Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Stiinte Economice

Programul de Masterat Marketing si Relatii Publice in Afaceri
Anul Universitar 2019,Anul I, Sem II, IF

Proiect
Psihosociologia Comunicarii

Titular Curs: Lector Univ.Dr.Corina PANTELIMON

Masterant: Ghița Eduard Andrei

1
PSIHOSOCIOLOGIA COMUNICARII ...............................................
COMUNICAREA UMANA.....................................................................
 

Introducere.................................................................................................3
1.1.2.Ce este comunicarea?.......................................................................4
1.2. Niveluri de comunicare umana........................................................5
1.3. Modelul general al comunicarii umane............................................6
1.3.1.Expeditor-destinatar........................................................................7
1.3.2.Codificarea-decodificarea................................................................8
1.3.3.Competenta de comunicare.............................................................8
1.3.4.Mesajul..............................................................................................9
1.4 Caracteristicile comunicarii..............................................................12
1.5.Comunicare si constiinta de sine.......................................................15
Concluzie...................................................................................................18

2
 Psihosociologia Comunicarii
Comunicarea Umana

Cu 2500 de ani in urma in Grecia antica mai intai in Siracuza si apoi

in Atena, cetatenii liberi rasturnau regimurile tiranice si stabileau primele
reguli de convietuire democratica.
Legile acelor vremuri prevedeau ca fiecare cetatean sa fie propriul sau
avocat si sa-si pledeze singur cauza in procese, indiferent daca era acuzat sau
acuzator. Nu puteau fi angajati avocati profesionisti, iar pledoariile trebuiau
sustinute in fata a zeci sau sute de jurati.

Cetatenii care stapaneau arta comunicarii convingatoare se afirmau

mai usor in societate si isi aparau mai bine interesele. In plus, ei puteau
deveni si chiar deveneau lideri militari, politici sau religiosi, dobandind noi
privilegii pe aceasta cale.

Arta de a comunica convingator s-a numit atunci retorica. Interesul

pentru insusirea acestei arte si, in consecinta, studiul comunicarii umane au
devenit predominante in epoca, alaturi de arta si stiinta razboiului.

Prima acceptiune a notiunii de retorica, cuvant de origine greaca, a

fost aceea de "stiinta si arta de a convinge". Retorica viza cu precadere,
comunicarea in sfera juridica si politica.
Un secol mai tarziu, Platon a introdus retorica in viata academica
greaca, asezand-o alaturi de filosofie. Ea nu era considerata neaparat o
stiinta, pentru ca nu urmarea cunoasterea a ceea ce este corect sau incorect,
rational sau irational, ci cunoasterea slabiciunilor umane pentru a le putea
controla si folosi in atingerea scopurilor propuse.

Aristotel, studentul lui Platon, scrie celebra sa lucrare "Rethorike" care

deschide noi drumuri in studiul sistemelor de comunicare umana. Totodata,
Aristotel elaboreaza primul tratat de logica (Organon) in care descopera

3
silogismul si construieste tipul de rationament si argumentatie bazate pe
silogism.

Urmeaza progresele inregistrate de filosofii romani si distinctia dintre

teoria si practica comunicarii umane: teoria este retorica, practica este
oratoria. Unul dintre teoreticienii si marii practicieni ai timpului ramane
Cicero.

Dupa epoca greco-romana, teoria comunicarii umane nu a mai

cunoscut progrese considerabile timp de mai multe secole, pana la
Renastere. Incepand cu anul 1600 in epoca moderna, studiul comunicarii
umane a fost readus in centrul preocuparilor mai multor categorii de
ganditori: filosofi,lingvisti,psihologi,sociologi,epistemologi,stilisti si, in cele
din urma, oameni de marketing, comunicatorii, animatorii, creatorii de
publicitate, agentii publicitari, moderatorii si, in general, agentii de relatii
publice si negociatorii contemporani cu noi.

1.1.2.Ce este comunicarea?

In toate timpurile si, cu atat mai mult in lumea de azi, educatia si

invatarea nu pot exista in afara comunicarii umane.

A comunica inseamna a pune ceva in comun. Intre oameni, a

comunica inseamna a pune in comun idei, fapte, opinii, emotii si sentimente.
Acestea circula de la un partener la altul, sub forma de mesaje.

In consecinta, a comunica inseamna a emite, transmite si receptiona

mesaje. Odata emis si receptionat, mesajul apartine, in comun, atat celui care
a "dat" cat si celui care a "luat".

Omul emite mesaje atunci cand vorbeste, cand scrie, cand indica un
obiect sau o imagine ca si atunci cand zambeste, se incrunta sau raspandeste
un anumit miros.

Cand asculta, citeste, priveste sau pipaie, el receptioneaza mesaje.

Comunicarea umana este un proces de predare-primire, adica unul de

tip tranzactional, prin care oamenii schimba si transfera semnificatii de la un
individ la altul, catre un grup uman mai restrans sau catre publicul larg.

4
 Comunicarea exista atunci cand se emit si se receptioneaza semnale
care poarta si carora li se confera semnificatie.

Intotdeauna, comunicarea umana este deformata(distorsionata) de

paraziti(zgomote), se produce intr-un anumit context, genereaza anumite
efecte si comporta o anumita retroactiune.

Studiul comunicarii vizeaza trei obiective importante:

-explicarea teoriilor si conceptelor proprii diverselor forme de

comunicare;

-dezvoltarea abilitatilor si competentelor de comunicator, moderator,

negociator, orator si auditor;

-dezvoltarea spiritului critic si crearea de norme etice in materie de

comunicare pentru a proteja individul si comunicatiile umane de manipulare
si de spalarea creierelor, posibile prin comunicare subliminala, hipnoza,
analiza tranzactionala, hipermediatizare, falsa publicitate sau diverse alte
forme de comunicare abuziva.

1.2. Niveluri de comunicare umana

In principiu, pentru a sti in care aspecte ale vietii personale,

profesionale si sociale trebuie sa intervenim pentru a creste eficacitatea
mesajelor noastre, este necesar sa clarificam

Nivelul de comunicare in care ne situam.

Practic, comunicarea umana se poate desfasura pe patru niveluri

distincte:

-comunicarea intrapersonala;

-comunicarea interpersonala;

-comunicarea in grup;

-comunicarea publica.

Comunicarea intrapersonala este comunicarea individului uman cu

sine insusi, atunci cand isi asculta "vocea interioara". Astfel, el cunoaste si

5
se judeca pe sine. Se intreaba si isi raspunde. Gandeste, analizeaza si
reflecteaza. Evalueaza decizii sau repeta mesaje destinate altora.

Comunicarea interpersonala este cea care permite dialogul cu celalalt.

Ea ne ajuta sa-i cunoastem pe ceilalti si sa ne cunoastem mai bine pe noi
insine prin imaginea lor despre noi. Gratie comunicarii interpersonale, se
stabilesc,se intretin si,uneori,se distrug relatiile umane,fie ca este vorba de
cunostinte noi,de vechi prieteni,de iubite sau de membrii familiei.

Comunicarea in grup este cea care asigura schimburile in interiorul

micilor grupuri umane. In cadrul acestora, individul isi petrece o mare parte
din viata sociala si profesionala.
Aici se impartasesc cunostinte si experiente,se rezolva probleme si se
dezvolta idei noi,fie ca este vorba de un consiliu de administratie,fie de
cercul de prieteni in care ne bem cafeua.

Comunicarea de masa este aceea prin care informam pe altii sau

suntem informati, persuadati,panicati,amuzati sau stresati de altii prin
intermediul comunicatiilor de masa si in afara unei relatii interpersonale.

1.3. Modelul general al comunicarii umane

Intotdeauna, comunicarea are loc in interiorul unui anumit cadru sau

mediu concret si specific.Privit in ansamblul sau,acesta reprezinta contextul
comunicarii.

Contextul influenteaza atat ceea ce se comunica cat si maniera in care

se comunica.

Contextul comunicarii comporta cel putin patru aspecte si domenii

relativ distincte:

-contextul fizic,care se refera la mediul fizic concret si imediat

tangibil,adica incinta sau spatiul deschis,microclimatul,ambianta
sonora,lumina,culoarea,etc.O discutie in amfiteatru,de exemplu,se va
desfasura intr-o maniera diferita decat exact aceeasi discutie purtata intr-un
cavou sau pe un stadion.
-contextul cultural,care priveste credintele,traditiile,tabuurile,stilurile de
viata,valorile impartasite de grup sau comunitate,normele morale,legale si
regulile dupa care se stabileste ce este bine si ce este rau,ce este permis si ce
este interzis,etc.

6
 -contextul sociopsihologic,care se refera la pozitia si statutul social al
partenerilor si la caracterul oficial sau informal al reletiilor dintre partenerii
de comunicare,la situatia concreta si ipostaza specifica in care are loc
comunicarea.O discutie cu seful,purtata la restaurant,de exemplu,va fi
altceva decat aceeasi discutie purtata in sala de consiliu.

-contextul temporal,care priveste momentul si ordinea cronologica in

care este

plasat mesajul intr-o secventa de alte mesaje succesive.In acest sens,de

exemplu,dupa anuntul decesului mamei,nu vom putea comunica in aceeasi
maniera ca dupa anuntul unui mare castig la loto.

Elementele cheie care intervin in orice proces de comunicare pot fi

ansamblate impreuna si plasate intr-o configuratie care simbolizeaza
modelul general al comunicarii umane.Elementele sale sunt conectate intr-o
maniera care sugereaza dinamica procesului de comunicare umana si
traiectoriile mesajelor.

1.3.1.Expeditor-destinatar

Acest element,intalnit si sub denumirea emitator-auditor,semnifica

dubla ipostaza a comunicatorului,chiar si atunci cand comunica cu sine
insusi.Ori de cate ori comunicam,ne aflam simultan atat in ipostaza de
expeditor(sursa informatiei nu se identifica intotdeauna cu expeditorul sau
emitatorul ei) cat si in cea de destinatar(receptor) al mesajului.Este si
motivul pentru care se folosesc ambii termeni legati printr-o liniuta de unire.

Atunci cand vorbim,scriem,gesticulam sau zambim,etc.ne aflam in

ipostaza de emitenti.Cand ascultam,citim,pipaim,mirosim,etc.ne aflam in
ipostaza de destinatari ai unor mesaje.Adesea,receptionam unele mesaje
chiar in acelasi timp in care emitem altele.
In plus,receptionam propriile noastre mesaje,in sensul ca luam act de
miscarile sau gesturile noastre,ne auzim vorbind,ne strambam in
oglinda,etc.De regula,in timp ce vorbim,urmarim reactiile
interlocutorului,incercand sa descifram mesajele sale nonverbale in care
cautam aprobarea,simpatia,intelegerea,etc.

1.3.2.Codificarea-decodificarea

7
 Codificarea reprezinta actul de a produce mesaje,adica de a vorbi,a
scrie,a gesticula,a desena,etc.A codifica inseamna a traduce gandurile si
sentimentele in sunete si imagini,in cuvinte,in caractere scrise,in desene,in
gesturi,in mirosuri,etc.

Decodificarea inseamna actul de a receptiona si interpreta mesaje,

ascultand,citind,privind,gustand,etc.
A decodifica inseamna a transpune cuvintele vorbite sau
scrise,gesturile,mirosurile,imaginile sau oricare alte semnale,in idei si
sentimente umane.

Informatiile nu pot fi receptionate decat intr-un limbaj recunoscut de

receptor.Cheia oricarui proces de comunicare este tocmai aceea de a face sa
se regaseasca o concordanta intre ceea ce a vrut sa transmita expeditorul si
ceea ce a receptionat destinatarul.

Actiunea de a codifica este complementara si simultana cu aceea de a

decodifica.In timp ce vorbim,de exemplu,noi incercam sa descifram reactiile
pe care mesajul nostru le provoaca interlocutorului.Este si motivul pentru
care tratam impreuna aceste doua fenomene.

1.3.3.Competenta de comunicare

A comunica competent inseamna a te face inteles si a

convinge.Aptitudinea de a comunica eficace este numita competenta de
comunicare.

In primul rand,competenta priveste evaluarea influentelor contextului

asupra continutului si formei comunicarii.
De exemplu,competenta ta de comunicare este cea care iti spune
ca,intr-un anume context si cu un anumit interlocutor,un subiect convinge,iar
altul nu.Un anumit limbaj poate fi adecvat,iar altul poate fi impropriu.

Capacitatea de a observa si descifra mesajele nonverbal (limbajul

trupului,limbajul fetei,atingerea,volumul vocal,ritmul si inflexiunile
vorbirii,imbracamintea,etc.) este o alta dimensiune importanta a competentei
de comunicare.

1.3.4.Mesajul

8
 Mesajul este ansamblul de semne si semnale care poarta
ideea,sentimentul sau emotia pe care emitentul le transmite catre
destinatar.El se constituie sub forma unui anumit set de simboluri.Mesajul
poate fi purtat de sunete,imagini,mirosuri,atingeri,cuvinte,gesturi,
postura,mimica si diverse alte semne si semnale care simbolizeaza o anumita
semnificatie.

Cand semnificatia este codificata in cuvinte,spunem ca mesajul este

verbal si comunicarea verbala.Cand semnificatia este purtata prin alte semne
decat cuvintele,spunem ca mesajul si comunicarea sunt nonverbale.

1.3.5.Canalul sau media

Media sau canalul este mijlocul si calea pe care este transportat si

distribuit sau transmis si redat mesajul.Canalul este atat vehiculul cat si
suportul fizic(mediumul) al mesajului.

In comunicarea interumana,se foloseste rareori un singur canal.Chiar

si in cadrul celei mai simple conversatii intervin doua,trei sau mai multe
canale.
Vorbim si ascultam cuvinte (canal vocal si verbal),aruncam anumite
priviri si facem diverse gesturi care au semnificatie (canal vizual),emitem
anumite mirosuri(canal olfactiv),atingem mainile sau alte parti ale trupului
(canal tactil),etc.

1.3.6. Parazitii sau zgomotul

Parazitii,perturbatiile sau zgomotul de fond reprezinta orice forma de

alterare a comunicatiei,de natura sa distorsioneze mesajul sau sa-l impiedice
sa ajunga la destinatar in forma in care a fost expediat de emitator (sursa).

In toate cazurile parazitii sunt constituiti din semnale care interfereaza

cu mesajul transmis. In raport cu natura lor,parazitii pot fi clasificati in trei
categorii principale:

-paraziti de natura fizica,care interfereaza si se alatura sau se suprapun

transmisiei fizice a semnalului sau mesajului.Exemple de astfel de paraziti
sunt peste tot:zgomotul

strazii,un geam trantit,defectarea telefonului,ochelarii murdari,etc.

9
 -paraziti de natura psihologica,care interfereaza si se amesteca cu
mesajul numai in plan mental.Astfel de paraziti conduc la erori de perceptie
care tin exclusiv de ingustimea mintii,de prejudecatile si de experientele
anterioare ale emitatorului si ale destinatarului mesajului.

De exemplu,daca cineva nutreste convingerea sincera ca profesorii

universitari sunt destepti,intotdeauna va gasi in mesajul acestora ceva care sa
ii sprijine aceasta ideee preconceputa,chiar si atunci cand adevarul este
altul.In termeni de specialitate,fenomenuol se numeste perceptie
tendentioasa si este un bun exemplu pentru ideea de parazit psihologic.

-paraziti de natura semantica, care intervin datorita diferentelor de

limbaj existente intre vorbitor si ascultator.
Disotsiunea mesajului vine din faptul ca "nu este acelasi lucru cand
doi oameni spun aceleasi cuvinte",fiecare dintre ei putand sa atribuie
cuvintelor un sens diferit de sensul atribuit de interlocutor.
In plus,intervine confuzia posibila intre sensul denotativ si sensul
conotativ al cuvintelor,precum si interpretarile aproximative ale
jargonului,argoului,ca si ale limbajului prea tehnic.
Parazitii sunt inevitabili.Ei intervin in orice proces de comunicare.Pot fi cel
mult diminuati sau atenuati,dar niciodata eliminati in totalitate.

1.3.7.Efectele

Orice act de comunicare are consecinte si produce efecte.Mai

intai,comunicarea produce intotdeauna efecte asupra protagonistilor ei,adica
asupra agentilor care,pe de o parte,creeaza si transmit,iar pe de alta parte
receptioneaza si interpreteaza mesaje.
Apoi,comunicarea produce efecte prin actiunile comunicatorilor
care,fie ca au invatat ceva,in plan mental,fie ca au resimtit o emotie,in plan
afectiv,vor manifesta o schimbare de atitudine sau comportament.

Efectele sau consecintele comunicarii pot fi:

a) mentale,intelectuale sau cognitive;

b) emotionale sau afective;

c) psihomotorii sau comportamentale.

10
 Consecintele cognitive privesc informatia acumulata increier,
analiza,sinteza,inductia, eductia,etc.

Consecintele afective privesc achizitia de noi sentimente, atitudini,

credinte sau modificarea si inlocuirea celor existente unele cu altele.De
exemplu,comunicand cu o fiinta pe care nu o iubesc si nici macar nu o
suport,pot dobandi pentru ea sentimente noi.

Efectele psihomotorii reprezinta a treia categorie de consecinte care se

produc in plan comportamental si privesc insusirea de gesturi,deprinderi,
indemanari,miscari si operatii care ne schimba maniera de a actiona.
De exemplu,exersand putem invata cum sa citim rapid o carte sau cum
sa facem un compliment convingator.

Efectele sau consecintele comunicarii nu trebuie confundate cu

raspunsurile primite de la destinatarul mesajului.

1.3.8.Retroactiune sau feedback

Retroactiunea sau feedback-ul este informatia returnata sub forma de

raspuns catre cel care a lansat mesajul. Ea poate proveni de la expeditorul
insusi sau de la altcineva care a receptionat mesajul sau.

Retroactiunea personala este propria noastra reactie fata de propriul

nostru mesaj, adica fata de mesajul pe care chiar noi l-am expediat.Ne auzim
vorbind,ne percepem gesticuland,citim ceea ce scriem,privim ceea ce
pictam,etc.Caracteristic acestui tip de retroactiune este gradul ridicat de
subiectivitate care distorsioneaza mesajul.

Retroactiunea propriu-zisa este cea pe care o primim de la destinatarul

mesajului. Poate fi o ridicare din sprancene,un zambet sau o grimasa,un DA
sau un NU,o experesie de multumire,etc.Pentru un actor,de
exemplu,retroactiunea inseamna atentia si aplauzele publicului sau,la fel de
bine,faptul ca acesta motaie pe scaun sau huiduieste.

1.4 Caracteristicile comunicarii

1.4.1.Comunicarea este un proces tranzactional

11
 Partenerii de comunicare sunt intotdeauna,parteneri de schimb.Ei emit
idei si emotii sub forma unor mesaje pentru a receptiona in schimb alte
mesaje reprezentand alte idei si emotii.
Astfel,chiar si cel mai simplu act de comunicare este deja o tranzactie
in masura in care reprezinta o emisie-receptie,deci un schimb de mesaje.

Tranzactiile care au loc in procesul de comunicare pot fi simetrice sau

complementare.

Tranzactiile simetrice sunt relatiile care se stabilesc intre partenerii de

comunicare care isi reflecta sau isi imita reciproc comportamentele. Daca
unul este agresiv,de exemplu,celalalt raspunde prin agresivitate.Daca unul
este pasiv,celalalt devine pasiv,la randul sau.La gelozie,se raspunde cu
gelozie.La dragoste,cu dragoste.La ura,cu ura,etc.

In cadrul unei tranzactii simetrice se instituie o relatie de egalitate in

care accentul este pus pe minimalizarea diferentelor dintre
parteneri.Adesea,tranzactiile de acest fel sunt dificil de controlat,pentru ca
fiecare vrea sa fie celalalt.
Cuplurile conjugale prinse in relatii simetrice ajung usor la conflict
deoarece, atunci cand unul se infurie,se infurie si celalalt.Furia celui de-al
doilea sporeste furia primului,iar furia primului sporeste furia celui de-al
doilea si conflictul excaladeaza.

Tranzactiile complementare sunt acelea in care partenerii de

comunicare adopta comportamente diferite si compatibile.
Comportamentul unuias provoaca celuilalt un comportament
complementar.Accentul cade pe maximizarea diferentelor dintre
parteneri.Acestia tind sa ocupe pozitii cat mai diferite:cand unul este
activ,celalalt devine pasiv;Cand unul se infurie celalalt se calmeaza;cand
unul este slab celalalt devine puternic;cand unul se lauda,celalalt devine
modest
Pe de alta parte,relatiile bazate pe relatii complemetare pot duce la
abuzuri si erori grave atunci cand sunt exagerate si rigide-Intre mama si
copilul ei de cateva luni sau cativa ani,de exemplu,se stabileste in mod

natural o relatie de complementaritate. Daca aceasta relatie ramane

neschimbata si atunci cand copilul ajunge la douazeci de ani,ea va fi un
serios obstacol in calea formarii tanarului si adultului de mai tarziu.

1.4.2.Comunicarea este intentionala,dar inevitabila

12
 Cand spunem "comunicarea este intentionala",intelegem ca in spatele
fiecarui act de comunicare se ascunde o intentie,un scop.Atunci cand
vorbeste,scrie sau picteaza,fiecare om urmareste sa lanseze un mesaj catre
altcineva si vizeaza un obiectiv mai mult sau mai putin precis si constient.

Exista patru principale obiective in fata actului de comunicare:

-descoperirea unor noutati;

-apropierea unor semeni;

-convingerea;

-jocul psihologic.

Cand spunem "comunicarea este inevitabila",intelegem ca omul

comunica chiar si atunci cand nu vrea sa o faca.De exemplu,vecinul de
bloc,care locuieste cu un etaj mai sus mi-a inundat bucataria.
Cand l-am intalnit pe strada,el a intors capul si a privit in alta parte.Din
jena si,poate,din sentiment de culpa,dorea sa evite discutia cu mine.Prin
comportamentul sau,el mi-a transmis acest mesaj,fara voia lui.

La fel se intampla cu un student care se asaza in ultima banca si se uita

absent si voit inexpresiv pe fereastra,incercand sa eludeze comunicarea cu
profesorul de la catedra.
Daca cei doi vor interactiona si profesorul il va privi,el va receptiona
mesaje pe care studentul nu vrea sa le emita.

Concluzia ar fi aceea ca,in situatii de interactiune,oamenii nu pot sa nu

comunice.Pentru a evita comunicarea,trebuie evitate situatiile de interactiune
dintre parteneri.

1.4.3.Comunicarea este ireversibila

La sfarsitul unui act de comunicare,mesajul odata emis si receptionat

nu mai poate fi retras sau luat inapoi.Daca s-a comunicat ceva,nu se mai
poate reveni la starea existenta inainte de lansarea mesajului.

13
 Putem transforma gheata in apa,apa in aburi si,apoi,aburii in apa si apa
in gheata. Putem face ca un obiect in miscare sa treaca de oricate ori prin
acelasi punct.
Putem reveni oricand la starea initiala intr-un sistem sau un proces
reversibil precum toate sistemele mecanice.
Pe de alta parte,vom putea sa transformam strugurii in vin,dar nu si
vunul in struguri.
Vom transforma lemnul in cenusa,dar nu si cenusa in lemn.Inaintam
inevitabil in varsta si nu ne mai putem intoarce la starea copilariei,etc.Este
vorba de procese si sisteme ireversibile,in care transformarile se produc in
sens unic,fara posibilitatea unei reveniri la o stare anterioara.

Un astfel de proces ireversibil este si cel de comunicare.Ceea ce s-a

facut cu un mesaj inadecvat,practic nu mai poate fi desfacut.Se pot atenua
sau indulci efectele mesajului,dar mesajul ca atare nu mai poate fi luat
inapoi.

Principiul ireversibilitatii comunicarii are cateva implicatii importante

in viata cotidiana:

-in comunicarea interpersonala este necesar sa nu spunem cu usurinta

lucruri pe care le regretam ulterior;daca nu ne putem pastra calmul si
stapanirea de sine,este recomandabil sa amanam sau sa evitam comunicarea;

-ori de cate ori lansam mesaje care ne angajeaza profund,trebuie sa le

cantarim cu atentie si luciditate.

In situatiile de comunicare publica,cand mesajul este receptionat de

mii sau milioane de destinatari,principiul ireversibilitatii comunicarii obliga
la masuri de siguranta speciale.

1.5.Comunicare si constiinta de sine

Maniera in care individul uman comunica cu ceilalti este puternic

influentata de maniera in care el se percepe pe sine insusi,adica de valoarea
si puterea pe care el si-o atribuie siesi.

In toate foemele de comunicare si indeiferent de nivelul la care aceasta

are loc(intrapersonala,interpersonala,in grup sau publica) pivutul central al
afirmarii eului este constiinta de sine.

14
 Prin constiinta de sine,intelegem intelegem imaginea sau perceptia pe
care individul o are asupra lui insusi.Maniera in care el se valorizeaza pe
sine determina maniera sa de a comunica si de a raspunde celorlalti.

1.5.1.Fereastra lui Johari

Oscar Wilde spunea ca numai oamenii superficiali pot afirma ca se

cunosc pe ei insisi.Realitatea sinelui este mult mai complexa,iar cunoasterea
sa nu este posibila in afara relatiei cu ceilalti.

Cel mai uzual instrument de analiza a cunoasterii de sine este asa

numita fereastra a lui Johari,intitulata astfel,dupa numele inventatorilor
sai,Joseph Luft si Harry Ingham.

Aceasta este o, reprezentare metaforica a sinelui,sub forma unei

ferestre cu patru ochiuri.Fiecare ochi al ferestrei simbolizeaza una din cele
patru parti componente ale sinelui:

-sinele dezvaluit;

-sinele orb;

-sinele ascuns;

-sinele necunoscut.

Sinele dezvaluit,este constituit din ansamblul informatiilor despre

atitudinile,sentimentele si comportamentele personale cunoscute atat de
mine insumi cat si de altii cu care comunic intr-o,forma sau alta.

Poate fi vorba de nume,de culoarea pielii,de sex,varsta,imbracaminte,religie

sau politica.

Proportia sinelui dezvaluit,in intregul sine,variaza in functie de tipul

de personaliate,de numarul de persoane cu care comunicam si de intensitatea
si profunzimea comunicarii.Dezvaluirea sinelui fata de ceilalti se produce in
mod selectiv,in sensul ca ne deschidem unii fata de unii,dar ne pastram
secretele in fata altora.

Sinele orb-reprezinta ceea ce altii stiu despre mine,iar eu nu stiu.Este

acea parte a sinelui pe care altii o cunosc,dar individul insusi o ignora.Este

15
un fel de gaura neagra in cunoasterea de sine.El poate impiedica
comunicarea fluenta si,uneori,ne poate face penibili,ridicoli si nesuferiti.

Sinele ascuns-este,intr-un fel,contrariul sinelui orb si reprezinta tot

ceea ce eu stiu despre mine insumi,dar nimeni altcineva nu stie.Este partea
sinelui care contine toate secretele pe care nu le-am deconspirat inca.

Sinele necunoscut-reprezinta acele aspecte ale existentei individuale

pe care nici individul in cauza si nici altcineva din afara sa nu le
cunoaste.Sinele necunoscut se ascunde in subconstientul individual si poarta
dorinte si sentimente care nu au fost constientizate inca si nici nu au devenit
observabile din exterior.

Practic,cele patru componente ale sinelui nu pot fi separate unele de

altele.Ele sunt interdependente si complementare.Cand proportia uneia
creste si unul din "ochii" ferestrei lui Johari se mareste,proportia celorlalte
trei se reduce corespunzator si cei trei ochi ai ferestrei se restrang,in
compensatie.

Drept consecinta,sunt posibile diverse configuratii ale constiintei de

sine,mai mult sau mai putin diferentiate de la un individ la altul.In cazul unei
persoane deschise si sincere,cel care va predomina va fi sinele dezvaluit.In
cazul uneia inchise si secretoase,cel care va predomina este sinele ascuns.

In concluzie-constiinta de sine nu poate fi dobandita in afara

partenerului de comunicare.

1.5.2.Testarea cunoasterii de sine

Seara,la culcare,luati alaturi hartie si creion. Dpa ce v-ti intins in pat si

a-ti stins lumina,alcatuiti,mai intai in minte,o lista cat mai lunga cu lucrurile
pe care le credeti importante.Treceti-le apoi pe hartie!

In seara urmatoare si in aceeasi maniera,alcatuiti o lista cu calitatile

importante pe care le posedati.

In cateva din serile urmatoare,faceti un inventar cat mai amanuntit al

sentimentelor si faptelor de peste zi si alcatuiti o a treia lista.Apoi,comparati
lista a treia cu primele doua.

16
 In ce masura se contrazic?

Cu cat ceea ce stim despre noi insine este mai discordant cu faptele
noastre cu atat cunoasterea de sine este mai precara.
1.5.3.Imaginea de sine

Imaginea de sine este un concept derivat din constiinta de sine.El

semnifica ansamblul reprezentarilor eului despre sine,adica tot ceea ce
individul uman gandeste si simte fata de sine insusi.

Imaginea de sine comporta o importanta majora pentru

comportamentul si actiunile noastre.Aceasta,in primul rand,pentru ca
succesele conduc la noi succese,iar esecurile antreneaza noi esecuri.

Orice imbunatatire a imaginii de sine este de natura sa asigure un plus

de eficacitate si reusita in relatiile interpersonale si profesionale.

Concluzie

Toate formele de comunicare sunt importante si se conditionează reciproc.

Pentru o comunicare eficientă si completă sunt necesare atat mijloace de

comunicare verbale cat si non verbale.
Comunicăm nu pentru că asa ar fi trebuit ci pentru că firea omenească e
făcută asa ca să necesite acest lucru.
Doar trăim în societate si nu în junglă apoi nici nu imi imaginez viata fără
posibilitatea de a vorbi de a relata, de a asculta.
Totusi de multe ori suntem intelesi grest si nu din motivul că am vrea lucrul
acesta dar si pentru că nu am stiut cum să spunem ce avem de zis.
Cum se face că persoanele ajung să nu se înteleagă cand au în arsenal atatea
cuvinte si atatea metode de comunicare
Din păcate comunicarea virtuală a urcat pe primul loc în top dar oare poate
ea înlocui modul de a comunica fata in fata?
Poate substitui posibilitatea de a privi în ochi persoana cu care vorbeste?.

17
E chiar o artă felul în care comunici cu cei din jurul tău, trebuie să tii cont
de atatea aspecte firesc să le uităm pe unele,să le neglijăm dar trebuie să
sesizăm acest fapt si să putem spune la moment,,te rog, iartă-mă’‘
.
E foarte greu sa o spunem dar e mai greu pentru cealaltă persoană să
perceapă că nu ai realizat că ai gresit.

Comunic, deci exist!

18