REÎNFIINȚAREA ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI ȘI A

MITROPOLIEI OLTENIEI (1947/1949)

La 26 octombrie 1945, deputatul eparhial C. S. Nicolaescu Plopşor, printr-un cuvânt rostit în

biserica „Sfântul Dumitru” din Craiova, cu prilejul hramului acestui sfânt lăcaş, cerea reînfiinţarea
unui scaun ierarhic la Craiova. S-a înfiinţat un comitet ad-hoc, preşedinţi de onoare fiind declaraţi
Patriarhul Nicodim Munteanu, Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, Primul-ministru Petru
48
Groza şi Ştefan Voitec , ultimii doi reprezentanţi de frunte ai Partidului Comunist şi trecuţi în
fruntea acestui comitet din motive lesne de înţeles (devenise clar pentru toată lumea că România se
îndrepta spre un totalitarism absoltut, întreaga putere de decizie revenindu-i partidului mai sus
menţionat). Printre membrii activi ai comitetului s-au numărat prefectul judeţului Dolj, primarul
Craiovei, alţi exponenţi ai administraţiei locale, oameni de cultură (în frunte cu C. S. Nicolaescu-
Plopşor), membri ai clerului oltean, printre care şi preotul de ţară Constantin Stănică. La
Congresul bisericesc din noiembrie 1946, primul-ministru Petru Groza, în faţa a peste 400 de
preoţi, făgăduia solemn că va aşeza Mitropolia Olteniei „pe temelii solide, în centrul universitar al
49
Craiovei” . Astfel, la 24 mai 1947, Adunarea Deputaţilor vota Legea nr. 196, prin care se înfiinţa
Arhiepiscopia Craiovei; articolul 1 prevedea: „Se înfiinţează pe data publicării prezentei legi,
Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Craiovei, cu reşedinţa în Craiova, având ca circumscripţie
teritorială... judeţele Dolj, Gorj şi Mehedinţi”. Articolul 2 preciza că „noua eparhie va fi sufragana
Mitropoliei Ungrovlahiei; Adunarea eparhială va avea 60 de membri, iar Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române va desemna pe un membru al său ca locţiitor de arhiepiscop, care va organiza şi
conduce nou-înfiinţata Arhiepiscopie până la alegerea şi instalarea unui titular... Biserica
50
Domnească Sfântul Dumitru din Craiova... va servi drept catedrală arhiepiscopală” . Cum legea
mai sus menţionată a fost publicată la 18 iunie 1947, putem afirma că aceasta este data la care se
reînfiinţează Arhiepiscopia Craiovei, sufragană a Mitropoliei Ungrovlahiei, cu jurisdicţie asupra
judeţelor Dolj, Gorj şi Mehedinţi, având drept catedrală tot Biserica Sfântul Dumitru din Craiova.
La 20 noiembrie 1947, „de faţă fiind membrii Sfântului Sinod, membrii Guvernului şi toţi membrii
51
Congresului Naţional Bisericesc” , a fost ales ca arhiepiscop al recent înfiinţatei Arhiepiscopii a
Craiovei, Firmilian Marin.
Arhiepiscopia Craiovei „întemeiată după toate rânduielile canonice şi legale, întrunea de la
început condiţiile unei unităţi centrale, unei jurisdicţii efective şi unei dezvoltări care s-o
52
îndreptăţească mai târziu la treapta ierarhică de Mitropolie a Olteniei” . Raţiuni superioare „de
ordin social şi bisericesc, impuneau odată cu prefacerile şi organizarea dată Statului, o nouă şi
deplină restatornicire a formelor spirituale a aşezărilor noastre bisericeşti”. În urma hotărârii
Sfântului Sinod (hotărâre înregistrată la Ministerul Cultelor sub nr. 2.657/1949), prin decretul
Prezidial nr. 133/1949, Arhiepiscopia Craiovei a fost ridicată la rangul de Mitropolie, având
următoarea titulatură: Sfânta Mitropolie a Olteniei, Arhiepiscopia Craiovei. Firmilian Marin a fost

48 Pr. D. Bălaşa, De la Mitropolia Severinului la Mitropolia Olteniei, p. 351-352.

49 Arhiva Arhiepiscopiei Craiovei, Dosar Adunarea Eparhială 8 D.P., Dosar 10/1948, f. 13-14.
50 Monitorul Oficial al României, nr. 136 din 18 iunie 1947; vezi şi Buletinul Arhiepiscopiei Craiovei,
I (1948), ianuarie, p. 9-10.
51 Pr. D. Bălaşa, De la Mitropolia Severinului la Mitropolia Olteniei, p. 352.
52 †Firmilian Marin, Statorniciri bisericeşti în Oltenia, în „Mitropolia Olteniei”, VI (1954), 7-8, p. 285.

14
ridicat la rangul de Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, fiind înscăunat la 25
martie 1949. Sufragane Mitropoliei Olteniei urmau să fie Arhiepiscopia Craiovei
(cuprindea judeţele Dolj, Romanaţi, Gorj şi Mehedinţi) şi Episcopia Râmnicului şi
Argeşului (cuprindea judeţele Vâlcea, Olt, Argeş şi o parte din judeţul Teleorman).