GESTIONAREA CONFLICTELOR IN GRUPA DE PRESCOLARI

Managementul grupei de preşcolari - se arată în literatura de

specialitate - presupune considerarea acesteia ca un microgrup, formaţie de mai
multe persoane, aflate în relaţii de interacţiune şi dependenţă reciprocă, mediate
de implicarea într-o activitate comună, dezvoltate în timp, norme şi valori care
reglează comportarea comună. Deoarece fiecare copil, în funcţie de
individualitatea sa , îşi „dezvoltă” o metodă proprie de a reacţiona la
evenimentele din jurul său, în colectivitate apar stări tensionale, provocate de
cauze diferite, manifestate în forme variate, de scurtă sau de lungă durată, cu
efecte imediate sau întârziate.

In activitatea didactica desfasurata pana acum cu copiii prescolari am

intalnit numeroase situatii conflictuale pe care am incercat sa le solutionez cat
mai bine si din care am invatat permanent cum sa reactionez si sa actionez in
viitor. Prezint in continuare unele dintre cele mai frecvente situatii conflictuale
intalnite la nivelul grupei de prescolari:

Copilul V.D. perturbă mereu activitatea, tot timpul are ceva de spus, sau
răspunde când nu este întrebat,fără a lăsa şi pe ceilalţi să răspundă. Chiar colegii
au început să-i facă observaţii. Obiectivul urmărit în această situaţie a fost:
formarea deprinderii de a răspunde când e întrebat, conştientizarea de către
preşcolar a faptului că doresc să aflu şi răspunsurile celorlalţi.

În această situaţie am intervenit astfel:

 amintindu-i regula “lucrăm în linişte “ sau “ răspundem când suntem

întrebaţi” – intervenţia directă;
 repetând întrebarea şi ascultând răspunsul altui copil - ignorarea ;
 de fiecare dată când ridică mâna va fi “recompensat” cu laude -
principiul alternativei incompatibile ;
 o modalitate eficientă de a-l determina să respecte regulile deja cunoscute
este contactul din priviri .
După multe astfel de modalitaţi de stabilire a ordinii, e îndeajuns contactul din
priviri sau legănarea capului a dezaprobare.

O alta situatie conflictuala intalnita cu copiii prescolari a fost urmataorea:

Copilul D.I. are jucariile preferate pe care le foloseste mereu in jocurile si

activitatile lui din sala de grupa. Conflictul aparea atunci cand aceste jucarii sunt
dorite si de alti copii in acelasi timp, iar acesta refuza sa le ofere aceste jucarii si
colegilor sai sau varianta de a se juca impreuna, mergand pe ideea ,,este doar
pentru mine”.

Interventii folosite:

 ne jucam impreuna sau oferim si colegilor jucariile, folosind sintagma ,,ce

este al meu, este si al tau”;
 sa negociem si sa acceptam valorile si dorintele celorlalti;

Aplicand aceste alternative de rezolvarea a conflictului, D.I. si-a schimbat

comportamentul, a inteles ca toate lucrurile din grupa sunt pentru toata lumea, a
inceput sa comunice, sa se integreze alaturi de copii, sa se joace impreuna
impartind jucariile si astfel conflictul s-a stins.

Regula pe care B.A. .o încalcă de câte ori nu reuşeşte ceea ce doreşte în

relaţiile cu colegii este “Să evităm comportamentul de bătăuş”.Copiii au spus şi
acasă, s-au sesizat şi parinţii. Pedepsirea (confiscarea unui lucru care îi face
plăcere) a avut efecte de scurtă durată. În această situaţie, obiectivul urmărit a
fost : optimizarea capacitaţii de relaţionare cu colegii,educarea spiritului de
echipă, de cooperare.

Interventii folosite:

 cererea de scuze în faţa întregii clase;

 sugerarea punerii în situaţia celuilalt;
 discuţii individuale şi de grup –“Cum îmi ajut colegul?”,”Ce inseamnă să
fii un coleg bun?”;
 responsabilizarea “ajută te rog pe...”, “ai grijă te rog de Y ,că e mic”;
 acordarea atenţiei şi aprecierea comportamentelor pozitive, recompensele;

Toate acestea au contribuit la schimbarea comportamentului copilului si la o

bună relaţionare cu colegii.

Crezul meu este acela că educatoarea este cea care deţine cheia reuşitei
copilului. Ea este cea care face ca grădiniţa să fie o instituţie plăcută şi
respectată,în care copiii şi părinţii păşesc cu drag. De ea depinde dacă copilul,cu
modul său propriu de dezvoltare,cu influenţele socio-familiale ce acţionează
asupra sa,reuşeşte să se pună cu adevărat în valoare.
 Printr-o bună cunoaştere a fiecărui copil,educatoarea este în măsură să
adapteze curriculum-ul astfel încât să sprijine dezvoltarea adecvată a tuturor
copiilor.

Copilul trebuie să fie liber să se joace, să crească sănătos şi să fie hrănit, să

primească o educaţie, să fie tratat fără prejudecăţi. El trebuie să înveţe să
interacţioneze cu semenii săi, să beneficieze de şanse egale indiferent de etnie, să
fie sprijinit când are necazuri, ajutat să devină o persoană responsabilă,capabilă
la rândul său să ofere sprijin mai departe unei familii şi să fie într-adevăr un stâlp
al societăţii în care s-a născut.

BIBLIOGRAFIE:

1. BĂBAN, ADRIANA - Consiliere educaţională, Cluj Napoca,

2001.
2. UNGUREANU, D.- Educaţia integrată şi şcoala incluzivă, Editura de
Vest,
Timişoara, 2000

3. JOIŢA , ELENA - Managementul educaţional , Editura Polirom

Bucureşti, 2000