Istorie- Epoca fanariota + Problema orientala + Despartirea de biserica

Epoca fanariota

Prin instaurarea sist fanariot in moldova si TR, poarta otomana a urmarit consolidarea
controlului sau asupra celor 2 principate, in conditiile intrarii Trans sub stapanire
Habsburgica si a aparitiei Rusiei ca factor de putere in S-E Europei, precum si a manifestarii
tot mai viguroase a miscarii de emancipare de sub dominatia otomana.
Fata de domnii pamanteni, tentati in noul context politic si strategic sa colaboreze cu
adversarii portii, fanariotii (greci sau romani grecizati) integrati in ierarhia de stat otomana
(inainte de a fi domni ei detineau de regula functia de mare dragoman = traducator al portii)
apareau ca mandatari fideli ai Sultanului in scaunele de domnie de la Bucuresti si Iasi. 
Formula fanariota era in fapt, un compromis intre statutul de autonomie al principatelor si cel
al administratiei directe a Portii. Instituirea pasalacului la N de Dunare nu mai era posibila in
sec XVIII intrucat nici Viena nici Petersburgul n-ar fi tolerat-o, iar impunerea ei ar fi
dezlantuit reactia violenta a elitei politice 
Statutul de autonomie, a fost pastrat, dar a suferit o considerabila limitare. Alegerea domnilor
de catre boieri devenita mai mult formala, a fost definitiv abolita in 1730, ei fiind numiti de
catre Sultan si considerati ca inalt-dregatori ai Portii (in ierarhia de stat otomana ei erau
asimilati cu un Pasa cu doua tuiuri = coada de cal alb). Noua situatie a conferit domnilor
fanarioti o autoritate mai mare, facand ca in raportul domn-boieri balanta sa se incline in chip
hotarat in partea domnului. 
Instaurarea regimului fanariot nu a fost perceput ca o cenzura in societatea romaneasca si
inainte de 1711/1716 in scaunele de domnie urcasera in cateva randuri domni greci. Nicolae
Mavrocordat, cel care a inaugurat regimul fanariot in ambele principate, era inrudit cu Const
Brancoveanu si devenit Domnul TR, a staruit prin cronicarul sau de curte Radu Popescu sa
arate ca era descendent direct din domnul Moldovei, Al cel Bun.
Introducerea domniilor fanariote in principate a insemnat o importanta modificare in viata
politica pentru mai bine de un secol. Tarile romane au fost complet integrate sist politic si
milit otoman. Domnii fanarioti au provenit din randurile elem instarite grecesti si levantine,
rezidenti in marea majoritatea in cartierul Fanar al Constantinopolului unde se gasea
patriarhia ortodoxa. Ei au promovat un sist de valori bazat pe traditionalismul anti-occidental,
un ortodoxism conservator si de mentinere a legaturilor cu Poarta. 
In cadrul domniilor fanariote, pot fi distinse 2 perioade:
Prima: 1711/1716- 1774 cand au domnit familii in marea majoritate romanesti: Racovita,
Ghica, Mavrocordat si Callimachi (roman grecizat).
A doua: 1774-1821 : s-au impus familii grecesti: Caragea, Moruzi, Sutu, Mavrogheni,
Hangerli si Giani-Ruset.
Durata domniilor era scurta (2,5-3 ani) caci, conform unor mentalitati politice, domnul doarea
sa se imbogateasca cat mai repede pt a-si plati datoriile contractate in strainatate la creditori.
De aceea, in vocabularul vremii a intrat si cuvantul „chiverniseala“. Cuvantul provine din
limba italiana, si inseamna la origini „a guverna“. Alte expresii ramase care exprima aceasta
mentalitate, sunt „hatar“ si „bacsisul“. 
In Moldova, intre 1711-1821 s-au perindat 36 de domni, iar in TR, in aceeasi perioada, 40.
Domnii aveau dreptul sa tina Curte proprie si o garda personala formata din arnauti (albanezi
la origini). Fiind la dispozitia Sultanului, ei au fost schimbati dintr-o tara in alta, cazul cel mai
elocvent fiind al lui C-tin Mavrocordat care domneste in 1736-1769 care domneste 6 domnii
in TR si 4 in Moldova. Alteori au cazut victima intrigilor de la Istambul, fiind acuzati de
tradare, maziliti si executati. Pentru a-si spori veniturile, domnii fanarioti au contribuit la
cresterea improtanta a nr de dregatori, marind artificial nr de functionari ai statului. S-au
infiintat noi dregatorii ca in 1752, cand Matei Ghica a dat dezlegare pt 30 de stolnici, 20 de
paharnici si 50 de serdari. Fiecare functie avea o anumita suma. Orice functie in aparatul de
stat era doar pe 6 luni. Pt urmatoarele 6 luni, functiile trebuiau cumparate din nou. 
Sub presiunea Portii, armata pamanteana a fost desfiintata in 1739, astfel ca Poarta nu mai
avea nicio grija in privinta unei eventuale rezistente a principatelor fata de imixtiunile tot mai
dese si mai grave in treburile interne. Baza sociala a domniei a fost asigurata de boierimea in
cea mai mare parte grecizata, direct interesata in mentinerea privilegiilor dobandite. Totusi, in
functie de atitudinea filo-crestina, s-a ajuns la individualizarea unui grup al boierimii
pamantene, denumit „Partida Nationala“ care revendica pe diferite cai respectarea fiintei
nationale si de stat, respingerea dominatiei straine si pe fanarioti, impotriva carora s-a
declarat deschis. 
In sec XVIII, in noile cond politice, Poarta a intensificat exploatarea ec a principatelor prin
marirea tuturor obligatiilor financiare, furnituri de razboi, impunerea unui control asupra
comertului in fav sa exclusiv. Tributul a crescut in cazul Moldovei de la 65000 talei (1711) la
260000 (1775). TR platea 300000 taleri. Peschesul de bairam a atins nivelul de 90 000 de
piastri. In 1777, domnul Grigore III Ghica a platit peschesuri in valoare de 865 880 lei aur.
Asupra tarilor romane grevau si alte obligatii in daruri si sume de bani pt inaltii dregatori
otomani: mucarerul mare si mic, si geaigeaua.
In ciuda acestei situatii grele, ele si-au pastrat instit interne (Divanul, Biserica, Finantele,
Justitia si sist vamal propriu). Autonomia, desi stirbita, a fost de asemenea mentinuta si
principatele nu au fost transformate in pasalacuri. Mentinerea individualitatii proprii si
permanentele schimbari de domni dintr-un principat in altul, au creat conditiile unei
adevarate 
Domnii fanarioti (adepti ai iluminismului) au guvernat intr-un chip luminat prin intermediul
unor reforme sociale, economice si financiare.

Reformele economice si sociale

Printre domnii fanarioti care au reformat: Mavrocordat, Al. Ipsilant, Caragea

C-tin Mavrocordat a domnit aproape 40 de ani, a desfasurat o politica de reforme in vederea

modernizarii soc romanesti. El a adoptat masuri pt reorg inst principale (armata, admin, just
si finante). Aceste directii de actiune au fost incluse in Constitutie in 1740 si publicate in
Franta in Mercure de France sub titlul de Constitution.
Reforma admin insemna ca funct statului primeu de acum in colo leafa si nu mai erau nevoiti
sa traiasca din plocoane. La conducerea judetelor au fost numiti ispravnici, platiti cu leafa ca
si ceilalti dregatori.
Reforma fiscala a const in desfiintarea numeroaselor dari care erau indirecte (vinaritul,
albinaritul, gostinaritul) si s-a introdus o dare fixa pe cap de locuitor, numita capitatie,
perceputa in patru rate si se numea „sfert“. Prin aceasta s-a facut un pas inainte spre inoirea
sist financiar, fiecare individ era contribuabil si se elimina raspunderea colectiva. Scopul ac
reforme a fost acela ca taranul sa-si dea mai mult interesul sa cultive si ca satele sa nu se mai
risipeasca tocmai datorita taxelor impovaratoare.
In ciuda generozitatii domnilor de a usura sarcinile fiscale ale taranilor, presiunile fiscale ale
portii fiind f mari, s-a ajuns ca sferturile sa fie luate si de 2-3 ori pe an. 
Au fost create instante de judecata in tinuturi si judete. 

Reforma sociala: in TR si Moldova a fost desfiintata serbia care a primit dreptul sa se

rascumpere cu 10 taleri de cap. S-a incercat o noua reglementare agricola a raportului dintre
boier si taran, desi taranii au devenit liberi ca persoana, ei au ramas totusi dependenti ec de
proprietarul de pamant. Au devenit clacasi, fiind obligati sa presteze 12 zile de claca pe an in
TR si 24 de zile in Moldova. 
Al Ipsilanti, domn in ambele principate a reorganizat serviciul postelor si invatamantul
(1780). 
Scarlat Callimachi si Ion Caragea 1812-18 au publicat coduri de legi in 1817-1818. Astfel in
Moldova era Codul Callimachi, iar in TR era Legiuirea Caragea. Aceste coduri erau inspirate
dupa codul de legi austriac, care la randul sau era inspirat din Codul napoleonian. Aceste
coduri de legi inlocuiau vechea legislatie in materie judecatoreasca din EM, de inspiratie
bizantina. 

Reformismul boieresc. 
Princip act ale boierimii pamantene au inceput odata cu instaurarea domniilor fanariote.
Mihai Racovita, Domnul Moldvei a reprimat cu greu o miscare antifanariota (1726) sprijinita
de Habsburgi. Boierii olteni, au cerut Habsburgilor in cond stapanirii Olteniei (1719-1739), o
larga autonomie a provinciei, numirea ca voievod a lui Gh Cantacuzino si numirea unui repr
pe langa Curtea de la Viena in schimbul platii unui tribut. Autoritatile austriece au respins un
asemenea proiect si au luat sub controlul lui Oltenia, organizand-o altfel. 
In perioada razb Ruso-austro-turc (1736-39), boierimea moldoveana a intrevazut in Rusia un
sprijin in vederea eliberarii ei de sub dominatie otomana. Aceasta pt ca Rusia facea o abila
propaganda si trecea drept protectoarea crestinilor ortodocsi din Pen Balcanica. La 5 sept
1739 s-a semnat un acord intre repr boierilor si cei ai Rusiei, care a consemnat independenta
Moldovei sub protectia Rusiei si garantarea privilegiilor boieresti. 
In a doua jum a sec XVIII, razb dintre Rusia, Austria si Turcia (1768-74, 1787-92, 1806-12)
au oferit boierilor munteni si moldoveni, noi ocazii pt a reafirma ideea existentei de sine
statatoare a tarilor romane, statutul lor juridic deosebit in raport cu Poarta consemnat in
capitulatie. In 1769, 1772 si 1774 au fost prezentate memorii ale boierilor munteni si
moldoveni. CU prilejul Congresului de pace de la Focsani in 1772, delegatii boierilor au
aratat ca acestea (principatele) au fost intotdeauna „slobode“ fata de Sultan. 
Un memoriu din 24 iulie 1772 prezentat delegatilor a cerut unirea Mold cu TR sub un singur
principe. In 1774, domnul Mold Gh III Ghica alaturi de marii boieri, a protestat impotriva
cedarii Bucovinei de catre otomani Habsburgilor. Divanul muntean a propus in 1791
diplomatilor reuniti in tratativele de pace de la Sisto, Bulgaria, restabilirea hotarului pe
Dunare intre TR si imp Otoman, desfiintarea rayalelor, inlaturarea regimului de dominatie
otomana, proclamarea independentei si neutralitatii sub garantia Austriei si Rusiei, alegerea
domnului de catre marii boieri, asigurarea libertatii comertului. Alte memorii au fost
publicate in 1802,1807, 1810, 1811, 1817, 1818.
La inceputul sec XIX memoriile se indreptau catre Napoleon, caruia, fortele pol interne i-au
cerut ajutor pt eliberarea si unirea Tarilor Romane intr-un singur stat, o bariera naturala intre
Rusia, Austria si Turcia. 
Ostilitatea fata de fanarioti a sporit si mai mult in primele decenii ale sec XIX cand in 1813,
1816, 1818 si 1820 s-au inmultit comploturile impotriva domnitorului si multi boieri au fost
arestati si exilati. Principalele proiecte de reforma si memorii au pus si problema formei de
guv a tarilor rom. Intre 1816-21 s-a cerut de 40 de ori Portii si puterilor crestine inlocuirea
fanariotilor cu domni alesi de tara. Unele proiecte de reforma (1769- Moldova) (Dumitrace
Sturza- „Plan de obladuire republicana aristo-democraticeasca“) au sugerat instit unei rep
aristocratice in care marea boierime sa aiba garantate drepturile si privilegiile. Puterea
executiva ar fi revenit unui Divan compus din boieri veliti, cea jud unui alt divan alc din
boieri de treapta a II-a, cea legislativa, ambelor divane reunite. El mai propunea si un al
treilea divan, ales din toate cat sociale cu atrb mai ales fiscale. 
Alte proiecte ar fi preferat inst unui stat boieresc cu mentinerea unei domnii marginite. La
1782, progr „Unirea boierilor pamanteni“ isi propunea sa vegheze ca niciun domn pamantean
sau fanariot sa se atinga de cinstea boierimii si de folosul patriei. Marele Vistiernic Iordache
Rosetti-Rosnovanu a scris intre 1817-18 nu mai putin de 8 proiecte de reforma, propunand
inst unui regim pol in care domnia sa fie un simplu progr de supraveghere si control, put reala
trecand in mana unei ad obstesti si a unui dvan controlat de boierime. 

Problema Orientala (impartirea imp otoman intre marile puteri ale europei)

Chestiunea Orientala a fost secole de-a randul, probl apararii lumii crestine contra inaintarii
turcesti. In sec XVIII termenii probl se schimba, nu mai este vb de primejdia Otomana, ci de
complicatiile care pot rezulta din probl mostenirii. Ambitia rusilor de a-i alunga pe turci din
Europa si de a cuceri Const, apare ca o amenintare pt echil european. Franta cea dintai, apoi
Austria, Prusia si Anglia pun in fata pretentiilor Rusesti principiul integritatii Imp Otoman.
Chestiunea Orientala devine principala probl a diplomatiei europene in sec XVIII. 
Tarile rom au const in sec XVIII piatra de incercare in S-E Europei in relatiile internationale.
Infrangerile milit suferite de catre otomani la care s-au adaugat rascoalele ienicerilor si
spahiilor au dus la decaderea imp Otoman. S-a creat o grava problema pt tarile rom pt ca noii
pretendenti la mostenirea otomana, Rusia si Austria, au desf numeroase act cu caract
expansionist, maj in spatiul Rom. Exemplul Poloniei sacrificata intre Rusia, Prusia si Austria,
era viu si totodata un semnal pt romani. 
Principatele romn, la interferenta celor 3 imperii cu interese contradictorii, au fost nevoite in
sec XVIII sa accepte desf a 6 razb intre 1711-1821 sa intretina unitatile militare, sa presteze
obligatii in bani si produse, sa sufere jafuri si distrugeri. Incepand cu 1769 si pana la jum sec
urm, doar ocupatia ruseasca in Mold si TR a costat 200 mil lei aur.

Unirea cu Biserica

Marele vizir Kara-Mustafa a asediat Viena in 1683 impreuna cu o mare armata otomana.
Avea sa fie invins in batalia de la Kahlengerg de fortele unite ale Austriei si Poloniei. Reculul
stapanirii otomane a fost marcat de noi infrangeri la Salankemen si Zenta si au constrans
Poarta sa incheie Pacea de la Karlowitz din 1699. 
Serban Cantacuzino, domnul TR, Gh. Duca domnul Moldovei si principele Trans Mihail
Apaffy au fost siliti sa urmeze armata otomana si sa participe la asediul Vienei. Domnii
tarilor romane au intretinut legaturi secrete cu asediatii informandu-i despre tot ce se intampla
in tabara otomana, aratand solidaritate crestina cu asediatii. Dupa infrangerea ostii otomane,
Serban Cantacuzino a tras concluzia care se impunea: declinul portii otomane deschidea TR
perspectiva emanciparii de sub dominatia sa cu ajutorul imperialilor. In acest sens, el avea sa
intre in lungi si dificile tratative cu imparatul Leopold I. 
Gh Duca, revenit in Moldova, a avut de facut fata incercarilor poloneze de a-l detrona.
Polonezii si-ar fi dorit sa-si impuna din nou aut asupra Mold, insa incercarile lor s-au soldat
cu tot atatea esecuri, lucru de care avea sa profite Poarta. Pt Curtea de la Viena, Trans
insemna un teritoriu asociat cu Ungaria. Factorul decisiv in extinderea aut habsburgilor
asupra Trans a fost armata imperiala care, prin actiuni directe sau numai prin posibilitatea
utilizarii lor, l-au facut pe principele Mihail sa iasa din politica de echivoc. 
In 1686 Trans acceptase protectia imparatului, dar in anul urmator ea incheie un tratat de
aparare cu Poarta careia continua sa-i plateasca tribut. Generalul austriac Anton Caraffa cere
in mod imperativ ca armata imperiala sa fie gazduita in 12 orase-cetati transilvanene pe care
le si ocupa. In 1688 la 9 mai, principele Apaffy impreuna cu dieta anunta ca Trans renunta la
suveranitatea otomana si trece sub protectia imparatului Leopold I. In 1690 Mihail moare si
deschide imperialilor calea spre preluarea totala a Trans. In conflictul asupra dominatiei
Trans dintre imperiali si Poarta, va intrveni si domnul TR Const Brancoveanu, acesta
sustinand pe otomani. Poarta sustine ca principe al Trans pe Emeric Tokoli care era sprijinit
si de nobilimea maghiara. In confruntarea dintre cele doua parti, otomanii ies invingatori il
lupta de la Zarnesti din 11 aug 1690. Cu ac ocazie este ucis aga Ion Balaceanu si luat
prizonier generalul Donat Heissler. Dupa aceasta infrangere, imperialii au asociat presiunile
cu concesiile. LA 4 dec 1691 Leopold I va da Diploma Leopoldina in privinta org Princ
Trans. Aceasta fixa in 18 articole statutul politic si regimul intern al Trans. Principatul isi
pastra individualitatea si strucurile sale politico-confesionale. Autoritatea starilor (nobilimea
maghiara, fruntasul secuilor, ) "Unio trium nationum" era recunoscuta, erau recunoscute cele
4 confesiuni recepte (catolicismul, lutheranismul, calvinismul si unitarianismul), dieta,
precum si vechile institutii din sfera administratiei si codurile de legi (tripartitum Werboczy,
Approbatae et Compilatae Constitutiones). Imparatul devenea principe al Trans si exercita
aceasta functie prin intermediul unui guvernator. Acest guvernator era ales de catre dieta
nobililor si confirmat de catre Viena. Guvernarea civila era despartita de cea militara. Exista
un comandant militar de origine austriaca care isi avea sediul la Sibiu. Se stabilea contributia
financiara a Trans 112 000 de florini renani pe timp de pace si 400 000 pe timp de razboi.
Diploma nu amintea nimic de romani care erau majoritari in trans si care in vechile structuri
sociale si politice erau considerati tolerati. 
Odata preluata Trans, imparatul a dorit sa integreze cat mai bine acest principat imperiului si
a incercat aceasta pe doua cai:
pe de-o parte impunerea limbii germane ca limba unificatoare in administratie, justitie
si impunerea catolicismului in structurile religioase. 
Imperialii, pt a-i castiga pe romani, dar si pt a-i dezbina, au cautat sa ii atraga la religia
catolica. Convertirea romanilor care formau majoritatea pop transilvanene, aparea curtii
imperiale ca un mijloc de modificare esentiala a raportului de putere din principat. Celor 4
confesiuni recepte, daca romanii ar fi putut fi convertiti la catolicism, curtea le putea opune o
forta sociala si politica de mare pondere. Imperialii au gasit o pop majoritara in asteptare,
care timp de secole nu avusese niciun fel de drepturi. Statutul preotului ortodox nu diferea
fata de cel al unui taran obisnuit. DIn acest motiv, clericii romani se vor arata receptivi la
propaganda catolica. In schimbul acceptarii unirii cu Roma, clerul, pana atunci ortodox, avea
sa beneficieze de privilegiile acordate clerului catolic. Romanilor in general li se deschide
astfel perspectiva de a iesi din situatia de marginalizati prin acceptarea unor schimbari de
doctrina. 
Clerul s-a aratat dispus sa inceapa tratativele in vederea primirii conditiilor puse de biserica
romana. In urma discutiilor purtate intre trimisul imperial si mitropolitul Theofil, la Alba
Iulia, in februarie 1697 s-au declarat de acord cu unirea. Moartea lui Theofil a facut necesara
convocarea unui nou Sinod tinut tot la Alba Iulia de catre mitropolitul Atanasie Anghel la 7
oct 1698. Unirea a fost acceptata de 38 de protopopi. Actul unirii cu Roma prevedea:
1. Primatul Papei asupra bisericii
2. Purcederea Duhului Sfant si de la Fiul in simbolul credintei
3. Purgatoriul - loc de ispasire a pacatelor
4. Impartasania cu paine nedospita - Azima
In schimb, tot ritualul ramanea ortodox. Limba romana in biserica, dreptul preotilor de a se
casatori, posturile si sarbatorile raman ortodoxe.
Decizia Sinodului a fost consacrata prin prima Diploma Leopoldina din 16 feb 1699. Aceasta
acorda preotilor greco-catolici avantajele promise, scutiri si privilegii la fel ca ale preotilor
catolici. Pt a infrange rezistenta celorlalte confesiuni, avea sa fie data si a doua diploma
leopoldina la 19 martie 1701, conform careia clerul unit avea aceleasi privilegii ca si cel
catolic, dar si mirenii care treceau la unire aveau sa beneficieze indiferent de conditia lor
sociala de toate drepturile civice, iesind din conditia lor de tolerati.