidon (in celula vegetala) si glicogen (in
celula animala)
 Dizaharidele – se formeaza prin condensarea a doi monomeri monozaharidici cu
pierderea unei molecule de apa; Ex: zaharoza si maltoza (plante) si lactoza (animale
si om); procesul prin care iau nastere dizaharidele poarta numele de sinteza de
deshidratare (reactia este reversibila prin hidroliza)
 Polizaharidele – rezulta din condensarea mai multor molecule de monozaharide odata
cu pierderea unui numar corespunzator de molecule de apa; Ex: glicogenul (pt celula
animala) si amidonul (pt celula vegetala); glicogenul – este mai bine reprezentat in
celulele hepatice si musculare si este format din lanturi de glucoza legate prin legaturi
1:4 glicozidice
 Glicozaminoglicanii (GAG): formati din derivati aminati ai monozaharidelor si acid
glucuronic+acid sulfuric
- GAG nesulfatati – ac hialuronic (contribuie la cresterea cascozitatii substantelor)
- GAG sulfatati – condrotin sulfati, heparansulfati, dermatansulfati, keratosulfati
 Glicoproteinele : lant polipeptidic + resturi zaharidice
- Plasma: fibrinogen, imunoglobuline
- Urina: gicoproteine urinare
- Hormoni: gonadotropina, hormon stimulator al foliculinei si al tiroidei
- Enzime: ribonucleaza, pepsina
- Tesut conjunctiv: colagen
 Proteoglicani: glicoproteine cu concentratie crescuta glucidica; formati dintr-o
proteina core + lanturi GAG
- Extracelulari: agrecan (cartilaje), neurocan (t. nervos), perlecan (mb bazale),
versican (peretii vaselor), lumican (cornee)
- Membranari: syndecan, betaglican
- Intracelulari : serglicina
 11. MORFOLOGIE CELULARA: forme si
dimensiuni

 Forma
- Celulele eucariote au forma variata, ea depinzand de diversi factori: genetici,
functionali, fizici, chimici, precum si de raporturile care se stabilesc intre ele
- Forma primara, sferica este prezenta la celula ou (zigot), la celulele tinere
nediferentiate si la celulele din medii mai putin dense (maduva hematopoietica)
- Se clasifica in:
o Celule cu forma variabila: celulele care se gasesc suspendate in mediu lichid
au de regula forme variabile datorita capacitatii lor de a emite prelungiri cu
caracter temporar (ex: neutrofilele)
o Celule cu forma fixa: celulele care se gasesc in alcatuirea tesuturilor si
organelor realizeaza contacte stranse intre eel, de aceea au functie specifica si
forma fixa, adaptata indeplinirii acesteri functii
 In tesutul epitelial: forme geometrice – cubice, piramidale, cilindrice,
celule cu “con” sau “bastonas” (retina),
 In tesutul conjunctiv: forma de “fus” cu prelungiri(fibrocite), forma
stelata (osteocite)
 In tesutul muscular: forma de coloana polinucleata (celulele musculare
striate), forma de “fus” (celulele musculare netede), forma de coloane
scurte (celulele musculare cardiace)
 In tesutul nervos: forma rotund-ovalara (neuronii pseudounipolari),
stelate (neuronii multipolari din coarnele anterioare), piramidale (n.
din scoarta cerebrala), forma de “para” sau de “cosulet” (n. Purkinje)
 In Sange: forma de disc biconcav (hematia)
 Dimensiuni
- Se determina prin metoda micrometrica si metoda stereologica
- In mod obisnuit, dimensiunile celulelor de acelasi tip sunt constante indiferent de talia
individului, dar variaza in fct de varsta celulara si de activitatea metabolica a celulei.
- Dupa diametre, celulele se impart in 3 categorii:
o Celule de talie mica: diametre sub 10μ ( limfocitele mici, neuronii moleculari,
eritrocitele, capul spermatozoidului)
o Celule de talie mijlocie: diametre cuprinse intre 10-30μ (majoritatea celulelor:
hepatocite, enterocite, splenocite, nefrocite, tireocite etc.)
o Celule de talie mare: diametre peste 30μ (neuronii pseudounipolari, neuronii
Purkinje, ovulul, celula musculara striata scheletala
 12. MORFOLOGIE CELULARA: volum, numar,
turnover celular

 Volum
- volumul celulelor umane variaza de la un tip de celula la altul fiind cuprins intre 300-
15.000μ3
- Legea constantei volumului – dimensiunea organului nu este determinata de volumul celulei,
ci de numarul celolelor care intra in alcatuirea sa
- Factori de influenta:
o Factori proprii celulari:
 Varsta celulei : celulele tinere contin o cantitate mai mare de apa, ceea ce le
confera un volum mai mare decat al celor imbatranite
 Functia celulara: influenteaza atat volumul celulei ca atare, cat si volumul
nucleului sau; pentru aprecierea starii functionale a unei celule la un moment
dat pot fi utiizati 3 parametri:
 Raportul nucleo-citoplasmatic
 Raportul dintre suprafata celulara si volumul celular
 Raportul metabolismului celular
o Factori de suprafata
 Rezistenta filmului lipoproteic al plasmalemei
 Rezistenta citoscheletului membranar si a colagenului extracelular

 Numar
- Se estimeaza ca in corpul unui adult, numarul total de celule este de 1017
- La nastere, un copil de 3 kg este alcatuit din aprox 1012 celule
- Populatia celulara cea mai numeroasa o alcatuiesc celulele sangvine

 Durata de viata si turnover-ul celular

- Viata celulelor variaza in fct de tipul celular, de la 10 minute pana la intreaga durata de viata
a individului (celulele musculare cardiace au durata de viata echivalenta cu durata de viata a
organismului, celulele epiteliului intestinal 3-4 zile, iar hematiile de 120 de zile)
- Ritmul de preschimbare a diferitelor niveluri de organizare a lumii vii poarta denumirea de
turnover
- Turnover-ul se determina prin masurarea intervalului de timp scurs de la aparitia pana la
consumul unor molecule organice (timp de injumatatire); tehnica utilizata este
histoautoradiografia moleculelor organice marcate cu izotopi radioactivi
 13. COMPARTIMENTAREA INTERNA A
CELULEI EUCARIOTE

- celula eucariota prezinta o compartimentare realizata de un sistem de

endomembrane care delimiteaza organitele citoplasmatice si permite functionarea
lor
- principalele compartimente intracelulare delimitate de endomembrane sunt:
o Compartimentul nuclear: realizat de invelisul nuclear – membrana
nucleara realizeaza separarea proceselor nucleare (autoreplicarea ADN si
transcriptia) de procesele citoplasmatice (traducerea informatiei genetice
la nivelul ribozomilor)
o Compartimentul citoplasmatic
 Compartimentul plasmatic – reprezentat de citosol
 Compartimentul cisternal - reprezentat de matricele organitelor
citoplasmatice delimitate de endomembrane
 Compartimente speciale – reprezentat de matricea mitocondriala
- Compartimentarea interna a celulei permite o specializare functionala a tuturor
organitelor celulare. Astfel:
o Mb celulara: confera individualitate celulei, regleaza schimburile cu
mediul exterior, asicura adezivitatea si comunicarea directa cu celulele
adiacente si receptia mesajelor venite de la distanta
o Nucleul: centrul genetic si reglator a proceselor celulare
o REN: metabolismul lipidic si detoxifiere
o RER: sinteza proteica
o Aparatul Golgi: prelucreaza, matureaza si stocheaza produsii de sinteza si
secretie
o Lizozomii: real apararea organismului, curatirea tesuturilor si hranirea
celulei
o Peroxizomii: intervin in metab apei oxigenate
o Mitocondriile: sediul de sinteza ATP
14. ULTRASTRUCTURA CELULEI
EUCARIOTE
 15. MATRICEA EXTRACELULARA: proteinele
fibrilare: tipuri, biosinteza, roluri si implicatii medicale
- matricea extracelulara reprezinta mediul extern al celulelor care alcatuiesc organismele
pluricelulare. Totodata ea participa la alcatuirea mediului intern al organismului alaturi de sange
si limfa
 Proteinele fibrilare
o Colagenul. Fibrele de colagen
 Biosinteza colagenului
- Etapa intracelulara: faze:
1. transcriptia mesajului genetic din genom pe moleculele de ARNm
2. activarea AA si transportul lor de catre ARNt la poliribozomi
3. traducerea mesajului genetic (prin ansamblarea AA si formarea lanturilor pro-
alfa
4. trecerea lanturilor pro-alfa in lumenul RER unde au loc urmatoarele
mecanisme
 hidroxilarea prolinei si lizinei
 glicozilarea
 asocierea a 3 lanturi pro-alfa cu formare de pro-colagen (de forma
triplului helix)
5. transportul moleculelor de pro-colagen la sacii golgieni (aici are loc
definitivarea glicozilarii si ansamblarea lor in macrovezicule care vor fi
eliminate prin exocitoza)

- Etapa extracelulara
 Transformarea pro-colagenului in colagen
 Autoansamblare cu formare de: microfibrile, fibrile de colagen, fibre de
colagen
 Tipuri de colagen
- Tipul I: (90% din colagenul organismului) – rezistenta la tractiune: piele, oase,
tendoane, ligamente
- Tipul II: rezistenta la presiune: cartilaje, discuri intervertebrale, corp vitros
- Tipul III: distensii multidirectionale: piele, vase sanguine, organe interne
- Tipul IV: mb bazale si glicoleme
 Functiile colagenului
- Rezistenta tesuturilor conjunctive la tensiune si tractiune
- Plierea si extensibilitatea tesuturilor conjunctive
- Limiteaza miscarea tesuturilor si organelor din vecinatate
- Induce agregarea trombocitelor
- Regleaza diferentierea celulara
 Implicatii medicale
- Procesul de imbatranire: cresterea nr de legaturi transversale
- Boli genetice – defecte de transcriptie si traducere: osteogeneza imperfecta, sindr
Marfan
- Boli castigate: scorbutul, anemii feriprive
- Boli autoimune: lupus eritematos, artrita reumatoida
o Elastina. Fibrele elastice
- este proteina dominanta din matricea extracelulara a arterelor si reprezinta 50% din
masa uscata a aortei
 Biosinteza
- Proelastina > elastina
- Fibrele elastice sunt formate dintr-un nucleu de elastina inconjurat de o teaca de
microfibrile compusa din gicoproteine (fibrilina). Fibrele au proprietatea de a-si dubla
lungimea sub actiunea factorilor de tractiune si de a reveni la starea intitiala
 Implicatii medicale
- Sindromul Marfan (se produce ruptura de aorta)
 16. MATRICEA EXTRACELULARA: GAG si
proteoglicani: clasificare, rol si implicatii medicale
- matricea extracelulara reprezinta mediul extern al celulelor care alcatuiesc
organismele pluricelulare. Totodata ea participa la alcatuirea mediului intern al
organismului alaturi de sange si limfa
 GAG – sunt lanturi polizaharidice compuse dintr-o unitate dizaharidica repetitiva.
Unul din zaharuri este aminat sau sulfatat, iar celalat este reprezentat de un acid
uronic (glucuronic sau iduronic). Se clasifica in
- Nesulfatate: ac hialuronic
- Sulfatate: condroitin sulfat, heparan sulfat, darmatan sulfat, karatan sulfat
 Proteoglicanii – sunt alcatuiti din lanturi de GAG legate covalent la un miez
proteic numit proteina “core”.
- Localizare si functie
o Agrecan: cartilaj – sustinere mecanica
o Betaglican: matrice si suprafata celulara – fixare pe TGF-beta
o Decorina: tesuturi conjunctive – fixare pe colagen tip I
o Perlecan: mb bazala – functia de filtru a mb bazale
o Syndecan – suprafata celulelor epiteliale – part la adezivitate intercelulara
- Implicatii medicale (patologia – GAG si proteoglicanii implicati)
o Mucopolizaharidoze – GAG sulfatate
o Distrofia cartilajului – Agrecan
o Ateroscleroza – Versican
o Distrofie musculara corneeana – Lumican
o Cancer – Syndecan-1
o Alzheimer – Perlecan
 17. MATRICEA EXTRACELULARA: PROTEINE
MATRICIALE SI MEMBRANA BAZALA
- matricea extracelulara reprezinta mediul extern al celulelor care alcatuiesc organismele
pluricelulare. Totodata ea participa la alcatuirea mediului intern al organismului alaturi de
sange si limfa
 PROTEINELE MATRICIALE
o Fibronectina
- este o glicoproteina cu larga raspandire la nivelul supr celulare, in matricea extracelulara si
in plasma sanguina
- este esintetizata de o gama larga de celule: hepatocite, fibroblaste, celule epiteliale si
endoteliale
- Implicatii medicale :
o efectul anticoagulant al RGD: principala functie a fibronectinei este aceea de a
facilita fixarea pe integrine. Aceasta se realizeaza cu ajutorul secventei RGD care
reprezinta o caracteristica centrala a situsului de atasare. Secventa RGD a fost gasita
si in componenta fibrinogenului, unul din factorii de coagulare, peptidele acestuia
(care contin RGD) fiind utilizate din sinteza medicamentelor anticoagulante.
o procesul de metastazare
o Laminina: este o glicoproteina cu greutate moleculara mare, compusa din γ polipeptide (α, si
). Este localizata in membrana bazala, in imediata apropiere a celulelor, ceea ce sugereaza
interventia ei in interactiunea celula epiteliala-mb bazala.
o Condronectina: mediaza sepcific atasarea condrocitelor de colagenul de tip II din cartilaj
o Uvomorulina: este implicata in adezivitatea celulelor embrionare in faza de morula. Are rol in
agregarea celulara calciu-dependenta.

 MEMBRANA BAZALA
o Localizare si structura
- Loc la interfata dintre tesutul epitelial si cel conjunctiv. Alte localizari: intre doua straturi
unicelulare (glomerul renal); inconjoara celule individuale
- In MO se evidentiaza prin reactia PAS si prin impregnare argentica.
o Organizare moleculara
- In mb bazale au fost identificate mai multe tipuri de molecule : colagen tip IV, laminina,
nidogen si perlecan
- Atasarea mb bazale la celulele pe care le sustin este realizata de integrine
o Roluri si implicatii medicale
- Rol structural: de sustinere, solidalizare si cimentare a celulelor epiteliale si de asociere a
tesutului epitelial cu tesutul conjunctiv
- Filtru semipermeabil: ingrosarea ei determina diabet zaharat si nefropatii
- Bariera celulara: nu permite trecerea fibroblastelorm dar permite trecerea limfocitelor si
macrofagelor
- Rol in regenerarea jonctiunii neuromusculare
 18. MEMBRANA CELULARA: modelul mozaicului fluid,
clasificare topografica, organizare moleculara, roluri
 Definitie: membrana celulara constituie un complex molecular care delimiteaza frontul unui anumit
teritoriu compartimentand materia vie la nivel celular si intracelular (G.E. Palade)
 Teoria mozaicului fluid
- A fost elaborata de Singer si Nicolson in 1972
o “mozaic” – datorita nr-lui mare de molecule proteice plonjate in dublul strat lipidic care dau
aspectul mozaicat al “ice-bergurilor” care plutesc in ocean
o “fluid” – datorita faptului ca atat proteinele, cat si lipidele sunt animate de permanente miscari
care le permit realizarea functiilor in cadrul membranei
 Clasificare topografica:
- Ectomembrane:
o plasmalema – separa celula de mediul inconjurator
- Endomembrane
o Membranele organitelor intracelulare – demlimiteaza materia vie la nivel intracelular
 Organizare moleculara:
- Compozitie biochimica
o Substante anorganice: apa si electroliti (30%)
o Substante organice: lipide, proteine si glucide (70%)
- Modele de organizare moleculara
o Teoria lui Overton (1895) – mb celulara este de natura lipidica
o Teoria bistratului lipidic - Gorter si Grendel (1925)
o Modelul paucimolecular – Danielli si Davson (1935)
o Teoria membranei unitare – Robertson (1959)
o Teoria mozaicului fluid – Singer si Nicolson (1972) – acceptata pana la ora actuala
 Roluri
- Realizeaza compartimentarea: prin intermediul endomembranelor celula este subdivizata in
compartimente distincte, in functie de activitatea metabolica diferita care se realizeaza la nivelul
fiecaruia.
- Reprezinta o bariera cu rol in reglarea schimbului de substante: mb plasmatica are capacitatea de
permeabilitate selectiva cu rol in reglarea influxului si efluxului de materie; este substratul material al
relatiilor cu mediul exterior\
- Realizeaza controlul fluxului de informatii intre celula si mediul inconjurator: diverse tipuri de
celule prezinta diverse tipuri de receptori care sunt capabili de a se combina cu substante diferite.
Aceste substante poarta denumirea de liganzi, si pot fi : hormoni, factori de crestere,
neurotransmitatori, anticorpi etc… Ei iau contact cu membrana prin intermediul receptorilor, dar nu o
traverseaza, ci determina pe cealalta fata aparitia unui semnal care va purta informatia in interiorul
celulei
- Rol in interactiuni intercelulare: realiuzata de dispozitive de natura proteica (jonctiuni) localizate in
membrana
- Rol direct in metabolismul celulei: mb interna mitocondriala – fosforilare oxidativa; mb reticulului
endoplasmic si ale ap Golgi contin enzime care participa la reactii specifice: maturarea prod de
sinteza, detoxifiere, real unor etape ale metab lipidic
- Permite polarizarea electrica
- Alte functii:
o Imunitate
o Protectie mecanica
o Miscari celulare de suprafata
 19. PLASMALEMA: modelul mozaicului fluid,
lipidele membranare – tipuri, org molec, propr
biologice

 Teoria mozaicului fluid

- A fost elaborata de Singer si Nicolson in 1972
o “mozaic” – datorita nr-lui mare de molecule proteice plonjate in dublul strat
lipidic care dau aspectul mozaicat al “ice-bergurilor” care plutesc in ocean
o “fluid” – datorita faptului ca atat proteinele, cat si lipidele sunt animate de
permanente miscari care le permit realizarea functiilor in cadrul membranei
 Lipidele membranare
- Tipuri:
o Fosfolipidele: 75% - fosfogliceride (fosfatidilcolina, fosfatidiletanolamina,
fosfatidilserina, fosfatidilinozitol)
- sfingolipide (sfingozina, sfingomielina)
o Glicolipidele: 5% - cerebrozide (lipid+oligozaharid)
- gangliozide (lipid+mai multe (2-7) oligozaharide
o Colesterolul: 25% - rol in modulatia fluiditatii mb
- Organizare moleculara:
o Cap polar (hidrofil), orientat spre exterior la contactul cu apa
o Coada apolara (hidrofoba), orientat spre interior ; format din 2 lanturi de AG
(la fosfolipide) si 1 lant de AG (la colesterol)
- Proprietati biologice
o La contactul cu apa se organizeaza spontan fie in dublu strat lipidic, fie sub
forma de micelii
o Prezinta miscari cu rol in mentinerea fluiditatii membranare
 Miscari in interiorul moleculelor fosfolipidelor
 Miscari de flexie a atomilor de carbon
 Miscari ale intregii molecule de fosfolipid
 Miscari de translatie (difuziune laterala)
 Miscari de rotatie in jurul axei longitudinale a moleculei
 Miscari de difuziune transversala
o Mezomorfism: trecerea din starea cristalina in starea lichida se realizeaza prin
stari intermediare de cristal lichid
o Asimetrie de repartizare
o Receptionarea si fixarea ionilor
 20. PLASMALEMA: modelul mozaicului fluid,
proteinele membranare – tipuri, nivele de
structura, proprietati biologice

 Teoria mozaicului fluid

- A fost elaborata de Singer si Nicolson in 1972
o “mozaic” – datorita nr-lui mare de molecule proteice plonjate in dublul strat
lipidic care dau aspectul mozaicat al “ice-bergurilor” care plutesc in ocean
o “fluid” – datorita faptului ca atat proteinele, cat si lipidele sunt animate de
permanente miscari care le permit realizarea functiilor in cadrul membranei
 Proteinele membranare
- Tipuri:
o D.p.d.v structural si functional:
 Fibrilare – rol plastic
 Globulare – rol functional
o D.p.d.v topografic
 Periferice (extrinseci) – endoproteine si ectoproteine - 25% -
 Integrale (intrinseci) – 2 capete polare si o zona hidrofoba – 75% -
- Roluri:
o Transport
o Enzimatic
o De receptori
o Asigura adezivitate intercelulara
- Proprietati biologice
o Realizeaza sectorizarea plasmalemei in endo si ectodomenii hidrofile si
mezodomenii hidrofobe
o Numarul proteinelor care alc mb difera de la un tip celular la altul si de la un
organit la altul
o Localizarea specifica a unor enzime in membrane face ca enzimele
respective sa fie folosite ca “enzime marker”
o Miscari:
- de rotatie
- de difuziune laterala
o Prezinta multiple asimetrii
 21. GLICOLEMA

 Definitie: este un invelis cu aspect pufos de pe suprafata externa a membranei; se mai

numeste si glicocalix
 este prezenta la toate tipurile de celule eucariote si este mai bine reprezentata la polul
apical al celulelor absrobante (ex: enterocite)
 in ME: - 2 lamine:
- una interna – 20 nm
- una externa – 30 nm
 altcatuire biochimica
- substante anroganice: apa si ioni
- substante organice:
o glicoproteine si glicolipide din plasmalema
o glicoproteine si proteoglicani secretati de celule si absorbiti pe suprafata
celulara
- dintre cele aprox 100 de zaharide naturale, in glicocalix se gasesc doar 9,
principale fiind: galactoza, manoza, fructoza, galactozamina, glucozamina,
glucoza si acidul sialic (NANA)
 functii:
- protectie
- adezivitate intercelulara
- asigura individualitatea celulei
- rol in mecanismul de receptie a mesajelor
- rol imunologic
- filtru ionic
- lubrefiere, amortizarea socurilor (datorita continutului de proteoglicani)
 implicatii medicale
- boli metabolice – alterarea structurilor membranare care controleaza endocitoza si
permeabilitatea
- maladii virale – patrunderea intracelulara a materialului genetic viral are loc ca
urmare a cuplarii glicoproteinelor virale cu receptorii celulari localizati specific
- rejet de grup sanguin si de organ
- celulele canceroase – alterari ale glicolemei – incapacitati de receptionare a
mesajelor din mediu
 22. CITOSCHELETUL MEMBRANAR

 Definitie: este cea de-a treia componenta a suprafetei celulara, situata pe fata interna
a plasmalemei, fiind o structura exclusiv proteica, vizibila doar in ME, care
solidarizeaza proteinele plasmalemale cu proteinele citoscheletului celular
 Organizare moleculara
- Reteaua proteica de baza este realizata de tetrameri de spectrina
- In nodurile retelei se situeaza complexe proteice care solidarizeaza reteaua la
proteinele intrinseci ale plasmalemei
- Pe bratele retelei sunt localizate proteine de legatura cu citoscheletul celular
- In ochiurile retelei se gasesc protein-enzime care moduleaza polimerizarea si
interactiuena proteinelor structurale
 Proteinele structurale
- Spectrina – alc din 2 subunitati: α si β
- Ankirina – leaga proteina banda 3 de reteaua de spectrina
- Actina – se gaseste sub forma fibrilara (actina F), compusa din 30 de monomeri
de actina G – se asociaza cu spectrina si proteina banda 4.1
- Proteina banda 4.1 – rol in conectarea citoscheletului membranar la proteinele
intrinseci ale plasmalemei si in interactiunea spectrina-actina
 Proteinele functionale
- Calmodulinele – cuprind pana la 147 AA cu locusuri de legare a Ca++
- Proteine reglatoare: gelsonina, filamina, fimbrina, proteinkinaze, etc
 Rolurile citoscheletului membranar
- Rol de sustinere a arhitecturii suprafetei celulare
- Confera membranei elasticitate si rezistenta
- Rol in adezivitate intercelulara
- Rol in motilitatea periferiei celulare
- Rol in directionarea substantelor endocitate in interiorul citoplasmei
- Rol in receptia si transmiterea intracelulara a mesagerilor
 Implicatii medicale
- Malsinteza fodrinei – alterarea mecanismului de coagulare prin modificarea
formei trombocitelor
- Alterarea cantitativa sau calitativa a distrofinei – distrofii musculare
- Defecte ale spectrinei – sferocitoza eraditara
- Absenta ankirinei – eliptocitoza ereditara
23. ADEZIVITATEA INTERCELULARA: tipuri
de jonctiuni, organizare moleculara, localizare si
rol

 Definitie: adezivitatea reprezienta capacitatea celulelor de a realiza contacte intre

doua sau mai multe celule sau intre celule si alte substraturi
 Poate fi temporara (in culturi celulare) sau permantenta (in tesuturi)
 In tesuturi, adezivitatea se manifesta in 2 moduri:
- Adezivitate celula-celula
- Adezivitate celula-matrice extracelulara

TIP DE JONCTIUNE ORGANIZARE MOLEC LOCALIZARE SI ROL

1. Eşanseizare
- zona Occludens - Ocludina, Claudina - polul apical al cel.
epiteliale
- asigura rol de inchidere pe
toata suprafata reabsorbtiei
2. Ancorare - localizate pe fata interna a
- filamente de actina plasmalemei
- zonula aderens - actina - inconjoara ca o banda
- proteine de ancorare domeniul lateral al celulelor
(catenine) epiteliale
- caderine

- adeziuni focale - actina

- catenine
- integrine
- localizare la polul bazal al
- filam. intermediare celulelor epiteliale
- desmozomi - desmoplaktina
- caderine
- keratina
- hemidesmozomi
- ½ din
desmozina+integrine
3. Comunicare
- GAP - conexoni - intre toate tipurile celulare

- sinapsa chimica - compartiment presinaptic - intre celulele nervoase

- fanta sinaptica - intre celulele nervoase si
- compartiment postsinaptic cele musculare
 24. SEMNALIZAREA INTERCELULARA:
modalitati de semnalizare, tipuri majore de semnale
induse

 Modalitati de semnalizare
- Comunicarea de vecinatate
o Semnalizarea contact-dependenta
 Prezenta la celulele embrionare si la celulele care asigura raspunsul
imunitar
o Semnalizarea paracrina
 Actioneaza asupra celulelor tinta prin mediatori chimici locali
o Semnalizarea autocrina
 Celula secreta in spatiul intercelular molecule de semnalizare care se pot
intoarce spre a se lega pe proprii receptori – in timpul diferentierii
celulare
- Comnunicarea la distanta
o Semnalizarea sinaptica:
 Prin intermediul neurotransmitatorilor
o Semnalizarea endocrina
 Prin intermediul hormonilor – secretati in sange si apoi vehiculati la
mare distanta spre celulele “tinta”

Diferente intre calea sinaptica si cea endocrina

- celulele “tinta” prezinta receptori care le permit sa extraga si sa fixeze in mod specific
anumiti hormoni
- in transmiterea sinaptica, comunicarea este conditionata de contactul intre terminatiile
nervoase si celulele tinta. Numai celula care se afla in contact cu terminatia nervoasa
este expusa actiunii neurotransmitatorului
- daca celulele endocrine trebuie sa utilizeze mai multi hormoni pentru comunicare,
celula nervoasa poate utiliza acelasi neurotransmitator pentru a comunica cu mai multe
celule tinta
- viteza de transmitere a caii endocrine este mai mica decat cea sinaptica
- toate aceste diferente conduc la concluzia ca semnalizarea sinaptica este mult mai
precisa decat semnalizarea endocrina
 25. RECEPTORII CELULARI: definitie,
clasificare, localizare, exemple

 Definitie: dispozitive proteice specializate pentru a lega mesageri specifici.

 Clasificare:
- Dupa originea mesagerului cu care interactioneaza:
o Receptori pentru substante endogene
 Pt neurotransmitatori – situati in mb postsinaptica a celulelor musculare
sau nervoase. Ex: receptori pt acetilcolina, noradrenalina, serotonina,
histamina, GABA etc.
 Pt hormoni – localizare intracelulara diferita In fct de natura hormonului
(hidrofili sau hidrofobi)
 Receptori implicati in reactiile imunitare
 Pt antigene endogene – pe celulele implicate in raspunsul imun
(limfocitele T) si pe suprafata tuturor celulelor din organism
 Pt anticorpi – pe suprafata eozinofilelor si a mastocitelor
 Pt complement – celulele sistemului fagocitar
 Pt factori de crestere – EGF (factor de crestere epidermic); PDGF
(factor de crestere derivat din plachetele sanguine)
o Receptori pentru substante exogene
 Pt virusuri – fiecare tip de virus isi are receptori specifici pe celulele
“tinta” (HIV pe limfocitul T; Epstein-Barr pe limfocitul B; virusul rabic in
jonctiunea neuromusculara)
 Pt antigene non-self – la suprafata limfocitelor B
 Pt lecitine
 Pt droguri
 Pt toxine bacteriene
- Dupa modul de activare
o Cuplati la canale ionice (receptori ionotropici)
o Legati la proteina G
o Cuplati cu o enzima
26. MESAGERII: definitie, clasificare, localizare,
exemple. Citokinele
 Definitie: substante chimice vechiculate pe cale nervoasa sau umorala care ajung la
celulele tinta, se cupleaza cu receptori si determina raspunsul celular
 Tipuri de mesaje induse:
- de supravietuire: cand nu mai exista semnale se instaleaza apoptoza (moartea
celulara programata)
- diferentiere
- diviziune
 Raspunsul celular: depinde de natura chimica a mesagerului
- Mesageri hidrosolubili: determina raspunsuri rapide si de scurta durata
- Mesageri liposolubili : determina raspunsuri tardive, dar de lunga durata
 Dupa modul de actiune
- Agonisti: activeaza receptorul (hormoni, neurotransmitatori, mesageri exogeni)
- Antagonisti: blocheaza receptorii celulari (medicamentele)
 Citokinele
- Imunitatea naturala si specifica este mediata de imunohormoni de natura proteica
numiti citokine
- Indeplinesc urmatoarele functii:
o Mediatori ai imunitatii naturale
o Regulatori ai activitatii, cresterii si diferentierii limfocitelor
o Activatori ai celulelor inflamatoare nespecifice
o Stimulatori ai cresterii si diferentierii leucocitelor
- Exemple:
o Interleukina I – actioneaza ca factor activator al proliferarii limfocitelor T
si al cresterii si diferentierii limfocitelor B
o Interleukina II – responsabila de trecerea limfocitelor T din faza G in faza
S a ciclului celular
o Interferonii – peptide cu actiune antivirala nespecifica care inhiba
replicarea virusurilor, au activitate antiproliferativa si imunoreglatorie.
Sunt identificate 3 clase:
 α interferoni
 interferoni
 interferoni
 27. EFECTELE LEGARII LIGAND-
RECEPTOR: semnalizarea prin intermediul
proteinei G
 Definitie: Proteina G sau “proteina trimerica reglatoare” este o proteina care mediaza
interactiunea dintre receptor si proteina tinta. Este compusa din 3 lanturi polipeptidice
diferite, numite α, si .
- Lantul α leaga si hidrolizeaza GTP si activeaza adenilatciclaza.
- Lanturile si formeaza un complex care are rolul de a ancora proteina Gs
(stimulatoare) pe fata citoplasmatica a mb plasmatice.
 Efectele contactului ligand-receptor
- Modificari structurale ale membranei: rearanjarea receptorilor in “plaje” sau
“cupole”
- Modificari functionale ale membranei
o Modificari de permeabilitate pt ionii de Na, K, Ca se produc la legarea
neurotransmitatorilor de mb postsinaptica si au rol in transmiterea si generarea
influxului nervos
o Formarea mesagerului de ordin II – AMPc, GMPc si Ca
 pe calea AMPc, enzima activata produce un mediator solubil
(inozitoltrifosfat) care elibereaza Ca din RE.
o Modificari specifice metabolismului celular
 Mesagerii de oridin II traduc semnalele extracelulare in semnale
intracelulare si declanseaza o cascada de reactii enzimatice care vor
sfarsi prin raspunsul celular la comanda primita (glicogenogeneza,
sinteza de acizi nucleici, contractia musculara)
 28. MICROTRANSPORTUL PASIV

 Ca sistem biologic deschis, celula realizeaza in mod permanent schimburi de energie si materie
cu mediul extracelular, membrana celulara constiuind bariera care controleaza schimburile dintre
celula si mediul extracelular datorita proprietatii de permeabilitate selectiva. Dupa dimensiunea
materialului care traverseaza periferia celulara, transportul se clasifica in: microtransport
(transport transmembranar – apa, ioni si molecule) si macrotransport (transport in masa, prin
intermediul veziculelor – endocitoza si exocitoza)
 Microtransportul se clasifica si el la randul lui in : microtransport pasiv si activ.
 Microtransportul pasiv
- Se realizeaza fara consum de energie, in sensul gradientului de concentratie pt substante si
gradient electrochimic pentru ioni. El se supune legilor de difuziune si osmoza
- Se realizeaza pe doua cai:
o Difuziune simpla
 moleculele hidrofobe: viteza de transport depinde de marimea moleculei si de
gradul de solubilitate in lichide
 moleculele hidrofile: au nevoie de proteine transportoare
 ionofori
- de tip canal
- de tip mobil
 proteine de tip canal cu deschidere comandata
- canale cu poarta comandate de ligand
- canale cu poarta comandata de voltaj
- canale cu poarta comandata de ioni
- canale cationice cu deschidere comandata de un stimul mecanic
o Difuziune facilitata
 are viteza de 100.000 de ori mai mare decat difuziunea simpla
 mod de transport pentru AA, glucoza, glicogen, uree
 realizat de proteine cu capacitate de modificare conformationala (permeaze) –
la nivelul hepatocitului sunt 800.000 de permeaze pt glucoza, fiecare realizand
transportul a 180 de molecule/secunda.
 29. MICROTRANSPORTUL ACTIV

 Ca sistem biologic deschis, celula realizeaza in mod permanent schimburi de energie si materie cu
mediul extracelular, membrana celulara constiuind bariera care controleaza schimburile dintre celula
si mediul extracelular datorita proprietatii de permeabilitate selectiva. Dupa dimensiunea
materialului care traverseaza periferia celulara, transportul se clasifica in: microtransport (transport
transmembranar – apa, ioni si molecule) si macrotransport (transport in masa, prin intermediul
veziculelor – endocitoza si exocitoza)
 Microtransportul se clasifica si el la randul lui in : microtransport pasiv si activ.
 Microtransportul activ
- se realizeaza cu consum de energie, impotriva gradientului de concentratie pt substante si
gradient electrochimic pentru ioni. Se mai numeste si transport metabolic dependent
- dupa modul de utilizare a energiei se clasifica in:
o Transport activ primar
 modul de transport transmembranar al ionilor
 se desfasoara cu consum de ATP prin pompe ionice cu proprietati ATP-azice
 dupa natura ionilor :
 pompe pentru anioni (Cl, I etc)
 pompe pentru cationi (Mg, Ca etc)
 dupa numarul ionilor
 pompe pentru un singur ion (Ca in celula musculara, Cl in celula parietala
gastrica, I in tireocite)
 pompe pentru 2 ioni (Na/K ATP-aza)
 Na-K ATP-aza
 Formata din 2 subunitati – catalitica si structurala
 Subunitatea catalitica prezinta pe fata externa un situs de legare a K, iar pe
fata interna un situs de legare a Na
 La fiecare ciclu scoate 3 Na si baga 2 K pe seama consumului unei
molecule de ATP
 Etapele functionarii
1. legarea Na pe fata citoplasmatica
2. fosforilarea
3. eliberarea Na in exterior
4. legarea K din exterior pe situsul specific
5. defosforilarea
6. readucerea proteinei la conformatia initiala si eliberarea K la
interior
 roluri
- mentinerea presiunii osmotice si echilibrului acido-bazic
- participa la pasajul influxului nervos
o Transport activ secundar (transcelular)
 mod de transport al glucozei si AA in simport cu Na (la nivelul celulelor
absorbtiei intestinale) si al Na-Cl, Na-H in antiport la nivelul nefrocitelor
 glucoza patrunde intracelular folosind energie inmagazinata in gradientul Na
o Transportori ABC
 Fiecare membru al familiei de proteine contine 2 domenii de legare a ATP
 Ex: MDR – multidrug resistance (proteina de rezistenta multipla la medicamente)
 30. FAGOCITOZA
 Ca sistem biologic deschis, celula realizeaza in mod permanent schimburi de energie
si materie cu mediul extracelular, membrana celulara constiuind bariera care
controleaza schimburile dintre celula si mediul extracelular datorita proprietatii de
permeabilitate selectiva. Dupa dimensiunea materialului care traverseaza periferia
celulara, transportul se clasifica in: microtransport (transport transmembranar – apa,
ioni si molecule) si macrotransport (transport in masa, prin intermediul veziculelor –
endocitoza si exocitoza); dupa natura materialului endocitat se disting doua tipuri de
endocitoza: fagocitoza si pinocitoza
 Fagocitoza – reprezinta mecanismul prin care celulele inglobeaza din mediul
extracelular particule solide.
- Termenul provine din limba greaca , fagein=a devora.
- Indeplineste multiple roluri
o Rol de aparare – contra nonself-ului (bacterii, virusuri)
o Rol de curatire – contra self-ului alterat (celule degenerate, imbatranite,
moarte)
o Rol de nutritie – pt celulele fagocitare (in urma procesului de fagocitoza
rezulta produsi finali – AA, monozaharide etc – pe care celulele cu rol
fagocitar ii utilizeaza in propriul metabolism)
- Celulele cu rol fagocitar. Dupa dimensiunile particulei endocitate se clasifica in
o Microfage: polimorfonuclearele neutrofile din sange
o Macrofage : iau nastere din celula stem de unde trec in sange unde raman
aprox 60 de ore dupa care ajung in tesutul conjunctiv unde se transforma
in macrofage tisulare si isi desfasoara activitatile specifice. Totalitatea
macrofagelor din organism alcatuiesc “sistemul fagocitar mononuclear”.
In acest sistem se disting trei compartimente celulare:
 Compartimentul medular: monoblaste, monocite medulare
 Compartimentul sanguin: monocite sanguine
 Compartimentul tisular: macrofage tisulare (libere si fixe)
- Etapele fagocitozei
1. chemotactismul – miscare dirijata in directia unui stimul chemostatic
2. opsonizarea – recunoasterea particulei ce urmeaza a fi fagocitate
3. acolarea – atasarea fagocitelor de particule
4. emiterea de pseudopode – inglobarea
5. Digestia intracelulara – realizata de lizozomi
 31. PINOCITOZA SI TRANSCITOZA
 Ca sistem biologic deschis, celula realizeaza in mod permanent schimburi de energie
si materie cu mediul extracelular, membrana celulara constiuind bariera care
controleaza schimburile dintre celula si mediul extracelular datorita proprietatii de
permeabilitate selectiva. Dupa dimensiunea materialului care traverseaza periferia
celulara, transportul se clasifica in: microtransport (transport transmembranar – apa,
ioni si molecule) si macrotransport (transport in masa, prin intermediul veziculelor –
endocitoza si exocitoza); dupa natura materialului endocitat se disting doua tipuri de
endocitoza: fagocitoza si pinocitoza
 Pinocitoza – procesul de transport in masa a unei cantitati variabile de fluid tisular
impreuna cu macromoleculele pe care acesta le contine
- Provine din limba greaca, pinein=a bea
- Dupa mecanisemele care stau la baza procesului de inglobare a fluidului tisular,
se deosebesc 2 forme:
o Pinocitoza independenta de receptori
 Este forma de inglobare a substantelor din mediul extracelular in
vezicule formate din invelisul celular, fara fixarea prealabila a
substantelor la nivelul receptorilor membranari
 Dupa modul de formare, veziculele de pinocitoza sunt de doua
categorii:
 Endocitoza in faza lichida: formarea veziculelor invelite de
clatrine
 Transcitoza: formarea veziculelor neacoperite de clatrine
o Pinocitoza cuplata la receptori
 Captarea colesterolului in celulele animale – pinocitoza LDL
 Implicatii medicale: hipercolesterolemie familiala – producere
exagerata de receptori pentru LDL (acumulare anormala de
colesterol liber in citoplasma); formarea placilor aterosclerotice –
malsinteza receptorilor pt LDL
 Transcitoza – forma particulara a pinocitozei, independenta de receptori
- Se desfasoara la nivelul celulelor endoteliale prin 2 moduri
o Transcitoza distributiva
o Transcitoza conectiva
 32. CITOSOLUL (hialoplasma): definitie,
structura, ultrastructura, compozitie moleculara,
proprietati fizice, roluri
 Definitie: citosolul este mediul intern al celulei, cuprins intre membrana plasmatica si
endomembranele care delimiteaza organitele intracitoplasmatice
 Structura:
- Aspect omogen, sticlos, monorefringent optic cu proprietati contractile
- Caracter bazofil la celulele tinere si caracter acidofil la celulele adulte
 Ultrastructura
- In ME a fost descrisa reteaua microtrabeculara – interconecteaza elementele de
citoschelet si organitele celulare intr-o singura unitate morfologica – Citoplasma
 Compozitie
- Apa - 85%
- 15% - Proteine solubile si insolubile, glicogen, lipide si substante care participa la
metabolismul intermediar: ARN, AA, AG, nucleotide, saruri minerale
 Proprietati fizico-chimice
- Hialoplasma este un sistem coloidal heterogen alcatuit din 2 faze:
o Faza de dispersie: apa
o Faza dispersata: molecule organice aflate in miscare browniana
- Densitate mai mare ca a apei
- pH – 7.2
- realizeaza dispersia luminii
- prezinta miscari browniene si de sedimentare
- starea de gel se caracterizeaza prin vascozitate
- in faza de sol, macromoleculele se misca liber in mediul de dispersie, hialoplasma
fluidificandu-se.
- pot sa existe tranzitii sol-gel (in diviziunea celulara, la variatii ale temperaturii sau
pH-ului, in activitatea metabolica la un moment dat)
 Roluri
- Intregul metabolism celular isi are originea in hialoplasma
o Unele cai metabolice se desfasoara in totalitate in citosol, iar altele sunt
initiate in citosol si finalizate in compartimente specifice
- Rol important in initierea miscarilor intracelulare
- Rezerva de materiale de constructie a caror ansamblare are loc fie in hialoplasma
(glicogenogeneza), fie in alte compartimente (sinteza ac nucleici, biogeneza
ribozomilor, sinteza hemului)
- Realizeaza funtia de stocare temporara a substantelor cu rol combustibil (lipide,
glucide) si a substantelor elaborate (hormoni, enzime, proteine structurale etc).
Toate aceste substante formeaza incluziunile citoplasmatice
 33. INCLUZIUNILE CITOPLASMATICE
 Incluziunile glucidice
- Reprezentate de glicogen in celula animala si amidon in cea vegetala
- Glicogenul impreuna cu lipidele reprezinta principalele rezerve metabolice
depozitate in matricea citoplasmatica
- Fiziologic – depozitele de glicogen sunt mai bine reprezentate in citoplasma
hepatocitelor si celulelor musculare, dar apar si in celulele epidermice embrionare
si in trombocite
o In MO, incluziunile de glicogen sunt puse in evidenta prin metoda PAS
sau carmin Best
o In ME – particule beta sau alfa
- Patologic – glicogenoze (malsinteza sau absenta sintezei enzimelor
glicogenolitice)
 Incluziunile lipidice
- In MO – coloratii Sudan III si IV
- Dupa modul de formare si depozitare:
o Depozite fiziologice tranzitorii: in hepatocite si celulele secretorii ale
glandei mamare
o Depozice fiziologice permanente: adipocitele albe si brune sau in celulele
secretoare de hormoni steroizi
o Depozite patologice permanente: lipidoze (in hepatocite), alcoolism cronic
 Incluziunile proteice
- Prezente in celulele secretorii ale glandelor endocrine si exocrine in momentele de
activitate maxima. Timpul de depozitare este relativ scurt (1-4 ore), apoi sunt
exocitate
 Incluziunile pigmentare
- Melanina: (pigmentul negru) - abundent in epiderm si in celule pigmentare ale
retinei
- Lipofuscina: (pigmentul brun) – se acumuleaza in celula odata cu imbatranirea
acesteia. Este prezenta in celulele care nu se divid (neuronii si celulele musculare)
 Inluziunile de cristale si cristaloizi
- Prezente in eozinofile si celulele Leydig
 Inlcuziunile de natura virala
- Determinate de prezenta intracelulara a unor virusuri si sunt inconjurate de un
halou luminos (in MO)
o Incluziunile nucleare – in meningoencefalita virala
o Incliziunile citoplasmatice – variola, turbare
 34. CITOSCHELETUL CELULAR:
microfilamentele de ACTINA
- actina este prezenta preponderent in celula musculara, dar se gaseste in proportie
de 5-30% si in restul celulelor corpului.
- 6 izoforme diferite de actina:
o Tipul α scheletal
o Tipul α cardiac
o Tipul α vascular
o Tipul δ(delta) enteric
o Tipul β citoplasmatic
o Tipul δ citoplasmatic
- Intracelular se gaseste sub 2 forme
o forma monomerica (actina G) – prezinta locusuri de atasare pt Ca,
miozina, ATP si a proteinelor asociate
o forma polimerizata (actina F). Polimerizarea se desfasoara in urmatoarele
faze:
 faza de “lag”
 faza de polimerizare
 faza de echilibru
- modul de formare al microfilamentelor este influentat de o serie de proteine
asociate:
o profilina, timozina – impiedica polimerizarea actinei G
o gelsonina – determina fragmentarea microfilamentelor
o filamina – favorizeaza organizarea microfilamentelor in retea
tridimensionala, prin legarea nodurilor retelei
o fimbrina si vilina – leaga microfilamentele in manunchiuri
- in celulele nemusculare
o fiecare microfilament de actina F este alcatuit din 2 lanturi de monomeri
G, insirati ca “perlele intr-un sirag”
o au urmatoarele roluri
 structural (de sustinere) – formeaza suportul prelungirilor
 dinamic – miscarile celulare
- in celulele musculare
o actina F este asociata cu proteine reglatoare formand impreuna
filamentele subtiri. Aceste proteine sunt tropomiozina si troponina
 tropomiozina – localizata in santul dublului helix al actinei F,
conferind stabilitate si o structura compacta a acesteia
 troponina – complex de polipeptide
 troponina T – se ataseaza de tropomiozina
 troponina I – se ataseaza de actina si de troponina C –
inhiba contractia actina-miozina
 troponina C – rol in legarea ionilor de Ca
 35. CITOSCHELETUL CELULAR:
microfilamentele de MIOZINA
- miozina, la fel ca si actina a fost descrisa pentru prima data in celulele musculare,
dar astazi se stie ca aceasta proteina este o componenta constanta a tuturor
tipurilor de celule
- microfilamentele de miozina se formeaza prin polimerizarea unei proteine
structurale si contractile, miozina.
- In citosol, miozina se gaseste sub forma monomerica sau polimerizata
- Este alcatuita din 2 lanturi grele si din 2 perechi de lanturi usoare
- Lantul greu: are o portiune alungita α helicoidala si un cap globular
- Lanturile usoare: sunt asociate cu capetele globulare.
- Sub actiunea proteazelor, molecula de miozina este fragmentata, ceea ce permite
studiul organizarii diferitelor lanturi polipeptidice
o Tripsina: scindeaza miozina in 2 fragmente inegale: meromiozina usoara
(LMM) care reprezinta coada miozinei si meromiozian grea (HMM)
o Papaina: HMM poate fi subdivizata in subunitatea globulara S1 si
fragmentul helicoidal S2, care leaga S1 de LMM
- In celulele nemusculare:
o Microfilamentele de miozina formeaza agregate subtiri, obtinute prin
polimerizarea a 10-20 de molecule de miozina si poarta numele de
miozina I – intervine in miscarile care au la baza mecanismul contractiei
actina-miozina
- In celulele musculare
o Miozina reprezinta mai mult de jumatate din totalul proteinelor
constituente.
o Filamentele se groase se formeaza prin polimerizarea a aprox 300-400 de
molecule de miozina
o In miofibrile, filamentele groase se gasesc dispuse paralel cu
microfilamentele subtiri de actina
o Fiecare filament de miozina este inconjurat de 6 microfilamente de actina
- La organizarea sarcomerului, participa o serie de proteine asociate
o Titina
o Nebulina
o Tropomodulina
o Capul Z
 36. CITOSCHELETUL CELULAR:
FILAMENTELE INTERMEDIARE
- filamentele intermediare poarta aceasta denumire deoarece diametrul lor de
aproximativ 10 nm este intermediar diametrului microfilamentelor de actina (7nm) si
diametrul microtubulilor (25nm)
- polimerizarea proteinelor fibrilare are loc prin impletirea lor ca intr-o franghie, astfel
ca filamentele intermediare odata ansamblate nu se mai depolimerizeaza.
- Filamentele intermediare au o organizare structurala comuna, continand un domeniu
central α helixde aproximativ 310 AA, flancat de domenii amino si carboxil
terminale. Domeniul central are rol in ansamblarea filamentului in timp ce domeniile
terminale determina functiile specifice ale filamentelor intermediare
- Nu prezinta polaritate, sunt insolubile in solutii fiziologice, dar se dizolva la variatii
mari de pH.
- Tipuri:
o Tipul epitelial
 Cuprinde filamentele de keratina (tonofilamente)
 Cea mai complexa clasa de filamente intermediare
 Cuprind keratinele de tip I (acide) si de tip II (alcaline)
 Au rol structural si asigura rezistenta mecanica a celulelor epiteliale si
derivatilor lor (par, piele, unghii)
 Implicatii medicale:
 Mutatiile genelor raspunzatoare de sinteza keratinelor –
epidermoliza buloasa simpla
 Evidentierea filamentelor de keratina este utila in diagnosticul
cancerelor epiteliale
o Tipul axonal
 Cuprinde neurofilamentele – cele mai importante structuri de la nivelul
axonului, dendritelor si regiunilor perinucleare ale neuronului
 Formate din 3 polipeptide: NF-L, NF-M, NF-H
 Implicatii medicale:
 Anomalii ale acumularii si ansamblarii neurofilamentelor:
scleroza laterala amiotrofica
o Tipul vimentina
 Prezinta aceeasi morfologie dar contin proteine diferite
 Vimentina – celule mezenchimale
 Desmina – celule musculare
 Sinemina – asociata cu desmina si vimentina
 Proteinele acide ale filamentelor gliale
o Tipul nuclear
 Reprezentat de laminele nucleare. (A, B si C)
 Are rolul de a mentine forma si stabilitatea anvelopei nucleare
 37. CITOSCHELETUL CELULAR:
MICROTUBULII

 Organizare moleculara
- Se formeaza prin polimerizarea proteinei numita tubulina
- Tubulina este un heterodimer alcatuit din subunitatea α si β care sunt neidentice
- In cursul ansamblarii microtubulilor, dimerii de tubuline polimerizeaza si fomeaza
protofilamente
- Din 13 protofilamente se formeaza peretele unui microtubul
 Polimerizarea si depolimerizarea microtubulilor
- Microtubulii in crestere prezinta polaritate structurala
- La capatul +, subunitatile se adauga cu o viteza mai mare decat la capatul –
- Polimerizarea microtubulilor este acompaniata de hidroliza GTP la GDP
- Polimerizarea tubulinei este un proces de autoansamblare care se petrece spontan
la temperatura de 37oC, in timp ce la 5oC are loc dezansamblarea.
- In structura microtubulilor, pe langa tubuline mai intra si alte proteine denumite
MAPs (proteine asociate microtubulilor). Aceste proteine se leaga de monomerii
de tubulina si determina polimerizarea acestora. Cele mai importante MAPs sunt
proteinele tau.
- Polimerizarea tubulinei este influentata de medicamente: Colchinina, Vinblastin,
Vincristin. Etc.
 Raspandire
- Se pot gasi liberi in citoplasma sau formeaza ansambluri de microtubuli in unele
structuri celulare cum ar fi: axinemele cililor si flagelilor, fibrele fusului de
diviziune, centrioli.
- Au capacitate rapida de ansamblare si dezasamblare.
- Media de viata a microtubulilor este de 10 minute
 Functii
- Functie mecanica de mentinere a formei celulare
- Morfogeneza (cresterea prelungirilor in cursul diferentierii neuronului)
- Fixeaza organitele si le modifica pozitiei in citoplasma
- Rol de organizator al citoscheletului
- Rol in miscarea celulara
 38. MICROVILII
- sunt prelungiri citoplasmatice ale majoritatii celulelor epiteliale
- numarul si forma microvililor este corelata cu capacitatea de absorbtie a celulelor
- rolul microvililor este de a mari suprafata de absorbtie si de a interveni in mod
activ in procesul absorbtiei, impingand substantele absorbite spre interiorul
celulei.
 Structura
- In MO – la polul apical – platou striat (la nivelul enterocitelor) si margine in perie
(la nivelul nefrocitelor)
 Ultrastructura
- Microvilul este format dintr-um miez de 20-30 de filamente de actina, solidarizate
de membrana plasmatica printr-un complex de proteine cum ar fi calmodulinele si
miozina I. Microfilamentele de actina sunt solidarizate intre ele prin 2 proteine:
fimbrina si vilina
- La polul bazal, filamentele de actina din microvili se termina intr-o retea
perpendiculara de filamente denumita buton terminal. Aceasta structura este
alcatuita din filamente de actina, proteine de legare a actinei (spectrina II si
miozina II) si filamente intermediare. Proteinele de legare a actinei au rolul de a
mentine microvilul in pozitie verticala
- Miscarea intregului manunchi de filamente de actina, ca si contractia intregului
microvil, se realizeaza prin intermediul interactiunii actina-miozina din reteaua
terminala, precum si prin interactiunea miozinei cu filamentele axiale
 39. CILII SI FLAGELUL: rol, organizare moleculara,
localizare, implicatii medicale
- cilii si flagelul sunt organite ectocitoplasmatice care au un mecanism molecular de miscare identic:
interactiunea dintre tubulina si dineina

 CILII
- Sunt prelungiri multiple localizate la suprafata celulelor epiteliale din trahee, bronhii si oviduct.
- In arborele traheo-bronsic, cilii sunt implicati in curatirea mucusului, iar la nivelul oviductului au rol in
deplasarea oului spre cavitatea uterina
- Miscarea cililor este regulata si sincrona, se propaga in valuri succesive ca “intr-un lan de grau batut de
vant”
- Structura si ultrastructura
o Componentele structurale:
 Portiunea libera (cilul propriu-zis)
 Corpusculul bazal (originea cilului)
 Radacinile cilului
o In MO: la baza cilului, sub membrana celulara se observa o bada fina care se coloreaza bazofil,
determinata de prezenta corpusculilor bazali.
o In ME:
 portiunea libera a cilului este formata dintr-un complex de structuri microtubulare
denumit axonema. Contine microtubuli si proteine care ajuta la miscare. Pe sectiune
transversala, microtubulii din axonema sunt aranjati in dispozitia “9+2”.
 Microtubulii centrali sunt completi (13 protofilamente)
 Fiecare dublet periferic este alcatuit dintr-un microtubul complet (subfibra A – 13
protofilamente) de care este atasat pe o parte un microtubul incomplet (subfibra B – 11
protofilamente)
 Pe langa microtubuli, axonema cuprinde si alte proteine necesare pt o functionare
normala a cililor:
 Dineina – are activitate ATP=azica si apare la intervale regulate de 24 nm
 Nexina
 Fibre radiare
o Motilitatea cilului
 Bratele de dineina determina motilitatea axonemei, iar nexina si fibrele radiare
transforma activitatea dineinei intr-o miscare de incovoiere a cililor.
 FLAGELUL
- La om, singura celula care poseda flagel este spermatozoidul.
- Flagelul are o miscare ondulatorie, sinusoidala, care determina inaintarea spermatozoidului
- Ultrastructura:
o Are o ultrastructura asemanatoare cu cilul, “9+2”, dar mai complexa
- Implicatii medicale
o Absenta dineinei – “sindromul cililor imobili” – sindrom Kartagener
 Aceasta boala genetica este asociata cu afectiuni respiratorii cronice si inversia viscerelor
(situs inversus)
 Barbatii cu sintrom Kartagener sunt sterili
 40. CENTRUL CELULAR, ASTERUL, FUSUL
DE DIVIZIUNE
 Centrul celular (centrozomul)
- Este alcatuit din 2 centrioli cu lungimi de 0.4-0.5 μ dispusi perpendicular unul pe
celalalt
- Fiecare centriol este alcatuit din 9 triplete de microtubuli
- Este inconjurat de un meterial pericentriolar dens format din P si ARN
- La inceputul divizunii, perechile de centrioli se separa si formeaza cei 2 poli ai
fusului de diviziune
- Rol:
o Functia principala este de centru organizator al microtubulilor
o Coordoneaza motilitatea celulara in special timpul diviziunii celulare
o Reprezinta sediul de nuclee a microtubulilor care vor forma asterii si
fibrele fusului de diviziune
o Rol de protectie a depolimerizarii capatului microtubulilor
 41. RIBOZOMII: definitie, ultrastructura,
organizare moleculara, forme de existenta in
citoplasma, origine, rol

 Definitie
- Sunt organite intracitoplasmatice nespecifice, nedelimitate de endomembrane, cu rol
esential in coordonarea traducerii codului genetic prin interactiunea lor cu ARNm si
cu celelalte molecule necesare biosintezei proteinelor
- Au fost descrise de G.E. Palade in 1953, de aceea se mai numesc si “granulele lui
Palade”.
- Sunt prezenti in toate celulele, cu exceptia hematiei, dar mai abundenti in celulele
secretorii ale glandelor endocrine si exocrine.
 Structura
- Sunt alcatuiti din 2 subunitati: Subunitatea mare care prezinta o adancitura sub forma
de sa in care se dispune subunitatea mica, cele 2 subunitati asociindu-se pe o catena
de ARNm.
 Forme de existenta in citoplasma
- Subunitati libere
- Atasati pe catena de ARNm, impreuna cu care alcatuiesc poliribozomi.
- Poliribozomi atasati la membranele reticului endoplasmic cu care formeaza RER.
 Organizare moleculara:
- A fost elucidata prin tehnica imunologica si prin tehnica de imprastiere a neutronilor
- Ribozomii contin:
o 50% ARN cu rol in activitatea catalitica a ribozomilor
o 50% proteine structurale (50 de tipuri in subunitatea mare si 30 in subunitatea
mica) si functionale
 Origine
- Sinteza precursorilor ribozomali are loc in nucleol
- Majoritatea tipurilor de ARN ribozomal provin dintr-un precursor comun, ARN 45S
 Functiile ribozomilor
- Ribozomii atasati de membranele RE sinstetizeaza proteine de “export” reprezentate
de hormoni, anticorpi, enzime
- Ribozomii liberi intervin in sinteza proteinelor de structura care participa la diviziune,
la cresterea celulara si inlocuirea organitelor imbatranite
 42. RETICULUL ENDOPLASMIC: structura,
ultrastructura, organizare moleculara, tipuri de
reticul si roluri comune celor doua zone
 Definitie:
- Este un organit intracitoplasmatic nespecific, prezent in toate celulele, cu exceptia
hematiei adulte, angajat in procesele de sinteza si secretie celulara.
 Structura
- In MO au fost evidentiati sub denumiri diferitem in functie de coloratia utilizata si
tipuri celular cercetat:
o “corpusculi Nissl” – in neuroni, coloratie albastru de toluidina
o “corpi Berg” – in hepatocite, coloratie albastru de toluidina
o “ergastoplasma” – celule pancreatice, zona bazofila
o “corpi tigroizi” – neuroni, coloratie prin impregnare argentica
 Ultrastructura
- In ME apare ca un sistem complex de membrane organizat in canalicule si cisterne, al
caror lumen prezinta continuitate cu spatiul perinuclear
 Tipuri de reticul
- Reticul endoplasmic neded (REN)
o Nu are ribozomi atasati
o Mai bine reprezentat in celulele care sintetizeaza hormoni sterozi, pigmenti, in
celulele cu conuri si bastonase, celule musculare, hepatocite
- Reticul endoplasmic rugos (RER)
o Are ribozomi atasati – aspect de “om de zapada” (rugos)
o Joaca un rol important in sinteza proteinelor
o Reprezentarea RER este mai importanta in celulele specializate in sinteza
heteroproteinelor: celule pancreatice, plasmocite, hepatocite, neuroni
 Roluri comune celor doua zone
- Suport mecanic al citoplasmei si de compartimentare a acesteia
- Vechiculeaza o serie de substante: proteine, lipide.
- Reprezinta o imensa suprafata de schimb intre lumenul RE si citoplasma
- Rol in biogeneza membranelor
 43. RETICULUL ENDOPLASMIC RUGOS:
organizare moleculara, roluri generale si specifice
in diferite tipuri celulare
- a primit aceasta denumire din cauza existentei pe suprafata externa a numerosi ribozomi
atasati – aspect de “om de zapada” (rugos)
Functii specifice
 Transferul lanturilor polipeptidice
o RER participa la sinteza proteinelor destinate exportului, precum si a unor
proteine structurale destinate membranelor organitelor citoplasmatice. Din
aceste motive, RER este mai bine reprezentat in celulele pancreatice unde
secreta enzime digestive si hormoni, in plasmocite unde sunt sintetizate
imunoglobulinele sau in hepatocite.
o Sinteza lanturilor polipeptidice se desfasoara la nivelul poliribozomilor
atasati de membranele RER prin subunitatile mari, de unde trec in
canaliculele si cisternele reticulului
o Dupa initierea biosintezei proteice, proteina care contine aceasta secventa
va orienta ribozomul petnru atasarea la mb RE. Orientarea si traversarea
mb RE de proteinele care prezinta secventa semnal implica existenta a cel
putin 2 componente:
 O particula de recunoastere
 Receptorul pentru SRP
 Glicozilarea proteinelor in RE
o aditia covalenta a zaharidelor la proteine este una din functiile importante
ale RE deoarece majoritatea proteinelor din lumen sunt glicozilate inainte
de a fi transportate la aparatul Golgi, la lizozomi sau la mb plasmatica
o radicalii oligozaharidici se leaga de moleculele proteice prin 2 modalitati:
 oligozaharidele O-linkate – se leaga la gruparea hidroxil a unei
serine sau treonine din lantul polipeptidic
 oligozaharidele N-linkate – se leaga la gruparea amino a unei
asparagine din lantul polipeptidic
 44. RETICULUL ENDOPLASMIC NETED:
organizare moleculara, roluri generale si specifice
in diferitele tipuri celulare

- REN este format din canalicule tubulare cu diametrul de 20-30 nm, fara ribozomi
atasati.
Functii specifice
 Realizeaza etape din metabolismul lipidelor
o Fiind implicat in biosinteza lipidelor, REN este foarte bine reprezentat in
celulele din corticosuprarenale si gonade care sintetizeaza hormoni steroizi,
recum si in celulele din mucoasa intestinala cu rol in absorbtie.
o In REN-ul celulelor intestinale, din substantele absorbite se sintetizeaza
trigliceridele care se pot evidentia chiar in lumenul REN sub forma de
chilomicroni
o Membranele reticulului poseda sisteme enzimatice care catalizeaza reactii
importante din cadrul metabolismului diverselor lipide: AG, fosfolipide,
colesterol si derivatii sai
 Sinteza fosfolipidelor: are loc sub actiunea enzimelor localizate in mb
RE. Din 2 molecule de AG + glicerol-P rezulta o molecula de acid
fosfatidic, care ulterior, prin modificari biochimice, va genera celelalte
fosfolipide de mb (fosfatidilcolina, f..etanolamina, f..serina si
f..inozitol)
 Elongarea si desaturarea acizilor gasi: este catalizata de o oxidaza
care utilizeaza o molecula de oxigen si o molecula de NADH.
 Biosinteza colesterolului si a derivatiilor sai: transformarea
colesterolului in acizi biliari si hormoni steroizi se realizeaza prin
hidroxilari si necesita prezenta oxigenului si a NADPH-ului.
 Detoxifierea
o Detoxifierea reprezinta metabolizarea substantelor endogene sau exogene
(medicamente, substante toxice, poluanti) in vederea neutralizarii efectelor
nocive si a usurarii eliminarii lor.
o Reactiile prin care substantele sunt detoxifiate sunt: oxidare, hidroliza,
reducere sau conjugare.
 Alte roluri
o Degradarea glicogenului hepatic
o Transformarea bilirubinei indirecte in bilirubina directa
o Formarea sistemului sarcoplasmatic, cu rol in stocarea Ca
o Fotoreceptie
o Sinteza melaninei
 45. APARATUL GOLGI: structura,
ultrastructura, organizare moleculara, origine
 Structura si ultrastructura
- a fost descris de Cammilla Golgi ca o retea perinucleara observat in
ganglionul spinal de pisica.
- Aparatul Golgi este organit intracitoplasmatic nespecific, delimitat de
endomembrane, prezent in toate celulele cu exceptia hematiei adulte.
- In MO are aspect de retea perinucleara
- In ME prezinta 3 compartimente distincte:
 Compartimentul CIS – reprezentat de zona dinspre reticulul
endoplasmatic – vezicule de tranzitie (microvezicule): transporta
produsii sintetizati la nivelul reticulului endoplasmic; mb
veziculelor formeaza sacii golgieni
 Compartimentul median – format din sacii golgieni: au o dispozitie
paralela si sunt asezati in stative de 3-12
 Compartimentul TRANS – reprezentat de zona dinspre
plasmalema – vezicule de secretie (macrovezicule): contin
produsul de sinteza al reticulului endoplasmic, maturat in aparatul
Golgi.
 Biogeneza
- fata pe care se formeaza noi saci golgieni este denumita fata de formare
- fata pe care sacii cei mai vechi se fragmenteaza in vezicule este denumita
fata de maturare
- timpul de formare a unui sac golgian este de 3-4 minute
- innoirea sacilor golgieni este un proces etapizat care se desfasoara in
directia cis-trans.
46. APARATUL GOLGI: functii. Etapele ciclului
secretor

 Functii
o Rol central in secretia celulara
 Etapele “Ciclului Secretor”
1. sinteza lanturilor polipeptidice la nivelul poliribozomilor atasati
RER
2. transferul si segregarea proteinelor de export la nivelul RER
3. transferul proteinelor in REN
4. formarea de vezicule de tranzitie
5. prelucrarea biochimica a proteinelor la nivelul sacilor Golgi
6. desprinderea de vezicule de secretie la nivelul zonei trans Golgi
7. depozitarea veziculelor in citoplasma 1-4 ore
8. exocitoza
o Prelucrarea biochimica a produsilor de secretie
 Glicozilarea proteinelor
 Glicozilarea glicolipidelor
 Sulfatarea
 Clivajul proteolitic specific
o Concentrarea produsilor de secretie: la nivelul veziculelor de secretie sau la
periferia sacilor golgieni
o Rol in biogeneza membranelor
o Rol in sinteza lizozomilor
 47. MITOCONDRIA: stuctura, ultrastructura,
organizare moleculara, origine
 Toate vietuitoarele necesita o mare cantitate de energie pentru asigurarea functiilor
lor biologice: sinteze, transport de substante, mentinerea temperaturii corporale si a
presiunii osmotice etc… In celulele animale, aproape toata energia necesara
mentinerii vietii este produsa de mitocondrii, niste organite citoplasmatice al caror
ansamblu alcatuieste condriomul.
 Structura si ultrastructura
o In MO
- Forma: in general alungita. 3 forme statice: granulara, siraguri de granule si
forma alungita (de bastonas)
- Dimensiuni: intre 1 si 5 µ.
- Numar: hepatocitul – pana la 1000 de mitocondrii; nefrocitul – 300;
spermatozoidul – 24;
- Dispozitie intracelulara: “salturi mitocondriale” – explicate prin atasarea lor la
microtubuli; in general, mitocondriile se aglomereaza acolo unde nevoile
energetice ale celulei o cer
o In ME
- Ultrastructura mitocondriei este adaptata ideal functiei de producere a ATP.
- Formata din: Mb externa, Spatiu perimitocondrial, Mb interna, Matrice
mitocondriala
 Organizarea moleculara
o Membrana externa: trilaminata, de natura lipoproteica, contine 60% proteine
(porina) si 40% lipide (fosfolipide, colesterol)
o Spatiul perimitocondrial: are rol activ in transportul substantelor din citosol in
matrice si invers. In cazuri patologice, in acest spatiu se acumuleaza materiale
organice de tipul sarurilor de calciu.
o Membrana interna: trilaminata, de natura lipoproteica cu invaginari numite criste
mitocondriale (confera o crestere a suprafetei de reactie)
o Lipidele: reprezinta 20% - cardiolipina
o Proteinele: reprezinta 80% - in fct de roluri:
 Constituentii lantului respirator si enzimele asociate: NADH
dehidrogenaza, ubiquinona, citocromi)
 ATP-aza mitocondriala
 Transportori specifici
o Matricea mitocondriala: contine enzime implicate in oxidarea piruvatului si a
acizilor grasi, precum si cele mai multe dintre enzimele care participa la realizarea
ciclului citric. Tot la nivelul matricei sunt localizate genomul mitocondrial, ARN
si ADN mitocondrial.
 48. MITOCONDRIA: functii
- mitocondriile sunt adevarate “termocentrale celulare” care convertesc si elibereaza energia
inmagazinata in substante organice simple intr-un compus macroergic, ATP.
- La nivelul mb interne mitocondriale are loc finalizarea glicolizei aerobe (fiecare molecula de
glucoza produce 36 de molecule ATP, comparativ cu glicoliza anaeroba unde o molecula de glucoza
genereaza doar 2 molecule de ATP)
 Fosforilarea oxidativa
 Teoria cuplajului chemi-osmotic. Se realizeaza in 2 etape:
1. transportul electronilor activeaza pompa care pompeaza protonii in spatiul perimitocondrial
2. gradientul de protoni este utilizat de ATP sintetaza pentru producerea de ATP
 Oxidarea de substrat
- mecanismul de furnizare a energiei presupune oxidarea prin dehidrogenare a alimentelor (glucide,
lipide, proteine), oxidare care se realizeaza in 3 etape: citoplasmatica, matriciala si membranara
 primul nivel de degradare (etapa citoplasmatica)
- AGL sunt convertiti la acetil-coA
- Glucoza este convertita la piruvat prin calea Embden Meyerhoff
 Al doilea nivel de degradare (etapa matriciala)
- Oxidarea acetil-coA, pe parcursul fiecarei ture a ciclului citric, determina formarea
urmatoarelor componente:
 2 CO2 – ce urmeaza a fi eliminat din celula
 3 NADH
 1FADH2
- cele 3 molecule de NADH si molecula de FADH2 transfera cate 2 electroni pe
moleculele acceptor aflate la nivelul mb interne mitocondriale, fapt ce va determina
reducerea oxigenului si producerea apei (in cadrul lantului respirator) si concomitent
producerea de ATP
 Lantul respirator (etapa membranara): reprezinta un lant transportor de electroni localizat
la nivelul mb interne. Determina formarea apei si pomparea protonilor spre spatiul
perimitocondrial
 Fosforilarea oxidativa: finalitatea acestui proces este sinteza ATP-ului. Oxidarea unei
molecule de NADH produce 3 ATP, iar 1 molecula de FADH2 furnizeaza 2 ATP.
- Factori care influenteaza fosforilarea oxidativa:
 Realizarea gradientului electrochimic optim
 Integritatea mb interne
 Interventia factorilor chimici: inhibitorii transferului de electroni, decuplantii
fosforilarii oxidative si inhibitorii transferului de energie.
 Producerea de precursori pentru diferite biosinteze
 Precursori ai neoglucogenezei
- Acidul oxaloacetic
- Acidul lactic
- Acidul -cetoglutaric
 Precursori ai biosintezei acizilor grasi
- Acetil-CoA
 Precursori ai urogenezei
- Amoniacul
 Precursorii biosintezei AA si porfirinelor
- Unii intermediari ai ciclului Krebs, care provin din degradarea AA, reprezinta in
acelasi timp precursori pentru sinteza de noi AA. Ex: glutamina, prolina, ac glutamic
49. MITOCONDRIA: modificari patologice si implicatii
medicale
 Modificari de ultrastructura mitocondriala
 Gigantismul mitocondrial
- Talia depaseste 15 µ
- Apare in stari fiziologice (hiperactivitate) sau patologice:
- Hepatita virala, tumori ovariene, miopatii
 Tumefactia sau turgescenta:
- Cresterea globala a taliei, largirea spatiului perimitocondrial, scaderea nr-lui de criste
- Apare in cursul hipoxiei, carentelor proteice si de vitamina B2, hepatita virala si febra
galbena
 Retractia mitocondriala
- Se caracterizeaza prin scaderea volumului si densificarea matricei
 Distrugerea mitocondriilor
- Isi pierd cristele, membrana se fragmenteaza si continutul se raspandeste in citoplasma
 Acumulari intramitocondriale de produsi citoplasmatici
- Glicogenul sau alte incluziuni mitocondriale
 Maladiile mitocondriale
- maladiile mitocondriale sunt boli metabolice datorate deficientei unei enzime localizata in
unul dintre compartimentele mitocondriale. Cauze:
 Anomalii de trasnport intramitocondrial
 Anomalii de utilizare intramitocondriala a substraturilor
 Anomalii ale lantului respirator (citopatii)
- ADN –ul mitocondrial poate suferi frecvent mutatii care afecteaza functia celulara, functia
organitului si conduc la aparitia unor boli particulare, cum sunt: bolile neurologice
degenerative (Parkinson si Alzheimer), neuropatia optica ereditara Leber, miopatia
mitocondriala etc.
 Mitocondria si cancerul
 Variatii numerice
 Alterari structurale
 Cresterea dimensiunilor mitocondriale
 Mitocondria si ischemia cardiaca
- ischemia cardiaca este caracterizata de diminuarea fluxului sanguin coronarian, deci de
diminuarea aportului de substraturi si oxigen. Aceste deficite conduc in mod direct la
scaderea productiei intracelulare de ATP
- in mod normal, cantitataea de ATP necesara asigurarii contractiei timp de 24 de ore este de
5 kg.
- atunci cand survine ischemia, acizii grasi devin aproape in exclusivitate substratul
energogen al celulei cardiace. In acest caz, acetil-CoA se acumuleaza in mitocondrie si
inhiva piruvat dehidrogenaza. Calea de oxidare a glucozei in acest caz este blocata.
- Tratament: trimetazina
 50. LIZOZOMII: structura, ultrastructura,
organizare moleculara, origine, roluri generale
- lizozomii sunt organite implicate in digestia intracelulara.
- Au fost descoperiti prin tehnica de fractionare celulara de Christian de Duve
in1950
 Structura si ultrastructura
- sunt prezenti in toate celulele cu exceptia hematiei adulte, dar mai bine
reprezentait in celulele implicate in mecanisme de aparare nespecifica (microfage
si macrofage)
- in MO – coloratii bazice (azur II, APT Dragan) sau metode de evidentiere a
fosfatazei acide (Gomori)
- in ME – apar delimitati de o mb trilaminata.
 Organizare moleculara
- mb lizozomala – de natura lipoproteica. Proteinele mb sunt reprezentate de:
o proteine transportoare – pt produsii rezultati in urma digestiei
o pompa de protoni – mentine pH la 5
o proteine mb glicozilate: asigura protectia impotriva actiunii litice a
enzimelor lizozomale
- matricea - continut crescut in hidrolaze acide. Enzimele se caracterizeaza prin
latenta, devenind active la un pH de 5 si inactive la pH de 7,2.
 Origine
- formarea lizozomilor este un proces complex realizat in multiple etape:
o producerea endozomilor tardivi – mecanism realizat cu participarea
aparatului de sinteza si secretie celulara
o formarea lizozomilor – matricea endozomului tardiv are pH de 6 si contine
precursorii inactivi ai enzimelor. Momentul cand endozomii tardivi dau
nastere la lizozomi este atunci cand pH scade la 5.
- in functie de provenienta, materialele care urmeaza a fi degradate sunt livrate
lizozomilor pe trei cai:
o endocitoza macromoleculelor odata cu lichidul extracelular (pinocitoza)
o autofagia
o fagocitoza
 Roluri generale
- datorita continutului enzimatic, lizozomii intervin in viata celulara asigurand
digestia produsilor nutritivi ingerati in celule, degradarea sau stocajul deseurilor
provenite din metabolismul celular, cat si distrugerea organitelor celulare a caror
durata de viata este limitata.
51. LIZOZOMII: roluri specifice in diferite tipuri
celulare, implicatii medicale
 Roluri generale:
- datorita continutului enzimatic, lizozomii intervin in viata celulara asigurand
digestia produsilor nutritivi ingerati in celule, degradarea sau stocajul deseurilor
provenite din metabolismul celular, cat si distrugerea organitelor celulare a caror
durata de viata este limitata.
 Roluri specifice in diferite tipuri celulare
- celulele sistemului fagocitar mononuclear
o sunt celule specializate in apararea si curatirea organismului
o ele endociteaza elemente celulare imbatranite si microorganisme straine,
care apoi sunt distruse prin actiunea enzimelor eliberate de lizozomi.
- Celulele tubilor contorti distali ai nefronului
o Sunt celule specializate in reabsorbtia apei, AA, glucozei si a unei mari
cantitati de minerale continute in urina primara; in acest caz, lizozomii
asigura degradarea proteinelor reabsorbite
- Celulele secretoare ale glandelor endocrine
o In acest tip celular lizozomii realizeaza digestia secretiilor hormonale
excedentare (crinofagie)
- Spermatozoizi
o In cursul procesului de spermiogeneza, lizozomii spermatidelor fuzioneaza
si formeaza acrozomul.
- Fenomene de autofagie
o Lizozomii sunt implicati in remanierea tisulara din cursul vietii fetale cum
sunt perforarea pupilei si disparitia mb interdigitale
- Remanierea osoasa
 Implicatii medicale
1. Boli datorate unei activitati scazute a hidrolazelor
o boli determinate genetic
 absenta sau malsinteza uneia din hidrolazele lizozomale determina
imposibilitatea digestiei substratului si acumularea acestuia pana la
intoxicarea functiilor citoplasmei si moartea celulei.
 Maladiile pot fi clasificate in functia de natura substratului
 Lipidoze
 Glicogenoze
o Boli dobandite in timpul vietii
 Hemosiderozele – acumularea de hemosiderina (pigment rezultat
din degradarea hemoglobinei)
 Antracoza – acumularea de praf de carbune
 Sideroza – acumularea de particule de fier
 Argiria – apare in cazul administrarii in cantitati mari a
medicamentelor care contin saruri de argint
2. Albinismul
o Melanocitele produc melanina pe care o stocheaza in lizozomi, numiti
melanozomi. In cazul in care exocitoza pigmentului este blocata apare
hipopigmentarea pielii, maladie genetica cunoscuta sub numele de
albinism
 52. PEROXIZOMII
- sunt organite celulare implicate in numeroase functii metabolice esentiale
- sunt mai numerosi in ficat, rinichi, SNC si SNP, retina
 Ultrastructura
- sunt inconjurati de o singura membrana trilaminata, mozaicata
- matricea este densa, cu aspect granular si bogata in enzime oxidative
- datorita concentratiei enzimatice foarte ridicata, matricea peroxizomala prezinta o
zona centrala densa, numita “cristaloid” cu o structura ordonata, cristalina,
alcatuit din uratoxidaza
 Organizare moleculara:
- atat proteinele care participa la fomarea mb cat si enzimele matriciale sunt
sintetizate de poliribozomi liberi din citoplasma si apoi importate in peroxizomi.
- Pana la ora actuala au fost identificate 23 de proteine structurale numite peroxine
si aprox 60 de enzime.
 Biogeneza
- noii peroxizomi se formeaza din precursori peroxizomali, prin cresterea si
fisiunea acestora.
 Functii
- peroxizomii utilizeaza oxigenul molecular si peroxidul de hidrogen pentru a
realiza reactii oxidative
1. Producerea H2O2 cu scop de detoxifiere
- Peroxizomii utilizeaza O molecular pentru a elimina atomii de H din
substante organice specifice; aceste reactii oxidative conduc la formarea
peroxidului de hidrogen (H2O2)
- Reactiile oxidative se desfasoara in special in ficat si rinichi unde are loc
procesul de detoxifiere a diferitelor molecule toxice care intra apoi in
circulatia sanguina
- Apa oxigenata este toxic celular deoarece formeaza radicali liberi care
influenteaza negativ proteinele si acizii nucleici. Din aceasta cauza, H2O2
in exces este oxidata de catalaza.
2. Oxidarea acizilor grasi
3. Sinteza plasmalogeniilor
 Implicatii medicale
- defectele de import ale proteinelor peroxizomale duc la suntrom hepato-
cerebro-renal Zellweger
- alterarea functiei de oxidare a acizilor grasi conduce la aparitia bolilor
numite adrenoleucodistrofii – boli genetice caracterizate prin manifestari
neurologice determinate de distrugerea progresiva a substantei albe din
sistemul nervos si a medulosuprarenalei
- maladia Refsum – acumularea de sange si tesuturi a acidului fitanic
 53. CICLUL CELULAR
 Definirea conceptului
- una dintre caracteristicile fundamentale ale celulelor care alcatuiesc organeismele vii este
reproducerea celulara.
- Celulele se reproduc in cadrul unui ciclu de duplicare si divizare, numit ciclu celular.
 Fazele ciclului celular
- ciclul celular reprezinta perioada de timp cuprinsa intre terminarea diviziunii ce a dat nastere unei
celule pana in momentul in care aceasta celula isi desavarseste propria diviziune.
- Astfel, ciclul celular are 2 faze distincte:
o Diviziunea celulara (M-mitoza)
o Perioada dintre 2 diviziuni succesive numite interfaza (aici au loc sinteze de ADN, ARN si
proteine)
- Ciclul celular este alcatuit din 4 faze succesive
o G1 – perioada cuprinsa intre sfarsitul mitozei si inceputul sintezei de ADN.
 Se caracterizeaza prin sinteza de ARN si proteine.
 Materialul nuclear este 2n, iar cei 46 de cormozomi sunt unicromatidieni
 Daca celulele din G1 nu intra in procesul de replicare a ADN-ului, ele pot trece intr-
o perioada de pauza a ciclului celular – G0
o S – perioada in care se sintetizeaza ADN-ul prin replicare dupa model semiconservativ
 Cromozomii devin bicromatidieni
 Materialul nuclear corespunde 4n
o G2 – perioada cuprinsa intre sfarsitul sintezei de ADN si inceputul mitozei.
 Caracterizata de transcriptia materialului genetic si biosinteza proteinelor necesare
derularii mitozei.
 Materialul genetic este 4n
o M – este perioada de diviziune sau mitoza
 Materialul nuclear si citoplasmatic este impartit intre cele 2 celule fiice
 La finalul mitozei continutul in ADN devine 2n pentru fiecare celula fiica
 Clasificarea tipurilor celulare in functie de parcurgerea ciclului celular
- celule care si-au pierdut capacitatea de a se divide, fiind oprite in faza G0 (neuronii si celulele
musculare striate)
- celule care au capacitate scazuta de a se divide, dar care in conditii speciale isi accelereaza ritmul
mitotic (celule din ficat, rinichi, plamani, glande endocrine)
- celule care au capacitate mare de diviziune (epiderm, maduva hematogena, celulele linei
spermatice )
 Durata ciclului celular
- perioada G1 este cea mai lunga perioada a ciclului si variaza in functie de tipul celular, in timp ce
faza S poate varia de la cateva minute pentru celulele embironare pana la cateva ore la celulele
somatice. Fazele G2 si M sunt mai scurte
- durata ciclului celular este variabila in fct de specie si tip celular (embrionii de muste 8 minute,
levurile 2 ore, celulele epiteliale intestinale 12 ore, iar hepatocitele 1 an)
 Punctele de control ale ciclului celular
- punctul de control G1
- Punctul de control G2
- Punctul de control al metafazei
 Sistemul de control al ciclului celular
- are rolul de a activa in timp util enzimele si proteinele responsabile de realizaarea fiecarui proces,
precum si de a le dezactiva odata ce procesul s-a incheiat
- principala clasa de proteine apartinand sistemului de control este reprezentata de serin-treonin
kinaze (Cdk) deoarece sunt dependente de cicline (enzime capabile sa activeze proteinele tinta prin
fosforilare)
54. CARACTERELE GENERALE ALE NUCLEULUI
INTERFAZIC
- nucleul este prezent in toate celulele, cu exceptia hematiei adulte circulante, indeplinind
urmatoarele functii:
o prin intermediul ADN-ului asigura sinteza, conservarea si transmiterea informatiei
genetice
o prin intermediul proceselor de transcriptie si translatie asigura reglarea si controlul
proceselor vitale.
 Caracterele morfologice (in MO)
- fiind o strucutra predominant acida, evidentierea caracterelor morfologice ale nucleului se
realizeaza cu coloranti bazici. Studiul acestor caractere se realizeaza prin coroborarea
urmatorilor parametri:
o forma
 rotund ovalara – ovul, limfocit, timocit
 alungita – celulele musculare striate scheletale sau musculare netede
 lobata sau polilobata – polimorfonucleare
 nucleu inmugurit – megacariocite
 forma neregulata – celula maligna
o numarul
 anucleate – hematia adulta
 mononucleate – marea majoritate a celulelor
 binucleate – 7-8% din hepatocite
 multinucleate – osteoclastele, fibra musculara striata scheletala
o asezarea
 centrala
 excentrica – in celulele cu polaritate functionala
 periferica – adipocitul alb
o dimensiunile
 variaza de la 4 µ la spermatozoid pana la 20 µ la nucleul ovulului
o raportul nucleo/citoplasmatic
 Rn/c = Vn/Vc-Vn, unde Vn=volumul nuclear si Vc=volumul celular
 Cuprins intre 1/3 si 1/20.
 Ultrastructura
- in interfaza, nucleul celulelor eucariote este alcatuit din:
o invelis nuclear
o nucleoplasma
o cromatina
o nucleol
 55. MEMBRANA NUCLEARA: ultrastructura,
compozitie chimica, roluri. Implicatii medicale ale
laminelor nucleare
 Ultrastructura
- structura fundamentala a invelisului nuclear este apare in ME format din 2 membrane
concentrice (externa si interna) care se afla in continuitate una cu cealalta, precum si cu
reticulul endoplasmic
- cele 2 membrane sunt separate intre ele de un spatiu, numit spatiu perinuclear, care comunica
cu lumenul reticulului endoplasmatic.
- In locurile in care mb externa fuzioneaza cu mb interna se formeaza porii nucleari
- Membrana externa – este trilaminata, prezinta ribozomi atasati si se continua cu reticulul
endoplasmatic
- Membrana interna – este lipsita de ribozomi, aderenta de nucleoplasma
- Lamina nucleara – fata interna a mb nucleare este tapetata de o retea bidimensionala proteica,
numita lamina nucleara.
o Proteinele care alcatuiesc lamina nucleara sunt filamente intermediare numite laminele
A, B si C.
o Implicatii medicale
 Distrofia musculara Dreifuss – mutatia genelor pentru lamininele A
 Lipodistrofia de tip Dunningan – pierderea progresiva a tesutului adipos la
nivelul trunchiului si membrelor, concomitent cu cresterea depunerilor de lipide
la nivelul fetei si spatelui
 Displazia acro-mandibulara
 Maladia Charcot Marie Tooth – neuropatie periferica caracterizata prin atrofie
musculara si abolirea reflexelor osteotendinoase
 Progeria (sau sindromul prematur Hutchinson) – accelerarea procesului de
imbatranire; determinata de diminuarea cantitativa a lamininei A sau prin
alterari calitative a proteinei numita progerina
 Compozitie chimica
- 30 % lipide
- 65 % proteine
- 4 % ARN
- 1 % ADN
 Roluri
- schimburi nucleo-citoplasmatice – prin intermediul protilor nucleari
- participarea la realizarea reactiilor metabolice – fiind o forma particulara de reticul
endoplasmic, membrana nucleara prezinta un echipament enzimatic asemanator cu al acestuia
si realizeaza reactii metabolice cvasiidentice
 56. CROMATINA: clasificare, organizare
moleculara, vizualizare in MO si ME, rol
- in interfaza, cromatina este forma relaxata, desfasurata a cromozomilor. In timpul
diviziunii celulare, cromatina se reorganizeaza, se condenseaza, luand aspectul
carateristic cromozomilor
 Clasificare
- Eucromatina – activa dpdv transcriptional
o in MO se coloreaza slab bazofil, datorita gradului scazut de spiralizare
o se subclasifica in
 eucromatina activa
 eucromatina permisiva
- Heterocromatina – inactiva dpdv transcriptional, reprezinta 90% din cromatina
nucleara
o in MO se coloreaza intens bazofil, datorita gradului crescut de spiralizare
o se subclasifica in:
 heterocromatina constitutiva
 heterocromadina facultativa: cromatina Barr
 Organizare Moleculara:
- nucleul contine aproape toata informatia genetica sub forma de ADN
- ADN-ul este format din 4 nucleotide: 2 contin baze purinice (A si G), iar 2 contin
baze pirimidinice (T si C).
- Structura de baza a ADN este formata din 2 lanturi polinucleotidice care stabilesc
legaturi de H intre A si T si intre G si C. cele 2 catene sunt antiparalel,
complementare si rasucite, formand un dublu helix cu un diametru de 2 nm
- Nucleotidele nu sunt aranjate la intamplare, ci in asa fel incat 3 litere sa formeze
un cuvant, care sa semnifice un AA. Fiecare “cuvant” poarta numele de codon.
- ADN cromozomial asociat cu proteinele nucleare si resturi de ARN formeaza
cromatina.
- Dpdv biochimice proteinele asociate ADN se clasifica in:
o Proteine nonhistonice:
 proteine structurale care intra in structura cromozomilor,
 proteine reglatoare implicate in reglarea genelor
 enzime de tipul ARN si ADN polimeraze
o Proteine histonice
 Bogate in arginina si lizina
 Sarcina puternic pozitiva si caracter bazic
 5 tipuri de histone: H1, H2a, H2b, H3, H4

nucleozom
 57. CROMATINA: clasificare. Cromatina Barr
- in interfaza, cromatina este forma relaxata, desfasurata a cromozomilor. In timpul
diviziunii celulare, cromatina se reorganizeaza, se condenseaza, luand aspectul
carateristic cromozomilor
 Clasificare
- Eucromatina – activa dpdv transcriptional
o in MO se coloreaza slab bazofil, datorita gradului scazut de spiralizare
o se subclasifica in
 eucromatina activa
 eucromatina permisiva
- Heterocromatina – inactiva dpdv transcriptional, reprezinta 90% din cromatina
nucleara
o in MO se coloreaza intens bazofil, datorita gradului crescut de spiralizare
o se subclasifica in:
 heterocromatina constitutiva
 heterocromadina facultativa: cromatina Barr
 Cromatina Barr
- a fost descrisa de Barr si Bertram si mai poarta denumirea de cromatina sexuala
sau corpuscul Barr
- este prezenta in 20% din celulele sexului feminin si in mod normal lipseste la
sexul masculin
- reprezinta o heterocromatinizare inerfazica a unuia din comozomii X care devine
inaciv dpdv genetic; inactivarea se produce la 15 zile de la fecundatie la
embrionul de sex feminin
- se poate pune in evidenta in celulele mucoasei bucale unde apare atasata de
membrana interna a nucleului, in neuroni unde este atasata nucleolului si in pmn
neutrofile, unde are forma unui “bat de toba”.
- Evidentierea corpusculului Barr este utilizata in orientarea diagnosticului
anomaliilor cormozomiale de tip sindrom Turner, sindrom triploX si sindrom
Klinefelter.
 58. ORGANIZAREA MOLECULARA SI
SUPRAMOLECULARA A CRIMATINEI:
nucleozomul, fibra A si fibra B
- nucleozomul este unitatea de baza a cromatinei si prin repetare formeaza structura
filamentului de cromatina, conferind aspectul de “margele pe sarma”, observat in
microscopie electronica
- nucleozomul este format dintr-un miez proteic numit octamer pe care se dispune o
dubla spira de ADN dublu catenar.
- Octamerul poarta aceasta denumire deoarece este format din 8 molecule, cate
doua din fiecare din proteinele histonice H2a, H2b, H3 si H4. Histona H1 este
implicata in legarea nucleozomilor.
- Lungimea ADN-ului care inconjoara octamerul este de 146 de perechi de
nucleotide, iar filamentul total de ADN din alcatuirea nucleozomului, de
aproximativ 200 de perechi de nucleotide.
- La ora actuala, din multele modele de dispunere al nucleozomilor propuse,
modelul “in zig-zag” este considerat cel mai coerent.
 59. NUCLEOLUL

- nucleolul este un organit nuclear prezent in toate celulele eucariote cu exceptia

primelor blastomere care nu realizeaza biosinteza proteica
- este prezent pe intreaga perioada a interfazei
 Morfologie
- In MO se coloreaza intents bazofil sau intens argentofil
- Numarul – in raport direct cu gradul de ploidie (1-2 in celulele diploide, si pana la
10-12 in celulele maligne)
- Dimensiunea – 1-7µ (aproximativ 1/3 din volumul nucleului)
- Pozitionarea – centrala sau excentrica, in functie de momentul functional
 Ultrastructura
- centru fibrilar
- componenta firilara densa – formata din ADN cromozomial care joaca rol de
organizator nucleolar
- componenta granulara – reprezentata de precursorii ARN-urilor ribozomale
- componenta amorfa – umple spatiul dintre celelalte componente
 Organizare moleculara
- ADN – 3%
- ARN – 7 %
- Proteine – 90%
 Rolul nucleolului
- rolul principal al nucleolului este biogeneza ribozomilor. In nucleol se intetizeaza
tipurile de ARN ribozomal care participa la formarea subunitatilor ribozomale
care trec prin porii nucleari in citoplasma unde se matureaza, formandu-se
ribozomii capabili de sinteza proteica
 Factori care influenteaza activitatea nucleolului
- substante inhibitoare: caldura, razele X si UV, toxine microbiene si agenti
chimici.
- Substante stimulatoare: pilocarpina sau infectii virale cu adenovirusuri
 63. Translatia (biosinteza proteica): etape si factori
inhibitori

- are loc in citoplasma, la nivelul poliribozomilor, cu respectarea urmatoarelor reguli:

> c% intracitoplasmatica a ionilor de Mg++ trebuie sa atinga pragul de 10-3

> ARNm este citit i directia 5’-3’
> sinteza se desf. de la capatul amino spre cel carboxil al lantului polipeptidic
> natura lantului sintetizat este determinata exclusiv de ARNm si nu de natura
ribozomului

Etape:
a) FAZA DE INITIERE – este formarea complexului de initiere care cuprinde - ARNm
- subunitatile ribozomale
- ARNt initiator

- se realizeaza in etape succesive:

1. La EK, ARNt initiator transporta metionina; la sf. sintezei lantului polipeptidic,

metionina va fi eliberata de o proteaza specifica, ceea ce explica faptul ca nu toate proteinele
incep cu metionina.

2. ARNt initiator se ataseaza pe subunitatea mica ribozomala impreuna cu niste

protei e: factori de i itiere la EK si a u ei olecule de GTP.

3. Subunitatea mica se ataseaza pe ARNm si se deplaseaza i directia 5’-3’, i cautarea

primului codon AUG.

4. La nivelul codonului AUG, pierde factorii de initiere si consuma GTP pt. a atasa
subunitatea mare.

5. Subunitatea mare se ataseaza in asa fel incat ARNt initiator sa se plaseze pe locusul P
(peptidil), locusul A (aminoacil) fiind inca liber.

6. In citoplasma, un alt ARNt fixeaza specific un AA impreuna cu care formeaza un

aminoacil-ARNt, care se va atasa pe locusul A.

7. Subunitatea mare se deplaseaza spre capatul 3’, fe o e u it tra slocare.

 8. Intre metionina si primul AA are loc formarea primei legaturi peptidice, catalizata de
peptidil transferaza.

b) FAZA DE ELONGARE

- consta in insertia succesiva de AA si formarea de leg. polipeptidice intre acestia

- mecanismul se desf. in cicluri de atasare a unui nou aminoacil-ARNt pe locusul A,
translocarea subunitatii mari si formarea leg. polipetidice
- la sfarsitul oricarui ciclu, locusul A ramane liber

c) FAZA DE TERMINARE

- pe locusul A ajunge un codon pt. care in citoplasma nu exista ARNt cu anticodon

complementar
- exista 3 codoni nonsens: UAA, UAG, UGA (codoni stop)

Factori inhibitori:

1. Eritromicina – blocheaza translocatia pe ribozomi

2. Puromicina – determina terminarea prematura a lantului polipeptidic

3. Ciclohexamida – blocheaza translocarea pe ribozomi

4. Anizomicina – inhiba activitatea peptidil transferazei

5. Tetraciclina – blocheaza legarea aminoacil-ARNt la situsul A al ribozomului

6. Streptomicina – blocheaza trecerea de la initiere la elongatia lantului polipeptidic prin

actiunea sa pe subunitatea mica sau produce citirea gresita a ARNm

7. Cloramfenicol – blocheaza activitatea peptidil transferazei

8. Mitomicina – impiedica separarea catenelor complementare a AND

9. Acidul nalidixic – inhiba AND-giraza

10. Rifampicina, α-amanitina – blocheaza sinteza ARN prin inhibarea ARN-polimerazei

11. Neomicina, kanamicina – determina erori in citirea codului genetic

12. Toxina difterica – inhiba translocarea

 64. Mitoza: schema generala, tipuri, faze si aspecte
morfologice

Schema generala:
- este mecanismul ce asigura transmiterea si conservarea informatiei genetice stocata in
ADN-ul celular, fenomen realizabil datorita autoreplicarii semiconservative a ADN
- la EK, cromozomii se duplica in timpul fazei S a ciclului celular
- in timpul mitozei are loc condensarea materialului genetic si individualizarea
cromozomilor care devin vizibili
- fiecare cromozom este format din 2 cromatide identice unite la nivelul centromerului
- o celula diploida prezinta 2 garnituri de cromozomi omologi, garnituri ce provin din
gametul masculin si cel feminin, ascocierea lor fiind realizata in urma fecundarii
- cromozomii omologi sunt asemanatori, nu identici
- prin mitoza se transmite de la celula mama la celulele fiice (2) aceeasi cantitate si
calitate a informatiei genetice dinaintea duplicarii cromozomilor
- la sfarsitul mitozei, fiecare celula fiica se afla la inceputul unui ciclu celular (faza G 1)

Tipuri (clasificare):
1. In functie de modificarile membranei nucleare

- mitoza deschisa = fragmentarea progresiva a invelisului nuclear, componentele celor 2

compartimente se amesteca

- mitoza inchisa = nu se rupe invelisul nuclear

2. In functie de participarea complexelor centriolare si a asterilor

- complexul centriolar = ansamblul format dintr-un centrozom si materialul pericentriolar care il

inconjoara

- aster/centrosfera = ansamblul format de un complex centriolar si fibrele asterine ce il inconjoara

- din acest motiv, acest tip de mitoza poarta denumirea de mitoza asterala
- la vegetalele inferioare, complexele centriolare si asterii sunt absenti, rezultand mitoza anastrala

3. In functie de partajarea materialului genetic la cele 2 celule fiice

- mitoza homoplastica/homotipica = celule fiice identice intre ele si cu celula mama

- mitoza heteroplastica/heterotipica = celulele fiice difera intre ele dpdv genetic si citoplasmatic
- mitoza homoheteroplastica/homoheterotipica = una din celulele fiice este identica cu celula
mama, iar cealalta difera

- mitoza de diferentiere/de intinerire = celule fiice cu grad redus de diferentiere fata de celula mama

Faze + aspecte morfologice:

A. Profaza (inainte de fragmentarea invelisului nuclear)

1. Modificari citoplasmatice:
- la sfarsitul interfazei, centrul celular se gaseste in imediata apropiere a nucleului
- din materialul pericentriolar se polimerizeaza progresiv microtubuli, care se dispun
in jurul centrozomului formand un aster
- se polimerizeaza inca o categorie de microtubuli
- cei doi asteri formati migreaza in directii opuse microtubulilor a.î. la sfarsitul
profazei cele 2 complexe centriolare vor fi plasate la polii celulei
- are loc scaderea vascozitatii citoplasmei
- depresionare progresiva a membranei nucleare
- dezorganizare progresiva a RE si gruparea mitocondriilor la periferia nucleului

2. Modificari nucleare:
- creste volumul nucleului
- cromozomii apar ca filamente alungite cu spiralizare minora
- condensarea materialului genetic se accentueaza progresiv
- incepe fragmentarea invelisului nuclear si a nucleolilor

B. Profaza (dupa fragmentarea invelisului nuclear=premetafaza)

- diferentierea progresiva a cinetocorilor care devin functionali si se comporta ca centri

organizatori ai microtubulilor; microtubulii care se polimerizeaza de la acest nivel = microtubuli
cinetocorieni/cromozomali
- cromozomii isi modifica pozitia astfel incat cinetocorii lor sa se orienteze spre cei 2 poli ai
fusului de diviziune
- microtubulii cinetocorieni se alungesc progresiv determinand migrarea asincrona a
cromozomilor spre planul ecuatorial al fusului de diviziune

C. Metafaza

- cromozomii se aliniaza pe placa ecuatoriala

- spiralizarea cromozomiala este maxima, iar mobilitatea minima
- fusul de diviziune este complet format si simetric in raport cu planul ecuatorial
- microtubulii care participa la formarea fusului: polari, cinetocorieni, liberi
- RE=dezorganizat, mitocondriile se aglomereaza in jurul fusului de diviziune
 - permeabilitatea membranei scade
D. Anafaza

= clivajul longitudinal al cromozomilor la nivelul centromerului, stadiu caracterizat prin doua

evenimente distincte:

1. migrarea cromozomilor spre poli, determinata de scurtarea progresiva a microtubulilor

cinetocorieni
2. alungirea fusului de diviziune prin alungirea microtubulilor polari

- debutul anafazei: clivajul si migrarea cromozomilor

- anafaza terminala: alungirea fusului si continuarea deplasarii cromozomilor spre poli

E. Telofaza

- cele doua garnituri cromozomiale au atins polii fusului de diviziune

- au loc doua evenimente majore
> reconstituirea nucleilor celor 2 celule fiice
> finalizarea citodierezei

1. Modificari nucleare:
- invelisul nuclear incepe sa se reformeze
- volumul nucleului la sfarsitul telofazei este mic
- cromozomii se despiralizeaza
- nucleolul se reformeaza

2. Modificari citoplasmatice:
- microtubulii telofazici: cei polari se depolimerizeaza, iar cei interzonali se apropie si
fuzioneaza, rezultand un fascicul
- creste vascozitatea
- citodiereza: partajarea citoplasmei in cele 2 celule fiice, incepe la sfarsitul anafazei si
continua pe tot parcursul telofazei
 65. Mitoza: factori stimulatori si inhibitori
Factori stimulatori:

*proprii celulari:
a) raportul nucleo-citoplasmatic:
- volumul citoplasmei creste mult mai rapid decat cel al nucleului, nucleul
devenind incapabil de a controla un volum de citoplasma mult crescut, iar celula este obligata
sa intre in diviziune

b) semnalele citoplasmatice:
- un nucleu preluat dintr-un neuron adult si introdus intr-un zigot care a fost
enucleat, creste si intra in faza S, deci s-a presupus ca citoplasma zigotului contine factori
capabili de a initia diviziunea

*extracelulari:
a) reglarea proliferarii celulare in organism – se manifesta prin mai multe aspecte:
- hepatectomia partiala stimuleaza proliferarea celulelor hepatice, proliferare
care se opreste cand masa ficatului a fost restabilita
- localizarea celulelor asigura un control asupra ritmului mitotic
- hormonii, factorii de crestere, vitaminele = controlul proliferarii celulelor in vivo

b) factori exogeni (influenteaza viteza de derulare a ciclului celular)

> fizici
> chimici

- cresterea temp. accelereaza ritmul mitozei, iar absenta luminii il incetineste

- radiatia X determina blocajul sintezei de ADN

Factori inhibitori:
a) Orologiul biologic – limiteaza puterea de diviziune a celulelor (celulele se divid de
un nr. limitat de ori, determinat genetic)

b) Substante chimice (inhibitori ai mitozei)

> inhibarea replicarii
> inhibarea transcriptiei si/sau traducerii
> inhibarea polimerizarii aparatului mitotic
 66. Meioza: schema generala, tipuri, faze si aspecte
morfologice

Schema generala:
- este un mecanism particular de diviziune celulara care porneste de la o celula mama
diploida si conduce la formarea a 4 celule fiice haploide, numite gameti
- conduce la constituirea unor linii celulare in care nucleii celulelor fiice contin acelasi
numar si acelasi tip de cromozomi
- realizeaza simpla continuitate a caracterelor ereditare de la o generatie celulara la alta

Faze si aspecte morfologice:

A. Meioza I

Profaza I: (lunga, poate dura ani, fiind divizata in 5 stadii succesive)

a) leptoten: - spiralizarea cromatinei (laxa, cu exceptia cromomerilor)

- telomerele raman atasate pe foita interna a membranei nucleare printr-o
plica de atasare
- cromozomii sunt bicromatidici

b) zigoten: - cromozomii omologi intra in contact, la inceput din loc in loc, apoi pe toata
suprafata lor
- fiecare asociere dintre 2 cromozomi omologi = un bivalent
- are loc continuarea spiralizarii materialului genetic

c) pachiten: - stadiu foarte lung, continua spiralizarea cromozomilor

- are loc crossing-over-ul (amestec al informatiei gentice)
- transmiterea incrucisata a informatiei gentice este realiz. la nivelul
chiasmelor de o fractiune proteica numita: nodul de recombinare

d) diploten: - cromozomii ce formeaza un bivalent se indeparteaza unul de celalalt

- separarea nu este completa, cromozomii omologi ramanand atasati la
nivelul chiasmelor, acolo unde a avut loc crossing-over-ul

e) diachinezis: - cei 2 cromozomi omologi tind sa se departeze din ce in ce mai mult si

ating stadiul maxim de spiralizare, fenomen ce poarta denumirea de terminalizare (pt. ca odata
cu separarea completa a cromozomilor ce formeaza un bivalent, se incheie profaza I)
Metafaza I:
- dispare nucleolul si invelisul nuclear, formandu-se fusul de diviziune

Anafaza I:
- are loc migrarea cromozomilor spre polii fusului de diviziune

Telofaza I:
- cromozomii au atins polii
- incepe polimerizarea fusului de diviziune
- are loc refacerea nucleolilor si a invelisului nuclear
- are loc despiralizarea materialului genetic
- citodiereza

B. Meioza II

Profaza II:
- cromozomii incep sa se spiralizeze si sa formeze fiecare cate 2 cromatide unite la
nivelul unui centromer

Metafaza II:
- se formeaza fusul de diviziune
- cromozomii ating gradul maxim de spiralizare si se dispun in plan ecuatorial

Anafaza II:
- centromerii se dubleaza
- are loc clivajul longitudinal
- cromozomii monocromatidici migreaza spre polii fusului de diviziune

Telofaza II:
- refacerea nucleolilor si a invelisului nuclear
- despiralizarea materialului genetic
- depolimerizarea fusului de diviziune
- realizarea citodierezei

Importanta:
- permite realizarea:
> schimbului de material ereditar
> segregarea aleatorie in fiecare celula sexuala a cromozomilor de origine
materna si paterna

- favorizeaza diversificarea caracterelor ereditare in cadrul speciilor

 67. Ovogeneza si dezvoltarea foliculilor ovarieni

1. Faza de multiplicare:
- dupa localizarea la nivelul ovarelor, ovogoniile incep sa se multiplice prin mitize
equationale
- la om, multiplicarea are loc pana intr-a 15-a saptamana de viata intrauterina a fatului
de sex feminin

2. Faza de crestere si premeioza:

- este o perioada indelungata ce incepe din viata fetala
- debuteaza intre a 4-a si a 7-a luna de viata intrauterina
- din totalul ovogoniilor, doar ~2 milioane intra in faza de crestere si poarta numele de
ovocite de ordin I
- la nastere, nr. de ovocite de ordin I = 500.000, la 7 ani = 300.000 si doar 500 intra in
faza de maturare pe parcursul vietii sexual active a femeii
- de la pubertate pana la menopauza, grupuri succesive de ovocite de ordin I intra intr-
un ciclu sexual de 28 de zile, completandu-si cresterea si atingand maturitatea
- in timpul fazei de crestere, ovocitul de ordin I ajunge la 140 µ, crestere datorata unei
importante activitati metabolice si acumularii a diferite materiale de natura exogena
- ovocitele de ordin I sunt celule diploide, la inceputul fazei de crestere ele intrand in
premeioza (profaza I) si apoi ajungand in diploten, unde raman blocate
- in premeioza, nucleul ovocitului de ordin I este voluminos, prezinta nucleoli mari,
nucleoplasma abundenta, iar apoi prin spiralizare rezulta cromozomi bivalenti

3. Faza de maturare:
- este continuarea meiozei

a) prima diviziune meiotica (rezulta 2 celule haploide)

- 1 celula cu talie mare = ovocitul de ordin II
- 1 celula cu talie mica = primul globul polar
- la sfarsitul acestei diviziuni are loc ovulatia = expulzia ovocitului de ordin II si
captarea sa de pavilionul trompei uterine (de regula o data la 28 zile)

b) a doua diviziune meiotica

- ovocitul parcurge aceasta diviziune pana in metafaza, unde ramane blocat
- continuarea si finalizarea celei de-a doua diviziuni are loc numai in cazul in care
ovocitul de ordin II este activat de catre un spermatozoid
- ovocitul de ordin II care finalizeaza ce-a de-a doua diviziune va da nastere la 2
celule haploide: ovotida si al doilea globul polar
4. Foliculii ovarieni:
a) primordiali sau primari
- ovocitul de ordin I blocat in etapa diploten a primei diviziuni meiotice se
inconjoara de un strat de celule foliculare si alcatuieste un folicul primordial
- un numar mare degenereaza si sunt resorbiti, iar un numar mic maturati
(maturarea = cresterea are loc concomitent cu cresterea de volum a ovocitului de ordin I,
rezultand un folicul plin/folicul primar limitat de o membrana – membrana Slavjanski)

b) secundari
- celulele foliculare continua sa se multiplice, iar tesutul conjunctiv se
condenseaza in jurul membranei Slavjanski formand teci concentrice, luand nastere foliculul
secundar

c) tertiari sau cavitari

- in evolutie, celulele foliculare se separa generand un antrum/cavitate
- ovocitul de ordin I este inconjurat de zona pellucida (15-20 µ)
- in general, unul dintre acesti foliculi ajunge la maturitate

d) foliculul matur/folicul de Graaf

- poate atinge 10-15 mm
- proemina la suprafata ovarului
- contine un ovocit de ordin I care si-a incheiat prima diviziune meiotica si a dat
nastere unui ovocit de ordin II si primului globul polar, care ramane atasat in zona pellucida a
ovocitului de ordin II

e) ponta ovulara
- maturarea foliculului are loc in prima parte a ciclului sexual
- ovulatia se produce intr-a 14-a zi a ciclului menstrual, avand loc prin ruperea
tecilor foliculare si expulzarea ovocitului de ordin II si a lichidului folicular
- restul foliculului va avea o evolutie diferita in functie de evolutia ovocitului de
ordin II:
> daca ovocitul de ordin II se matureaza prin fecundare => corpul galben
> daca nu se produce fecundatia => corpul alb
 68. Spermatogeneza si spermiogeneza

1. Faza de multiplicare
- spermatogeneza se desfasoara in tubii seminiferi testiculari
- multiplicarea spermatogoniilor are loc continuu, din perioada fetala, apoi activa la
pubertate si pana la senescenta
- pe masura ce se inmultesc, celulele sunt impine in lumenul tubului seminifer; unele nu
se mai multiplica, ci incep sa creasca => spermatocite de ordin I
- la periferie tubii seminiferi prezinta celule cu rol de sustinere, nutritie si maturare a
celulelor sexuale = celule Sertoli

2. Faza de crestere
- durata scurta
- spermatocitele de ordin I cresc, dar comparativ cu ovocitele, acumularea substantelor
de rezerva este modesta

3. Faza de maturare
- incepe la pubertate si consta in realizarea meiozei si spermiogenezei

a) Meioza
- spermatocitele de ordin I repr. celulele de la care debuteaza meioza
- dupa prima diviziune meiotica, fiecare spermatocit de ordin I da nastere la 2
spermatocite de ordin II
- cea de-a doua diviziune meiotica se produce rapid, fiecare spermatocit de ordin
II da nastere la 2 spermatide, deci per total fiecare spermatocit de ordin I da nastere la 4
spermatide surori

b) Spermiogeneza
- spermatidele nu prezinta caracterele citologice necesare mobilizarii si deplasarii
in tractul genital feminin, din aceasta cauza vor suferi modificari structurale si morfologice in
sensul adaptarii formei la functie, proces ce se numeste spermiogeneza (~23 zile)
- spermatidele si spermiile se grupeaza in jurul celulelor Sertoli
- mecanismul presupune modificari morfologice ale celulei in sine si ale
organitelor intracitoplasmatice
 69. Diferentierea celulara

= procesul prin care celulele cu aceeasi informatie genetica ajung sa difere considerabil
una de cealalta
- toate tipurile celulare iau nastere din celula-ou (zigotul)
- procesul de diferentiere presupune 2 fenomene care se desfasoara paralel:
> dezvoltarea unor structuri specifice care se perfectioneaza treptat
> pierderea posibilitatilor de dezvoltare in alte directii
- este implicata in:
> reproducere
> cresterea si dezvoltarea organismului
> regenerarea celulelor si tesuturilor uzate in cursul vietii
> evolutia speciilor si adaptarea organismului la mediu
- se desfasoara pe tot parcursul vietii individului
- cuprinde 3 perioade:
> ontogeneza
> cresterea, dezvoltarea si maturitatea
> imbatranirea si moartea
- incepe in momentul fertilizarii oului
- in cursul embriogenezei, celulele pluripotente sunt obligate sa aleaga un traseu
evolutiv, proces care se petrece sub actiunea unor factori extrinseci/inductori, iar celulele
asupra carora actioneaza acesti factori = celule determinate
- dpdv genetic, atat celulele pluripotente, cat si cele determinate prezinta un genom
complet, identic

Diferentierea tesuturilor si organelor cu pornire de la foitele

embrionare:

- ectoderm: epidermul, SN, organele senzoriale, epiteliul cavitatii bucale si anale,

amniosul, corionul

- mezoderm: epiteliul renal, uter, vagin, trompe uterine, pleura, sistemul osos, aparatul
cardiovascular, corticosuprarenala

- endoderm: tub digestiv, ficat, pancreas, epiteliul laringelui, bronhii, timus, trahee

Tipuri:
a) diferentiere intracelulara
b) diferentiere extracelulara
 70. Caracterele celulelor diferentiate si nediferentiate

A. Diferentiate
1. Functia specifica – prezenta
2. Forma si structura specifica – adaptate functiei
ex: hematia – forma biconcava pt. a inmagazina o cantitate optima de hemoglobina
neuronii – prelungiri axonice pt. mobilizarea neurotransmitatorilor la distanta
fata de locul lor de producere
3. Compozitie chimica specifica – difera de la un tip celular la altul
4. Adezivitatea de substrat – sta la baza formarii tesuturilor si organelor
5. Jonctionarea – solidarizarea celulelor
6. Inhibitia capacitatii de diviziune – cu cat gradul de diferentiere este mai avansat, cu atat
capacitatea de diviziune este mai scazuta; din acest punct de vedere, celulele se clasifica in:
> celule inalt specializate (nu se divid): neuronul, cel. musculara, hematia
> celule diferentiate (divizibile): hepatocitul
> celule tinere, incomplet diferentiate (divizibile pt. autointretinere):
enterocitul
7. Inhibitia de contact – cand densitatea populatiei celulare atinge nivelul optim, se opreste
proliferarea (ex: fenomenul cicatrizarii)

B. Nediferentiate
1. Lipsa functiei specifice – celulele au o singura functie: dau nastere unor celule
specializate in urma unor determinari succesive
2. Lipsa structurii si formei specifice – celulele seamana intre ele
3. Lipsa compozitiei chimice specifice
4. Prezinta adezivitate de substrat
5. Jonctionarea – jonctiuni de tip GAP
6. Capacitate de diviziune crescuta
7. Inhibitia de contact – cand densitatea celulara atinge un anumit grad, atat migrarea cat
si diviziunea celulara inceteaza
 71. Caractere de diagnostic ale celulelor in diferite
etape de viata

1. Stadiul de celula tanara:

- forma rotund-ovalara
- ultrastructura simpla
- nucleu mare, eucromatic
- raport N/C in favoarea nucleului
- citoplasma bazofila (datorita nr. crescut de ribozomi)

2. Stadiul de celula adulta:

- morfologie, structura, ultrastructura, functie caracteristica tipului celular din care face
parte

3. Stadiul de imbatranire:
- scade volumul celular
- scade ritmul mitotic
- modificari nucleare: picnoza, carioliza, cariorexis
- scade bazofilia

4. Stadiul de agonie:
- modificari nucleare: cariorexis, carioliza
- dezorganizarea RE
- eli erare de fosfolipide u for area de figuri ieli i e
- incetinirea curentilor citoplasmatici
- incetinirea miscarilor prin pseudopode

5. Moartea celulara:
- proces instantaneu
- pseudopodele se retrag, celula devine rotunda
- colorarea difuza a nucleului si citoplasmei cu coloranti vitali
- balonizarea/contractarea mitocondriilor
- dezorganizarea RE
- modificari nucleare: cariorexis, carioliza
72. Ipoteze si teorii cu privire la imbatranirea si moartea
celulara e u erare . Ipoteza ortii progra ate
Hayflick. Rolul telomerazei

a) Ipoteza cresterii frecventei erorilor genetice in sinteza de proteine

b) Teoria acumularii radicalilor liberi

c) Ipoteza existentei unor mutatii somatice

d) Ipoteza scaderii eficientei sistemului imun de supraveghere

e) Teoria mortii celulare programate

- sustine ca fiecare tip de celula are inscris in programul genetic o anumita durata de
viata, dupa care celula moare
- in sprijinul acestei teorii stau experimentele efectuate de Hayflick:
> el a cultivat fibroblastele din piele si a demonstrat ca cele provenite din tesutul
embrionar se divid exact de 50 de ori, dupa care celula moare
> daca fibroblastele sunt recoltate de la persoane de varste diferite, numarul
diviziunilor scade treptat, cu varsta
> daca culturile sunt inghetate (chiar mai multi ani), acestea se divid exact de
atatea ori ca acelea de aceeasi generatie, neinghetate
> la ora actuala, aceste teorii sunt controversate

Rolul telomerazelor:
- dupa un nr. definit de diviziuni celulare, celulele somatice intra in senescenta
- acest nr. de diviziuni este controlat de de niste structuri numite telomere
- telomerele se scurteaza la fiecare parcurgere a ciclului celular si determina acumularea
de anomalii genetice
- in celulele germinale, scurtarea cromozomilor este evitata gratie unei enzime numita
telomeraza
- introducerea telomerazelor in celulele somatice creste considerabil durata lor de viata
73. Apoptoza: definitie, aspecte morfologice, diagnostic
diferential cu necroza

Definitie:
- apoptoza = moartea celulara programata, proces autoreglat genetic
- este o forma de moarte celulara care permite inlocuirea celulelor lezate fara sa
antreneze mecanisme inflamatorii si fara sa produca leziuni la nivelul celulelor adiacente,
intervenind in mentinerea normala a turn-over-ului celular
- procesul de mentinere a homeostaziei este asigurat de 2 mecanisme de importanta
majora: proliferarea celulara si apoptoza
- in cursul embriogenezei, fenomenul de moarte celulara programata permite
conturarea formei organelor prin eliminarea celulelor in exces

Aspecte morfologice:
- apoptoza poate fi identificata in MO, dar mai ales in ME
- criterii de diagnostic:
> modificari nucleare
> citoplasma condensata
> la suprafata celulei apar protuberante de diferite dimensiuni
> corpii apoptotici – contin de regula un fragment nuclear cu cromatina
localizata in semicercuri periferice bine delimitate si o zona de citoplasma bine condensata, cu
organite bine conservate
> degradarea corpilor apoptotici
> corpii apoptotici care nu sunt fagocitati sufera modificari degenerative
asemanatoare cu cele din necroza

Diagnosticul diferential cu necroza:

- se realizeaza prin analiza a doi parametri:

* modificari ultrastructurale:
- masele de cromatina au contur neregulat
- nucleul nu prezinta inmuguriri si nu formeaza fragmente distincte
invelite de membrana
- membranele organitelor, cat si cea de suprafata se fragmenteaza, iar
organitele sufera modificari usor vizibile (ex: aparitia unor grupari dense in matricea
mitocondriala)

* modificari suprastructurale:
- necroza afecteaza grupari de celule adiacente si de regula se insoteste
de caractere inflamatorii
- celulele necrotice sunt fagocitate de celulele sistemului fagocitar
mononuclear