Managementul dezvoltării durabile

CURS 7

SURSE DE ENERGIE NOI ȘI REGENERABILE

Prezentarea generală a energiilor noi și regenerabile

Agenţia Internaţională pentru Energie estimează că în Europa, resursele de petrol se vor
epuiza în 40 de ani, cele de gaze naturale în 60 de ani, iar cele de cărbune în 200 de ani, deci
peste 20 de ani, Europa va fi nevoită să importe 70 % din necesarul de energie. Cercetările
efectuate în mai multe ţări au stabilit că cea mai raţională soluţie este substituirea combustibililor
petrolieri cu combustibilii alternativi obţinuţi din surse regenerabile.
Energia regenerabilă se obține din surse naturale regenerabile, care poate fi produse,
crescute, regenerate cu o rată comparabilă sau mai rapidă decât rata de consum a oamenilor.
Energia regenerabilă derivă dintr-un spectru larg de resurse: energia eoliană, energia solară,
energia geotermală sau cea din biomasă. Acestea sunt practic inepuizabile, dar în acelaşi timp
sunt destructibile sub influenţa unor factori externi care produc transformări, uneori ireversibile
asupra cadrului lor existenţial [9].
Utilizarea resurselor de energie alternative la energia clasică din combustibili fosili este
tot mai necesară datorită creşterii numărului populaţiei, a numărului de uzine și mijloace de
transport (producătoare de emisii de CO2 şi alte gaze nocive), și prinurmare a creşterii continue a
necesarului de energie. Sursele regenerabile de energie sunt utilizate pentru a genera energie
electrică, căldură, dar și pentru producția de combustibili pentru transport [7].
Drumul către o economie cu emisii scăzute de carbon înseamnă dezvoltarea unui sector
public local capabil să identifice şi să sprijine oportunităţile economice. In particular, sectorul
public local poate juca un rol strategic ca administrator al teritoriului şi aplicant final al
politicilor publice. De aceea, în domeniul energiei durabile este esenţială consolidarea
cunoştinţelor privind rolul pe care biomasa (agricolă, forestieră, etc) o poate avea in domeniul
surselor de energie regenerabile.
Directivele europene referitoare la producţia de energie regenerabilă, la reducerea
emisiilor de gaze cu efect de seră şi la managementul durabil al deşeurilor, se bazează pe
angajamentul statelor membre de a implementa măsuri potrivite în scopul îndeplinirii acestora.
Exploatarea energiilor din surse regenerabile are potenţialul de a satisface toate cele trei
directive, simultan. Acquis-ul comunitar în domeniul energiei (Capitolul 14) cuprinde şi Carta
Verde “Spre o strategie Europeană pentru securitatea aprovizionării cu energie” care subliniază
că securitatea aprovizionării cu energie electrică este esenţială pentru o dezvoltare durabilă în
viitor.
Valorificarea surselor de energie regenerabilă reprezintă un obiectiv major în cadrul
politicii UE, înscriindu-se în contextul renunţării treptate la folosirea combustibililor
convenţionali şi al obţinerii independenţei energetice faţă de sursele externe de energie [13].
Noua directivă a energiei regenerabile stabilește ca Uniunea Europeană să crească cota de

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 1

 Managementul dezvoltării durabile

energie regenerabilă cu 20% până în 2020 și să mărească nivelul biocombustibilului utilizat în

transport cu 10% până în 2020.
Uniunea Europeană este lider în domeniul tehnologiilor de producere a energiei din surse
regenerabile, în 2014 peste 41% din capacitatea mondială de producere a electricităţii din surse
regenerabile (cu excepţia energiei hidroelectrice) aflându-se pe teritoriul UE.
Chiar dacă în prezent energia curată este mai scumpă (datorită cheltuielilor de investiţii
ridicate şi performanţelor mai modeste), în ultima perioadă de timp s-au înregistrat salturi
tehnologice importante, astfel încât în viitorul apropiat aceasta va reprezenta o alternativă viabilă
la sursele tradiţionale.

Potențialul României pentru energii regenerabile

La nivelul României, potenţialul surselor regenerabile de energie conferă premise reale
de realizare a creşterii siguranţei în alimentarea cu energie a României, prin diversificarea
surselor de energie regenerabilă, diminuarea ponderii importului de resurse energetice şi
protejarea mediului înconjurător [9].

Fig. 7.1. Distribuţia teritorială a energiilor regenerabile [16]

I- Delta Dunării (energie solară); II-Dobrogea (energie solară, energie eoliană);
III-Moldova (câmpie şi platou: micro-hidro, energie eoliană, biomasă); IV-Carpaţii (IV1 -
Carpaţii de Est; IV2 - Carpaţii de Sud; IV3 - Carpaţii de Vest, (potenţial ridicat în biomasă,
micro-hidro și eoliană); V-Platoul Transilvaniei (potenţial ridicat pentru micro-hidro și biomasă);
VI-Câmpia de Vest (potenţial ridicat pentru energie geotermică și eoliană); VII-Subcarpaţii
(VII1 - Subcarpaţii getici; VII2 - Subcarpaţii de curbură; VII3 - Subcarpaţii Moldovei: potenţial
ridicat pentru biomasă, micro-hidro); VIII-Câmpia de Sud (biomasă, energie geotermică, energie
solară)

În tabelul 7.1 este prezentată producția de energie din surse regenerabile, în România, în
perioada 2002 – 2011.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 2

 Managementul dezvoltării durabile

Tabelul 7.1 Producţia de energie din surse regenerabile în România [1]

Tip de energie 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Biomasă 2351 2844 3160 3229 3235 3325 3832 3915 3949 3618
Energia geotermală 17 18 13 18 18 20 25 24 23 24
Energia micro hidro 1380 1140 1420 1737 1578 1373 1479 1336 1710 1266
Energia eoliană 0 0 0 0 0 0 0 1 26 120
Energia solară 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
TOTAL [mii toe] 3748 4002 4593 4984 4832 4718 5536 5276 5708 5028

În urma studiilor realizate la nivelul ţării noastre, potenţialul în domeniul producerii de

energie verde este de 65% biomasă, 17% energie eoliană, 12 % energie solară, 4% energie din
microhidrocentrale şi 2% energie voltaică şi geotermală [13].
Datele recente privind aceste forme de energii regenerabile arată că [13]:
pentru energia din biomasă - potenţialul energetic de biomasă este ridicat la nivelul
întregii ţări, evaluat la circa 7.594 mii tonă echivalent petrol (tep)/an, reprezentând și o
oportunitate semnificativă pentru dezvoltarea rurală durabilă. Din materia primă utilizată la
producerea energiei din biomasă, 15,5% reprezintă reziduuri din exploatări forestiere şi lemn de
foc, 6,4% rumeguş şi alte resturi din lemn, 63,2% deşeuri agricole, 7,2% deşeuri menajere şi
7,7% biogaz;
pentru energia eoliană - potenţialul energetic eolian este ridicat în zona litoralului
Mării Negre, podişurile din Moldova şi Dobrogea şi în zonele montane. În aceste zone se pot
amplasa instalaţii eoliene cu o putere totală de până la 14.000 MW;
pentru energia solară - potenţialul exploatabil al producerii de energie electrică prin
sisteme fotovoltaice este de aproximativ 1.200 GWh/an, reprezentative fiind zonele Câmpia de
Sud şi Dobrogea;
pentru energia geotermală - rezerva de energie geotermală cu posibilităţi de
exploatare curentă în România este de circa 167 mii tone echivalent petrol (7 PJ/an), zonele
reprezentative fiind Câmpia de Vest şi Câmpia de Sud. În România, temperatura surselor
hidrogeotermale variază între 250 - 600oC (în ape de adâncime), iar în ape mezotermale (de
temperatură medie), temperaturile variază între 600 - 1250oC.

Valorificarea energiei din biomasă în România

Problema energiei pentru România se poate rezolva printr-o strategie de dezvoltare
energetică, care să asigure creşterea siguranţei în alimentarea cu energie şi limitarea importului
de resurse energetice. Acest lucru poate fi rezolvat, prin implementarea unei politici sustinute de
conservare a energiei şi creşterea eficienţei energetice concomitent cu creșterea gradului de
valorificare a surselor regenerabile de energie [9].
Din punct de vedere energetic, “biomasa” este materia organică ce poate fi convertită în
energie. Principalele categorii de biomasă sunt materia lemnoasă, reziduurile vegetale din

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 3

 Managementul dezvoltării durabile

agricultură şi reziduurile animale din zootehnie, precum şi culturile şi plantaţiile dedicate

valorificării energetice. Pe lângă acestea, se au în vedere şi reziduurile municipale (resturi
provenite de la toaletarea copacilor, întreţinerea parcurilor etc.), gunoiul menajer, unele reziduuri
provenite din industria alimentară [7], plantele acvatice şi algele marine.
Biomasa este una dintre principalele resurse de energie regenerabilă a României,
deoarece poate asigura peste 20% din necesităţile energetice ale ţării. Resursele funciare
existente şi infrastructura sectorului agrar permit înlocuirea completă a tuturor staţiilor atomice,
fără a influenţa preţurile la produsele alimentare. La nivel mondial, biomasa este cea de-a treia
sursă pentru producerea energiei electrice și sursa principală pentru producerea energiei termice
[8].
Exceptând cazurile rare în care combustia directă este cea mai potrivită, biomasa brută
necesită transformarea în combustibili solizi, lichizi sau gazoşi care pot fi folosiţi pentru
producerea de căldură, electricitate şi drept combustibil pentru autovehicule.
Pentru obţinerea biocombustibililor, biomasa bruttă poate fi prelucrată astfel [9]:
• prin densificare (compactare) – se produc combustibili solizi (brichete sau pelete);
• prin fermentare – se produce biogaz;
• prin distilare – se produce combustibil lichid (bioetanol, biodiesel).

I. Densificarea biomasei (peletizarea)

Biomasa în formă brută are masă volumică şi putere calorică reduse. Pentru o utilizare
rentabilă în producția de energie, biomasa trebuie să fie supusă unor proceede de densificare la
presiuni ridicate (brichetare, peletizare), prin care se obțin biocombustibili solizi sub formă de
brichete și pelete. Acești biocombustibili au caracteristici uniforme în ceea ce privește structura,
forma, dimensiunile, umiditatea, densitatea și conținutul de energie.

Fig. 7.3. Puterea calorică a peletelor din lemn comparativ cu cea a altor materiale combustibile
Peletele sunt biocombustibili solizi obținuți din deșeuri lemnoase sau din deșeuri de
biomasă agricolă, deshidratate și comprimate până se atinge dublul densității inițiale a biomasei.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 4

 Managementul dezvoltării durabile

Prin densitatea mărită, peletele au putere calorifică mai mare, necesită costuri mici de transport și
se pot stoca mai ușor.

Fig. 7.4. Etapele obținerii peletelor din biomasă [5]

Deși peletele pot fi produse din diferite tipuri de biomasă, industria s-a concentrat mai
ales pe producerea peletelor din reziduuri lemnoase (provenite din păduri, toaletarea copacilor,
rumeguș sau reziduuri de la prelucrarea lemnului) [12].
Reziduurile agricole reprezintă cea mai mare cantitate de biomasă din lume, deoarece
culturile de cereale produc anual 1,5 Gt paie. Degradarea acestora poate avea urmări negative,
precum emisiile de gaze cu efect de seră, astfel încât utilizarea lor ca sursă regenerabilă de
materii prime pentru producerea peleților contribuie la reducerea emisiilor de CH4 din sol și a
emisiilor de CO2 de la utilizarea combustibililor fosili, deci și la prevenirea schimbărilor
climatice periculoase [2]. Reziduurile agricole precum paiele și cocenii de cereale (grâu, orez,
orz, ovăz), cocenii și știuleții de porumb, frunzele de sfeclă de zahăr sunt des folosite pentru
peletizare și brichetare. Se mai folosesc culturi energetice precum Miscanthus, Switchgrass,
floarea soarelui, rapița, cânepa, plopul, salcia, sorgul și alfalfa [4], dar și diferite tipuri de
biomasă reziduală provenite din industria uleiului (șroturi de semințe oleaginoase sau de
măsline) [6].
Noi tipuri de pelete, obținute din diferite amestecuri, se află încă în faza experimentală,
neexistând încă reglementari bine definite care să ateste conformitatea în baza standardelor.
Piața mondială a peletelor a crescut rapid în ultimii ani [3]. Cu o producție de 11.5
milioane Mt în 2013 (50% din producția mondială), UE deține cea mai mare piață a peletelor din
deșeuri lemnoase [15]. În 2013, România a avut o capacitate de producție de 480.000 tone, din
care 360.000 tone erau produse de 4 mari producători, iar 120.000 tone, de o calitate mai scăzută,
erau produse de producători mici pentru uz casnic. În 2014, producția de pelete a României a

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 5

 Managementul dezvoltării durabile

crescut la 740.000 tone / an, iar pentru anul 2020 se estimează o capacitate de producție de peste
1.2 milioane tone / an [10].
La nivel mondial, în 2014, Europa a deținut monopolul asupra producției de pelete (62%)
fiind urmată de America de Nord (34%). În aceeași perioadă, la nivel național, SUA a deținut
26% din producția totală, Germania 10%, Canada 8%, Suedia 6% și Letonia 5% [14].

Tabelul 7.2. Producția globală de pelete din lemn (x 106 t/an) în 2015 și estimări pentru 2020
[11]
Regiunea 2015 2020
America de Nord 4,9 11
America de Sud 0,1 4,4
Europa de Vest 7,7 13
Europa de Est 2,2 3,3
Rusia 0,6 1,6
Japonia și Coreea 0,1 1,1
China 0,6 10
Oceania 0,2 0,8

Bibliografie

[1]. Dusmanescu D., Jean A., Subic J., Scenario for implementation of renewable energy
sources in Romania, Procedia Economics and Finance 8, 300 – 305, 2014, 1st International
Conference 'Economic Scientific Research - Theoretical, Empirical and Practical Approaches',
ESPERA.
[2]. Ishii, K., Furuichi, T., Influence of moisture content, size and forming temperature on
productivity and quality of rice straw pellets, Waste Management, 34: 2621–2626, 2014.
[3]. Junginger, M., Sikkema, R., Faaij, A., Analysis of the global pellet market. Utrecht:
Copernicus Institute, Utrecht University, 2009.
[4]. Karkania, V., Fanara, E., Zabaniotou, A., Review of sustainable biomass pellets
production – a study for agricultural residues pellets’ market in Greece, Renewable and
Sustainable Reviews, 16: 1426–1436, 2012.
[5 Vlăduț V., Danciu A., Nicolescu M., Postelnicu E. Tehnologii pentru obținerea și
utilizarea biomasei. Editura Terra Nostra, Iași, 2012.
[6]. Kylili, A., Christoforou, E., Fokaides, P., A., Environmental evaluation of biomass
pelleting using life cycle assessment, Biomass and Bioenergy, 84: 107–117, 2016.
[7]. Maican E., Sisteme de energii regenerabile. Editura Printech, București, 2015.
[8]. Nunes, L., J., R., Matias, J., C., O., Catalaõ, J., P, .S., Mixed biomass pellets for
thermal energy production: A review of combustion models, Elsevier, Applied Energy, 127:
135–140, 2014.
[9]. Păun A., Energiile regenerabile alternative la energia clasică. Curs - nivel liceal,
INMA București.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 6

 Managementul dezvoltării durabile

[10]. Sfaca., D., Romania – the characteristics and potential of the wooden pellets and
briquettes, Romanian Pellets and Briquettes Association.
[11]. Sikkema, R., et al., The European wood pellet markets: current status and prospects
for 2020, Biofuels Bioprod. Biorefining, 5 (3): 250-278, 2011.
[12]. Tenorio, C., Moya, R., Evaluation of different approaches for the drying of
lignocellulose residues, BioResources, 7(3): 3500–3514, 2012.
[13]. **Analiza socio-economică în perspective dezvoltării durabile 2014-2020. Draft
iulie 2013. Autoritatea de management pentru PNDR. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
Rurale.
[14]. **REN 21 - Renewable Energy Policy Network for the 21st Century, Renewables
2015 Global Status Report (www.ren21.net).
[15]. http://www.biofuelmachines.com/wood-pellet-global-market-report-2014.html
[16]. www.mmediu.ro

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 7