Universitatea Ecologica din Bucuresti

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Programul de studii: Kinetoterapie si Motricitate Speciala

DISCIPLINA
Fundamente științifice ale jocurilor sportive – Baschet

Nume student : Burdusanu Felicia

Lect univ. dr. BUCURESTEANU
LILIANA

An de studiu: II KMS

2020
Baschetul este unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează
prin finețea, precizia și fantezia exercițiilor tehnice și tactice, prin talia înaltă și calitățile
fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit
de echipă și de sacrificiu, inteligență și rezistență nervoasă.
Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii în coș; echipa care acumulează mai multe puncte
la sfârșitul jocului câștigă. Mingea poate fi făcută să înainteze pe teren prin driblare sau
pasând-o altor coechipieri. Actele fizice nesportive (fault) sunt penalizate și există restricții
asupra modului în care este folosită mingea (încălcări).
De-a lungul timpului, în baschet s-au dezvoltat tehnicile obișnuite de ochire, pasare
și driblare, dar și de poziționare a jucătorilor, precum și structurile ofensive și defensive. De
obicei, jucătorii cei mai înalți vor ocupa centrul sau una dintre cele două poziții de înaintare,
iar jucătorii mai mici de statură sau cei care au viteză și cele mai bune abilități de mânuire a
mingii, vor ocupa poziția de pază. În timp ce baschetul competițional are niște reguli bine
stabilite, numeroase variante de baschet s-au dezvoltat pentru jocurile ocazionale. În anumite
țări, baschetul este un sport popular, cu mulți spectatori.

Tehnica – ansamblul de deprinderi motrice specifice, cunoscute și sub denumirile de

deprinderi tehnice, procedee tehnice, folosite în scopul practicării cu eficiență maximă a
jocului.
Elementul tehnic- reprezintă o structură tehnică fundamentală ce stă la baza practicării unei
ramuri de sport.
Procedeul tehnic – desemnează o structură motrică concretă sau un mod particular de
efectuare a elementului tehnic.
Stilul – constituie modul particular ( amprenta personală ) de efectuare a unui procedeu
tehnic.
Măiestria tehnică – constă în capacitatea sportivului de a folosi eficient procedeele tehnice
în funcție de condițiile concrete de întrecere.
SISTEMATIZAREA TEHNICII JOCULUI FĂRĂ MINGE
ATAC:
1. Poziția fundamentală
➢ Înaltă
➢ Medie
➢ Joasă

2. Deplasările
➢ Alergarea
o Normală
o Cu sprint pe 5, 10, 15, 20 m
 o Cu opriri și porniri bruște
o Cu schimbare de direcție

3. Săriturile
➢ Cu despridere de pe loc
➢ Cu elan

4. Pirueta

APĂRARE:
1. Poziția fundamentală
➢ Înaltă
➢ Medie
➢ Joasă

2. Deplasările
➢ Alergarea
o Înainte
o Cu spatele
o Lateral
➢ Pasul adăugat
o Înainte
o Cu spatele
o Lateral

3. Jocul de picioare și lucrul de brațe

4. Săriturile
➢ De pe loc
➢ Cu elan

5. Pirueta

SISTEMATIZAREA TEHNICII JOCULUI CU MINGE

1. Ținerea mingii
➢ Cu o mână
o Apucat
o În echilibru
➢ Cu două mâini
o Simetrică
▪ La piept
 ▪ Deasupra capului
▪ În dreptul bazinului
o Asimetrică
▪ În dreptul umărului
▪ Deasupra capului
2. Prinderea mingii
➢ Cu o mână
➢ Cu două mâini
o De pe loc
o Din alergare
o Din săritură
3. Pasarea mingii
➢ Cu o mână
o De la umăr
o Pe la spate
o Peste umăr
o În semicârlig
o Din dribling
➢ Cu două mâini
o De la piept
o Cu pământul
o Deasupra capului
▪ De pe loc
▪ Din deplasare
▪ Din săritură
4. Oprirea
➢ Într-un timp
➢ În doi timpi
5. Pivotarea
➢ Cu pășire
➢ Cu întoarcere
o Ofensivă
o Defensivă
▪ 45 grade
▪ 90 grade
▪ 180 grade
6. Driblingul
➢ Cu mâna dreaptă pe loc
➢ Cu mâna stângă pe loc
o Înalt
o Mediu
o Jos
 ➢ Cu mâna dreaptă
➢ Cu mâna stângă
o Din mers
o Din alergare
▪ Înainte
▪ Lateral
▪ Înapoi
❖ Înalt
❖ Mediu
❖ Jos
o Cu variații de ritm
o Cu schimbări de direcție
▪ Cu trecerea mingii prin față
▪ Cu trecerea mingii prin spate
▪ Cu trecerea mingii printre picioare
▪ Cu piruetă
7. Aruncarea la coș
➢ De pe loc
o Cu o mână de sus
➢ Din deplasare
o Din dribling
o Din alargare
➢ Din săritură
o Cu desprindere din loc
▪ Precedată de oprire într-un timp
▪ Precedată de oprire în doi timpi
❖ Din pasă
❖ Din dribling
ÎN ATAC
1. Demarcajul
➢ În adâncime
➢ În lateral
2. Ieșirea la minge
3. Poziția triplei amenințări
4. Pătrunderea
➢ Pe partea mingii
➢ Din partea opusă mingii
5. Depășirea
➢ Cu pășire deschisă
➢ Cu pas încrucișat
➢ Cu piruetă
6. Recuperarea ofensivă
➢ După aruncarea proprie
ÎN APĂRARE
1. Marcajul
➢ Normal
➢ Agresiv
➢ La intercepție
➢ Diferențiat
➢ Specializat
2. Acțiuni individuale
➢ Intercepția
➢ Smulgerea mingii
➢ Scoaterea mingii din dribling
➢ Provocarea unei angajări 1 la 1
➢ Capacul
3. Recuperarea defensivă
➢ Blocajul defensiv

➢ Tehnica de executie:
➢ In pozitie fundamentala, mingea este tinuta in priza asimetrica, in dreptul
pieptului, la nivelul barbiei. Palmele mainii care executa aruncarea se afla
inapoi si putin sub minge, cu degetele rasfirate si cu cotul orientat in jos, flexia
bratului pe antebrat formand un unghi de aproximativ 90*, cealalta mana
sprijina mingea din lateral. Privirea este indreptata spre inel sau panou.
➢ Jucatorul in pozitie fundamentala medie, este orientat catre cos cu trunchiul
putin aplecat inainte, cu talpile paralele si departate aproximativ la nivelul
umerilor. Piciorul de pe partea bratului de aruncare este cu o jumatate de talpa
inaintea celuilalt. Greutatea corpului este repartizata egal pe ambele picioare,
pe intreaga suprafata a talpilor.
➢ Executia aruncarii incepe printr-o tripla flexiee a membrelor inferioare, care
face ca centrul de greutate al corpului sa coboare putin, in acest timp mingea
este ridicata deasupra fruntii, in asa fel incat cotul bratului de atuncare sa fie
deasupra umarului. Urmeaza aruncarea propriu-zisa care incepe cu o tripla
extensie a membrelor inferioare, concomitent cu ducerea bratelor in sus. In
continuarea miscarii catre sus, mingea este trecuta pe palma bratului de
atuncare, care se gaseste acum sub minge si paraseste mana ca urmare a unei
ultime impulstii date printr-o flexie palmara pronuntata din articulatia
pumnului, miscare de „biciuire”.
➢ Bratul opus celui de aruncare, ramane in lateral si in sus, constituind element
de protectie a mingii pe ultima parte a aruncarii. In finalul executiei corpul
este extins, usor pe varfuri, cu greutatea deplasata pe piciorul din fata, bratul
de aruncare este intins in sus si inainte, cu palma si degetele rasfirate, orientate
in jos si putin in afara. Degetele index si mijlociu ultimele care au atins
mingea sunt orientate catre directia aruncarii.

Tehnica de executie:
 Dribling in alergare, jucatorul da un impuls mai puternic mingii la ultima
bataie a acesteia in sol, pentru a avea posibilitatea sa efectueze o pasire mai lunga cu
piciorul de pe partea bratului de aruncare, decat cea normala din timpul aruncarii.
Impulsia mai puternica a mingii in sol coordonata cu aceasta pasire mai lunga permite
ca mingea sa poata fi prinsa cu doua maini si dusa spre piept.
Alergarea este continuata cu o a doua pasire pe piciorul opus bratului de
aruncare, care ia contact cu solul, avand rolul de a bloca si frana viteza de translatie
prin rulare calcai-talpa-pingea, transformand energia acumulata in deplasare in forta
de ridicare pe verticala. Desprinderea de sol este ajutata si prin pendularea dinapoi
spre inainte si in sus a genunchiului celuilalt picior, cu ducerea coapsei la orizontala.
Corpul si piciorul de bataie se extind, miscarea de aruncare fiind inceputa de brat prin
ducerea mingii deasupra capului, bratul formand cu antebratul un unghi aproape
drept.
Aruncarea la cos este executata in punctul maxim al sariturii, corpul fiind
intins, bratul orientat pe directia aruncarii, mngea parasind mana ca urmare a unui
ultim impuls dat prin flexia palmara a articulatiei pumnului, aceasta determina un
final in care palma, cu degetele intinse si rasfirate este orientata in jos si putin in afara.
Aterizarea se face pe ambele picioare si pe cat posibil cat mai apriape de locul de
desprindere in saritura, pentru o eventuala participare la recuperare in situatia ratarii
aruncarii.
POZITIA FUNDAMENTALA
-Modelul de executie:
Jucatorul se afla cu geninchii usor indoiti si orientati putin spre interior,
picioarele sunt departate aproximativ la nivelul umerilor. Gleznele indoite, greutatea
corpului repartizata egal pe intreaga suprafata a talpilor asezate paralel pe sol si cu o
orientare a varfurilor usor spre interior.Unul dintre picioare va sta cu jumatate de talpa
in fata celuilalt pentru echilibrarea antero-posterioara. Trunchiul este usor aplecat
inainte, membrele inferioare in tripla flexie. Umerii relaxati, cu bratele usor departate
in lateral pregatite pentru a actiona in toate planurile si sensurile in vederea prinderii
mingii. Capul si barbia sus, privirea cauta sa cuprinda o zona cat mai mare din teren.
-Metodica invatarii:
 Exercitii de pe loc
- gasirea pozitiei optime
- balans vertical, lateral si antero-posterior,
- dezechilibrari: pe perechi, un jucator in pozitie fundamentala, celalalt
incearca sa il dezechilibreze
- sarituri cu aterizare in pozitie fund.
- din alergare, la semnal, oprire in pozitie fundamentala cu accent pe balansul
vertical
 Exercitii din deplasare
- din alergare, la semnal, prire in pozitie fundamentala
- din alergare, la semnal, saritura cu aterizare in pozitie fundamentala
 Structuri de procedee tehnice
- Din pozitie fundamentala, jucatorii executa deplasari cu pasi adaugati
inainte, inapoi, lateral, oblic inainte, oblic inapoi. Profesorul va fi plasat in
fata colectivului si va dirija deplasarea prin semne. Exercitiul se poate
 executa si combinand deplasarile in ritm sustinut cu sarituri cu desprindere
de pe doua picioare, de pe un picior, cu ghemuiri.

DEPLASARILE
1.Alergarea normala
-Modelul de executie: Este asemanatoare cu cea din atletism, se face prin pasiri
succesive, picioarele calcand spre inainte si usor lateral, contactul cu solul se ia pe
toata talpa prin rulajul calcai-talpa-varf.Trunchiul este usor aplecat inainte, bratele
penuleaza la pornire, in restul alergarii fiind pregatite pentru a prinde mingea.
2.Alergare cu spatele
-Modelul de executie: Jucatorul se deplaseaza spre inapoi, contactul cu solul se
face prin rulare varf-talpa-calcai. Deplasarea picioarelor se face prin alunecare.
Trunchiul este usor aplecat inainte, bratele raman langa corp usor flectate din
coate.
3.Pasul adaugat inainte si inapoi
-Modelul de executie : Jucatorul aflat in pozitie fundamentala, pastrand contactul
cu solul pe toata talpa, incepe miscarea prin deplasarea spre inainte a piciorului
din fata, piciorul din urma fiind tras cu repeziciune spre cel din fata, fara a fi
ridicat de pe sol
Deplasarea cu pasi adaugati cu spatele are acelasi mecanism de executare,
diferenta fiind aceea ca deplasarea este inceputa cu piciorul din spate.

4.Pasul adaugat lateral

-Modelul de executie : Jucatorul aflat in pozitie fundamentala de aparare incepe
deplasarea prin ducerea spre lateral a piciorului de pe directia deplasarii, talpa
acestuia fiind mentinuta cat mai aproape de suprafata solului. Dupa ce ia contact
cu solul, celalalt picior se apropie cu talpa alunecand pe suprafata solului. In
timpul deplasarii corpul ramane orientat lateral fata de directia de deplasare iar
bratele usor indoite din coate, orientate lateral. Pozitia este in general coborata
prin flexia articulatiilor gleznelor si a genunchilor, trunchiul pastrand pe cat
posibil verticalitatea.