Ilas Andrei - Rezumat Teza PDF

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI
FACULTATEA DE CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII
NOI ABORDĂRI PRIVIND STUDIUL

COMPRESIBILITĂȚII PĂMÂNTURILOR CA
TEREN DE FUNDARE
- REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -
Conducător de doctorat:
Prof. univ. em. dr.H.C. dr. ing. Anghel STANCIU
Doctorand:
ing. Andrei ILAȘ
IAȘI
I
2017
II
III
IV
Cuprins
1 INTRODUCERE .................................................................................... 1
1.1 ASPECTE GENERALE ......................................................................................... 1
1.2 OBIECTIVELE CERCETĂRII ................................................................................. 2
1.3 STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT ...................................................................... 2
2 COMPRESIBILITATEA PĂMÂNTURILOR..................................... 5
2.1 CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND COMPRESIBILITATEA PĂMÂNTURILOR ........... 5
2.2 ALCĂTUIREA PĂMÂNTURILOR ........................................................................... 5
2.3 POROZITATEA ȘI PERMEABILITATEA PĂMÂNTURILOR ......................................... 5
2.4 STUDIUL COMPRESIBILITĂȚII PĂMÂNTURILOR ................................................... 6
2.4.1. Aplicabilitatea ecuațiilor constitutive și modul de determinare a
compresibilității pământurilor în Mecanica Pământurilor ..................................... 6
2.4.2. Raportul de supraconsolidare, drumul de eforturi și factorul de corecție al
modulului de deformație edometric ......................................................................... 8
2.4.3. Încercarea edometrică și curba de compresiune-porozitate ........................ 10
2.4.4. Importanța determinării presiunii de preconsolidare și de corectare a curbei
de compresiune-porozitate .................................................................................... 11
2.4.5. Consolidarea probelor de pământ argilos saturat în edometru ................... 11
2.4.6. Analogia modelării fizice a stratului de pământ argilos saturat cu încercarea
edometrică...............................................................................................................13
2.5 TEORIA CONSOLIDĂRII MONODIMENSIONALE DEZVOLTATĂ DE KARL TERZAGHI ȘI
INFLUENȚA PRESIUNII APEI DIN PORI ASUPRA COMPRESIBILITĂȚII PĂMÂNTURILOR . 14
2.6 TASAREA MASIVELOR DE PĂMÂNT ARGILOS ȘI FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ
CORECTA PROIECTARE A FUNDAȚIILOR DE SUPRAFAȚĂ ......................................... 14
3 ÎNCERCĂRĂ DE LABORATOR ȘI IN SITU PENTRU
EVALUAREA PARAMETRILOR CARE DEFINESC
COMPRESIBILITATEA PĂMÂNTURILOR ..............................................17
3.1 CONSIDERAȚII PRIVIND APARATURA DE DETERMINARE A COMPRESIBILITĂȚII
PĂMÂNTURILOR ................................................................................................... 17
3.2 ÎNCERCAREA EDOMETRICĂ ............................................................................. 17
3.3 ÎNCERCAREA MONOAXIALĂ ............................................................................ 17
3.4 ÎNCERCAREA TRIAXIALĂ ................................................................................. 18
3.5 ÎNCERCAREA CU PLACA .................................................................................. 19
3.6 ÎNCERCAREA PRESIOMETRICĂ ȘI CEA DILATOMETRICĂ..................................... 20
3.7 ÎNCERCAREA PENETROMETRICĂ ...................................................................... 20
3.8 NECESITATEA CONCEPERII UNUI NOU ECHIPAMENT PENTRU STUDIUL
COMPRESIBILITĂȚII PĂMÂNTULUI ÎN LABORATOR ................................................. 21
4 CONCEPȚIA, PROIECTAREA ȘI REALIZAREA
DISPOZITIVULUI (CONSOLIDOMETRUL) COMPLEX PENTRU
STUDIUL COMPRESIBILITĂȚII PĂMÂNTURILOR ..............................23
4.1 INTRODUCERE ................................................................................................ 23
4.2 PREZENTAREA PRINCIPIILOR PROIECTĂRII DISPOZITIVULUI COMPLEX DENUMIT
CONSOLIDOMETRU .............................................................................................. 23
4.3 PREZENTAREA FUNCȚIONALITĂȚII CONSOLIDOMETRULUI ȘI A IMPLEMENTĂRII
PROCEDURILOR CONSACRATE .............................................................................. 23
4.4 PREZENTAREA GENERALĂ A CONSOLIDOMETRULUI ........................................ 28
I
Cuprins
4.5 PREZENTAREA DETALIATĂ A TIPURILOR DE ÎNCERCĂRI SPECIFICE

CONSOLIDOMETRULUI ........................................................................................ 30
4.5.1. Încercarea de Tipul I (încercare de tip placă în foraj cu prelevare de
probă).......................................................................................................................31
4.5.2. Încercarea de Tipul II (încercare de tip placă fără perturbare) ................. 32
4.5.3. Încercarea de Tipul III (încercare de tip triaxial fără
perturbare).............................................................................................................. 34
4.5.4. Încercarea de Tipul IV (încercare edometrică clasică de dimensiuni
reduse).....................................................................................................................35
4.6 PREZENTAREA ÎMBUNĂTĂȚIRILOR ȘI COMPLETĂRILOR ADUSE DISPOZITIVULUI
(CONSOLIDOMETRULUI) ................................................................................. 35
5 STUDIUL COMPARAT AL COMPRESIBILITĂȚII
PĂMÂNTURILOR ÎN CONSOLISOMETRU, EDOMETRU,
MONOAXIAL ȘI TRIAXIAL ........................................................................ 41
5.1 INTRODUCERE ............................................................................................... 41
5.2 PROPRIETĂȚILE ȘI CARACTERISTICILE FIZICE ALE ARGILEI CAOLINITICE UTILIZATE
ÎN CADRUL CERCETĂRII ...................................................................................... 47
5.2.1. Morfologia și geneza Argilei Caolinitice..................................................... 47
5.2.2. Determinarea caracteristicilor fizice ale Argilei Caolinitice
utilizate.................................................................................................... ............... 47
5.2.3. Centralizarea caracteristicilor fizice determinate ale Argilei Caolinitice
utilizate.................................................. ................................................................ 48
5.3 TEHNICA PREGĂTIRII PROBELOR CONSOLIDOMETRULUI .................................. 48
5.4 ÎNCERCAREA DE TIPUL I ȘI TIPUL IV............................................................... 50
5.4.1. Încercarea de Tipul I.A (determinarea curbei de compresiune-
consolidare).............................................................................................................51
5.4.2. Încercarea de Tipul I.B (prelevarea epruvetei și confecționarea probelor
edometrice specifice încercării de Tipul IV) ......................................................... 52
5.4.3. Determinarea presiunii de preconsolidare prin metodele actuale, pe probe
reconstituite în consolidometru, la presiune impusă ............................................. 53
5.4.3.1. Prezentarea metodelor de determinare a presiunii de
preconsolidare implementate în cadrul cercetării ................................................. 53
5.4.3.2. Centralizarea valorilor presiunii de preconsolidare determinate
prin metodele implementate în cadrul cercetării ................................................... 53
5.4.3.3. Concluzii asupra actualelor metode de determinare a presiunii
de preconsolidare implementate în cadrul cercetării pe probe reconstituite ......... 54
5.4.4. Analiză comparativă privind alura curbelor de C-T/C-P și a parametrilor care
caracterizează compresibilitatea pământurilor, pe probe edometrice de diferite
dimensiuni................................................................................................................55
5.4.5. Încercarea de tipul I.C (polizarea bazei după prelevarea
epruvetei).................................................................................................................55
5.4.6. Încercarea de Tipul I.D (încercarea propriu-zisă de tip placă în foraj, pe o
probă perturbată de extragerea epruvetei) ........................................................... 56
5.4.6.1. Trasarea curbei efort-deformație (E-D) pentru încercarea de
Tipul I și determinarea parametrilor mecanici specifici încercării cu placa ........ 56
5.4.6.2. Determinarea modulului de deformație edometric pe probele
edometrice specifice încercării de Tipul IV .......................................................... 58
5.4.6.3. Analiză comparativă privind raportul dintre e din încercarea de
Tipul I și Eoed/M din încercarea de Tipul IV pentru determinarea valorilor lui
M0.............................................................................................................................58
II
Cuprins
5.4.6.4. Constatări privind raportul dintre E, Eoed/M și M0 (încercarea de

Tipul I)................................................................................................................... . 58
5.5 ÎNCERCAREA DE TIPUL II ................................................................................ 61
5.5.1. Încercarea de Tipul II.A (evaluarea curbei de compresiune-
tasare)..................................................................................................... ................ 62
5.5.2. Încercarea de Tipul II.B (încercarea propriu-zisă de tip placă în foraj fără
perturbare)............................................................................................................ 62
Tipul II și determinarea parametrilor mecanici specifici încercării cu placa ....... 62
5.5.2.2. Analiză comparativă privind raportul dintre E din încercarea de
Tipul II și Eoed/M din încercarea de Tipul IV pentru determinarea valorii lui M0 . 64
5.5.2.3. Constatări privind raportul dintre E, Eoed/M și M0 (încercarea de
Tipul II)....................................................................................................................65
5.5.2.4. Trasarea curbei de compresiune-tasare (C-T) pentru încercarea
de Tipul I și Tipul II în baza metodei stratului echivalent a lui Țîtovici comparativ
cu cea a probelor edometrice de Tipul IV și prezentarea comparativă a indicatorilor
mecanici M și mv ................................................................................................... 65
5.5.2.5. Analiză comparativă privind raportul dintre M stabilit pe baza
metodei lui Țîtovici pentru încercările de Tipul I, Tipul II și Eoed/M din încercările
de Tipul IV pentru determinarea valorii lui M0.......................................................67
5.5.2.6. Constatări privind raportul dintre M stabilit pe baza metodei lui
Țîtovici pentru încercările de Tipul I, Tipul II și Eoed/M din edometru și valoarea
reazultată a lui M0................................................................................................. 68
5.6 ÎNCERCAREA DE TIPUL III ............................................................................... 68
5.6.1. Încercarea de Tipul III.A (evaluarea curbei de compresiune-
tasare)......................................................................................................................70
5.6.2. Încercarea de Tipul III.B (încercarea propriu-zisă de tip triaxial fără
perturbare)............................................................................................................ 70
5.6.2.1. Trasarea curbei caracteristice pentru încercarea de Tipul III.B
și determinarea parametrilor mecanici specifici ................................................... 71
5.6.2.1.1. Trasarea curbei de compresiune-tasare (C-T) pentru
încercarea de Tipul III.B și determinarea modulilor de deformație analog celor
edometrici.............................................................................................................. . 71
5.6.2.1.2. Trasarea curbei deviator-deformație specifică pentru
încercarea de Tipul III.B și determinarea modulilor de deformație liniară analog
încercării triaxiale ................................................................................................ 72
5.6.2.2. Determinarea raportului dintre modulii de deformație liniară
analog încercării triaxiale și modulii de deformație analog celor edometrici pentru
încercarea de Tipul III.B ....................................................................................... 73
5.6.3. Încercarea de compresiune triaxială clasică ............................................... 74
5.6.4. Încercarea de compresiune monoaxială clasică .......................................... 76
5.6.5. Analiză comparativă între M/E determinați pe baza încercării de tipul T III.B
și E determinat pe baza încercării triaxiale respectiv monoaxiale clasice ............ 78
5.7 CONCLUZII CU PRIVIRE LA REZULTATELE PROGRAMULUI DE CERCETARE.......... 78
6. ASPECTE PRIVIND MODELAREA NUMERICĂ PENTRU STUDIUL
COMPRESIBILITĂȚII PĂMÂNTURILOR SUPUSE ÎNCĂRCĂRILOR
AXIALE ............................................................................................................79
6.1 INTRODUCERE ................................................................................................ 79
6.2 ANALIZA COMPUTERIZATĂ A ÎNCERCĂRILOR EFECTUATE PRIN INTERMEDIUL
CONSOLIDOMETRULUI .......................................................................................... 79
III
Cuprins
6.2.1. Implementarea setărilor generale și convenția de semne în Plaxis

2D............................................................................................................ ............... 79
6.2.2. Prezentarea modelelor de calcul utilizate în analiza computerizată efectuată
prin intermediul programului de calcul geotehnic Plaxis 2D -
v9.0.......................................................................................................... ............... 80
6.2.2.1. Modelul mohr-coulomb în plaxis 2d - v9.0 ............................. 80
6.2.2.2. Modelul hardening soil în plaxis 2d - v9.0.............................. 80
6.2.2.3. Modelul soft soil creep în plaxis 2d - v9.0 .............................. 80
6.2.3. Prezentarea generală a modelării încercărilor specifice Consolidometrului în
programul de calcul geotehnic Plaxis 2D - v9.0 ................................................... 80
6.2.4. Prezentarea rezultatelor calculului modelarii numerice al incercărilor ..... 81
6.2.4.1. Modelarea încercării de Tipul IV (încercare edometrică clasică
de dimensiuni reduse)...............................................................................................81
6.2.4.2. Modelarea încercării de Tipul I (încercare de tip placă în foraj
cu prelevare de probă).............................................................................................82
6.2.4.3. Modelarea încercării de Tipul II (încercare de tip placă fără
perturbare) ............................................................................................................ 84
6.2.4.4. Modelarea încercării de Tipul III (încercare de tip triaxial fără
perturbare)............................................................................................................ 86
6.3 CONCLUZIILE MODELĂRII NUMERICE CU PROGRAMUL DE
CALCUL GEOTEHNIC PLAXIS 2D.................................................................87
7 CONCLUZII GENERALE. CONTRIBUȚII PERSONALE.
VALORIFICAREA REZULTATELOR. DEZVOLTĂRI
ULTERIOARE.................................................................................................. 89
7.1 CONCLUZII GENERALE ................................................................................... 89
7.2 CONTRIBUȚII PERSONALE ............................................................................... 91
7.3 VALORIFICAREA REZULTATELOR.................................................................... 92
7.4 POSIBILITĂȚI ULTERIOARE DE CERCETARE ...................................................... 93
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ............................................................ 95
IV
Introducere
1.1 ASPECTE GENERALE

Compresibilitatea pământurilor este dependentă de un grup de factori greu de
integrat într-un calcul de interacțiune, mai ales în cazul celor coezive. În practica
curentă a laboratoarelor geotehnice studiul compresibilității pământurilor se
realizează prin intermediul încercării edometrice, în urma căruia se obține, în
primă fază, curba de C-T asemenea obținerii curbei caracteristice a oțelului.
Fundamentul încercării la compresiune a pământurilor devenit mai
târziu cunoscut sub numele de încercarea edometrică, a fost stabilit de Karl
Terzaghi, în 1925, când a publicat studiul teoriei consolidării, în cartea aniversară
Erdbaumechanik auf Bodenphysikalisher Grundlage. Faimosul studiu i-a adus
acestuia titlul de părintele Mecanicii Pământurilor și l-a marcat ca fiind liderul
unei noi ramuri a ingineriei civile, denumită Mecanica Pământurilor. De atunci
cercetările s-au axat pe argumente pro și contra privind metodele de testare
respectiv aparatura de încercare și nu pentru a concepe un aparat/echipament/
dispozitiv care să reproducă cât mai fidel comportarea pământului in situ supus
la compresiune, cu valori ale parametrilor determinați cât mai apropiați de cei
reali. Astfel, una din problemele reale ale domeniului constă în imposibilitatea
de a concepe un dispozitiv de laborator relativ ușor de manipulat care să simuleze
modul real de comportare al pământului in situ fără a implica costuri exagerate.
De la începutul anilor 1950, dezvoltarea calculului asistat de calculator
prin intermediul programelor de element finit se află într-o continuă ascensiune
datorită sistemelor informatice care devin tot mai performante. Aceste softuri au
devenit în timp un partener de nădejde în calculul de proiectare al lucrărilor
specifice ingineriei geotehnice datorită rapidității cu care pot efectua diverse
calcule. Doar că, datele de intrare în programele de calcul sunt de fapt acei
parametri, determinați în condiții și cu aparatură de laborator. Aparatură care
prin imposibilitatea sa de a reproduce comportamentul pământului in situ,
dată de natura concepției sale sau generată de factorii externi acesteia, poate
să ducă la obținerea unor valori ale parametrilor determinați care, fie să
supradimensioneze afectând factorul economic, fie să subdimensioneze
punând în primejdie siguranța prin apariția tasărilor diferențiate peste
limita admisibilă.
Rezultă din cele prezentate, necesitatea, ca simultan cu
perfecționarea și implementarea în practica de proiectare a metodelor
moderne de calcul și de analiză a construcțiilor, să se realizeze și să se
perfecționeze metodologiile și aparatura clasică, de stabilire a parametrilor
fizico-mecanici ai pământurilor, ce au apărut ca necesități a metodelor
clasice, pentru a corespunde sensibilității și nivelurilor de precizie ale
cerințelor actuale.
1
Introducere
1.2 OBIECTIVELE CERCETĂRII

Prin intermediul încercărilor de laborator se urmărește dezvoltarea unor
instrumente practice și analitice cu scopul de a promova un echipament de
laborator care să ofere posibilitatea determinării cu o exactitate mult mai mare
parametrii care definesc compresibilitatea pământurilor și energiile
complementare de deformație ale acestora.
Obiectivele tezei de doctorat stabilite prin tema de cercetare sunt:
➢ Incercări de probă pentru perfecționarea echipamentului de concepție
originală (Consolidometru) prin intermediul căruia să se realizeze studii
experimentale privind determinarea indicilor mecanici care caracterizează
compresibilitatea pământurilor;
➢ Efectuarea unor analize comparative pentru a se evidenția diferențele care apar
între valorile parametrilor compresibilității pământurilor determinați prin
intermediul încercărilor specifice echipamentului propus, care permit dezvoltarea
stării de eforturi și deformații în proba de pământ asemenea celei in situ, și a
edometrului clasic, a cărei probe încercate are deformațiile laterale complet
împiedicate și care suportă în prealabil un drum de eforturi, diferit de cel din situ,
cu impact asupra structurii sale;
➢ Pe baza încercărilor comparative, echipament propus – încercare edometrică
clasică, se va determinarea sensului și mărimea aproximațiilor introduse în practica
actuală după următorul plan:
• analiza metodologiilor existente în literatura de specialitate, privind estimarea
presiunii de preconsolidare;
• evaluarea rezultatelor studiu comparat al compresibilității pământurilor pe
baza încercării edometrice în sensul unei mai bune corespondențe cu
rezultatele încercării in situ;
• evaluarea coeficienților M0 din clasica încercare, E = M 0 · M, utilizați pentru
corecția modulului de deformație edometrică care actualmente au valori
supraunitare, ceea ce aparent contravine sensului fizic și raționamentului
teoretic;
• prelucrarea rezultatelor obținute și analiza veridicității constatărilor;
➢ Analize comparative pentru evidențierea stării de eforturi și deformații, în
cadrul încercărilor specifice echipamentului utilizat și edometrul clasic;
➢ Realizarea unui studiu numeric cu privire la influența pe care o are drumul de
eforturi asupra valorilor obținute în cadrul laboratorului prin încercări de
compresiune în edometru;
1.3 STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT

Prezenta teză de doctorat cuprinde șapte capitole, în care sunt evidențiate aspecte
cu privire la evaluarea parametrilor care cuantifică compresibilitatea
pământurilor, precum și tratarea liniilor directoare prezentate anterior:
Capitolul I – Introducere: sunt prezentate aspectele generale respectiv
motivația și obiectivele cercetării compresibilității pământului prin intermediul
unui dispozitiv de concepție originală. Ulterior se oferă cadrul general al
studiului prin intermediul unei prezentări succinte a structurii prezentei cercetări.
2
Introducere
Capitolul II – Compresibilitatea pământurilor: cuprinde prezentarea

fundamentală al aspectelor teoretice ale compresibilității pământurilor. Se
argumentează caracterul complex și unicat al comportării pământurilor. Se
evidențiază factorii care au contribuit la formarea pământului în urma proceselor
din natură, urmată de prezentarea legăturii dintre modul de comportare și acești
factori. Se prezintă parametrii care caracterizează pământul din punct de vedere
fizic, legătura dintre aceștia și influența pe care o au asupra compresibilității.
Se evidențiază factorii precum raportul de supraconsolidare, drumul de
eforturi, ce pot influența alura curbei de C-T/C-P, variația valorilor indicilor
proprietăților mecanice sau chiar obținerea unor valori diferite de cele reale. Sunt
prezentați indicii care caracterizează compresibilitatea pământurilor, legătura
dintre aceștia și se oferă argumente pentru care M0 ar avea valori subunitare sau
supraunitare. Este subliniată importanța preciziei în determinarea presiunii de
preconsolidare și influența acesteia asupra corecției curbei de C-P. Este
evidențiat procesul de consolidare al probelor de pământ argilos saturat în
edometru, urmat de analogia modelării fizice a stratului de pământ argilos din
situ cu principiile încercării edometrice. Se prezintă teoria consolidării
monodimensionale dezvoltate de Karl Terzaghi, urmată de prezentarea factorilor
ce guvernează tasarea masivelor de pământ argilos.
Capitolul III – Încercări de laborator și in situ pentru evaluarea
parametrilor care definesc compresibilitatea pământurilor: sunt prezentate
detaliat metodologiile încercărilor actuale pentru determinarea directă și/sau
indirectă a parametrilor care caracterizează compresibilitatea pământurilor în
laborator și in situ. Se prezintă pentru fiecare tipologie de încercare modul de
efectuare, forma probelor, indicii geotehnici, curbele caracteristice, relații de
calcul, avantaje și dezavantaje. În finalul capitolului se argumenează necesitatea
conceperii unui nou dispozitiv pentru studiul compresibilității pământurilor în
laborator, care să integreze principiile încercării in situ cu cele din laborator.
Capitolul IV – Concepția, proiectarea și realizarea dispozitivului
(Consolidometrul) complex pentru studiul compresibilității pământurilor: este
dedicat prezentării exclusive a Consolidometrului. Se prezintă principiile care
stau la baza proiectării dispozitivului. Se prezintă similitudinea încercărilor
Consolidometrului cu a încercării edometrice, triaxiale, cu placa, dar și
implementarea procedurilor acestora în cadrul încercărilor specifice
dispozitivului. Se evidențiază la nivel general și detaliat, cu planșe,
Consolidometrul și piesele componente. Se prezintă în detaliu tipurile de
încercări specifice Consolidometrului și dimensiunile probelor ce pot fi
încercate. În finalul capitolului sunt reliefate îmbunătățirile și completările aduse
de doctorand Consolidometrului, cu fotografii de prezentare și schițe.
Capitolul V – Studiul comparat al compresibilității pământurilor în
Consolidometru, edometru, monoaxial și triaxial: este dedicat exclusiv părții
experimentale din cadrul proiectului de cercetare doctorală. Capitolul debutează
cu prezentarea detaliată a programului experimental, urmată de prezentarea
3
Introducere
argilei caolinitice din punct de vedere morfologic și de prezentarea detaliată a

unor încercări de laborator efectuate cu scopul de a evidenția caracteristicile
argilei caolinitice utilizate, completată de o centralizare a rezultatelor susținută
de datele găsite în literatura de specilitate. Se prezintă tehnica pregătirii probelor
reconstituite din argilă caolinitică.
În continuare se evidențiază prima parte a programului experimental
propriu-zis constituit din încercarea de Tipul I și Tipul IV. În cadrul acesteia a
fost integrată o analiză comparativă privind parametrii curbelor C-T/C-C
rezultate din consolidarea pastei în Consolidometru-edometru. Tot aici a fost
integrată o analiză experimentală pentru determinarea presiunii de
preconsolidare prin unsprezece metode grafo-analitice actuale pe probe de
diferite dimensiuni și diferite programe de încărcare. De asemeni a fost integrată
o analiză comparativă privind alura curbelor C-T/C-P și a parametrilor de
compresibilitate pe probe edometrice de diferite dimensiuni. Se prezintă curba
efort – deformație a încercării de Tipul I cu determinarea parametrilor
carcteristici încercării cu placa și determinarea Eoed pe probele încercării de Tipul
IV, urmată de determinarea lui M0 pe baza raportului E/Eoed și ai modulilor
încercării monoaxiale Eo, Es.
În a doua parte a programului experimental, constituită din încercarea de
Tipul II, se prezintă curba efort-deformație și se determină M0 pe baza raportului
dintre E din încercarea de Tipul II și Eoed din încercarea de Tipul IV. Ulterior în
baza metodei stratului echivalent a lui Țâtovici, se trasează curba C-T a încercării
de Tipul II, comparativ cu cea a încercării de Tipul I și Tipul IV pentru
determinarea raportului M din Consolidometru și Eoed din edometru, completată
de analiza comparativă a lui ε, Mi, mvi pentru Tipul II, Tipul I și Tipul IV.
În a treia parte a programului experimental, constituită din încercarea de
Tipul III pentru care se trasează, atât curba C-T pentru determinarea lui M, cât și
curba deviator – deformație specifică pentru determinarea lui Ei, E50, Ef. După
consolidarea unei probe consolidate după specificul încercării de Tipul III se
prelevează și se efectuează o încercare triaxială (Ei, E50, Ef) și monoaxială clasică
(Eo, Es). S-a urmărit valoarea subunitară sau supraunitară a raportului dintre toți
acești moduli. Capitolul se încheie cu o centralizare a rezultatelor.
Capitolul VI – Aspecte privind modelarea numerică pentru studiul
compresibilității pământurilor supuse încărcărilor axiale: este dedicat exclusiv
părții de modelare numerică pentru crearea unei imagini de ansamblu asupra
modului de comportare al probelor de pământ în Consolidometru. Se evidențiază
descrierea modelelor de calcul utilizate, a modului de implementare în program
al încercărilor și al prezentării rezultatelor. S-a efectuat o analiză comparativă a
Tipului IV prin trei modele de calcul.
Capitolul VII – Concluzii generale. Contribuții personale.
Valorificarea rezultatelor. Dezvoltări ulterioare: sunt relevate concluziile
generale ale studiului, constribuțiile personale, valorificarea rezultatelor prin
publicări și redactarea unui brevet și enunțarea unor direcții de cercetare viitoare.
4
Compresibilitatea Pământurilor
2.1 CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND COMPRESIBILITATEA

PĂMÂNTURILOR
Proprietatea pământurilor de a se deforma este definită în Mecanica
Pământurilor prin noțiunea de compresibilitate (Stanciu & Lungu, 2006).
Procesul de evoluție în timp a deformării datorită reducerii
volumului de pori, sub acțiunea unei solicitări exterioare constante,
constituie consolidarea pământurilor și se datorează eliminării parțiale a
apei din pori, succedat de reducerea presiunii acesteia până la o valoare
nulă (Lungu, et al., 2013).
Tasarea fundațiilor și a terasamentelor sub încărcări reprezintă una
dintre provocările cu care se confruntă în mod constant inginerii
geotehnicieni. Menționăm faptul că proiectarea structurală este
dependentă de efortul depus pentru a preveni sau cel puțin pentru a limita
tasarea la o valoare admisibilă care să nu pericliteze sistemul structural al
construcției.
2.2 ALCĂTUIREA PĂMÂNTURILOR
Structura pământului depinde de următorii factori (Stanciu & Lungu,
2006):
➢ mărimea și forma particulelor solide;
➢ compoziția chimico-mineralogică a particulelor solide;
➢ alcătuirea și proprietățile fazei lichide și gazoase;
➢ interacțiunea dintre faza solidă, lichidă și gazoasă:
Textura pământului este dependentă de o serie de factori care
concură la distribuția geometrică și spațială, a particulelor și a golurilor,
generându-se următoarele tipuri principale de texturi funcție de fracțiunea
de solid anorganic (Stanciu & Lungu, 2006):
➢ texturi afânate;
➢ texturi stratificate specifice alternanței a două straturi;
➢ texturi compacte specifice argilelor.
Prin urmare, rezultă că pământurile au caracteristici fizice,
chimice, mineralogice și biologice, iar cunoașterea științelor precum este
geologia, chimia, fizica și biologia ajută la buna înțelegere a proprietăților
principale ale pământurilor (Gussone, et al., 2016; Itps, 2015).
2.3 POROZITATEA ȘI PERMEABILITATEA PĂMÂNTURILOR
Un volum de pământ este compus din particule solide ce formează o
structură poroasă (Arora, 2004), iar porii care nu sunt umpluți cu apă sau
5
alt lichid, sunt umpluți cu aer sau un alt gaz (Venkatramaiah, 2006),
(Figura 2.1a). Porii din masa pământului pot fi umpluți în proporții
diferite cu aer și apă Figura 2.1b), pot fi umpluți numai cu apă în cazul
pământurilor saturate (Figura 2.1c) sau se pot considera a fi umpluţi doar
cu aer în cazul celor uscate (Figura 2.1d).
Figura 2.1 – Constituenții pământului respectiv sistemul trifazic/sistemul bifazic
2.4 STUDIUL COMPRESIBILITĂȚII PĂMÂNTURILOR

Fundația ca parte integrantă a clădirilor asigură stabilitatea ansamblului
structural prin preluarea eforturilor de la structură și transmiterea lor la
terenul de fundare (Boikoa & Alhassanb, 2013).
2.4.1. Aplicabilitatea ecuațiilor constitutive și modul de determinare
a compresibilității pământurilor în Mecanica Pământurilor
Mecanica Pământurilor, prin eliminarea oricărei stări de presiuni
preexistente, admite că prin acțiunea forțelor de suprafață transmise de
fundații, ziduri de sprijin, etc., la un punct oarecare al semispațiului sau
semiplanului, aflat în zona de influență a forțelor, acesta, se va deplasa
din locația inițială într-o locație nouă. Distanța dintre aceste locații este
determinată de raportul dintre intensitatea acțiunii și rezistențele
mecanice ale pământului în cauză. Acest aspect admite existența
interdependenței dintre tensiuni (σ) și deformații specifice (ε) în masivul
de pământ.
Stabilirea ecuațiilor constitutive sau fizice dintre cei doi tensori
principali [Tσ] și [Tε] se realizează în cele mai multe cazuri, în laborator
prin încercări specifice asupra unor probe confecționate din materialul
analizat, obținându-se astfel proprietățile fizico-mecanice respectiv
indicatorii proprietăților mecanice și raportul tensiuni/deformații (Budhu,
2011; Wood, 2009).
În Figura 2.7 este prezentat modul de obținere și alura curbei
caracteristice rezultată dintr-o probă fasonată de oțel moale supusă la
compresiune monoaxială (Figura 2.7a) respectiv pe cea a unui pământ
argilos (pământ cu structură elastică) rezultată în urma solicitării la
6
compresiune în edometru (Figura 2.7b), cu scopul de a evidenția

diferențele dintre acestea.
Figura 2.7 – Modul de obținere a curbei caracteristică a oțelului/pământului (Stanciu &

Lungu, 2006)
Se deduce că E ≠ Mi, E - pe baza deformațiilor elastice, iar Mi – pe

baza deformațiilor elastice și plastice/remanente, respectiv E – probele au
deformare laterală liberă, iar Mi – probele au deformații laterale complet
împiedicate, în loc de parțial împiedicate (Terzaghi, et al., 1996;
Xiangtao, et al., 2015).
Prin urmare, Mecanica Pământurilor adoptă metodologiile și
ipotezele specifice Teoriei Elasticității, având ca obiect de studiu
semispațiul și semiplanul. Astfel, pământul este asimilat ca un corp
continuu, izotrop și omogen, aplicându-i-se metode specifice mecanicii
corpurilor continue deformabile, păstrând în cadrul proceselor analizate
7
doar trăsăturile determinante (Stanciu & Lungu, 2006; Hai-Sui, 2006;

Das, 2008; Kaunda, 2014). Deși, în realitate, masivul de pământ este un
mediu natural, discontinu, eterogen și anizotrop (Teodorescu, 1984).
În acest sens, în analiza computerizată, criteriul principal care decide
asupra autenticității modelului de calcul este gradul în care reușește să
introducă în relația tensiune-deformație specifică, neliniaritatea și
neomogenitatea specifică pământurilor (Vaicum, 1988).
2.4.2. Raportul de supraconsolidare, drumul de eforturi și factorul
de corecție al modulului de deformație edometric
Raportul dintre presiunea de preconsolidare (σ`p), determinată din
încercarea edometrică, și presiunea efectivă de consolidare (σ γz) oferă
posibilitatea obținerii coeficientului de preconsolidare/raportului de
supraconsolidare (RSC), (Venkatramaiah, 2006), (Figura 2.8).
Figura 2.8 – Tipuri de probe funcție de raportul de supracons., (Stanciu & Lungu, 2006)
Înfluența asupra rezultatelor de laborator (încercării edometrice)

respectiv a valorii indicilor care definesc compresibilitatea pământurilor
pornește de la prelevarea/recoltarea din masivul de pământ (Pant, 2007;
Chen, 2000), transportul pământului până în laborator, depozitarea până
la încercare și confecționarea probelor (Clayton, 2011; Tong, 2011), la
care se mai poate adăuga recomprimarea în aparatura de laborator care
nu poate simula condițiile reale de comportare in situ (Figura 2.9),
(Sohail, et al., 2012; Monkul & Ozden, 2007; Kontopoulous, 2005).
(Bobei & Locks J., 2013) afirmă că prin procedeele actuale este
imposibil a se evita perturbarea probelor, iar (Radaszewski & Stefaniak,
2015) sugerează că este necesară optimizarea metodelor actuale de
determinare a compresibilității pământurilor, deoarece, obținerea unor
rezultate experimentale eronate, ca urmare a metodelor de
investigare/determinare este inacceptabilă.
8
Figura 2.9 – Prelevarea/confecționarea probelor
În Figura 2.10 este evidențiat modul în care perturbarea probelor

influențează aliura curbei de C-T și implicit a curbei de C-P.
Figura 2.10 – Aliura curbei de C-T funcție de calitatea probelor, (Wiliam, 2014)
Figura 2.11 exemplifică modificările care apar datorită acestor

procese în structura probei de pământ normal consolidate din punct de
vedere a porozității, excluzând presiunile capilare.
Figura 2.11 – Curba de compresiune-porozitate in situ/laborator pentru un pământ

normal consolidat (Stanciu & Lungu, 2006)
9
În cadrul încercărilor edometrice, probele au deformația laterală

complet împiedicată (Terzaghi, et al., 1996; Xiangtao, et al., 2015), din
cauza inelului metalic, pe când in situ pământul are deplasarea laterală
parțial împiedicată de pământul din jur, ceea ce înseamna că proba
edometrică ar trebui să aibă o compresibilitate mai mică și o rezistență
mecanică superioară pământului in situ. Totuși relația de determinare a
modulului de deformație liniar (Ecuația 2.17) este în condradictoriu cu
acest fapt fizic, deoarece factorul de corecție al modulului de deformație
edometric (M0) este supraunitar, în loc să fie subunitar (Ecuația 2.18).
E  M0  M (Ecuația 2.17)
2  2
M0  1 (Ecuația 2.18)
1
unde:
ν – coeficientul lui Poisson cu valori cuprinse între 0.42-0.27 conform
(*STAS 3300/2, 1985).
Prin urmare, apare dualitatea următoarei contradicții M 0>1
sau M0<1:
a. M0 > 1 → E > M deci proba edometrică are o compresibilitate mai
mare și o rezistență mai mică decât cea a pământului in situ,
datorită posibilelor tulburări pe care le suportă proba pe traseul
parcurs, ce ar susține ideea că acest traseu produce degradarea
structurală și afectează rezistența probei;
b. M0 < 1 → E < M deci proba edometrică are o compresibilitate mai
mica și o rezistență mai mare decât cea a pământului in situ, din
cauza deformațiilor laterale complet împiedicate, ce ar duce la o
sporire a rezistențelor la compresiune a pământurilor.
Perturbarea sau deranjarea structurii probei edometrice constituie
motivul pentru care curba de compresiune-porozitate se corectează grafic
prin intermediul metodologiilor acceptate prin norme și reglementări
naționale/internaționale, iar veridicitatea acestor corecții depinde de
precizia cu care presiunea de preconsolidare (σ`p) este determinată
(Jamiolkowski, et al., 1985).
2.4.3. Încercarea edometrică și curba de compresiune-porozitate
Cum ε=f(σ`), respectiv e=f(σ`), (Figura 2.13), prin calcul se determină
indicele porilor final a probei (Ecuația 2.20), corespunzător fiecărei trepte
de încărcare și se reprezintă curba compresiune-porozitate, care conține
în abscisă presiunea (σ`) și în ordonată indicele porilor (e).
10
Figura 2.13 – Relația deformație specifică/indicele porilor
hi
ei  e0  ( ) i  (1  e0 ) (Ecuația 2.20)
h0
unde: e0 – indicile porilor inițial in situ;
Δhi/h – tasarea specifică corespunzătoare unei presiuni p i;
Pe baza curbei de compresiune-porozitate se determină o serie de
parametri/mărimi fizice/indici, care definesc/caracterizează
compresibilitatea probei edometrice respectiv a pământului, cum ar fi:
indicele de compresiune (Cc)/indicele de recompresiune (Cr), modulul de
deformație edometric (M), coeficientul de compresibilitate volumică (mv)
și coeficientul de compresibilitate liniară (av).
2.4.4. Importanța determinării presiunii de preconsolidare și de
corectarea curbei de compresiune-porozitate
Corecta determinare a presiunii de preconsolidare (σ`p) reprezintă cheia
în obținerea unor valori reale a indicatorilor compresibilități probelor de
pământ (Katarzyna & Alojzy, 2010). Dificultatea determinării acestei
presiuni, își are originea de la faptul că poate fi egală sau nu cu sarcina
geologică (σγz), (Figura 2.8 – Capitolul 2.4.2).
2.4.5. Consolidarea probelor de pământ argilos saturat în edometru
Încercarea de compresiune-consolidare a unei probe edometrice de
pământ argilos saturat, are ca scop evidențierea relației dintre tasare și
timpul în care se produce aceasta, ca urmare a solicitării cu o încărcare de
intensitate constantă (Maryam, 2012), adică prin intermediul tasărilor
maxime (Δhi) sunt determinate tasările specifice (εi) aferente timpului (ti).
Variația în timp a tasării sub fiecare treaptă de încărcare se
reprezintă grafic prin curba de compresiune-consolidare, utilizând
Metoda Casagrande (1938) sau semilogaritmică (Figura 2.15), care are în
ordonată tasările specifice (εt%) corespunzătoare timpului (ti) la scară
11
normală și în abscisă timpul (t) corespunzător tasărilor specifice (εt%) la

scară logaritmică; respectiv prin Metoda Taylor (1948) sau rădăcinii
pătrate, care are în ordonată tasările specifice (εt %) și în abscisă radical
din timp (ti).
Figura 2.15 – Stadiile procesului de consolidare în reprezentarea Casagrande și

regiunile de desaturare conform McQueen și Miller (1974)
Procesul de consolidare sau de stabilizare a tasărilor are loc pe

parcursul a trei stadia (Figura 2.15), după cum urmează:
➢ stadiul I: este constituit din tasarea imediată sau instantanee;
➢ stadiul II: este constituit din tasarea primară, care se datorează
deformațiilor neelastice plastice/remanente (Figura 2.16);
Figura 2.16 – Variația presiunii apei din pori sub treapta de încărcare
➢ stadiul III: este constituit din tasarea secundară.
12
2.4.6. Analogia modelării fizice a stratului de pământ argilos saturat

cu încercarea edometrică
Se consideră un strat de pământ argilos saturat, de înălțime H, cuprins la
partea superioară și inferioară de câte un strat de nisip, asupra căruia se
produce o creștere instantanee a presiuni totale, cu un spor de presiune
(Δσ), (Ishibashi & Hazarika, 2015; Budhu, 2000), (Figura 2.17).
Figura 2.17 – Variația presiunilor într-un strat de pământ argilos saturat, (Das, 2006)
Pe parcursul transferului de presiune de la faza lichidă la cea

solidă, are loc modificarea grosimii stratului de pământ argilos, ca urmare
a drenării apei/scăderii presiunii apei din pori.
13
2.5 TEORIA CONSOLIDĂRII MONODIMENSIONALE

DEZVOLTATĂ DE KARL TERZAGHI ȘI INFLUENȚA
PRESIUNII APEI DIN PORI ASUPRA COMPRESIBILITĂȚII
PĂMÂNTURILOR
Proba încercată în edometru se asimilează cu un strat de pământ
compresibil de înălțime finită asupra căruia, la partea superioară, se
acționează prin intermediul tălpii unei fundații circulare cu o presiune
activă (Δσ`) uniform distribuită, iar la partea inferioară este mărginit de
un strat de rocă incompresibil (Figura 2.18). Mai exact, proba edometrică,
se asimilează unei coloane de pământ, din stratul compresibil, de pe
direcția verticalei centrului fundației, care datorită simetriei poziției și a
încărcării, se acceptă că deformațiile laterale sunt împiedicate, adică ε2=
ε3=0.
În ceea ce privește tensiunea verticală, aceasta, se consideră a fi
constantă pe direcție verticală, ca urmare a raportului mare dintre
suprafața de încărcare și grosimea stratului compresibil. Prin urmare,
încercarea edometică urmărește cuantificarea efectelor/a tasării
pământului de sub fundație, acționat de încărcările transmise de aceasta și
nu a efectului per ansamblu asupra masivului de pământ.
Figura 2.18 – Principiul de la baza încercării edometrice
2.6 TASAREA MASIVELOR DE PĂMÂNT ARGILOS ȘI

FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ CORECTA
PROIECTARE A FUNDAȚIILOR DE SUPRAFAȚĂ
Convențional, deformarea masivelor de pământ argilos, asemenea
probelor încercate în edometru, este compusă din tasarea imediată (s i),
tasarea primară sau consolidarea (sc) și consolidarea secundară (ss), cu
mențiunea că în cazul acestora apare o a patra componentă denumită
14
tasare cauzată de deplasarea laterală (sl). Astfel că tasarea totală (st) a unui
masiv de pământ argilos încărcat cu un spor de presiune (Δσ) este
compusă din suma celor patru componente (Ecuația 2.44), (Walker, 2006;
Ishibashi & Hazarika, 2015).
s  s s s s (Ecuația 2.44)
t i c s l
În cadrul proiectării fundațiilor de suprafață, respectiv stabilirea
adâncimi de fundare și a dimensiunilor în plan, se urmărește ca tasarea
estimată s(p) (Ecuația 2.45) să nu depășească tasarea admisibilă s(a) (Chen,
2000), (Ecuația 2.46).
s( p)  sc( p)  s p( p) (Ecuația 2.45)
s( p )  s( a ) (Ecuație 2.46)
Obiectivul limitării tasărilor finale este de a adapta viitoarea
construcție la terenul de fundare, pentru a nu fi atinse sau depășite în
exploatare starea limită de exploatare normală (SLEN) și/sau pe cea de
capacitate portantă (SLCP), (Kulhawy & Mayne, 1990), (Figura 2.20).
Figura 2.20 – Stadiile de lucru ale fundațiilor de suprafață (Stanciu, și alții, 2006; Lungu,
și alții, 2013)
15
Prin urmare, metodele de estimare a tasărilor s(p) pe baza Legi

lui Hooke și a Ecuației Boussinesq, care evaluează relația dintre starea de
tensiuni și deformații prin considerarea pământului ca fiind elastic,
omogen, izotrop utilizând modulul de deformație liniar (E) și indicele de
compresiune (Cc), se poate aplica doar pe palierul presiunilor mici în care
comportarea pământului poate fi aproximată cu cea liniar-deformabilă
(Stanciu & Lungu, 2009). Totuși efectul perturbator al drumului de
eforturi (Capitolul 2.4.2) este mai dominant la presiuni mici.
16
Încercări de laborator și in situ pentru evaluarea parametrilor care definesc compresibilitatea pământurilor
3.1 CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND COMPRESIBILITATEA

PĂMÂNTURILOR
Studiul compresibilității pământurilor se poate realiza în laborator prin
încercarea edometrică, monoaxială și triaxială sau in situ prin încercarea
cu placa, presiometrică/dilatometrică și penetrometrică.
3.2 ÎNCERCAREA EDOMETRICĂ
Procedura se bazează pe dispunerea unor probe cilindrice, confecționate
din pământ netulburat prelevat din amplasament, cu dimensiunile
standardizate de Ø = 7.00 [cm] și h = 2.00 [cm] în aparatura denumită
Edometru.
Proba astfel confecționată este dispusă într-un inel metalic (ștanță),
care permite doar deplasarea pe direcție verticală ε1≠0, ε2=ε3=0
(consolidare unidimensională), (Figura 3.1).
Figura 3.1 – Secțiune prin celula edometrică
3.3 ÎNCERCAREA MONOAXIALĂ

Metodologia prevede confecționarea unei probe de formă cilindrică, cu
dimensiunile minime de Ø = 3.50 [cm] și h = 7.00 [cm] și dispunerea
acesteia în aparatul Monoaxial.
Proba astfel confecționată și așezată pe stampa suport, este supusă
la partea superioară prin intermediul stampei de încărcare, unei tensiuni
de compresiune verticală, crescătoare ca intensitate (σ1≠0), până ce are
loc cedarea probei cu deformare laterală liberă (σ2=σ3=0). Funcție de
consistența argilelor se definesc următoarele tipuri de cedări și deformații
relative ce definesc momentul cedării (Stanciu, et al., 2006), (Figura 3.4):
17
➢ cedare casantă (Figura 3.4b);

➢ cedare plastică (Figura 3.4c);
➢ curgere plastică (Figura 3.4d).
Figura 3.4 – Dispunerea și modalitățile caracteristice de cedare a probelor monoaxiale
3.4 ÎNCERCAREA TRIAXIALĂ

Încercarea Triaxială este o încercare complexă de laborator pentru studiul
compresibilității pământurilor din punct de vedere tridimensional.
Aceasta vine în completarea încercării edometrice și a celei monoaxiale,
în sensul că oferă posibilitatea variației tensiunilor principale σ1 și σ2=σ3
după necesități (Verruijt, 2012; Kaunda, 2014). Procedura prevede
confecționarea unei probe cilindrice din pământ netulburat, cu
dimensiunile minime de Ø = 3.50 – 4.00 [cm] și h = 8.00 [cm].
Metodologia de încercare triaxială oferă posibilitatea monitorizării
influenței presiunii apei din pori asupra caracteristicilor de deformare a
probelor și permite modificarea stării de tensiune prin dirijarea presiunii
laterale (σ2=σ3) în raport cu presiunea verticală (σ1), (Lungu, et al., 2013).
Pe baza acestor avantaje se pot realiza următoarele tipuri de încercări
triaxiale, ce duc la determinarea unei game largi de parametri privind
evaluarea rezistenței mecanice a pământurilor (Stanciu & Lungu, 2006;
Guanaratne, 2006; Aghaei, et al., 2012), (Figura 3.7):
➢ încercarea de compresiune neconsolidată-nedrenată (UU);
➢ încercărea de compresiune consolidată-nedrenată (CU);
➢ încercarea de compresiune consolidată-drenată (CD).
18
Figura 3.7 – Etapele de lucru ale încercării triaxiale de tipul CU și CD pentru probe
saturate
3.5 ÎNCERCAREA CU PLACA

Procedura conform reglementărilor naționale și internaționale se poate
realiza atât în sondaje deschise (Figura 3.10a), cât și în foraje (Figura
3.10b). Aceasta prevede transmiterea unor încărcări în trepte asupra
stratului de pământ vizat, prin intermediul unei plăci rigide de formă
circulară sau pătrată, care are rolul de a simula fundația, înregistrându-se
încărcarea și tasarea aferentă (stabilizată), (Fellenius, 2009; Zhang, et al.,
2014).
19
Figura 3.10 – Încercarea cu placa, cu dispozitiv de lestare în varianta (a) sondaj deschis
și (b) foraj
3.6 ÎNCERCAREA PRESIOMETRICĂ ȘI CEA DILATOMETRICĂ

Încercarea presiometrică și cea dilatometrică, au ca specific transmiterea
unei presiuni prin intermediul expansiunii unei membrane flexibile din
componența unei sonde dilatabile asupra pereților găurilor de foraj
(Figura 3.13a / Figura 3.15a). Prin intermediul acestor încercări in situ, se
urmărește stabilirea relației dintre presiune și deformație, prin
înregistrarea deformațiilor radiale (Murthy, 2007).
Figura 3.13 – Sonda presiometrului Ménard / Figura 3.15 – Dilatometrului Marchetti
3.7 ÎNCERCAREA PENETROMETRICĂ

Încercarea penetrometrică funcție de modalitatea de penetrare a
pământului poate fi efectuată cu penetrometre dinamice, de tipul SPT sau
DCPT la care introducerea în teren se realizează prin batere, respectiv cu
20
penetrometre statice de tipul CPT la care introducerea în pământ se

efectuează prin presare continuă. Metodologia încercării cu penetrometre
dinamice prevede înregistrarea numărului necesar de căderi ale
berbecului pentru ca tubul carotier (Figura 3.16a) sau tija cu con (Figura
3.16b) să pătrundă în teren pe o anumită lungime. Metodologia încercării
cu penetrometre statice prevede introducerea în pământ a tijelor cu con
prin presare continuă (Figura 3.16c).
Figura 3.16 – Reprezentarea generală a penetrometrelor SPT, DCPT/DP ȘI CPT
3.8 NECESITATEA CONCEPERII UNUI NOU ECHIPAMENT

PENTRU STUDIUL COMPRESIBILITĂȚII PĂMÂNTURILOR ÎN
LABORATOR
În cazul ambelor tipologii de încercări (laborator/in situ), stoparea totală
a modificării stării inițiale de tensiune este dificil de evitat, poate chiar
imposibil. Din aceast motiv, metodologia aparaturii utilizate pentru
studiul compresibilității pământurilor trebuie să aibă ca prim pas
premergător determinării, readucerea probei sau a pământului din zona
investigată la o stare de tensiune cât mai apropiată de cea de dinaintea
prelevării/extracției. Prin urmare, un element de volum din masivul de
pământ are deformarea laterală parțial împiedicată de elementele de
volum cu care se află în contact, iar starea de tensiuni preexistentă și
proprietățile fizico-mecanice ale acestora, dictează gradul de deformare a
elementului de referință. Proba de pământ încercată în Edometru ca
element de volum din masivul de pământ este supusă unei stări de
tensiune caracterizate prin tensiuni totale (Ecuația 3.20 și 3.21), (Stanciu,
și alții, 2006; Budhu, 2011).
1   `p   (Ecuația 3.20)
21
 2   3  K0  1 (Ecuația 3.21)
Același element de volum in situ, supus unor presiuni identice cu
cele induse probei edometrice, datorită condițiilor din teren, va avea o
stare de tensiune diferită de cea a probei, respectiv σ z≠σ1, σx≠σ3 și σy≠σ2,
unde starea inițială de tensiune preexistentă gravitațională este redată pe
baza presiunii de preconsolidare (σp`) de Ecuațiile 3.24 și 3.25, (Stanciu,
și alții, 2006; Arora, 2004; Murthy, 2002; Ishibashi, și alții, 2015).
 z   `p (Ecuația 3.24)
 x   y  K 0   `p (Ecuația 3.25)
Astfel că, după încărcarea masivului de pământ cu sarcina
transmisă de construcții, va rezulta o stare de tensiune redată de Ecuațiile
3.26, 3.27 și 3.28, (Stanciu, și alții, 2006; Das, 1999).
 z   `p   z (Ecuația 3.26)
 y  K 0   `p   y (Ecuația 3.27)
 x  K 0   `p   x (Ecuația 3.28)
Experimentele realizate de Vesić (1973), la scară redusă pe
fundații amplasate pe pământuri omogene încărcate vertical axial
simetric, au arătat că funcție de starea de îndesare sau de compactitatea
pământului corelat cu adâncimea de fundare, natura sa și viteza de
aplicare a sarcinii, există mai multe moduri de cedare ale terenului de
fundare (Figura 3.17), (Vesić, 1973; Das, 1999). Totodată prin
transpunerea grafică a curbelor specifice s-a observat o similitudine între
starea de îndesare a pământului, modul de cedare și forma curbelor efort-
deformație (p-s), (Lau & Bolton, 2011; Samtani & Nowatzki, 2006).
Figura 3.17 – Tipurile de cedare ale terenului de fundare (Vesić, 1973)
22
Concepția, proiectarea și realizarea dispozitivului complex pentru studiul compresibilității pământurilor
4.1 INTRODUCERE
Dispozitivul/echipamentul de laborator denumit generic Consolidometru,
care stă la baza cercetării efectuate din cadrul prezentei teze de doctorat,
este o invenție exclusivă a coordonatorului științific prof. univ. dr. ing.
Anghel Stanciu. Aportul adus de către doctorand asupra echipamentului
propus, constă în reconfigurarea și refacerea unor piese cheie prezentate
în Capitolul 4.6. Modificările aduse au avut ca scop reducerea timpului
necesar montării pieselor, o mai ușoară manevrabilitate și diminuarea
apariției erorilor din vina utilizatorului.
4.2 PREZENTAREA PRINCIPIILOR PROIECTĂRII
DISPOZITIVULUI COMPLEX DENUMIT CONSOLIDOMETRU
Consolidometrul a fost proiectat și construit ca un dispozitiv de laborator,
care prin îmbinarea metodologiilor consacrate (încercarea edometrică,
triaxială, cu placa) de determinare a compresibilității pământurilor să
substituie aparatul de încercare edometrică, aducând ca avantaje:
• scăderea/eliminarea erorilor specifice probelor clasice de laborator;
• evaluarea compresibilității pământurilor la o stare de tensiuni și
deformații, induse de operator, similare celei preexistente sau
corespunzătoare celei de după ridicarea construcției, urmată de
efectuarea încercărilor propriu-zise ale acestuia;
• reproducerea modului de comportare al masivului de pământ prin
integrarea izobarelor de până la 0.09p în interiorul probei, totodată
aceasta având avantajul deplasării laterale parțial împiedicate de
prezența pământului din jurul volumul de pământ supus acțiunii
directe a încărcării aplicate prin intermediul stampei.
4.3 PREZENTAREA FUNCȚIONALITĂȚII CONSOLIDOMETRULUI
ȘI A IMPLEMENTĂRII PROCEDURILOR CONSACRATE
Prin intermediul apelativului de tip din descrierea tipurilor de încercări
ale Consolidometrului, se înțelege că acestea, se bazează ca principiu de
efectuare și că totodată se urmărește obținerea unor indici geotehnici
identici sau doar a unora din aceia care sunt determinați cu ajutorul
respectivelor încercări (Ilaș, 2015).
Prima etapă specifică celor trei tipuri de încercări ale
Consolidometru (Tipul I, Tipul II, Tipul III) are ca scop, aducerea probei
23
de pământ la starea de tensiuni și deformații corespunzătoare presiunii de

preconsolidare (σ`p), (Figura 4.1). Din punct de vedere al dimensiunilor,
Cilindrul metalic al Consolidometrului are diametrul interior de 165 [mm]
și înălțimea de 230 [mm], comparativ cu proba edometrică standard care
are diametrul de 70 [mm] și înălțimea de 20 [mm].
Figura 4.1 – Comparație între etapa de consolidare a Consolidometrului și Edometrul

clasic
Ulterior etapei de consolidare, se blochează acțiunea presiunii de

preconsolidare (σ`p) transmise prin intermediul sistemului principal de
încărcare. În continuare se poate opta pentru efectuarea unei încercării de
Tipul I (încercare de tip placă în foraj cu prelevare de probe). În Figura
4.2 se pot observa asemănările dintre clasica încercare cu placa în foraj și
modalitatea de efectuare a încercării de Tipul I.
Premergător efectuării încercării de Tipul I, se desfiletează dopul
central cu care a fost proiectată placa superioară. După eliberarea porțiunii
din mijloc, se carotează proba consolidată prin extragerea unei epruvete,
din care se vor confecționa imediat probe edometrice, ce vor fi încercate
concomitent cu proba din Consolidometru.
În calculul de dimenionare a cilindrului s-a urmărit ca prin
asimilarea înălțimii rămase de la baza carotată până la stratul drenant
inferior, cu un mediu continu, omogen și izotrop, izobarele tensiunilor
vertical (σz), orizontale (σx) și tangențiale (τxz) de până la maxim 0.09p,
24
corespunzătoare încărcării transmise prin intermediul unei stampe de

formă circulară cu diametrul de 40 [mm], să se închidă în interiorul probei
(Figura 4.2a).
Metodologia de încercare, din punct de vedere al aplicării
încărcărilor, prevede o succesiune de trepte de încărcare, de intensitate
crescătoare egală, cu durată de menținere de 24 h/treaptă (până la
stabilizarea tasării). Încărcarea continuă până când sunt îndeplinite
condițiile specifice de oprire a încercării prevăzute în (*STAS 8942/3,
1990) pentru încercarea cu placa pe teren (Figura 4.2b).
Figura 4.2 – Comparație între încercarea de tip placă în foraj a Consolidometrului și

încercarea clasică cu placa în foraj
Încercarea de Tipul II (încercare de tip placă în foraj fără

perturbare) este aseamănătoare celei de Tipului I, cu mențiunea că
ansamblul stampei de încărcare este dispus în interiorul probei odată cu
demararea etapei de consolidare a acesteia. Prin intermediul acestor două
tipuri de încercări, implicit al celor efectuate pe probele edometrice
confecționate din epruveta extrasă la încercarea de Tipul I, se urmărește
în principal, evaluarea și determinarea parametrilor mecanici ai
pământurilor, vizând eliminarea factorilor perturbatori specifici
procesului de prelevare și confecționare a probelor clasice.
Încercarea de Tipul III (încercare de tip triaxial fără
perturbare) asemeni încercării de Tipul II, prin desfiletarea dopurilor
centrale cu care au fost proiectate plăcile superioară și inferioară, se
prevede dispunerea stampei de susținere (suport) și a stampei de încărcare
25
în interiorul probei din cilindrul Consolidometrului, astfel încât odată cu

demararea etapei de consolidare a probei să rezulte în final o încercare
similară cu cea triaxială clasică (Figura 4.3).
Figura 4.3 – Comparație între încercarea de tip triaxial a Consolidometrului și încercarea

triaxială
Încercările de laborator efectuate pe probe de pământ nu prevăd

păstrarea sau inducerea unei stări de tensiuni caracteristice celei in situ
(Figura 4.4a, Figura 4.4b și Figura 4.4c). Încercările in situ, în momentul
de față, redau cel mai fidel starea de tensiuni din masivul de pământ
(Figura 4.4d) comparativ cu încercarea edometrică (Figura 4.4e, Figura
4.4f) sau încercarea triaxială (Figura 4.4g) care prevăd ca înainte de
încercarea propriu-zisă să se parcurgă o serie de pași specifici drumului
de eforturi (Figura 2.11). Consolidometrul prin intermediul metodologiei
de efectuare a încercărilor (Figura 4.4h, Figura 4.4i și Figura 4.4j)
urmărește să supună încercării în condiții de laborator o probă de pământ
adusă la starea de tensiuni și deformații aproximativ identică sau mai
apropiată decât determinările clasice, de cea in situ (Figura 4.4k).
26
Figura 4.4 – Starea de tensiuni din masivul de pământ, edometru și încercările

Consolidometrului
27
Prin păstrarea diametrului probelor edometrice confecționate din

epruveta prelevată în cadrul încercării de Tipul I, cu cea a stampei
Consolidometrului, oferă posibilitatea realizării corespondenței biunivoce
între curbele C-T stabilite prin încercarea edometrică și cea stabilită prin
încercarea de tip placă în foraj al aparaturii propuse.
4.4 PREZENTAREA GENERALĂ A CONSOLIDOMETRULUI
Dispozitivul/echipamentul propus pentru studiul compresibilității
pământurilor în laborator, denumit generic Consolidometru, este compus
din următoarele ansamble de piese (Figura 4.5, Figura 4.6 și Figura 4.28):
➢ P1: contragreutate;
➢ P2: brațul de pârghie sau de multiplicare a forței sistemului
principal de încărcare (10:1);
➢ P3: tijă cu cârlig cu rol de susținere a greutății;
➢ P4: ansamblu compus din piesă de transmitere și ghidaj al
încărcării sistemului principal;
➢ P5: inelul dinamometric cu rol de preluare, cuantificare și
transmitere al încărcării;
➢ P6: rezervor cu apă pentru inundarea probei;
➢ P7: trepied cu dublu rol: preluare și transmitere în etapa de
consolidare / oprire și menținere al încărcării în etapa de încercare;
➢ P8: placa superioară și piesele ce se dispun pe aceasta;
➢ P9 și P10: ansamblu de piese ce compun jugul pentru încercarea
probelor consolidate (Tipul I, II și III), conectat la sistemul
secundar de transmitere al încărcării;
➢ P11: ansamblu compus din cilindru, placă inferioară, piesele
comnponente ale stampei de susținere (suport), placa de bază,
sistem de polizare a găurii;
➢ P12: stativ pentru susținerea și fixarea unui microcomparator
pentru citirea într-un punct de pe placa superioară a tasărilor ce au
loc pe parcursul etapei de consolidare a probei;
➢ P13: stativ pentru susținerea și fixarea a patru
microcomparatoare pentru citirea în două puncte de pe placa
superioară a tasărilor din etapa de consolidare a probei și două
microcomparatoare dispuse pe jugul pentru încercarea probelor
consolidate, pentru înregistrarea tasărilor încercărilor propriu-zise;
➢ P14: ansamblu de piese cu rol de susținere a sistemului de
încărcare principal;
➢ P15: trei adaptoare special concepute pentru celulele edometrice
clasice pentru a dispune probele edometrice confecționate din
epruveta extrasă de la încercarea de Tipul I.
28
Figura 4.5 - Vedere laterală a Consolidometrului cu detalii secțiuni și precizare piese

principale
Dispozitivul (Consolidometrul) a fost conceput să permită

efectuarea celor trei tipuri de încercări specifice (Tipul I, II și III), atât pe
probe cu structură naturală din pământ normal consolidat sau
supraconsolidat, cât și pe probe cu structură artificială/reconstituită.
29
Figura 4.6 - Vedere frontală a Consolidometrului cu detalii secțiuni și piese principale în

etape de consolidare și tipurile de încercări
4.5 PREZENTAREA DETALIATĂ A TIPURILOR DE

ÎNCERCĂRI SPECIFICE CONSOLIDOMETRULUI
Consolidometrul în primă fază, are ca scop redarea procesului geologic
de consolidare naturală sub greutate proprie a maselor de pământ, ce au
30
sedimentat deasupra nivelului de recoltare a probelor, urmată ulterior de

simularea a trei tipuri de încercări, efectuate într-un cilindru metalic care
poate avea rol de ștuț și a unei încercări edometrice de dimensiuni reduse.
4.5.1. Încercarea de Tipul I (încercare de tip placă în foraj cu
prelevare de probă)
Încercarea de Tipul I denumită și încercarea de tip placă în foraj cu
prelevare de probă, se desfășoară pe parcursul a patru etape supranumite
în continuare Tipul 1.a, Tipul 1.b, Tipul 1.c și Tipul 1.d (Figura 4.24 și
Figura 4.25).
Figura 4.24 - Încercarea de Tipul I, etapele T1.a și T1.b
Consolidarea a constat în aplicarea de trepte de 12.5-25-50-100-

150 kPa, cu durată de menținere până când diferența dintre două citiri
efectuate la intervale de 24 h a fost mai mică de 0.1 [mm].
31
Figura 4.25 - Încercarea de Tipul I, etapele T1.c și T1.d
În cadrul cercetării întreprinse curbele de C-T obținute pentru

ambele tipuri de încercări (Tipul I și Tipul IV) au vizat următoarea
procedură: aplicarea unei încărcări inițiale de 6.75 [kPa] cu durată de
menținere de 30 min, ulterior sistemele de înregistrare a tasărilor au fost
setate la zero (*STAS 8942/1, 1989), primele două treapte de încărcare
au fost de 12.5-25 [kPa] urmate de trepte de încărcare din 25 în 25 [kPa]
până la o presiune de 425 [kPa] corespunzătoare unei creșteri a tasării
medii mai mari de 1.5 ori creșterea valorii înregistrate la treapta
precedentă a încercării de tip placă în foraj a Consolidometrului (*STAS
8942/3, 1990), fiecare treaptă a avut o durată de menținere de 24 h.
4.5.2. Încercarea de Tipul II (încercare de tip placă fără perturbare)
Încercarea de Tipul II denumită și încercarea de tip placă fără perturbare,
se desfășoară pe parcursul a două etape supranumite Tipul 2.a și Tipul 2.b
32
(Figura 4.26). Consolidarea a constat în aplicarea de trepte de 12.5-25-50-

100-150 kPa, cu durată de menținere până când diferența dintre două citiri
efectuate la intervale de 24 h a fost mai mică de 0.1 [mm].
Figura 4.26 - Încercarea de Tipul II, etapele T2.a și T2.b
În cadrul cercetării întreprinse curba de C-T obținută prin

intermediul încercării de Tipul II a vizat următoarea procedură: aplicarea
de trepte de încărcare până la 150 [kPa] pentru verificarea presiunii de
preconsolidare (σ`p) transmise de sistemul principal de încărcare, urmată
de aplicarea de trepte de încărcare din 25 în 25 [kPa] de la 150 [kPa] până
la o presiune de 425 [kPa] corespunzătoare unei creșteri a tasării medii
mai mari de 1.5 ori creșterea valorii înregistrate la treapta precedentă
(*STAS 8942/3, 1990), fiecare treaptă a avut o durată de menținere de
24h.
33
4.5.3. Încercarea de Tipul III (încercare de tip triaxial fără

perturbare)
Încercarea de Tipul III denumită și încercarea de tip triaxial fără
perturbare, se desfășoară pe parcursul a două etape supranumite Tipul 3.a
și Tipul 3.b (Figura 4.27). Consolidarea a constat în aplicarea de trepte de
12.5-25-50-100-150 kPa, cu durată de menținere până când diferența
dintre două citiri efectuate la intervale de 24h a fost mai mică de 0.1 [mm].
Figura 4.27 - Încercarea de Tipul III, etapele T3.a și T3.b
În cadrul cercetării întreprinse curba de C-T obținută prin

intermediul încercării de Tipul III a vizat următoarea procedură: aplicarea
de trepte de încărcare până la 150 [kPa] pentru verificarea presiunii de
preconsolidare (σ`p) transmise de sistemul principal de încărcare, urmată
de aplicarea de trepte de încărcare din 25 în 25 [kPa] de la 150 [kPa] până
la o presiune de 425 [kPa] corespunzătoare unei creșteri a tasării medii
mai mari de 1.5 ori creșterea valorii înregistrate la treapta precedentă
34
(*STAS 8942/3, 1990), fiecare treaptă de încărcare a avut o durată de

menținere de 24 h.
4.5.4. Încercarea de Tipul IV (încercare edometrică de dimensiuni
reduse)
Încercarea de Tipul IV este o încercare edometrică clasică executată pe
probe de dimensiuni reduse Ø = 4.00 [cm] și h = 1.00 [cm] / Ø = 4.00
[cm] și h = 2.00 [cm] (Figura 4.22) confecționate din epruveta extrasă în
cadrul încercării de Tipul I, în etapa Tipul 1.b. Încercarea de Tipul IV
demarează concomitent cu încercarea etapei Tipului 1.d.
Similitudinea dintre cele două încercări se rezumă la faptul că
diametrul stampelor de încărcare și implicit a probei/zonei de încărcare
sunt egale, respectiv Ø = 4.00 [cm]. Totodată sunt aplicate aceleași trepte
de încărcare cu aceeași durată de menținere pentru a se putea realiza un
studiu comparativ perfect între curbele de C-T obținute de la cele două
tipuri de încercări.
Figura 4.22 - Adaptor celulă edometrică standard pentru probe cu Ø = 4.00 [cm] și h =
1.00 [cm]
4.6 PREZENTAREA ÎMBUNĂTĂȚIRILOR ȘI COMPLETĂRILOR

ADUSE DISPOZITIVULUI (CONSOLIDOMETRULUI)
În urma efectuării unor analize experimentale, s-a constatat necesitatea
reconfigurării și refacerii unor piese cheie, pentru a oferi în cadrul
utilizării dispozitivului de concepție originală o reducere substanțială a
timpului necesar montării, o mai ușoară manevrabilitate și o reducere a
posibilității obținerii erorilor ca rezultat al dispunerii greșite (Figura 4.28).
35
P2
P 1
P14 P3
P4
P6
P5
P7
P9
P8
P12 P10
P11
Sistemul de încărcare
principal
P13
Masa suport
Sistemul de încărcare
secundar
Figura 4.28 - Prezentarea pieselor principale a Consolidometrului
Prima intervenție a vizat reconfigurarea piesei din ansamblul P4

cu rol de transmitere al încărcării sistemului principal la inelul
dinamometric (P5), (Figura 4.31).
Figura 4.31 - Prezentarea piesei reconfigurate din ansamblului P4
36
A doua intervenție a vizat reconfigurarea completă a pieselor

ansamblul P7 cu dublu rol (preluare și transmitere al încărcării la placa
superioară în etapa de consolidare/oprire și menținere al încărcării în etapa
de încercare), (Figura 4.32 și Figura 4.33).
Figura 4.32 - Varianta inițială / Figura 4.33 - Varianta propusă a ansamblului P7
A treia intervenție a vizat reconfigurarea stampei de încărcare

formată din P8.1, P8.2, P8.9, P8.10 (Figura 4.34 și Figura 4.35) a
ansamblului P8.
Figura 4.34 - Varianta inițială a ansamblului stampei de încărcare
Figura 4.35 - Varianta propusă a ansamblului stampei de încărcare
A patra intervenție a vizat conceperea unei piese (denumite P8.18

– Figura 4.37) care să împiedice intrarea pământului între stampa de
încărcare și piesa de protecție și de menținere a verticalității pereților, în
timpul etapei de consolidare sau de încercare propriu-zisă.
37
Figura 4.37 - Prezentarea piesei P8.18
A cincea intervenție a vizat refacerea pieselor P8.19, P8.20 și

P8.21 prezentate în Figura 4.40.
Figura 4.40 – Prezentarea pieselor P8.19, P8.20 și P8.21
A șasea intervenție a vizat conceperea unui prelungitor pentru

piesa P8.3 pentru a oferi o mai ușoară manevrabilitate și o rapiditate mai
mare în procesul de prelevare a epruvetei, din cadrul încercării de Tipul I
(Figura 4.44).
Figura 4.44 – Prezentarea noii configurări a piesei P8.3
A șaptea intervenție a vizat refacerea barelor de transmitere a

încărcării sistemului secundar. Barele respectiv cele două piese P10.1
(Figura 4.45) au fost refăcute cu mici modificări pentru a se adapta unui
nou cilindru mai înalt.
38
Figura 4.45 - Prezentarea pieselor P10.1 inițiale și a celor propuse
A opta intervenție a vizat conceperea unui cilindru (P11.6.1) de

înălțime mai mare și cu mai multe orificii la bază pentru a permite
eliminarea apei din probă pe mai multe direcții. Cilindrul propus a fost
conceput să aibă o înălțime de 230 [mm] și opt orificii, comparativ cu cea
a cilindrului inițial de 180 [mm] și două orificii (Figura 4.46). Cilindrul
nou a fost conceput să satisfacă principiile enunțate în cadrul Capitolul
4.2 privind închiderea izobarelor în interiorul probei.
Figura 4.46 - Prezentarea cilindrului/ștuțului (P11.6.1) inițial și a celui propus
A noua intervenție a vizat conceperea unui adaptor și a unei plăci

speciale la presa din laborator pentru a permite scoaterea probei din
cilindru după terminarea încercărilor (Figura 4.50).
Figura 4.50 - Prezentarea detaliată a adaptorului și a plăcii propuse
39
A zecea intervenție a vizat conceperea unor adaptoare la celulele

edometrice pentru a permite efectuarea încercăriilor edometrice pe
probele confecționate (Ø = 4.00 cm și h = 1.00 cm respectiv h = 2.00 cm)
din epruveta extrasă la încercarea de Tipul I (Tipul 1.b), (Figura 4.52).
Figura 4.52 - Prezentarea adaptoarelor propuse pentru celulele edometrice
40
Aspecte privind modelarea numerică pentru studiul compresibilității pământurilor supuse încercărilor axiale
5.1 INTRODUCERE
Capitolul este dedicat exclusiv prezentării, interpretării și comparării
rezultatelor experimentale obținute în prezenta cercetare, prin intermediul
celor patru tipuri de încercări specifice Consolidometrului (Tipul I, Tipul
II, Tipul III și Tipul IV – Cap. 4) și a celor edometrice (Cap. 3.2),
monoaxiale (Cap. 3.3), triaxiale (Cap. 3.4).
Pământul care a stat la baza analizelor efectuate a fost argila
caolinitică, datorită avantajelor pe care le conferă comparativ cu celelalte
tipuri de pământuri argiloase. Tehnica pregătirii probelor pentru încercare
în Consolidometru este prezentată în Cap. 4.5.
În Figura 5.1 sunt prezentate probele încercate în Consolidometru,
edometru, triaxial și monoaxial, din cadrul cercetării.
Figura 5.1 – Prezentarea probelor din cadrul programului experimental
Schița planului desfășurat al programului experimental este

prezentată sub formă tabelară în Figura 5.2 pentru probele edometrice
prelevate din două probe ce au fost doar consolidate în cilindrul
Consolidometrului, Figura 5.3 pentru probele încercării de Tipul I, Figura
5.4 pentru probele încercării de Tipul II, Figura 5.5 pentru probele
încercării de Tipul III inclusiv probe triaxiale/monoaxiale și în Figura 5.6
probele încercării de Tipul IV.
41
Tipul încercării Probe Scopul/tipul încercării Observații Analiză comparativă privind Capitolul
SI (probe edometrice): ➢ determinarea presiunii de preconsolidare (σ`p)
Cap. 5.4.3.2
• Ø = 7 [cm], h = 2 [cm]: pe probe reconstituite prin metodele grafo-
Treptele aplicate cu Cap. 5.4.3.3
P701, P801, P901, P601; analitice actuale (Cap. 5.4.3.1);
menținere de 24 h:
• Ø = 4 [cm], h = 1 [cm]: ➢ alura curbelor de C-T/C-P și a parametrilor
12.5 – 25 – 50 – 100
P101, P201, P301; (Eoed/M, mv, av) pentru probele de diferite
– 200 – 300 – 500 –
• Ø = 4 [cm], h = 2 [cm]: dimensiuni (analiza a vizat trasarea unor Cap. 5.4.4
200 – 50 – 12.5 [kPa]
P501; curbe medii pentru probele cu aceleași
Încercarea “0”: dimensiuni);
consolidarea pastei de argilă SII (probe edometrice): ➢ determinarea presiunii de preconsolidare (σ`p)
Cap. 5.4.3.2
caolinitică cu w = wL = • Ø = 7 [cm], h = 2 [cm]: Treptele aplicate cu pe probe reconstituite prin metodele grafo-
Cap. 5.4.3.3
58.70 [%] în cilindrul P702, P802, P902, P602; menținere de 24 h: analitice actuale (Cap. 5.4.3.1);
Consolidometrului până la 12.5 – 25 – 50 – 100 ➢ alura curbelor de C-T/C-P și a parametrilor
42
• Ø = 4 [cm], h = 1 [cm]:
SI și SII
presiunea de preconsolidare P102, P202, P302; – 200 – 300 – 500 – (Eoed/M, mv, av) pentru probele de diferite
(σ`p =150 kPa), pentru • Ø = 4 [cm], h = 2 [cm]: 750 – 1000 – 500 – dimensiuni (analiza a vizat trasarea unor Cap. 5.4.4
prelevare de probe P502; 200 – 50 – 12.5 [kPa] curbe medii pentru probele cu aceleași
edometrice și monoaxiale dimensiuni);
(Cap. 5.4.3) ➢ modulii de deformație liniari E0 și Es (probe
PC150M01 (proba prelevată cu deformare laterală liberă), modulii de
din SI de tip monoaxială) Viteză constantă de deformație edometrici M1-3, M2-3, Mmed
încărcare de 1.27 (deformare laterală împiedicată) și modulul
Cap. 5.4.6.4
[mm/min] cu citiri de deformație liniar E calculat prin diferite
Schița planului desfășurat al programului experimental (1)

PC150M05 (proba prelevată din 15 în 15 secunde metode, determinat pe probele încercării de
din SII de tip monoaxială) Tipul I (T I.1 și T I.2, deformare laterală
Figura 5.2 – Schița planului desfășurat al programului experimental (1)

parțial împiedicată de pământul din jur).
Treptele de consolidare 12.5 – 25 – ➢ trasarea curbei de C-T, C-C
• Încercarea de tipul T I.A
50 – 100 – 150 [kPa] au fost pentru fiecare treaptă și
(determinarea curbei de C-C a
menținute până când diferența determinarea parametrilor de Cap. 5.4.1
pastei Ø=19.50 cm, h = 16.50
dintre citirile efectuate la intervale consolidare. Probele T IA.1 și
cm);
de 24 h a fost ≤ 0.10 [mm]; T IA.2;
Treptele de consolidare 12.5 – 25 – ➢ trasarea curbei de C-T, C-C
• Consolidarea în edometru
50 – 100 – 150 [kPa] au fost pentru fiecare treaptă și
(Ø=7.00 cm, h = 2.00 cm) a pastei
menținute până când diferența determinarea parametrilor de Cap. 5.4.1
pentru determinarea comparativă
dintre citirile efectuate la intervale consolidare. Probele ED1 și
a curbei de C-C;
de 24 h a fost ≤ 0.01 [mm]; ED2;
Încercarea de Tipul Etapă intermediară: după consolidarea probelor de tipul T I.A (T IA.1 și
• Încercarea de tipul T I.B
I: încercare de tip T IA.2) a avut loc prelevarea unei epruvete (Ø=4.00 cm, h = 6.00 cm) din
T I.1 și (prelevarea epruvetei și
43
placă în foraj cu care s-au confecționat probele edometrice (Ø=4.00 cm, h = 1.00 cm) Cap. 5.4.2
T I.2 confecționarea probelor încercării
prelevare de probă pentru încercarea de Tipul IV (P7T01, P8T01, P9T01, P6T01 din T IA.1
de Tipul IV);
(Cap. 5.4) și P7T21, P8T21, P9T21, P5T21 din T IA.2);
• Încercarea de tipul T I.C Etapă intermediară: după prelevarea epruvetei este prevăzută polizarea
Cap. 5.4.5
(polizarea bazei după prelevare); bazei găurii pentru orizontalizare/pregătire pentru încercarea efectivă.
➢ trasarea curbei efort-deformație
Treptele aplicate cu menținere de (T I.1 / T I.2) și determinarea Cap.
• Încercarea de tipul T I.D
24 h: 12.5 – 25 – 50 – 75 – 100 – parametrilor mecanici (pl, E, 5.4.6.1
(încercarea propriu-zisă de tip
125 – 150 – 175 – 200 – 225 – 250 KS);
placă în foraj, pe o probă
– 275 – 300 – 325 – 350 – 375 – ➢ E pe baza T I.1 și T I.2 cu M1-3, Cap.

perturbată de extragerea
400 – 425 – 375 – 325 – 275 – 225 M2-3, Mmed pe baza probelor 5.4.6.3
epruvetei), (Cap. 5.4.6).

– 175 – 125 – 75 – 25 – 12.5 [kPa] Tipului IV pentru stabilirea lui Cap.
M0. 5.4.6.4
Treptele de consolidare 12.5 – 25 –
• Încercarea de tipul T II.A ➢ trasarea curbei de C-T pentru
50 – 100 – 150 [kPa] au fost
(evaluarea curbei de C-C cu proba T IIA.1 comparativ cu
menținute până când diferența Cap. 5.5.1
stampa de încărcare dispusă în T IA.1 și T IIA.2 comparativ cu
dintre citirile efectuate la intervale
pastă; T IA.2;
de 24 h a fost ≤ 0.10 [mm];
➢ trasarea curbei efort-deformație
(T II.1 – T I.1 / T II.2 – T I.2) și Cap.
stabilirea parametrilor mecanici 5.5.2.1
(pl, E, KS);
➢ E pe baza T II.1 și T II.2 cu M1-3, Cap.
M2-3, Mmed pe baza probelor 5.5.2.2
Încercarea de Tipul Tipului IV pentru stabilirea lui Cap.
II: încercare de tip T II.1 și M0; 5.5.2.3
44
placă fără perturbare T II.2 Treptele aplicate cu menținere de ➢ trasarea curbei de C-T pentru
• Încercarea de tipul T II.B
(Cap. 5.5) 24 h: 150 – 175 – 200 – 225 – 250 încercarea de Tipul II (T II.1s și
(încercarea propriu-zisă de tip
– 275 – 300 – 325 – 350 – 375 – T II.2s) și Tipul I (T I.1s și T
placă în foraj fără perturbare),
400 – 425 – 375 – 325 – 275 – 225 II.2s) în baza teoriei stratului Cap.
(Cap. 5.5.2).
– 175 – 125 – 75 – 25 – 12.5 [kPa] echivalent a lui Țîtovici, 5.5.2.4
comparativ cu cea a probelor de
Tipul IV;
➢ indicatorii mecanici M și mv;
➢ raportul dintre M stabilit pe baza
Cap.

Metodei lui Țîtovici pentru
5.5.2.5
încercările de Tipul I, Tipul II și

Cap.
Eoed/M din încercările de Tipul IV
5.5.2.6
pentru determinarea lui M0.
Treptele de consolidare 12.5 – 25 –
• Încercarea de tipul T III.A ➢ trasarea curbei de C-T pentru
50 – 100 – 150 [kPa] au fost
(evaluarea curbei de C-C cu proba T IIIA.1 comparativ cu
menținute până când diferența Cap. 5.6.1
stampa de încărcare și cea de T IIA.1, T IA.1 și T IIIA.2
dintre citirile efectuate la intervale
suport dispuse în pastă; comparativ cu T IIA.2, T IA.2;
de 24 h a fost ≤ 0.10 [mm];
Încercarea de Tipul
➢ trasarea curbei de C-T (T III.B) Cap.
III: încercare de tip
și determinarea modulilor de 5.6.2.1.1
triaxial fără T III.1
Treptele aplicate cu menținere de deformație analog celor Cap.
perturbare • Încercarea de tipul T III.B
24 h: 150 – 175 – 200 – 225 – 250 edometrici; 5.6.2.1
(Cap. 5.6) (încercarea propriu-zisă de tip
– 275 – 300 – 325 – 350 – 375 – ➢ trasarea curbei deviator-
triaxial fără perturbare), Cap.
400 – 425 – 375 – 325 – 275 – 225 deformație specifică (T III.Bt) și
(Cap. V.6.2). 5.6.2.1.2
– 175 – 125 – 75 – 25 – 12.5 [kPa] determinarea modulilor de
Cap.
deformație liniară analog
5.6.2.1
încercării triaxiale;
45
• Încercare de compresiune Consolidare anizotropă (σ2 = σ3 = ➢ trasarea curbei deviator-
triaxială clasică. Proba T3001 100 kPa și σ1 = 50 kPa determinate deformație specifică (T3001) și
Cap.
este prelevată din mijlocul probei pe baza lui K0). Forfecarea probei determinarea modulilor de
5.6.3
T3001 consolidate, fiind similară în condiții consolidată-drenată deformație liniară;
Efectuarea unei Cap.
coloanei de pământ încercate la T (CD) la o viteză constantă de ➢ determinarea raportului dintre E
încercări de tipul 5.6.5
III.1. încărcare de 0.0025 [mm/min] cu triaxial și Eoed/M edometru Tipul
T III.A denumite
citiri din 15 în 15 minute. IV;
T IIIA.2 din care au
➢ trasarea curbei rezistență-
fost prelevate probe Forfecarea probei are loc la o viteză
deformație axială specifică
triaxiale și

• Încercare de compresiune constantă de încărcare de 0.0025 Cap.
(TM001) și calculul modulilor de
monoaxiale monoaxială clasică. Proba [mm/min] cu citiri din 5 în 5 5.6.4
TM001 deformație liniară;

TM001 este prelevată din minute. Sunt luate măsuri speciale Cap.
➢ determinarea raportului dintre E
marginea probei consolidate. pentru ca proba să își păstreze 5.6.5
monoaxial și Eoed/M edometru
umiditatea.
Tipul IV;
Cap.
➢ determinarea presiunii de preconsolidare (σ`p)
5.4.3.2
prin metodele grafo-analitice actuale (Cap.
Cap.
5.4.3.1), Setul III de probe;
5.4.3.3
Cap.
5.4.6.2
• Încercarea de tipul T IV, probe
Cap.
edometrice confecționate din
5.4.6.3
epruvetele prelevate din cadrul
Cap.
Tipul I (Tipul I.B) și încercate Treptele aplicate cu ➢ determinarea indicatorilor mecanici, a
5.4.6.4
Încercarea de concomitent cu tipul T I.D (Cap. menținere de 24 h: 12.5 prametrilor de compresibilitate (Eoed/M, mv,
Cap.
Tipul IV: 5.4.2); – 25 – 50 – 75 – 100 – av) și trasarea curbelor de C-T și C-P;
5.5.2.2
încercare 125 – 150 – 175 – 200 – ➢ parametrii au fost stabiliți ca medie între
Cap.
46
edometrică clasică Prelevate • Probele P7T01, P8T01, P9T01, 225 – 250 – 275 – 300 – P7T01, P8T01, P9T01 pentru proba T IA.1 și
5.5.2.3
de dimensiuni P6T01 sunt prelevate din proba 325 – 350 – 375 – 400 – ca medie între P7T02, P8T02, P9T02 pentru
Cap.
reduse (Ø=4.00 consolidată T IA.1; 425 – 375 – 325 – 275 – proba T IA.2;
5.5.2.4
cm, h = 1.00 cm) 225 – 175 – 125 – 75 – ➢ parametrii Eoed/M, mv, av au fost calculați
Cap.
25 – 12.5 [kPa] totodată pentru intervalele de presiuni 100-
5.5.2.5
• Probele P7T02, P8T02, P9T02, 300 [kPa], 200-300 [kPa], dar și ca medie
Cap.
P6T02 sunt prelevate din proba între acestea;
5.5.2.6
consolidată T IA.2; ➢ determinarea valorii factorului de corecție al
Cap.
modulului de deformație edometric (M0).
5.6.2.1

Cap.
5.6.3

Cap.
5.6.4
5.2 PROPRIETĂȚILE ȘI CARACTERISTICILE FIZICE ALE

ARGILEI CAOLINITICE UTILIZATE ÎN CADRUL CERCETĂRII
5.2.1. Morfologia și geneza Argilei Caolinitice

Caolinitul având formula chimică generală Al4[Si4O10](OH)8 aparține
unui sistem de cristalizare tricalcic, care din punct de vedere chimic
corespunde unui silicat bazic de aluminiu. Fiind astfel un constituent al
rocilor argiloase și implicit făcând parte din grupa mare a mineralelor
argiloase (Ianovici, et al., 1979).
Ca urmare a legăturilor rezistente dintre elementele chimice
componente, Caolinul este cel mai stabil mineral argilos constituit din
particule relativ inactive (Vaicum, 1988; Teodorescu, 1984; Dron, 1984).
Din punct de vedere constitutiv este o argilă oligomictică (formată în
principal dintr-un singur mineral argilos), rezultată din alterarea chimică
a feldspaților (minerale principale).
Prin asocierea straturilor tetraedrice (anioni) și a celor octaedrice
(cationi) are loc formarea unui pachet cu grosimea de 7.15 [Å] respectiv
7.15∙10-7 [mm] (distanța dintre două rețele consecutive) și lățimea de 4.4
[Å] respectiv 4.4∙10-7 [mm], denumit “pachet de tip caolinitic” (Ianovici,
et al., 1979; Stanciu & Lungu, 2006; Lehr, 1950), (Figura 5.9).
Figura 5.9 – Vederea tridimensională a unui pachet de tip caolinitic
5.2.2. Determinarea caracteristicilor fizice în laborator ale Argilei

Caolinitice utilizate
Pentru identificarea argilei caolinitice și clasificarea acesteia în
comparație cu celelalte tipuri de pământuri, au fost efectuate o serie de
determinări ale proprietăților fizice precum: analiza granulometrică,
determinarea densității scheletului mineral, identificarea limitelor de
consistență, determinarea umflării libere, determinarea contracției liniare
și determinarea limitei de contracție și a contracției volumice.
47
5.2.3. Centralizarea caracteristicilor fizice determinate ale Argilei

Caolinitice utilizate
În urma analizelor de laborator efectuate pentru determinarea
caracteristicilor fizice ale pământului utilizat și al consultării acestora din
literatura de specialitate (Stanciu, et al., 2016; Dascalu & Vaduva, 2013),
a rezultat că acesta poate fi încadrat în categoria argilei caolinitice
(Tabelul 5.8).
Tabelul 5.8 – Centralizarea caracteristicilor fizice rezultate din încercările de laborator
Caracteristicile fizice determinate Valori
Scheletul mineral, ρs [g/cm3] 2.63
Greutatea volumică a particulelor, γs [kN/m3] 25.80
Analiza granulometrică, [%]: argilă/argilă grasă
- carbonatul de litiu (*SR EN ISO 14688-1,
A = 56; P = 44; N = 0
anhidru ca agent 2004)
dispersant și soluția
diluată de silicat de
sodiu ca agent (*STAS 1243, 1988) A = 80; P = 20; N = 0
antifloculant:
- hexametafosfat de (*SR EN ISO 14688-1,

A = 53.5; P = 46.5; N = 0
sodiu ca agent 2004)
dispersant: (*STAS 1243, 1988) A = 84; P = 15; N = 0
Limita superioară de plasticitate, wL [%] 58.70
Limita inferioară de plasticitate, wP [%] 37.50
Indicele de plasticitate, IP [%] 21.20
Umflarea liberă, UL [%] 24.67
Determinarea contracției liniare, CL [%] 9.60
Limita de contracție, ws [%] 25.51
Contracția volumică, CV [%] 53.38
5.3 TEHNICA PREGĂTIRII PROBELOR CONSOLIDOMETRULUI
Încercările întreprinse în Consolidometru au fost pregătite în condiții de

laborator, din argila caolinitică (Cap. 5.2.1), ale cărei proprietăți fizice au
fost prezentate în Cap. 5.2.2. Tehnica pregătirii probelor este compusă
din:
48
➢ mojararea unei cantități de 5.40 [kg] de argilă caolinitică, astfel încât

particulele să treacă prin sita cu ochiurile de 0.25 [mm] și dispunerea
acesteia în recipiente rezistente la căldură (Figura 5.21);
Figura 5.21 – Dispunerea argilei caolinitice mojarate în recipiente rezistente la căldură
➢ uscarea argilei caolinitice mojarate în etuvă la 105°C timp de 24 h

(Figura 5.22);
Figura 5.22 – Uscarea argilei caolinitice în etuvă
➢ formarea unei paste prin amestecarea argilei caolinitice mojarate

uscate cu o cantitate de apă distilată corespunzătoare limitei
superioare de plasticitate determinate (Cap. 5.2.2). După uscare argila
caolinitică a fost recântărită și apoi amestecată cu o cantitate de apă
distilată corespunzătoare unei umidității de 58.70 [%], (Figura 5.23).
Au fost prelevate probe pentru verificarea umidității și a fost etanșat
recipientul în care a fost formată pasta;
Figura 5.23 – Formarea pastei din argilă caolinitică
49
➢ mentinerea pastei în recipientul etanș timp de 48 h pentru

omogenizarea uniformă a pastei (Figura 5.24);
Figura 5.24 – Menținerea pastei timp de 48 h la omogenizat
➢ reamestecarea pastei după scurgerea celor 48 h, prelevarea de probe

pentru reverificarea umidității pastei formate (Figura 5.25) și
dispunerea acesteia în cilindrul Consolidometrului conform
procedurilor specifice încercărilor vizate.
Figura 5.25 – Reamestecarea pastei înainte de dispunerea acesteia în cilindrul

Consolidometrului
5.4 ÎNCERCAREA DE TIPUL I ȘI TIPUL IV
Prin intermediul încercării de Tipul I (încercare de tip placă cu prelevare

de probă respectiv T I.1 și T I.2) se vizează determinarea modulului de
deformație liniară (E), iar încercarea de Tipul IV (încercare edometrică
clasică de dimensiuni reduse respectiv P7T01, P8T01, P9T01 și P7T02,
P8T02, P9T02) are ca scop determinarea modulului de deformație
edometric (Eoed/M) pe probe confecționate din epruvetele extrase din
probele încercărilor de Tipul I, premergător efectuării încercării propriu-
zise. Scopul acestor încercări are ca finalitate determinarea valorii
factorului de corecție al modulului de deformație edometric (M 0) pe baza
raportului dintre E/Eoed. În Figura 5.26 sunt prezentate încercările de Tipul
I și Tipul IV.
50
Figura 5.26 – Prezentarea încercării de Tipul I și Tipul IV
5.4.1. Încercarea de Tipul I.A (determinarea curbei de compresiune-

consolidare)
Încercarea de Tipul I.A urmărește să pună în evidență modificarea
parametrilor ce caracterizează procesul de consolidare în timp a
pământului, pentru fiecare treaptă de încărcare, până la cea ultimă,
corespunzătoare presiunii de preconsolidare (σ`p) de 150 [kPa]. Treptele
de încărcare/consolidare au fost de 12.5 – 25 – 50 – 100 – 150 [kPa].
Au fost determinate curbele C-T și C-C (pentru fiecare treaptă de
încărcare/consolidare) pentru două probe consolidate în Consolidometru
T I.A.1 și T I.A.2, Ø = 165 [mm] / h= 195 [mm], respectiv două probe
consolidate în Edometru ED1 și ED2, Ø = 70 [mm] / h= 20 [mm].
Din obiectivul 3 s-au putut constata următoarele:
➢ valorile ε, ε50 și Uc sunt similare atât pentru probele T IA.1 – T IA.2
din Consolidometru, cât și pentru probele ED1 – ED2 din Edometru,
dar și între probele Consolidometru-Edometru;
➢ reprezentarea curbelor C-C prin metoda semi-logaritmică
(Casagrande) a confirmat alura în formă de “S” atât pentru probele din
Consolidometru (T IA.1 – T IA.2), cât și pentru cele din Edometru
(ED1 – ED2);
51
➢ t50 este de ordinul sutelor de minute pentru probele din

Consolidometru (T IA.1 – T IA.2) și de ordinul a câtorva minute
pentru cele din Edometru (ED1 – ED2). Aceasta se datorează
raportului dintre dimensiunile probelor;
➢ cv, cα, k sunt diferiți ca urmare a timpului diferit de consolidare, însă
sunt de același ordin de mărime.
5.4.2. Încercarea de Tipul I.B (prelevarea epruvetei și confecționarea
probelor edometrice specifice încercării de Tipul IV)
Încercarea de Tipul I.B este o etapă intermediară a încercării de Tipul I
care constă în blocarea transmiterii încărcării de consolidare a sistemului
principal, desfiletarea dopului de pe placa superioară, montarea
ansamblului de piese pentru prelevarea epruvetei pe placa superioară
(Figura 5.43), introducerea prelevatorului în probă, extragerea epruvetei
din probă și confecționarea probelor edometrice urmată de dispunerea
acestora în edometru (Figura 5.47).
P 7 . 4
P7.4
P7.4
Figura 5.43 – Blocarea încărcării sistemului principal prin coborârea celor trei piese
P7.4 și montarea ansamblului de piese pentru prelevarea epruvetei din proba consolidată
Figura 5.47 – Confecționarea probelor edometrice din epruveta extrasă
52
5.4.3. Determinarea presiunii de preconsolidare prin metodele

actuale, pe probe reconstituite în Consolidometru, la presiune impusă
Primul obiectiv al programului experimental a vizat determinarea
presiunii de preconsolidare (σ’p) impuse în Consolidometru. Au fost
consolidate la 150 [kPa] două probe specifice Consolidometrului (Figura
5.48), din care după descărcare s-au prelevat din fiecare probe edometrice.
Probele prelevate din prima probă consolidată în Consolidometru au
constituit setul I de încercări, iar cele prelevate din a două probă au
constituit setul II de încercări.
Figura 5.48 – Prezentarea celor două probe consolidate la 150 [kPa] formate din pasta
de argilă caolinitică extrase din cilindrul Consolidometrului și din care au fost prelevate
probele edometrice de diferite dimensiuni (Setul I și Setul II)
5.4.3.1. Prezentarea metodelor de determinare a presiunii de

preconsolidare implementate în cadrul cercetării
Determinarea presiunii de preconsolidare s-a realizat prin intermediul
următoarelor procedee grafo-analitice: Metoda Casagrande (1936);
Metoda L.C.P.C (1985); Metoda Van Zelst (1948); Metoda Ledge (1944),
Hvorslev (1949) și Schmertmann (1953); Metoda Burmister (1952);
Metoda Pacheco Silva (1970); Metoda Tavenas (1979); Metoda Șenol
(1997); Metoda Old (-); Metoda Log-Log sau Metoda Jose (1989);
Metoda Butterfield (1979) sau Metoda Sridharan (1991).
5.4.3.2. Centralizarea valorilor presiunii de preconsolidare
determinate prin metodele implementate în cadrul cercetării
Setul I reprezintă o primă etapă de încercări edometrice efectuate pe
probe prelevate dintr-o probă consolidată treptat până la 150 [kPa] în
Consolidometru. Treptele de consolidare au fost 12.5 – 25 – 50 – 100 –
150 [kPa]. Probele edometrice prelevate au fost în număr de patru cu
dimensiunile de Ø = 7.00 [cm], h = 2.00 [cm], în număr de trei cu Ø =
4.00 [cm], h = 1.00 [cm] și una cu Ø = 4 [cm], h = 2 [cm]. Premergător
demarării încercărilor conform (*STAS 8942/1, 1989) a fost aplicată o
53
treaptă înițială de 6.75 [kPa] cu durată de menținere de 30 min. Ulterior

probele setului I au fost încărcate treptat la 12.5 – 25 – 50 – 100 – 200 –
300 – 500 [kPa] și descărcate de la 500 [kPa] la 200 – 50 – 12.5 [kPa].
Durata de menținere a treptelor de încărcare/descărcare a fost de 24 h.
Setul II reprezintă a două etapă de încercări edometrice efectuate
pe probe prelevate dintr-o probă consolidată treptat până la 150 [kPa] în
Consolidometru. Treptele de consolidare ale probei din Consolidometru
și numărul probelor edometrice au fost similare Setului I. Premergător
demarării încercărilor conform (*STAS 8942/1, 1989) a fost aplicată o
treaptă înițială de 6.75 [kPa] cu durată de menținere de 30 min. Ulterior
probele setului II au fost încărcate treptat la 12.5 – 25 – 50 – 100 – 200 –
300 – 500 – 750 – 1000 [kPa] și descărcate de la 1000 [kPa] la 500 – 200
– 50 – 12.5 [kPa]. Durata de menținere a treptelor a fost de 24 h.
Setul III de determinări are la bază probele încercării de Tipul IV,
prelevate de la încercarea de Tipul I (încercare de tip placă cu prelevare
de probă) specifică Consolidometrului. Încercarea de Tipul I a fost
repetată de două ori (Tipul I.1 și Tipul I.2). Proba încercării de Tipul I.A
a fost consolidată în prealabil treptat la 12.5 – 25 – 50 – 100 - 150 [kPa].
Din epruveta extrasă (Tipul I.B) au fost confecționate și încercate în
edometru trei probe cu Ø = 4.00 [cm], h = 1.00 [cm] și una cu Ø = 4 [cm],
h = 2 [cm] pentru ambele determinări de Tip I. Premergător demarării
încercărilor conform (*STAS 8942/1, 1989) a fost aplicată o treaptă
înițială de 6.75 [kPa] timp de 30 min. Ulterior probele setului III au fost
încărcate treptat la 12.5 – 25 – 50 – 75 – 100 – 125 – 150 – 175 – 200 –
225 – 250 – 275 – 300 – 325 – 350 – 375 – 400 – 425 [kPa] și descărcate
de la 425 [kPa] la 375 – 325 – 275 – 225 – 175 – 125 – 75 – 25 – 12.5
[kPa], similar probei încercate în Consolidometru (Tipul I.D).
5.4.3.3. Concluzii asupra actualelor metode de determinare a presiunii
de preconsolidare implementate în cadrul cercetării pe probe
reconstituite
Pornind de la faptul că forma curbei de C-T și a celei de C-P la
probele reconstituite este mai aplatizată decât în cazul unei probe naturale
neperturbate s-au putut constata următoarele (Obiectivul 1):
➢ Metoda Casagrande (1936) este procedeul cel mai exact de
determinare a σ`p indiferent de dimensiunile probei și de modalitatea
de aplicare a încărcărilor;
➢ metodologia de determinare a punctului în care curba este maximă
îndicată în (Silion, et al., 1987) este satisfăcătoare în cazul unei probe
reconstituite;
54
➢ prin aplicarea unor trepte de încărcare de intensitate mică, σ`p poate fi

determinată mult mai exact utilizând mai multe metode;
➢ pentru probele încărcate până la presiunea maximă de 500 kPa,
Metoda Tavenas (1979) poate fi adoptată în combinație cu Metoda
Casagrande (1936);
➢ determinarea σ`p depinde foarte mult de forma curbelor C-T și C-P,
iar în unele cazuri de programul de aplicare al încărcărilor.
5.4.4. Analiză comparativă privind alura curbelor de C-T/C-P și a
parametrilor care caracterizează compresibilitatea pământurilor, pe
probe edometrice de diferite dimensiuni
Analiza comparativă privind alura curbelor caracteristice și a parametrilor
de compresibilitate, a fost efectuată pe baza probelor edometrice din Setul
I și Setul II (Cap. 5.4.3.2). Pentru simplificarea și claritatea analizei,
rezultatele obținute pe probele cu aceleași dimensiuni au fost mediate.
➢ pentru probele edometrice cu dimensiunile Ø = 7.00 [cm] și h = 2.00
[cm], recomandate de standardele naționale și internaționale, s-au
obținut valori ale tasărilor specifice și ale indicilor porilor, mai mici
decât în cazul probelor de dimensiuni reduse Ø = 4.00 [cm] și h = 1.00
[cm] respectiv Ø = 4.00 [cm] și h = 2.00 [cm];
➢ în cazul parametrilor de compresibilitate Eoed/M, mv și av
valorile sunt intercalate și apropiate, în cele mai multe cazuri.
5.4.5. Încercarea de Tipul I.C (polizarea bazei după prelevarea
epruvetei)
Premergător efectuării încercării propriu-zise de tip placă cu prelevare de
probă (Tipul I.D), metodologia încercării de Tipul I, prevede polizarea
bazei găurii formate/”forajului” format în proba din cilindrul
Consolidometrului în urma prelevării epruvetei (Tipul I.B) din care au
fost confecționate probele edometrice (Tipul IV), cu dimensiunile de Ø =
4.00 [cm] și h = 1.00 [cm], (Figura 5.69).
Figura 5.69 – Prezentarea bazei înaintea găuririi/”forajului” și după polizare
55
5.4.6. Încercarea de Tipul I.D (încercarea propriu-zisă de tip placă

în foraj, pe o probă perturbată de extragerea epruvetei)
Ulterior demarării încercării de Tipul I.D se pregătește ansamblul de piese
din componența stampei de încărcare format din P8.1, P8.2, P8.9, P8.10,
P8.11 și P8.4, P8.18 la care se conectează jugul sistemului secundar de
încărcare format din P9 și P10. Stampa de încărcare are prevăzută o piatră
poroasă cu Ø = 40 [mm] peste care a fost dispusă o hârtie de filtru (Figura
5.71). După conectarea jugului se demarează încercarea (Figura 5.72).
Figura 5.71 – Pregătirea ansamblului de piese destinat stampei de încărcare
Figura 5.72 – Dispunerea pieselor stampei în probă, conectarea jugului sistemului

secundar de încărcare și punerea pe poziție a microcomparatoarelor

Tipul I și determinarea parametrilor mecanici specifici încercării cu
placa
Programul experimental a vizat efectuarea a două determinări de Tipul I
denumite T I.1 și T I.2. În Figura 5.73 este prezentată curba efort-
deformație obținută în urma primei încercări (T I.1), iar în Figura 5.74 pe
cea obținută în urma celei de a doua încercări (T I.2).
56
Figura 5.73 – Trasarea curbei E-D pentru prima probă a încercării de Tipul I.D – (T I.1)
Figura 5.74 – Trasarea curbei E-D pentru proba a II-a, a încercării de Tipul I.D – (T I.2)
57
5.4.6.2. Determinarea modulului de deformație edometric pe probele

edometrice specifice încercării de Tipul IV
Încercarea de Tipul IV a fost efectuată pe probele edometrice
confecționate din epruveta prelevată în cadrul încercării de Tipul I
respectiv Tipul I.B. Din epruveta extrasă, au fost confecționate trei probe
edometrice cu dimensiunile Ø = 4.00 [cm] și h = 1.00 [cm] și una cu
dimensiunile Ø = 4.00 [cm] și h = 2.00 [cm]. Probele au diametrul egal
cu cel al stampei de încărcare din cadrul încercării de Tipul I, respectiv Ø
= 4.00 [cm].
Adoptarea aceluiași diametru pentru probele edometrice cu cel al
stampei de încărcare, are ca scop determinarea raportului dintre modulul
de deformație liniară (E) obținut prin intermediul încercării de Tipul I
(încercare de tip placă în foraj cu prelevare de probă) și modulul de
deformație edometric (Eoed/M) rezultat din încercarea de Tipul IV
(încercare edometrică clasică de dimensiuni reduse). S-a urmărit ca pe
baza raportul dintre E și Eoed/M să se obțină valoarea supraunitară sau
subunitară a factorul de corecție al modulului de deformație edometric
(M0), (Ecuația 2.17 și Ecuația 2.18 din Cap. 2.4.2).
Coeficientul lui Poisson (ν) a fost obținut pe baza valorii
determinate a coeficientului presiunii laterale (K0), (Ecuația 5.3) rezultate
din medierea relațiilor din literatura de specialitate pentru argile normal
cosnolidate și prin compararea cu valoarea recomandată de Bishop și
Simons de 0.66 (Stanciu, și alții, 2006).
EM M (Ecuația 2.17)
0
2  2 2  0.397 2 (Ecuația 2.18)
M0  1  1  0.477
1 1  0.397
 (Ecuația 5.3)
K  0.6587     0.397
0 1 
5.4.6.3. Analiză comparativă privind raportul dintre E din încercarea

de Tipul I și Eoed/M din încercarea de Tipul IV pentru determinarea
valorilor lui M0
Tabelul centralizator din acest subcapitol este repetat în Cap. 5.4.6.4 și
completat cu datele specifice din următorul capitol.
5.4.6.4. Constatări privind raportul dintre E, Eoed/M și M0 (încercarea
de Tipul I)
Ultima parte al evaluării parametrilor mecanici E și M a urmărit realizarea
unei analize comparative între E determinat pe probe cu deformare
laterală parțial împiedicată de pământul din jur precum este in situ
58
respectiv încercarea de Tipul I (încercare de tip placă în foraj cu prelevare

de probă), M determinat pe probe cu deformare laterală împiedicată
respectiv încercarea edometrică sau încercarea de Tipul IV (încercare
edometrică clasică executată pe probe de dimensiuni reduse Ø = 4.00 [cm]
și h = 1.00 [cm] confecționate din epruveta extrasă din cadrul încercării
de Tipul I) și E determinat pe probe cu deformare laterală liberă respectiv
încercarea monoaxială.
Încercările monoaxiale au fost realizate pe probe confecționate din
probele consolidate la 150 [kPa] denumite T IA.1 și T IA.2 (Cap. 5.4.1 și
Cap. 5.4.3), (Figura 5.79) din care au fost prelevate probele edometrice
pentru determinarea presiunii de preconsolidare prin metodele actuale.
Figura 5.79 – Probele monoaxiale prelevate din T IA.1 și T IA.2 după încercare și uscare
în etuvă
În (Figura 5.80) sunt reprezentate grafic curbele rezistență-

deformație axială specifică pentru proba PC150M01 (nr. 1 din Figura
5.80) prelevată din T IA.1 și pentru proba PC150M05 (nr. 5 din Figura
5.80) prelevată din T IA.2.
Figura 5.80 – Curba rezistență-deformație axială specifică pentru probele monoaxiale

PC150M01 prelevată din T IA.1 și PC150M05 din T IA.2
În Tabelul 5.38 sunt centralizați comparativ modulii de deformație

edometrici (Eoed/M) și modulii de deformație liniară pentru cele trei tipuri
de încercări edometru – Tipul I – monoaxial și factorul de corecție al
modulului de deformație edometric (M0) determinat în baza încercării de
Tipul I și al celei monoaxiale.
59
Tabelul 5.38 – Centralizarea modulilor de deformație edometrici, liniară și al factorului

de corecție (M0)
Parametrii primelor Parametrii ultimelor

Încercare
determinări determinări
P7T01 / P8T01 / P9T01 P7T02 / P8T02 / P9T02
Edometru M1-3 M2-3 Mmed M1-3 M2-3 Mmed
(Tipul IV)
2995. 3977. 3486. 2878. 3842. 3360.4
36 72 54 66 21 4
[kPa] [kPa] [kPa] [kPa] [kPa] [kPa]
Tipul I E T I.1 E T I.2
(deformare
laterală parțial M0 (1-3) M0 (2-3) M0 med M0 (1-3) M0 (2-3) M0 med
împiedicată)
(*STAS 8942/3, 1990)
1663.72 [kPa] / 0.555 0.418 0.477 0.556 0.417 0.477
1602.62 [kPa]
(*SR EN, 1997-2:2007)
1654.03 [kPa] 0.552 0.415 0.474 0.553 0.414 0.474
/1593.29 [kPa]
(*ASTM D 1194, 1994)
1579.48 [kPa] 0.527 0.397 0.453 0.528 0.396 0.453
/1521.48 [kPa]
Monoaxial PC150M01 PC150M05
(deformare
M0 (1-3) M0 (2-3) M0 med M0 (1-3) M0 (2-3) M0 med
laterală liberă)
E0
1200.89 [kPa] / 0.401 0.302 0.344 0.386 0.289 0.331
1110.81 [kPa]
Es
2401.79 [kPa] / 0.802 0.604 0.689 0.772 0.578 0.661
2221.62 [kPa]

➢ valoarea de calcul obținută ca medie între M1-3 și M2-3 respectiv Mmed
calculată în raport cu E (Ecuația 2.17, Cap. 2.4.2 și Cap. 5.4.6.2)
determinat pe baza standardului românesc (*STAS 8942/3, 1990) este
egală cu valoarea lui M0 rezultată din formula coeficientului presiunii
laterale (K0 – Ecuația 5.3) ce are la bază legea generalizată a lui
Hooke, (valoare subunitară 0.477 / 0.474 / 0.453);
➢ raportul dintre E0 (încercare monoaxială) și M0 med este de 0.401 /
0.386, iar între Es și M0 med este de 0.689 / 0.661.
60
5.5 ÎNCERCAREA DE TIPUL II

Prin intermediul încercării de Tipul II (încercare de tip placă fără
perturbare respectiv T II.1 și T II.2) se vizează determinarea modulului
de deformație liniară (E). Scopul acestor încercări are ca finalitate
determinarea valorii factorului de corecție al modulului de deformație
edometric (M0) pe baza raportului dintre E/Eoed. Valoarea lui Eoed este
preluată de la încercarea de Tipul IV (încercare edometrică clasică de
dimensiuni reduse respectiv P7T01, P8T01, P9T01 și P7T02, P8T02,
P9T02) efectuată pe probe confecționate din epruvetele extrase din
probele încercărilor de Tipul I, premergător efectuării încercării propriu-
zise. Totodată se urmărește evidențierea perturbării probelor de Tipul I ca
urmare a extragerii epruvetei comparativ cu cea de Tipul II la care stampa
de încărcare este dispusă în probă de la începutul etapei de consolidare.
În Figura 5.81 este prezentată încercarea de Tipul II.
Figura 5.81 – Prezentarea încercării de Tipul II
61
5.5.1. Încercarea de Tipul II.A (evaluarea curbei de compresiune-tasare)

Încercarea de Tipul II.A are ca scop consolidarea pastei formate de argilă
caolinitică din cilindrul Consolidometrului până la σ`p împusă de 150 kPa,
având incorporată stampa de încărcare în interiorul probei.
S-a avut în vedere evaluarea procesului de consolidare al încercării
de Tipul II.A comparativ cu cel al încercării de Tipul I.A, ca urmare a
prezenței stampei de încărcare. Treptele de încărcare/consolidare au fost
de 12.5 – 25 – 50 – 100 – 150 [kPa]. Acestea au fost menținute până când,
pentru proba cu înălțimea inițială de 195 [mm], diferența dintre citirile
efectuate la intervale de 24 h, a fost mai mică sau egală de 0.10 [mm].
Din obiectivul 5.1 s-au putut constata următoarele:
➢ între probele T IA.1 – T II.A.1 și T I.A.2 – T II.A.2 diferențele dintre
tasări sunt cuprinse între 0.067 – 0.511 [mm] la o înălțime a probelor
înainte de aplicarea primei trepte de încărcare de 195 [mm], ceea ce
însemnă că prezența stampei de încărcare în probă, în etapa de
consolidare, nu are influență asupra procesului de consolidare, dacă
sunt luate măsurile necesare;
5.5.2. Încercarea de Tipul II.B (încercarea propriu-zisă de tip placă
în foraj fără perturbare)
Încercarea de Tipul II.B prevede în primă fază blocarea transmiterii
încărcării de consolidare a sistemului principal (Figura 5.43), conectarea
jugului sistemului secundar cu stampa de încărcare (Figura 5.72) și
demararea efecivă a încercării aplicând încărcări succesive prin
intermediul sistemului secundar de încărcare. Încercarea demarează prin
aplicarea unei încărcări egale cu presiunea de preconsolidare (σ`p = 150
kPa) urmată de trepte succesive de încărcare din 25 în 25 [kPa] și de
descărcare din 50 în 50 [kPa], asemeni încercării de Tipul I.
Proba a fost încărcată treptat de la 150 [kPa] la 175 – 200 – 225 –
250 – 275 – 300 – 325 – 350 – 375 – 400 – 425 [kPa] și descărcată de la
425 [kPa] la 375 – 325 – 275 – 225 – 175 – 125 – 75 – 25 – 12.5 [kPa]
conform (*STAS 8942/3, 1990) respectiv “încărcarea plăcii în trepte
egale: 25 [kPa] pentru pământuri coezive cu Ic ≤ 0.50”.
Tipul II și determinarea parametrilor mecanici specifici încercării cu
placa
Programul experimental a vizat efectuarea a două determinări de Tipul II
denumite T II.1 și T I.1. În Figura 5.88 sunt prezentate curbele efort-
deformație pentru probele T II.2 și T I.2, iar în Figura 5.88 pe cele obținute
pentru probele T II.2 și T I.2.
62
Figura 5.87 – Curba E-D pentru primele probe de Tipul I (T I.1) și Tipul II (T II.1)
Figura 5.88 – Curba E-D pentru probele de Tipul I (T I.2) și Tipul II (T II.2)
63
5.5.2.2. Analiză comparativă privind raportul dintre E din încercarea

de Tipul II și Eoed/M din încercarea de Tipul IV pentru determinarea
valorii lui M0
În Tabelul 5.40 sunt prezentate valorile M0, rezultate pe baza raportului
dintre M1-3, M2-3, Mmed și E pentru încercarea cu placa (Tipul II).
Tabelul 5.40 – Determinarea valorilor lui M0 pe baza încercărilor de Tipul II și Tipul IV
P7T01 / P8T01 / P7T02 / P8T02 /
Parametri
P9T01 P9T02
M1-3 2995.36 2878.66
M2-3 3977.72 3842.21
Mmed 3486.54 3360.44
2  2
M0  1   0.477 0.477 0.477
1
M0 (1-3) pentru E = 3920.41
[kPa] / E = 3869.12 [kPa] 1.308 1.34
(*STAS 8942/3, 1990)
M0 (2-3) pentru E = 3920.41
[kPa] / E = 3869.12 [kPa] 0.985 1.007
(*STAS 8942/3, 1990)
M0 med pentru E = 3920.41
[kPa] / E = 3869.12 [kPa] 1.124 1.151
(*STAS 8942/3, 1990)
M0 (1-3) pentru EPLT = 3897.57
[kPa] / EPLT = 3846.58 [kPa] 1.301 1.336
(*SR EN, 1997-2:2007)
M0 (2-3) pentru EPLT = 3897.57
[kPa] / EPLT = 3846.58 [kPa] 0.979 1.001
(*SR EN, 1997-2:2007)
M0 med pentru EPLT = 3897.57
[kPa] / EPLT = 3846.58 [kPa] 1.117 1.144
(*SR EN, 1997-2:2007)
M0 (1-3) pentru E = 3721.90
[kPa] / E = 3673.22 [kPa] 1.242 1.276
(*ASTM D 1194, 1994)
M0 (2-3) pentru E = 3721.90
[kPa] / E = 3673.22 [kPa] 0.935 0.956
(*ASTM D 1194, 1994)
M0 med pentru E = 3721.90
[kPa] / E = 3673.22 [kPa] 1.067 1.093
(*ASTM D 1194, 1994)
64
5.5.2.3. Constatări privind raportul dintre E, Eoed/M și M0 (încercarea

de Tipul II)
➢ în baza analizei comparative dintre modulul de deformație liniară (E
– determinat în urma celor două încercări de Tipul II, T II.1 și T II.2),
cu cel al moduliilor de deformație edometrici (M1-3, M2-3, Mmed –
stabiliți în urma încercărilor edometrice P7T01, P8T01, P9T01 și
P7T02, P8T02, P9T02, efectuate pe probele confecționate din
epruvetele extrase din cadrul încercării de Tipul I), a rezultat că
factorul de corecție al modulului de deformație edometric (M 0), ar
avea valori supraunitare conform recomandărilor și reglementărilor în
vigoare (*NP 112, 2014; *STAS 3300/2, 1985);
➢ s-a observat că valoarea de calcul obținută ca medie între M 1-3 și M2-3
respectiv Mmed calculată în raport cu E (Ecuația 2.17, Cap. 2.4.2 și
Cap. 5.4.6.2) determinat pe baza standardelor (*STAS 8942/3, 1990;
*SR EN, 1997-2:2007; *ASTM D 1194, 1994) prezintă o valoare a lui
M0 cuprinsă între 1.067÷1.151;
➢ totodată în baza datelor experimentale se poate considera verificată
recomandarea din (*NP 112, 2014; *STAS 3300/2, 1985) conform
căreia pentru “trecerea de la Eoed/M la E (determinat pe teren cu placa),
când nu se dispune de date experimentale pentru pământuri argiloase
cu Ic < 0.5 sau e > 1.10 să se adopte cu o valoare a lui M 0 = 1”.
5.5.2.4. Trasarea curbei de compresiune-tasare (C-T) pentru
încercarea de Tipul I și Tipul II în baza metodei stratului echivalent a
lui Țîtovici comparativ cu cea a probelor edometrice de Tipul IV și
prezentarea comparativă a indicatorilor mecanici M și m v
Metoda propusă și dezvoltată de Țîtovici (1955), prevede echivalarea
tasării semispațiului cu caracteristici similare în tot cuprinsul, cu tasarea
unui strat de grosime finită ce este acționat de o forță uniform distribuită,
în care forța este resimțită cu aceeași intensitate pe toată suprafața
semispațiului (Stanciu & Lungu, 2006).
În cazul de față, metoda stratului echivalent, poate fi privită ca o
extindere a modelului probei edometrice. Aceasta oferind posibilitatea
realizării unei corespondenței biunivoce între curba de compresiune-
tasare obținută prin încercarea edometrică și curba efort-deformație
obținută prin intermediul încercării de Tipul II și Tipul I a
Consolidometrului. Corespondența Edometru-Consolidometru, poate
avea loc datorită păstrării acelorași dimensiuni pentru stampele de
încercare ale ambelor determinări.
65
În baza ipotezei că între tasare și aria suprafeței încărcate există o

proporționalitate, metoda are ca scop stabilirea grosimii stratului
compresibil acționat de suprafața (A) încărcată cu o presiune (p), ce ar
produce tasarea (s) a unui masiv semiinfinit liniar-deformabil, coloana de
pământ rezultată fiind supusă unei stări de tensiune axial simetrice.
Astfel în primă fază are loc determinarea grosimii stratului
echivalent (he) a stratului de pământ acționat, urmată de admiterea
egalităților he = h și s = Δh. În continuare deformațiile specifice ale probei
încercării de Tipul II și Tipul I se pot determina ca pentru o probă
edometrică.
În Figura 5.90 și Figura 5.91 sunt reprezentate grafic tasările
specifice pentru probele încercării de Tipul I și Tipul II calculate în baza
Metodei lui Țîtovici și cele ale probelor edometrice de Tipul IV (probe cu
dimensiunile Ø = 4.00 [cm] și h = 1.00 [cm] confecționate din epruveta
extrasă la încercarea de Tipul I respectiv Tipul I.B.
Figura 5.90 – Trasarea curbelor compresiune-tasare pentru primele probe de Tipul I (T

I.1s) și Tipul II (T II.1s) în baza metodei lui Țîtovici, comparativ cu cea a probelor
edometrice
66
Figura 5.91 – Trasarea curbelor compresiune-tasare pentru probele de Tipul I (T I.2s) și

Tipul II (T II.2s) în baza metodei lui Țîtovici, comparativ cu cea a probelor edometrice

➢ în baza curbelor C-T din Consolidometru (Tipul I și Tipul II) se
constată o tasare mai mică la presiuni mici și o tasare mai mare la
presiuni mari față de probele edometrice. Din comparația probă
edometrică (perturbare datorată drumului de eforturi și deplasare
laterală complet împiedicată) cu Tipul I (încercare de tip placă în foraj
cu prelevare de probă și deplasare laterală parțial împiedicată de
pământul din jur) și Tipul II (încercare de tip placă în foraj fără
perturbare și deplasare laterală parțial împiedicată de pământul din
jur), se constată că pentru presiuni de până la 300 kPa se poate
considera un factor de corecție M0 supraunitar (cazul de față);
➢ în cazul indicatorilor mecanici M și mv se observă că în cazul probei
edometrice din punct de vedere valoric M crește odată cu presiunea
aplicată și mv scade, iar în cazul încercărilor Consolidometrului (Tipul
I, Tipul II) M scade odată cu presiunea aplicată și mv crește.
5.5.2.5. Analiză comparativă privind raportul dintre M stabilit pe baza
Metodei lui Țîtovici pentru încercările de Tipul I, Tipul II și Eoed/M din
încercarea de Tipul IV pentru determinarea valorii lui M0
Principalele rezultatele centralizate din acest subcapitol sunt reluate în
Cap. 5.5.2.6.
67
5.5.2.6. Constatări privind raportul dintre M stabilit pe baza Metodei

lui Țîtovici pentru încercările de Tipul I, Tipul II și Eoed/M din edometru
și valoarea rezultată a lui M0
În baza adaptării/aplicării Metodei lui Țîtovici la cele două tipuri de
încercări (Tipul I și Tipul II) ale Consolidometrului privind admiterea
egalităților he = h și s = Δh și implicit transformarea curbelor efort-
deformație (Figura 5.87 și Figura 5.88) în curbe de compresiune-tasare
(Figura 5.90 și Figura 5.91) au rezultat aceleași constatări obținute făcând
raportul E (in situ)/Mmed (edometru), (Cap. 5.4.6.3 și Cap. 5.5.2.2)
(Obiectivul 8):
➢ M0 < 1:
• din raportul E (stabilit din Tipul I conform standardului
românesc)/Mmed (edometru) a rezultat un M0 = 0.477 pentru ambele
probe T I.1 și T I.2 (Tabelul 5.38);
• din raportul M (stabilit din Tipul I în baza Metodei lui Țîtovici)/Mmed
(edometru) a rezultat un M0 = 0.478/0.499 pentru probele T I.1 (T
I.1s) și T I.2 (T I.2s), (Cap. 5.5.2.5);
➢ M0 > 1:
• din raportul E (stabilit din Tipul II conform standardului
românesc)/Mmed (edometru) a rezultat un M0 = 1.124/1.151 pentru
ambele probe T II.1 și T II.2 (Tabelul 5.40);
• din raportul M (stabilit din Tipul II în baza Metodei lui
Țîtovici)/Mmed (edometru) a rezultat un M0 = 1.161/1.251 pentru
probele T II.1 (T II.1s) și T II.2 (T II.2s), (Cap. 5.5.2.5).
5.6 ÎNCERCAREA DE TIPUL III

Prin intermediul încercării de Tipul III (încercare de tip triaxial fără
perturbare respectiv T III.1) are ca scop determinarea modulilor de
deformație analog celor edometrici prin trasarea curbei de compresiune-
tasare și determinarea modulilor de deformație liniară analog încercării
triaxiale prin trasarea curbei deviator-deformație specifică. Scopul
acestei încercări are ca finalitate determinarea valorii factorului de
corecție al modulului de deformație edometric (M0) pe baza raportului
dintre Manalog/Eoed și E/Eoed. Valoarea lui Eoed este preluată de la încercarea
de Tipul IV (încercare edometrică clasică de dimensiuni reduse respectiv
P7T01, P8T01, P9T01 și P7T02, P8T02, P9T02) efectuată pe probe
confecționate din epruvetele extrase din probele încercărilor de Tipul I,
premergător efectuării încercării propriu-zise. Totodată se urmărește
efectuarea unei analize comparative între proba încercării de Tipul III cu
68
încercarea triaxială de tip CD (simulând aceleași condiții pe care le are

proba/coloana de pămând încercată în cadrul încercării de Tipul III) și
monoaxială clasică. Probele încercării triaxiale și monoaxiale au fost
încercate cu aceeași viteză de deformare. În Figura 5.92 este prezentată
încercarea de Tipul III.
Figura 5.92 – Prezentarea încercării de Tipul III
69
5.6.1. Încercarea de Tipul III.A (evaluarea curbei de compresiune-

tasare)
Încercarea de Tipul III.A are ca scop consolidarea pastei formate de argilă
caolinitică din cilindrul Consolidometrului până la presiunea de
preconsolidare (σ`p) împusă de 150 kPa, având incorporate în interiorul
probei stampa de încărcare și suport.
S-a avut în vedere evaluarea procesului de consolidare al încercării
de Tipul III.A comparativ cu cel al încercării de Tipul I.A și Tipul II.A,
ca urmare a prezenței stampei de încărcare și a celei suport. Treptele de
încărcare/consolidare au fost de 12.5 – 25 – 50 – 100 – 150 [kPa]. Acestea
au fost menținute până când, pentru proba cu înălțimea inițială de 195
[mm], diferența dintre citirile efectuate la intervale de 24 h, a fost mai
mică sau egală de 0.10 [mm].
Din obiectivul 5.2 s-au putut constata următoarele:
➢ între probele T IA.1 – T III.A.1 și T I.A.2 – T III.A.2 diferențele între
tasări sunt cuprinse între 0.069 – 0.802 [mm]. Prin raportarea acestora
cu înălțimea de 195 [mm] a probelor, se poate afirma că prezența celor
două stampe nu are o influență majoră asupra procesului de
consolidare, dacă sunt luate măsurile ce se impun.
5.6.2. Încercarea de Tipul III.B (încercarea propriu-zisă de tip
triaxial fără perturbare)
Încercarea de Tipul III.B asemeni celei de Tipul II.B prevede în primă
fază blocarea transmiterii încărcării de consolidare a sistemului principal,
conectarea jugului sistemului secundar cu stampa de încărcare și
demararea efectivă a încercării aplicând încărcări succesive prin
intermediul sistemului secundar de încărcare.
Încercarea demarează prin aplicarea unei încărcări egale cu
presiunea de preconsolidare (σ`p = 150 kPa) urmată de trepte succesive
de încărcare din 25 în 25 [kPa] și de descărcare din 50 în 50 [kPa],
asemeni încercării de Tipul II și Tipul I. Proba a fost încărcată treptat de
la 150 [kPa] la 175 – 200 – 225 – 250 – 275 – 300 – 325 – 350 – 375 –
400 – 425 [kPa] și descărcată de la 425 [kPa] la 375 – 325 – 275 – 225 –
175 – 125 – 75 – 25 – 12.5 [kPa].
Încercarea de Tipul III.B (încercare de tip triaxial fără perturbare)
este asimilată în cadrul cercetării cu încercarea triaxială clasică de tipul
consolidată-drenată (C-D) la care se impune în prealabil prin programul
experimental sarcina geologică (σv = σ1 = γ · z) și tensiunea orizontală
axial simetrică (σh = σ2 = σ3 = K0 · σv).
Similitudinea are loc prin faptul că proba din cilindrul
Consolidometrului este inițial consolidată la presiunea de preconsolidare
70
(σ`p = 150 kPa), iar ulterior în interiorul/central probei consolidate sunt

aplicate încărcări unei epruvete cu Ø = 40 [mm] și h ≈ 80 [mm] ce are
deplasarea laterală parțial împiedicată de pământului din jur.
5.6.2.1. Trasarea curbei caracteristice pentru încercarea de Tipul III.B
și determinarea parametrilor mecanici specifici
Programul experimental a vizat efectuarea unei determinări de Tipul III.B
pentru care s-a trasat curba de compresiune-tasare (C-T) asemeni
încercării edometrice și curba deviator-deformație specifică asemeni
încercării triaxiale, pe baza cărora au fost determinați ulterior modulii de
deformație analog celor edometrici și cei liniari analog încercării triaxiale.
5.6.2.1.1. Trasarea curbei de compresiune-tasare (C-T) pentru
încercarea de Tipul III.B și determinarea modulilor de deformație
analog celor edometrici
Se urmărește stabilirea curbei de C-T pentru o probă de înălțime dată,
netulburată, cu deformare laterală parțial împiedicată de rezistența
pământului ce înconjoară coloana/proba de pământ considerată. În Figura
5.97 este prezentată curba de C-T obținută în urma încercării de Tipul
III.B (T III.1).
Figura 5.97 – Trasarea curbei de C-T pentru proba încercării de Tipul III.B (T III.1)
71
5.6.2.1.2. Trasarea curbei deviator-deformație specifică pentru

încercarea de Tipul III.B și determinarea modulilor de deformație
liniară analog încercării triaxiale
Deși metodologia încercării de Tipul III a vizat doar trasarea curbei de
compresiune-tasare, s-a încercat și trasarea curbei deviator-deformație
specifică pentru o probă de înălțime dată, netulburată, cu deformare
laterală parțial împiedicată de rezistența pământului ce înconjoară
coloana/proba de pământ considerată.
În Figura 5.98 este trasată curba deviator-deformație și
evidențierea modulilor de deformație liniară analog încercării triaxiale,
iar în Figura 5.99 sunt evidențiați modulii pe baza liniei de tendință.
Figura 5.98 – Trasarea modulilor de deformație liniară pe baza curbei deviator-

deformație specifică pentru Tipul III.Bt (T III.1)
Figura 5.99 – Trasarea modulilor de deformație liniară pe baza liniei de tendință, Tipul
III.Bt (T III.1)
72
5.6.2.2. Determinarea raportului dintre modulii de deformație liniară

analog încercării triaxiale și modulii de deformație analog celor
edometrici pentru încercarea de Tipul III.B
S-a urmărit determinarea raportului dintre valorile rezultate pentru
modulii de defomații liniară stabiliți pe baza curbei deviator-deformație
specifică analog încercării triaxiale, cu cea a modulilor de deformație
obținuți pe baza curbei de C-T analog încercării edometrice. În Tabelul
5.51 sunt prezentate valorile raporturilor.
Tabelul 5.51 – Determinarea raportului dintre M analog edometru și E analog triaxial
pentru Tipul III.B
Modulii de Modulii de deformație Modulii de deformați liniari

deformație liniari analog celor triaxiali analog celor triaxiali
analogi celor (stabiliți pe baza curbei (stabiliți pe baza liniei de
edometrici deviator-deformație tendință a curbei deviator-
(stabiliți pe specifică), [kPa] deformație specifică), [kPa]
baza curbei
compresiune-
tasare) Tipul Ei = E50 = Ef = Ei = E50 = Ef =
III.B, (Cap. 6892.74 3446.37 1508.28 4854.37 2427.18 1923.08
5.6.2.1.1)
[kPa]
M1-3 = 3780.12 1.823 0.912 0.399 1.284 0.642 0.509
M2-3 = 2177.52 3.165 1.583 0.693 2.229 1.115 0.883
Mmed = 2978.82 2.314 1.157 0.506 1.630 0.814 0.646
În Tabelul 5.52 este prezentat raportul dintre modulii de deformații

obținuți pe baza încercării de Tipul III.B și cei obținuți din încercările
edometrice de Tipul IV (Cap. 5.4.6.2).
Tabelul 5.52 – Raportul dintre modulii încercării de Tipul III.B și cei stabiliți prin
încercarea de Tipul IV
Modulii de Probele edometrice Tipul IV Probele edometrice Tipul IV

deformație (P7T01/P8T01/P9T01), (P7T02/P8T02/P9T02),
analogi celor [kPa] [kPa]
edometrici,
Tipul III.B, M1-3 = M2-3 = Mmed = M1-3 = M2-3 = Mmed =
[kPa] 2995.36 3977.72 3486.54 2878.66 3842.21 3360.44
M1-3 =
1.262 0.950 1.084 1.313 0.983 1.124
3780.12
M2-3 =
0.727 0.547 0.625 0.756 0.567 0.648
2177.52
Mmed =
0.994 0.749 0.854 1.034 0.775 0.886
2978.82
73

➢ raportul dintre modulii stabiliți pe baza curbei C-T pentru proba T
III.B cu cei ai probelor edometrice Tipul T IV au evidențiat un raport
supraunitar pentru M1-3 și subunitar pentru M2-3, Mmed;
➢ raportul dintre modulii stabiliți pe baza curbei C-T cu cei stabiliți pe
baza curbei deviator-deformație specifică pentru proba T III.B au
evidențiat un raport de 1.157 între M med și E50.
5.6.3. Încercarea de compresiune triaxială clasică
Încercarea de tipul T IIIA.2 (Cap. 5.6.1) a avut ca scop consolidarea pastei
de argilă caolinitică până la presiunea de preconsolidare (σ’p = 150 kPa)
urmată de prelevarea coloanei de pământ considerate ca fiind proba
încercării de Tipul III.B (Figura 5.100).
Ulterior proba a fost pregătită, măsurată, cântărită (înainte de
încercare, după încercare și după uscare în etuvă), montată în celula
aparatului triaxial, încercată la compresiune triaxială de tip consolidată-
drenată, uscată și înregistrată (Figura 5.103).
Figura 5.100 – Oprirea încărcării sistemului principal și introducerea prelevatorului
Figura 5.103 – Montarea, încercarea probei/coloanei și evidențierea planului de rupere
74
Proba prelevată și încercată a parcurs următoarele etape specifice

încercării de compresiune triaxială de tip consolidată-drenată (CD),
pentru a corespunde specificațiilor încercării de Tipul III respectiv in situ:
determinarea valorii coeficientului presiunii laterale (K0), (Cap. 5.4.6.1 –
K0 = 0.659), determinarea valorilor pentru σ1 și σ2 = σ3 pe baza lui K0,
verificarea saturării probei prin creșterea presiunii din celulă, pregătirea
probei pentru consolidare prin introducerea în celulă a unei presiuni σ2 =
σ3 = 100 [kPa] și a unei presiuni σ1 = 50 [kPa], (Figura 5.105),
consolidarea probei în condiții de presiune anizotropă, forfecarea probei
(Figura 5.105) în condiții consolidată-drenată (CD) la o viteză de 0.0025
[mm/min] cu citiri la intervale de 15 min ale deplasării, presiunii apei din
pori, forței și variației de volum.
Figura 5.105 – Etapa de consolidare și forfecare a încercării de compresiune triaxială
În Figura 5.106 este prezentată curba deviator-deformație

specifică pentru proba triaxială T3001 cu indicarea modulilor de
deformație liniari, în Tabelul 5.53 este prezentat raportul dintre modulii
de deformație liniari determinați pentru proba T3001 și cei rezultați din
proba T III.B (Cap. 5.6.2.1.1), iar în Tabelul 5.54 este redat raportul dintre
modulii de deformație liniară (Ef, E50, Ei) în raport cu modulii de
deformație edometrici ai încercării de Tipul IV (Cap. 5.4.6.2).
Figura 5.106 – Curba deviator-deformație specifică a probei triaxiale T3001
75
Tabelul 5.53 – Determinarea raportului dintre E determinat pentru proba încercată în

triaxialul clasic (T3001) și M analog celor edometrici rezultați din Tipul III.B (T III.1)
Modulii de deformație liniari pentru proba triaxială

Modulii de deformație
T3001, [kPa]
analog celor edometrici
rezultați din Tipul III.B (T Ei = E50 = Ef =
III.1), [kPa]
2926.41 [kPa] 1463.20 [kPa] 1157.77 [kPa]
M1-3 = 3780.12 0.774 0.387 0.306

M2-3 = 2177.52 1.343 0.672 0.532
Mmed = 2978.82 0.982 0.491 0.389
Tabelul 5.54 – Determinarea raportului dintre E triaxial (proba T3001) și M/Eoed Tipul IV

deformație (P7T01/P8T01/P9T01), [kPa] (P7T02/P8T02/P9T02), [kPa]
liniari
determinați
pentru proba M1-3 = M2-3 = Mmed = M1-3 = M2-3 = Mmed =
triaxială
(T3001), 2995.36 3977.72 3486.54 2878.66 3842.21 3360.44
[kPa]
Ei = 2926.41 0.977 0.736 0.839 1.016 0.762 0.871

E50 = 1463.20 0.488 0.368 0.419 0.508 0.380 0.435
Ef = 1157.77 0.386 0.291 0.332 0.402 0.301 0.344

➢ raportul dintre E stabilit pentru proba triaxială clasică și M din T III.B,
au evidențiat un raport subunitar între Ei/M1-3 de 0.774, E50/Mmed de
0.491, Ef/M2-3 de 0.532;
➢ raportul dintre E stabilit pentru proba triaxială clasică și M din Tipul
T IV, au reliefat un raport de 0.97/1.016 între M 1-3/Ei și un raport de
0.419/0.435 între Mmed și E50.
5.6.4. Încercarea de compresiune monoaxială clasică
După prelevarea coloanei centrale de pământ (proba T3001) din proba
încercării T IIIA.2 a Consolidometrului (Cap. 5.6.1), din restul probei
rămase s-au putut preleva mai multe probe marginale pentru încercări
monoaxiale suplimentare.
În Figura 5.107 este prezentată proba încerării T IIIA.2 după
extragerea probei centrale T3001 și evidențierea probelor marginale
prelevate. În Figura 5.109 este evidențiată proba după încercarea de
compresiune monoaxială clasică (cedare casantă).
76
Figura 5.107 – Prezentarea probelor marginale prelevate din T IIIA.2
Figura 5.109 – Proba monoaxială TM001 după încercare
Proba TM001 a fost încercată la compresiune monoaxială

(deformare laterală liberă) la o viteză de 0.0025 [mm/min] cu citiri la
intervale de 5 min ale deplasării și forței. Au fost luate măsuri speciale
pentru a preveni pierderea umidității probei TM001 pe parcursul
îndelungat al încercării (Figura 5.109). În Figura 5.110 este reprezentată
grafic curba rezistență-deformație axială specifică pentru proba TM001.
Figura 5.110 – Curba rezistență-deformație axială specifică pentru proba TM001
În Tabelul 5.56 este prezentat raportul dintre modulii de

deformație liniari determinați pentru proba monoaxială (TM001) și cei
rezultați din T III.B (Cap. 5.6.2.2), iar în Tabelul 5.57 este redat raportul
dintre modulii de deformație liniară (E0, Es) în raport cu modulii de
deformație edometrici ai încercării de Tipul IV (Cap. 5.4.6.4).
77
Tabelul 5.56 – Determinarea raportului dintre E determinat pentru proba încercată în

monoaxialul clasic (TM001) și M analog celor edometrici rezultați din Tipul III.B (T III.1)
Modulii de deformație analog Modulii de deformație liniari pentru proba
celor edometrici rezultați din monoaxială TM001
Tipul III.B (T III.1), [kPa] E0 = 1325.81 [kPa] Es = 2651.61 [kPa]
M1-3 = 3780.12 0.351 0.701
M2-3 = 2177.52 0.609 1.218
Mmed = 2978.82 0.445 0.890
Tabelul 5.57 – Determinarea rap. dintre E monoaxial (proba TM001) și M/Eoed Tipul IV
deformație (P7T01/P8T01/P9T01), [kPa] (P7T02/P8T02/P9T02), [kPa]
liniari
determinați
pentru proba M1-3 = M2-3 = Mmed = M1-3 = M2-3 = Mmed =
monoaxială 2995.36 3977.72 3486.54 2878.66 3842.21 3360.44
(TM001),
[kPa]
E0 = 1325.81 0.442 0.333 0.380 0.460 0.345 0.394
Es = 2651.61 0.885 0.667 0.760 0.921 0.690 0.789

➢ raportul dintre E stabilit pentru proba monoaxială clasică și M din
T III.B, au evidențiat un raport de 0.445 între E 0/Mmed și un raport de
0.890 între Es/Mmed;
➢ raportul dintre E stabilit pentru probele monoaxiale clasice și M din
Tipul T IV, au reliefat un raport de 0.760/0.789 între Es/Mmed și un
raport de 0.442/0.460 între E0/M1-3.
5.6.5. Analiză comparativă între M/E determinați pe baza încercării
de Tipul III.B și E determinat pe baza încercării triaxiale respectiv
monoaxiale clasice
În cadrul acestui capitol sunt centralizate valorile parametrilor mecanici
M1-3, M2-3, Mmed și Ei, E50, Ef obținute din analizele efectuate pentru
încercarea de Tipul III.B (proba T III.1), valorile parametrilor E i, E50, Ef
pentru încercarea triaxială clasică (proba T3001) și valorile parametrilor
E0, Es pentru încercarea monoaxială clasică (proba TM001).
5.7 CONCLUZII CU PRIVIRE LA REZULTATELE

PROGRAMULUI DE CERCETARE
În acest subcapitol sunt centralizate obiectivele și concluziile rezultate din
cadrul studiilor efectuate în prezentul program de cercetare (Figura 5.1,
Figura 5.2, Figura 5.3, Figura 5.4, Figura 5.5 și Figura 5.6).
78
6.1 INTRODUCERE
Se remarcă faptul că Ingineria Geotehnică a parcurs un drum lung spre
maturizare devenind o ramură deosebit de importantă a ingineriei civile,
ce va trebui să continue datorită problemelor încă nerezolvate pe deplin,
datorită modului complex de comportare a pământului. Totodată un ajutor
deosebit de important al ingineriei în general și în special al celei
geotehnice, a avut loc de la începutul anilor 1950 când și-a făcut apariția
calculul asistat de calculator. De atunci și până în prezent, prin
intermediul avantajelor oferite de programele de calcul cu element finit
(și nu numai) și al metodelor de calcul implementate, au fost realizate
diferite analize menite să creeze o imagine de anasamblu a condițiilor din
situ, contribuind asfel asupra deciziilor privind calculul de proiectare a
lucrărilor geotehnice. Acest lucru poate avea totodată un impact negativ
deoarece datele de intrare în astfel de programe trebuie să fie fără echivoc
în concordanță cu cele din masivul de pământ (Bolton, 2000). Un astfel
de program de calcul geotehnic utilizat în cadrul prezentei cercetări este
Plaxis.
6.2 ANALIZA COMPUTERIZATĂ A ÎNCERCĂRILOR EFECTUATE
PRIN INTERMEDIUL CONSOLIDOMETRULUI
Analiza computerizată a celor patru tipuri de încercări caracteristice
Consolidometrului a fost realizată prin intermediul programului de calcul
geotehnic Plaxis 2D – v9.0.
6.2.1. Implementarea setărilor generale și convenția de semne în
Plaxis 2D
Modelul implementat în cadrul analizelor din prezenta cercetare este cel
al simetriei axiale deoarece acesta este utilizat pentru structuri circulare
cu secțiune transversală radială uniformă la care schema de încărcare se
află în jurul axei centrale, unde se presupune că deformația și starea de
eforturi este identică pe orice direcție radială. Pentru probleme specifice
simetriei axiale coordonata x reprezintă raza, iar coordonata y corespunde
liniei axiale de simetrie (Plaxis, 2008b). În cazul unei analize de tipul
simetriei axiale, x reprezintă coordonata radială (pozitiv spre dreapta), y
reprezintă coordonata axială (pozitiv în sus), iar z reprezintă direcția
tangențială (pozitiv înspre utilizator), (Plaxis, 2008b).
79
6.2.2. Prezentarea modelelor de calcul utilizate în analiza

computerizată efectuată prin intermediul programul de calcul
geotehnic Plaxis 2D – v9.0
În cazul unei analize comparative detaliate ce are la bază aplicarea mai
multor modele de calcul, Plaxis recomandă utilizatorului să folosească
Modelul Mohr-Coulomb în combinație cu Modelul Hardening Soil, iar în
final acestea să fie completate cu Modelul Soft Soil Creep (Plaxis, 2008c).
6.2.2.1 Modelul Mohr-Coulomb în Plaxis 2D – v9.0
Analizele efectuate prin Metoda Mohr-Coulomb se bazează pe faptul că
ruperea/alunecarea în pământ se produce atunci când forța de forfecare
aplicată este egală cu rezistența la forfecare a pământului. Prin urmare,
dacă forța de forfecare dintr-un punct, din orice plan, devine egală cu
rezistența la forfecare, atunci în acel punct va avea loc ruperea/alunecarea
(Kahlström, 2013).
6.2.2.2 Modelul Hardening Soil în Plaxis 2D – v9.0
Modelul Hardening Soil este utilizat pentru analiza comportamentul
neliniar al pământului (Saidel, et al., 2012; Rahelison, 2002) luând în
considerare modificarea modulului de rigiditate datorat schimbării stării
de tensiune, ce are loc ca urmare a compresiunii și/sau forfecării (Plaxis,
2008c).
6.2.2.3 Modelul Soft Soil Creep în Plaxis 2D – v9.0
Modelul Soft Soil Creep este destinat analizei pământurilor compresibile
normal consolidate de tipul argilelor, prafurilor argiloase și turbei.
Caracteristicile dominante ale acestora fiind compresibilitatea foarte mare
și dependența domeniului liniar de rigiditatea pământului (Plaxis, 2008c).
Acest model admite un raport logaritmic între deformația volumică și
tensiunea efectivă principală, putând astfel surprinde comportarea la
compresiune a pământurilor foarte compresibile (Khanal, 2013).
6.2.3. Prezentarea generală a modelării încercărilor specifice
Consolidometrului în programul de calcul geotehnic Plaxis 2D – v9.0
Parametrii modelelor de calcul au fost stabiliți pe baza referințelor
studiate în cadrul Cap. 4.2.2, iar principiile de modelare au fost stabilite
pe baza informațiilor culese din (Plaxis, 2008d; Plaxis, 2012; Tepondjou,
2015; Frantisek, 2004; Brink, 2012; Olsson, 2010; Asad, 2016) pentru
încercarea edometrică și adaptate ulterior pentru tipurile de încercări
specifice Consolidometrului. În cadrul acestui subcapitol au fost
80
prezentate informații cu privire la datele de intrare, informații cu privire

la condițiile inițiale și informații cu privire la datele de calcul.
6.2.4. Prezentarea rezultatelor calculului modelarii numerice al
incercărilor
Modelarea a avut ca scop crearea unei imagini de ansamblu asupra
modului de comportare al pământului în cadrul încercărilor specifice
Consolidometrului. Pentru atingerea acestui scop s-a vizat aplicarea
modelelor prezentate mai sus pentru analiza încercării de Tipul IV, care
este o încercare edometrică clasică de dimensiuni reduse (Tipul IV – Ø =
4.00 cm și h = 2.00 cm). Ulterior, pe baza încercărilor rezultate și al
menținerii calibrării parametrilor caracteristici în cadrul anumitor limite
s-a urmărit stabilirea unei metode de calcul aplicabile celorlalte trei tipuri
de încercări ale Consolidometrului (Tipul I, Tipul II și Tipul III).
6.2.4.1 Modelarea încercării de Tipul IV (încercare edometrică
clasică de dimensiuni reduse)
În Figura 6.3 este prezentat modelul geometric (proba încercării de Tipul
IV) creat în programul Plaxis pe baza simetriei axiale, în Figura 6.4 și
Figura 6.5 sunt prezentate hărțile de culoare la presiunea maximă aplicată
de 425 [kPa].
Figura 6.3 – Modelul geometric (proba) încercării de Tipul IV
Figura 6.4 – Harta de culoare a deplasării pe verticală la presiunea aplicată de 425

[kPa], Tipul IV
81
Figura 6.5 – Harta de culoare a presiunii neutrale la presiunea de 425 [kPa], Tipul IV
În Figura 6.7 este prezentată curba de compresiune-tasare rezultată

din încercările P7T01, P8T01, P9T01 (curbă medie) și P7T02, P8T02,
P9T02 (curbă medie) comparativ cu cele rezultate pe baza metodelor
prezentate (Mohr-Coulomb, Hardening Soil, Soft Soil Creep).
Figura 6.7 – Curba de compresiune-tasare stabilită în laborator comparativ cu cea

rezultată din modelarea numerică pentru încercarea de Tipul IV (încercare edometrică de
dimensiuni reduse Ø = 4.00 cm și h = 1.00 cm)
Se observă din Figura 6.7 că în cazul încercării de Tipul IV metoda

Soft Soil Creep oferă cele mai bune rezultate pentru ramura de încărcare.
6.2.4.2 Modelarea încercării de Tipul I (încercare de tip placă în foraj
cu prelevare de probă)
În Figura 6.8 sunt comasate: modelul geometric (proba încercării de Tipul
I) creat în programul Plaxis pe baza simetriei axiale, tensiunea efectivă
82
după consolidare la presiunea de preconsolidare de 150 [kPa] respectiv de

dinainte de extragerea epruvetei și proba după prelevarea epruvetei.
Cu scopul de a crea o imagine a stării de tensiune din probă (Figura
6.10), au fost extrase din programul Plaxis poze cu harți de culoare la
presiunea maximă aplicată de 425 [kPa] pentru: deplasarea pe verticală ,
tensiunile verticale (σz - determinate de acțiunea p), tensiunilor orizontale
(σx – determinate de împingerile orizontale), tensiunilor tangențiale (τxz -
refularea laterală a pământului) și a presiunii neutrale.
Figura 6.8 – Prezentarea modelului geometric (proba), tensiunea efectivă după

consolidare la presiunea de preconsolidare de 150 [kPa] și proba după prelevarea
epruvetei, Tipul I (încercare de tip placă în foraj cu prelevare de probă)
Figura 6.10 – Harta de culoare a tensiunilor verticale (σz=sig`-yy), tensiunilor orizontale

(σx=sig`-xx), tensiunilor tangențiale (τxz=sig`-xy) și a presiunii neutrale la presiunea
aplicată de 425 [kPa], Tipul I
În Figura 6.11 este prezentată curba efort-deformație rezultată din

încercările T I.1 și T I.2 comparativ cu cea rezultată pe baza metodei alese
(Soft Soil Creep).
83
Figura 6.11 – Curba de efort-deformație stabilită în laborator comparativ cu cea rezultată

din modelarea numerică pentru încercarea de Tipul I (încercare de tip placă în foraj cu
prelevare de probă)
6.2.4.3 Modelarea încercării de Tipul II (încercare de tip placă fără

perturbare)
În Figura 6.12 sunt comasate: modelul geometric (proba încercării de
Tipul II) creat în programul Plaxis pe baza simetriei axiale, tensiunea
efectivă după consolidare la presiunea de preconsolidare de 150 [kPa] și
proba înainte de demararea încercării.

consolidare la presiunea de preconsolidare de 150 [kPa] și proba înainte de demararea
încercării,, Tipul II (încercare de tip placă fără perturbare)
84

presiunea maximă aplicată de 425 [kPa] pentru: deplasarea pe verticală ,
tensiunile verticale (σz - determinate de acțiunea p), tensiunilor orizontale
(σx – determinate de împingerile orizontale), tensiunilor tangențiale (τxz -
refularea laterală a pământului) și a presiunii neutrale.

aplicată de 425 [kPa], Tipul II

încercările T II.1 și T II.2 comparativ cu cea rezultată pe baza metodei
alese (Soft Soil Creep).

din modelarea numerică pentru încercarea de Tipul II (încercare de tip placă fără
perturbare)
85
6.2.4.4 Modelarea încercării de Tipul III (încercare de tip triaxial

fără perturbare)
În Figura 6.16 sunt comasate: modelul geometric (proba încercării de
Tipul III) creat în programul Plaxis pe baza simetriei axiale, tensiunea
efectivă după consolidare la presiunea de preconsolidare de 150 [kPa] și
proba înainte de demararea încercării.

consolidare la presiunea de preconsolidare de 150 [kPa] și proba înainte de demararea
încercării,, Tipul II (încercare de tip placă fără perturbare)

presiunea maximă aplicată de 425 [kPa] asemeni modelării încercării de
Tipul I și Tipul II.

aplicată de 425 [kPa], Tipul III
86

încercarea T III.1 comparativ cu cea rezultată pe baza metodei alese (Soft
Soil Creep).

din modelarea numerică pentru încercarea de Tipul III (încercare de tip triaxial fără
perturbare)
6.3 CONCLUZIILE MODELĂRII NUMERICE CU PROGRAMUL

DE CALCUL GEOTEHNIC PLAXIS 2D
Din cadrul analizei numerice a încercării de Tipul IV (încercare
edometrică clasică de dimensiuni reduse) prin modelul Mohr-Coulomb,
Hardening Soil și Soft Soil Creep a rezultat că modelul Soft Soil Creep
simulează cel mai aproape (fidel) de situația reală consolidarea probelor
de pământ (ramura de încărcare, pământ argilos normal consolidat).
Modelul Hardening Soil utilizat pentru analiza comportamentului neliniar
al pământului, a supraestimat după un anumit prag comportamentul
pământului. Modelul Mohr-Coulomb a supraestimat comportamentul
pământului pe parcursul încercării, însă a indicat cel mai bine tasarea
rezultată din încărcarea maximă aplicată.
Din hărțile de culoare a rezultat că în cazul probelor încercărilor
de Tipul I și Tipul II cu dimensiunile generale după consolidare de Ø =
165 [mm] și h ≈ 158 [mm], la care înălțimea coloanei de pământ încărcate
este hînc ≈ 98 [mm] izobarele tensiunilor vertical, orizontale și tangențiale
la presiunea maximă de 425 [kPa] sunt închise în interiorul probei din
cilindrul Consolidometrului. În cazul încercării de Tipul III cu aceleași
dimensiuni după consolidare, dar cu înălțimea coloanei de pământ
87
încărcate hînc ≈ 80 [mm], a rezultat că izobarele tensiunilor vertical

depășesc înălțimea coloanei, iar la cele orizontale și tangențiale sunt
închise în interiorul probei din cilindrul Consolidometrului, la presiunea
maximă de 425 [kPa].
88
Concluzii. Contribuții personale. Valorificarea Rezultatelor. Dezvoltări Ulterioare
7.1 CONCLUZII GENERALE

Cercetarea din cadrul prezentei teze de doctorat se axează asupra
importanței și exigenței cu care trebuie determinați indicatorii de
compresibilitate ai pământurilor, prin încercări de laborator.
Aparatura de concepție originală, propusă, a fost denumită generic
Consolidometru, integrând patru tipuri de încercări specifice acestuia.
Studiul efectuat s-a axat pe utilizarea unei paste de argilă caolinitică ce a
fost preparată prin mojarare, uscare și amestecare cu apă distilată până a
devenit o pastă omogenă cu o umiditate corespunzătoare limitei
superioare de plasticitate.
Primul obiectiv a scos în evidență faptul că pentru probe
recostituite Metoda Casagrande (1936) este procedeul cel mai exact de
determinare al presiunii de preconsolidare indiferent de dimensiunile
probei și de programul de încărcare.
Al doilea obiectiv a scos în evidență faptul că probele Ø = 70 mm
și h = 20 mm au valori mai mici ale tasărilor specifice și ale indicilor
porilor decât probele de dimensiuni mai mici, iar valorile parametrilor
Eoed/M, mv, av au rezultat intercalate și apropiate.
Al treilea obiectiv a scos în evidență faptul că valorile tasării
specifice pentru probele din pastă de argilă caolinitică consolidate în
edometru și în cilindrul Consolidometrului, prezintă valori apropiate.
Al patrulea obiectiv a scos în evidență faptul că raportul dintre E
din încercarea de Tipul I (încercare de tip placă cu prelevare de probă) și
Eoed/M din încercarea de Tipul IV (încercare edometrică clasică de
dimensiuni reduse) ar indica o valoare a factorului de corecție al
modulului de deformație edometric M0 subunitar în confomitate cu
ecuația de determinare a presiunii laterale K0 ce are la bază legea
generalizată a lui Hooke.
Al cincilea obiectiv a scos în evidență faptul că etapa de
consolidare a încercării de Tipul II nu este influențată de prezența stampei
de încărcare comparativ cu cea de Tipul I, iar încercarea de Tipul III nu
este influențată seminificativ de prezența stampelor încărcare/suport prin
raportare la înălțimea probelor.
Al șaselea obiectiv a scos în evidență faptul că raportul dintre E
din încercarea de Tipul II (încercare de tip placă fără perturbare) și
încercarea de Tipul IV (încercare edometrică clasică de dimensiuni
reduse) ar indica o valoare al factorului de corecție al modulului de
89
deformație edometric M0 supraunitar în confomitate cu recomandările și

reglementările în vigoare (*NP 112, 2014; *STAS 3300/2, 1985) pentru
tipul de pământ utilizat.
Al șaptelea obiectiv a scos în evidență faptul că prin suprapunerea
curbei de compresiune-tasare a încercării de Tipul IV cu cea a încercărilor
de Tipul I și Tipul II (curbe efort-deformație transformate în curbe
compresiune-tasare în baza metodei stratului echivalent a lui Țîtovici),
factorul de corecție al modulului de deformație edometric M 0 ar avea
valori supraunitare până la presiunea de 300 kPa (cazul de față). Totodată
s-a obsevat că în cazul probelor edometrice Eoed/M are loc creșterea
valorilor odată cu creșterea încărcării, îar în cazul probelor Tipului I și
Tipului II, M scade odată cu creșterea încărcărilor.
Al optălea obiectiv a vizat centralizarea rezultatelor obținute din
obiectivul patru, șase și șapte.
Al nouălea obiectiv a scos în evidență faptul că raportul dintre
modulii de deformație (analog celor edometrici) stabiliți pentru încercarea
de Tipul III cu Eoed/M ai încercării de Tipul IV prezintă atât valor
subunitare cât și supraunitare.
Al zecelea obiectiv a scos în evidență faptul că raportul dintre
modulii de deformație (analog celor edometrici) stabiliți pentru încercarea
de Tipul III cu Ei, E50, Ef ai încercării triaxiale clasice (T3001) prezintă
valori subunitare cu o excepție. De asemenea se observă raportul
subunitar dintre Ei, E50, Ef stabiliți pe baza probei triaxiale clasice (T3001)
și Eoed/M ai încercării de Tipul IV, cu o singură excepție.
Al unsprezecelea obiectiv a scos în evidență raportul subunitar
dintre E0, Es ai încercării monoaxiale clasice (TM001) și modulii de
deformație (analog celor edometrici) stabiliți pentru încercarea de Tipul
III. De asemenea se observă raportul subunitar dintre E 0, Es ai încercării
monoaxiale clasice (TM001) și Eoed/M ai încercării de Tipul IV.
Din modelarea numerică a rezultat că modelul Soft Soil Creep
simulează cel mai fidel modul de comportare al pământului în cazul
modelării unei probe edometrice, comporativ cu modelul Hardening Soil
ce a supraestimat după un anumit prag comportamentul pământului și
modelul Mohr-Coulomb ce a supraestimat comportamentul pământului
pe parcursul încercării, dar a indicat cel mai bine tasarea rezultată din
încărcarea maximă aplicată.
Modelarea încercărilor de Tipul I, Tipul II și Tipul III, specifice
Consolidometrului, realizată prin intermediul modelului Soft Soil Creep
a scos în evidență că izobarele tensiunilor vertical, orizontale și
tangențiale la presiunea maximă de 425 [kPa] sunt închise în interiorul
probei din cilindrul Consolidometrului.
90
7.2 CONTRIBUȚII PERSONALE

Programul de cercetare din cadrul prezentei teze de doctorat a impus o
serie de studii teoretice, experimentale/practice și numerice, ce au scos în
evidență o serie de contribuții personale precum:
• studiul bibliographic și sinteza privind modul de formare al
pământurilor și al comportării specifice în cazul solicitării la
compresiune axial simetrică;
• studiul și sinteza încercărilor de laborator și in situ actuale, pentru
evaluarea parametrilor care definesc compresibilitatea pământurilor;
• studiul parametrilor specifici încercărilor de laborator și in situ
utilizate pentru determinarea parametrilor care definesc
compresibilitatea pământurilor, completată de o analiză critică și
comparativă al avantajelor și dezavantajelor încercărilor actuale;
• argumentarea necesității conceperii unui nou echipament pentru
studiul compresibilității pământurilor în laborator, susținută și de
influența pașilor drumului de eforturi prezentată în mai multe secțiuni
ale tezei de doctorat;
• reabilitarea dispozitivului complex de concepție originală pentru
studiul compresibilității pământurilor, denumit generic
Consolidometru, urmată de reconfigurarea și refacerea unor piese
cheie care să contribuie la ușurința utilizării, reducerea timpului de
montare și la eficientizarea încercărilor;
• prezentarea detaliată a pieselor Consolidometrului, al încercărilor
specifice acestuia, și al similitudinii încercărilor cu cele deja
consacrate (încercarea edometrică, triaxială și cu placa);
• studiu bibliografic și sinteză privind argila caolinitică, urmată de
analize de laborator pentru determinarea caracteristicilor fizice,
menite să indice parametrii specifici acestui tip de pământ;
• prezentarea detaliată a metodologiei de montare a pieselor, a lucrului
cu aparatul, al tehnicii pregătirii probelor în cazul lucrului cu probe
reconstituite și al calculului parametrilor care definesc
compresibilitatea pământului pe baza rezultatelor obținute din
încercările Consolidometrului, axate pe metodologiile de calcul
specifice încercării edometrice, triaxiale, cu placa și al metodei
stratului echivalent al lui Țîtovici;
• studiul comparativ Consolidometru – edometru – triaxial – monoaxial,
respectiv deplasare laterală parțial împiedicată de pământul din jur –
complet împiedicată de inelul celulei edometrice – presiunea laterală
impusă pe baza coeficientului presiunii laterale (K0) – liberă, privind
determinarea valorii supraunitare sau subunitare al factorului de
91
corecție al modulului de deformație edometric, dar și al comparației

indicilor care definesc compresibilitatea pământurilor în cazul
Consolidometru-edometru;
• analiză comparativă Consolidometru-edometru privind alura și
parametrii curbelor de compresiune-consolidare și compresiune-
tasare, în cazul consolidării pastei la diferite trepte de încărcare;
• indicarea a unsprezece metode/procedee grafo-analitice din literatura
de specialitate pentru determinarea presiunii de preconsolidare și
confirmarea validității metodei Casagrande (1936) utilizând un
procedeu deja existent în literatura de specialitate pentru identificarea
punctului în care raza de curbură este minimă/curba este maximă;
• analiză comparativă pe probe edometrice de diferite dimensiuni (trei
tipuri) privind alura curbelor de compresiune-tasare și compresiune-
porozitate, dar și a parametrilor care caracterizează compresibilitatea
pământurilor;
• analiză numerică comparativă a trei modele de calcul (Mohr-
Coulomb, Hardening Soil, Soft Soil Creep) utilizând un program de
calcul geotehnic, pentru determinarea modelului care simulează cel
mai bine comportarea unei probe edometrice de dimensiuni reduse
supuse la compresiune axial simetrică;
• studiul comportării probelor de pământ încercate în Consolidometru,
pe baza modelării numerice, utilizând modelul de calcul Soft Soil
Creep pentru a pune în evidență starea și distribuția tensiunilor în
probele din cilindrul Consolidometrului;
• întocmirea documentației specifice elaborării unui brevet de invenție,
urmată de depunerea unei cereri spre aprobare cu privire la
dispozitivul complex destinat studiului compresibilității pământurilor
(Consolidometrului), cerere ce va avea rolul de a revendica atât
dispozitivul în sine, cât și forma probelor specifice tipurilor de
încercări.
7.3 VALORIFICAREA REZULTATELOR
Pe parcursul derulării programului de cercetare doctorală, ce a cuprins
studii teoretice, experimentale/practice și numerice, s-a vizat efectuarea
încercărilor cât mai atent și mai calitativ, dată fiind importanța aportului
pe care l-ar putea aduce domeniului de activitate, determinarea valorii
subunitare sau supraunitare al factorului de corecție al modulului de
deformație edometric. Cu toate acestea au fost publicate o serie de lucrări
științifice, după cum urmează:
✓ Ilaș A., Popa C., Nicuță A. (2017). Stress and strain analysis in
continuum mechanics with applicability in soil mechanics. The
92
Bulletin of the Polytechnic Institute of Jassy, Construction.

Architecture, Vol. 63 (67), no. 3 – în curs de publicare.
✓ Ilaș A., Nicuță A. (2017). Evaluation of the specific procedures for
the determination of deformability characteristics of the soils in
laboratory. The Bulletin of the Polytechnic Institute of Jassy,
Construction. Architecture, Vol. 63 (67), no. 2, pp. 69-80.
✓ Ilaș A., Stanciu A., Nicuță A. (2016). Tehnici de încercare a
compresibilității pământurilor într-un Consolidometru de concepție
originală. Revista Română de Geotehnică și Fundații – în curs de
publicare.
✓ Nicuță A., Ilaș A., Aniculăesi M., Bejan F. (2016). Studii și cercetări
penetrometrice dinamice pe șesul Râului Bahlui. A XIII-a Conferință
Națională de Geotehnică și Fundații, 07-10 septembrie 2016, Cluj-
Napoca, România, 121-130.
✓ Ilaș A. (2015). O altă perspectivă în analiza compresibilității
pământurilor. Al VIII-lea Simpozion Național “Creații Universitare
2015”, 5 iunie 2015, Iași, România, 103-112, ISSN 2247-4161, ISSN-
L 2247-4161.
✓ Nicuță A., Ilaș A., Găină A. A., Nicuță A. M. (2014). The effect of
vibrated stone columns used for improvement of difficult foundation
soils. Proceedings of the XVth Danube-European Conference on
Geotechnical Engineering, 9-11 september 2014, Vienna, Austria,
259-264 pp., Vol. 1, BN: 978-3-902593-01-6.
✓ Nicuță A., Ilaș A., Bărbuță M., Lepădatu D., Găină A. A. (2014).
Evaluation of the improvement for a difficult foundation soil using
vibrated ballast columns. Proceedings of the 14th GeoConference on
Science and Technologies in Geology, Exploration and Mining,
Albena, Bulgaria, 341-348 pp., Vol. II, 19-25 iunie 2014, ISBN: 978-
619-7105-08-7.
✓ Lepădatu D., Bărbuță M., Judele L., Mitroi R., Ilaș A. (2014).
Mechanical characteristics prediction on polymer concrete with silica
fume using artificial neural network. Proceedings of the 14 th
GeoConference on Science and Technologies in Geology, Green
Buildings Technologies and Materials, Albena, Bulgaria, 235-242 pp.,
Vol. II, 19-25 iunie 2014, ISBN: 978-619-7105-21-6.
7.4 POSIBILITĂȚI ULTERIOARE DE CERCETARE
Dispozitivul complex (Consolidometru) ce stă la baza prezentei teze de
doctorat, împreună cu studiul documentar/teoretic, experimental/practic
și numeric, pe tema compresibilității pământurilor, pot să constituie
punctul de pornire pentru diferite direcții de cercetare viitoare. În
93
continuare sunt evidențiate unele dintre posibilele direcții de cercetare și

de îmbunătățire a Consolidometrului:
• o continuare firească a prezentei cercetări ar putea fi constituită chiar
de refacerea acesteia, pe același tip de pământ sau pe un altul, pentru
a confirma/întări rezultatele obținute;
• dispozitivul a fost conceput și pentru a se putea efectua încercări în
laborator pe probe de pământ cu structură naturală, neperturbată,
prelevate din situ. Cilindrul Consolidometrului, așa cum a fost numit
în cadrul prezentei teze de doctorat, poate fi folosit a ștuț pentru
prelevarea pământului păstrând metodologia de efectuare a
încercărilor și de calcul, ca în cazul probelor reconstituite. În cazul
acesta drumul de efort va avea un impact mult mai scăzut decât îl are
în cazul probelor specifice încercărilor clasice de laborator;
• configurația dispozitivului poate oferi posibilitatea conceperii și al
altor tipuri de încercări, pentru determinarea implicită a altor
parametri;
• îmbunătățirea aparatului prin dispunerea unor traductori conectați la
calculator pentru înregistrarea automată a datelor;
• sistemul de încărcare principal și secundar poate fi înlocuit cu sisteme
de ultimă generație, de genul preselor sau dispunerea prin adaptare a
unor brațe de încărcare similare edometrelor;
• o îmbunătățire considerabilă ar consta în adoptarea unor principii de
funcționare specifice aparatului triaxial;
• refacerea întregului dispozitiv din punct de vedere al dimensiunilor
astfel încât din epruveta prelevată la încercarea de Tipul I să se poată
confecționa probe edometrice de dimensiuni standardizate respectiv Ø
= 7.00 cm și h = 2.00 cm, ceea ce ar implica și o stampă de încărcare
cu Ø = 7.00 cm.
94
Bibliografie selectivă
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Aghaei, A. A., Soroushb, A., Hashemi, T. S. & Ghalandarzadehc, A.,

2012. Consolidated undrained behavior of gravelly materials. Scientia
Iranica, 19(6), pp. 1391-1410.
2. Arora, K. R., 2004. Soil Mechanics and Foundation Engineering.
Seventh Print ed. Delhi: Lomus Offset Press.
3. Asad, H. H. A., 2016. Prediction of One-Dimensional Compression
Test using Finite Elements Model. International Journal of
Engineering Research & Technology (IJERT), Vol. 5(Issue 05), pp.
359-363.
4. Bobei, D. C. & Locks J., 2013. Characterization of Sensitive Soft Soils
for the Waterview Connection Project, New Zeeland. Proceedings of
the 18th International Conference on Soil Mechanics and
Geotechnical Engineering, Paris, pp. 2925-2928.
5. Boikoa, I. L. & Alhassanb, M., 2013. Effect of Vertical Cross-
Sectional Shape of Foundation on Settlement and Bearing Capacity of
Soils. 11th International COnference on Modern Building Materials,
Structures and Tehniques (MBMST), Volume 57, pp. 207-212.
6. Bolton, M. D., 2000. The role of micro-mechanics, Japan: Presented
at the International Workshop on Soil Crushability Yamaguchi
University (CUED/D-Soils/tr313).
7. Brink, N. R., 2012. Teză de materat: Numerical Modeling of
Consolidation Processes In Hydraulically Deposited Soils. Denver:
University of Colorado.
8. Budhu, M., 2000. Soil Mechanics & Foundations. New York: John
Wiley & Sons, Inc..
9. Budhu, M., 2011. Soil Mechanics and Foundation. Third Edition ed.
USA: John Wiley & Sons, Inc..
10. Chen, F. H., 2000. Soil Engineering: Testing, Design, and
Remediation. Boca Roton: CRC Press LLC.
11. Chen, F. H., 2000. Soil Engineering: Testing, Design, and
Remediation. Boca Roton: CRC Press LLC.
12. Clayton, C. R. I., 2011. Stiffness at small strain: research and practice.
Geotehnique, 61(1), pp. 5-37.
13. Das, B. M., 1999. Shallow Foundations: Bearing Capacity and
Settlement. Boca Raton: CRC Press.
14. Das, B. M., 2008. Advanced Soil Mechanics. Third Edition ed. New
York: Taylor&Francis Group.
15. Das, M. B., 2006. Principles of Geotechnical Engineering. 7th Edition
ed. USA: Engage Learning.
95
16. Dascalu, G. M. & Vaduva, A. N., 2013. The Effect of the Colloidal
Clay Content on the Swelling and Plasticity Behavior. Journal of
Young Scientist, Volume I, pp. 105-108.
17. Dron, A., 1984. Geotehnică pentru hidroamelioranți. Bucureși: Ceres
București.
18. Fellenius, B. H., 2009. Basics of Foundation Design. Electronic
Edition, www.fellenius.net ed. Calgary: s.n.
19. Frantisek, H., 2004. Teză de doctorat: Creep in soft soils. Trondheim:
The Faculty of Engineering Science and Technology, Norwegian
University of Science and Technology.
20. Guanaratne, M., 2006. The Foundation Engineering Handbook. New
York: CRC Press (Taylor & Francis, Group).
21. Gussone, N. et al., 2016. Advances in Isotope Geochemistry: Calcium
Stable Isotope Geochemistry. Berlin: Springer Nature.
22. Hai-Sui, Y., 2006. Plasticity and Geotechnics. USA: Published by
Springer.
23. Ianovici, V., Știopol, V. & Constantinescu, E., 1979. Mineralogie.
București: Editura Didactică și Pedagogică.
24. Ianovici, V., Știopol, V. & Constantinescu, E., 1979. Mineralogie.
București: Editura Didactică și Pedagogică.
25. Ilaș A. (2015). O altă perspectivă în analiza compresibilității
pământurilor. Al VIII-lea Simpozion Național “Creații Universitare
2015”, 5 iunie 2015, Iași, România, pp. 103-112, ISSN 2247-4161,
ISSN-L 2247-4161.
26. Ishibashi, I. & Hazarika, H., 2015. Soil Mechanics Fundamentals and
Applications. Second Edition ed. Boca Raton: CRC Press Taylor &
Francis Group.
27. Itps, I. T. P. o. S., 2015. Status of the World's Soil Resources, Main
Report. Roma: Food and Agriculture Organization of the United
(FAO).
28. Jamiolkowski, M., Ladd, C. C., Germaine, J. T. & Lancellotta, R.,
1985. New developments in field and laboratory testing soils.
Proceedings of the 11th International Conference on Soil Mechanics
and Foundation Engineering, Boston, Volume 1, pp. 57-153.
29. Kahlström, M., 2013. Teză de master: Plaxis 2D Comparison of
Mohr-Coulomb and Soft Soil Material Models. Luleå, Sweden: Luleå
University of Technology.
30. Katarzyna, G. & Alojzy, S., 2010. The analysis of consolidation in
organic soils. Annals of Warsaw University of Life Sciences - SGGW,
Poland, 42(2), pp. 261-270.
96
31. Kaunda, R., 2014. New artificial neural networks for true triaxial stree
state analysis and demonstration of intermediate principal stress
effects on intact rock strength. Jurnal of Rock Mechanics and
Geotechnical Engineering, Volume 6, pp. 338-347.
32. Khanal, S., 2013. Teză de masterat: Backcalculation of Plate Loading
Tests using PLAXIS 2D and the Hardening Soil Model. Trondheim:
Norwegian University of Science and Technology.
33. Kontopoulous, N. S., 2005. Teză de doctorat: The effects of Sample
Disturbance on Preconsolidation Pressure for Normally
Consolidated and Overconsolidated Clays. Athens: Department of
Civil Engineering, National Technical University of Athens.
34. Kulhawy, F. H. & Mayne, P. W., 1990. Manual on Estimating Soil
Properties for Foundation Design. Palo Alto, Electric Power Research
Institute, Inc..
35. Lau, C. K. & Bolton, M. D., 2011. The bearing capacity of footings
on granular soils. II: Experimental evidence. Geotechnique, 61(8), p.
639–650.
36. Lehr, H., 1950. Procedee de Fundații - Fizica și Mecanica solului.
Volumul I ed. București: Editura Tehnică.
37. Lungu, I., Stanciu, A., Aniculăesi, M. & Teodoru, I.-B., 2013.
Geotehnică lucrări de laborator. Iași: Editura Politehnium.
38. Maryam, J., 2012. Teză de master: Effect of Binder Content and Load
History on the One-dimensional Compression of Williams Mine
Cemented Paste Backfill. Toronto: Department of Civil Engineering,
University of Toronto.
39. Monkul, M. M. & Ozden, G., 2007. Compressional behavior of clayey
sand and transition fines content. Engineering Geology, Elsevier,
Volume 89, pp. 195-205.
40. Murthy, V. N. S., 2002. Geotechnical Engineering: Principles and
Practices of Soil Mechanics and Foundation Engineering. New York:
Marcel Dekker, Inc..
41. Murthy, V., 2007. Advanced Foundation Engineering. First Edition
ed. New Delhi: CBS Publisher&Distributors.
42. Olsson, M., 2010. Report 74: Calculating long-term settlement in soft
clays – with special focus on the Gothenburg region. Linköping:
Swedish Geotechnical Institute.
43. Pant, R. R., 2007. Teză de master: Evaluation of consolidation
parameters of cohesive soils using pcpt method. Louisiana: The
Department of Civil and Environmental Engineering, Regional
Engineering College-Rourkela, Louisiana State University.
97
44. Plaxis, 2008b. Manual de utilizare: Reference. Delft, Netherlands:

Plaxis bv.
45. Plaxis, 2008c. Manual de utilizare: Material Models. Delft,
Netherlands: Plaxis bv.
46. Plaxis, 2008d. Manual de utilizare: Validation. Delft, Netherlands:
Plaxis bv.
47. Plaxis, 2012. Manual de utilizare: Validation&Verification. Delft,
Netherlands: Plaxis bv.
48. Radaszewski, R. & Stefaniak, K., 2015. Oedometric tests of cohesive
soils - testing methods and their results. ACEE, Volume 4, pp. 53-60.
49. Rahelison, L. H., 2002. Analysis of Insitu Test Derived Soil Properties
with Traditional and Finite Element Methods. Gainesville: University
of Florida.
50. Saidel, T. et al., 2012. Modele evoluate și parametrii geotehnici
necesari calculului terenului de fundare în conlucrare cu
infrastructurile adânci. A XII-a Conferință Națională de Geotehnică și
Fundații, Iași, 20-22 Septembrie, p. 2012.
51. Samtani, N. C. & Nowatzki, E. A., 2006. Soils and Foundations
Reference Manual – Volume II. Washington: Federal Highway
Administration.
52. Silion, T., Boți, N. & Stanciu, A., 1987. Considerații privind
determinarea presiunii de consolidare și corecția curbelor de
compresiune-tasare (I). A VI-a Conferință de Geotehnică și Fundații
(CNIT), Galați, Volumul 1, 24-26 Septembrie, Volume Volumul 1,
Tema 1, pp. 265-277.
53. Sohail, S., Aadil, N. & Khan, M. S., 2012. Analysis of Geotechnical
and Consolidation Characteristics: A Case Study of UET. IACSIT -
International Journal of Engineering and Technology, 4(5), pp. 661-
664.
54. Stanciu, A. & Lungu, I., 2006. Fundații I: Fizica și Mecanica
Pământurilor. București: Editura Tehnică București.
55. Stanciu, A. & Lungu, I., 2009. A new methodology of determination
of soil compresibility. Proceedings of the XVII International
Conference of Soil Mechanics and Geotechnical Engineering,
Alexandria, Egipt, pp. 40-43.
56. Teodorescu, A., 1984. Proprietățile Rocilor. București: Editura
Tehnică București.
57. Tepondjou, N. R. L., 2015. Teză de doctorat: The impact of sample
scale on the compressibility parameters of saturated fine-grained
soils. Salford: School of Computing, Science and Engineering,
University of Salford.
98
58. Terzaghi, K., Ralph, B. P. & Gholamreza, M., 1996. Soil Mechanics
in Engineering Practice. Third Volume ed. New York: Wiley-
Interscience Publication.
59. Tong, F., 2011. Teză de doctorat: Study on time-dependent stress-
strain behaviours of clayey soils. Hong Kong: Department of Civil
and Structural Engineering, Hong Kong Polytechnic University.
60. Vaicum, A., 1988. Tasarea Construcțiilor - Aplicații. Volumul I ed.
București: Editura Tehnică București.
61. Venkatramaiah, C., 2006. Geotechnical Engineering. Third Edition
ed. New-Delhi: New Age International (P) Ltd. Publishers.
62. Verruijt, A., 2012. Soil Mechanics, Delft: Electronic Edition:
http://geo.verruijt.net/.
63. Vesić, A. S., 1973. Analysis of Ultimate Loads of Shallow
Foundations. Journal of the Soil Mechanics and Foundations
Division, ASCE, 99(1), pp. 45-71.
64. Walker, R., 2006. Teză de doctorat: Analytical solutions for modeling
soft soil consolidation by vertical drains. Wollongong: School of
Civil, Mining and Environmental Engineering, University of
Wollongong.
65. Wiliam, J. L., 2014. Soil Mechanics GLE/CEE 330 Lecture Notes.
Wisconsin: Department of Civil and Environmental Engineering,
University of Wisconsin-Madison.
66. Wood, M. D., 2009. Soil Mechanics: A One-Dimensional
Introduction. New York: Cambrige University Press.
67. Xiangtao, X., Runqiu, H., Hua, L. & Qiuxiang, H., 2015.
Determination of Poisson`s Ratio of Rock Material by Changing Axial
Stress and Unloading Lateral Stress Test. Rock Mech Rock Eng.,
Volume 48, pp. 853-857.
68. Zhang, C., Zhu, H., Shi, B. & Liu, L., 2014. Theoretical investigation
of interaction between a rectangular plateand fractional viscoelatic
foundation. Journal of Rock Mechanics and Geotechnical
Engineering, Volume 6, pp. 373-379.
69. *ASTM D 1194, 1994. Standard test method for bearing capacity of
soil for static load and spread footings.
70. *NP 112, 2014. Normativ pentru proiectarea structurilor de fundare
directă.
71. *SR EN, 1997-2:2007. Eurocode 7: Proiectarea Geotehnică: Partea 2:
Investigarea și încercarea terenului.
72. *STAS 3300/2, 1985. Teren de fundare: Calculul Terenului de
Fundare în Cazul Fundării Directe.
99
73. *STAS 8942/1, 1989. Teren de fundare. Determinarea

Compresibilității Pământurilor prin Încercarea în Edometru.
74. *STAS 8942/3, 1990. Teren de fundare: Determinarea modulului de
deformație liniară prin încercări pe teren cu placa.
100

Ilas Andrei - Rezumat Teza PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ilas Andrei - Rezumat Teza PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII

NOI ABORDĂRI PRIVIND STUDIUL

4.5 PREZENTAREA DETALIATĂ A TIPURILOR DE ÎNCERCĂRI SPECIFICE

5.4.6.4. Constatări privind raportul dintre E, Eoed/M și M0 (încercarea de

6.2.1. Implementarea setărilor generale și convenția de semne în Plaxis

1.1 ASPECTE GENERALE

1.2 OBIECTIVELE CERCETĂRII

1.3 STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT

Capitolul II – Compresibilitatea pământurilor: cuprinde prezentarea

argilei caolinitice din punct de vedere morfologic și de prezentarea detaliată a

2.1 CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND COMPRESIBILITATEA

Figura 2.1 – Constituenții pământului respectiv sistemul trifazic/sistemul bifazic

2.4 STUDIUL COMPRESIBILITĂȚII PĂMÂNTURILOR

compresiune în edometru (Figura 2.7b), cu scopul de a evidenția

Figura 2.7 – Modul de obținere a curbei caracteristică a oțelului/pământului (Stanciu &

Se deduce că E ≠ Mi, E - pe baza deformațiilor elastice, iar Mi – pe

doar trăsăturile determinante (Stanciu & Lungu, 2006; Hai-Sui, 2006;

Înfluența asupra rezultatelor de laborator (încercării edometrice)

Figura 2.9 – Prelevarea/confecționarea probelor

În Figura 2.10 este evidențiat modul în care perturbarea probelor

Figura 2.11 exemplifică modificările care apar datorită acestor

Figura 2.11 – Curba de compresiune-porozitate in situ/laborator pentru un pământ

În cadrul încercărilor edometrice, probele au deformația laterală

Figura 2.13 – Relația deformație specifică/indicele porilor

normală și în abscisă timpul (t) corespunzător tasărilor specifice (εt%) la

Figura 2.15 – Stadiile procesului de consolidare în reprezentarea Casagrande și

Procesul de consolidare sau de stabilizare a tasărilor are loc pe

➢ stadiul III: este constituit din tasarea secundară.

2.4.6. Analogia modelării fizice a stratului de pământ argilos saturat

Pe parcursul transferului de presiune de la faza lichidă la cea

2.5 TEORIA CONSOLIDĂRII MONODIMENSIONALE

Figura 2.18 – Principiul de la baza încercării edometrice

2.6 TASAREA MASIVELOR DE PĂMÂNT ARGILOS ȘI

Prin urmare, metodele de estimare a tasărilor s(p) pe baza Legi

3.1 CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND COMPRESIBILITATEA

Figura 3.1 – Secțiune prin celula edometrică

3.3 ÎNCERCAREA MONOAXIALĂ

➢ cedare casantă (Figura 3.4b);

Figura 3.4 – Dispunerea și modalitățile caracteristice de cedare a probelor monoaxiale

3.4 ÎNCERCAREA TRIAXIALĂ

3.5 ÎNCERCAREA CU PLACA

3.6 ÎNCERCAREA PRESIOMETRICĂ ȘI CEA DILATOMETRICĂ

Figura 3.13 – Sonda presiometrului Ménard / Figura 3.15 – Dilatometrului Marchetti

3.7 ÎNCERCAREA PENETROMETRICĂ

penetrometre statice de tipul CPT la care introducerea în pământ se

Figura 3.16 – Reprezentarea generală a penetrometrelor SPT, DCPT/DP ȘI CPT

3.8 NECESITATEA CONCEPERII UNUI NOU ECHIPAMENT

Figura 3.17 – Tipurile de cedare ale terenului de fundare (Vesić, 1973)

de pământ la starea de tensiuni și deformații corespunzătoare presiunii de

Figura 4.1 – Comparație între etapa de consolidare a Consolidometrului și Edometrul

Ulterior etapei de consolidare, se blochează acțiunea presiunii de

corespunzătoare încărcării transmise prin intermediul unei stampe de

Figura 4.2 – Comparație între încercarea de tip placă în foraj a Consolidometrului și

Încercarea de Tipul II (încercare de tip placă în foraj fără

în interiorul probei din cilindrul Consolidometrului, astfel încât odată cu

Figura 4.3 – Comparație între încercarea de tip triaxial a Consolidometrului și încercarea

Încercările de laborator efectuate pe probe de pământ nu prevăd

Figura 4.4 – Starea de tensiuni din masivul de pământ, edometru și încercările

Prin păstrarea diametrului probelor edometrice confecționate din

Figura 4.5 - Vedere laterală a Consolidometrului cu detalii secțiuni și precizare piese

Dispozitivul (Consolidometrul) a fost conceput să permită

Figura 4.6 - Vedere frontală a Consolidometrului cu detalii secțiuni și piese principale în