Sfânta Teodora din Alexandria – 11 septembrie

Sfânta Teodora a trăit în Alexandria, Egipt, în timpul împăratului Zenon din Constantinopol (474-
491). Părinții ei, bogați, au căsătorit-o de tânără, soțul său fiind un om bun și iubitor.
Dar, fiind tânără și frumoasă, s-a lăsat ademenită de stăruințele unui tânăr și a căzut în desfrânare.
Cunoscându-și păcatul său, Sfânta Teodora s-a întristat și a început a se tângui cu amar, luand astfel
decizia de a se calugari. Însă pentru a nu fi descoperită de soţul ei, cu care nu putea să dea faţă, s-a
îmbrăcat în haine bărbăteşti, schimbându-şi numele în Teodor, şi s-a călugărit într-o mânăstire de bărbaţi.
Pocăinţa sa era atât de sinceră şi nevoinţele atât de stăruitoare, încât Dumnezeu a aflat-o vrednică
de a face minuni. I s-a dat putere asupra fiarelor sălbatice, iar odată a vindecat un om sfâşiat de un leu. În
vreme de secetă, a făcut cu rugăciunile ei să se umple lacurile de lângă mânăstire.
Între timp, soţul ei jelea pierderea soţiei. Nu putea îndura gândul că ea fugise cu un   alt bărbat.
Astfel că Dumnezeu, în nesfârşita Sa milosârdie, i-a descoperit că nu îl părăsise pentru un alt bărbat, ci
intrase în viaţa monahală. Aceasta i-a liniştit cugetul şi inima, deşi tot îi mai ducea dorul.
După o vreme, Teodora a fost învinovăţită de unii călugări pizmaşi că a lăsat însărcinată pe o
oarecare femeie nemăritată. Aducându-şi aminte de păcatul ei, nu s-a împotrivit învinovăţirii, ci a primit
cu smerenie şi în tăcere să fie scoasă afară din mânăstire. A luat tăcută copilul şi l-a crescut ea însăşi în
pustia din apropiere. După şapte ani, timp în care a biruit multe ispite şi năluciri drăceşti, egumenul
mânăstirii a primit-o înapoi.
Adevărata ei identitate a fost descoperită numai la moarte, doi ani mai târziu, în anul 490. Toţi se
minunau de bunătatea şi răbdarea acelui „călugăr”, care crescuse un copil din flori al cărui tată nu avea
cum să fie. Iar egumenul mânăstirii a avut parte de o vedenie în care Teodora era primită în ceruri cu
măreţie de către o ceată de îngeri.
Când a murit, Dumnezeu a îndreptat în chip minunat paşii soţului către mânăstirea ei. El a luat
parte la îngroparea sa şi apoi s-a mutat în chilia ei, spre a-i continua luptele duhovniceşti şi spre a fi
împreună cu ea în duh. Când si el a murit, a fost îngropat împreună cu ea. Se spune că copilul pe care l-a
crescut şi educat întru credinţă a ajuns egumenul mânăstirii.
In opinia mea, Sfanta Teodora din Alexandria a impresionat atat prin smerenia si bunatatea ei,
cat si prin capacitatea ei de a-si recunoaste pacatele si a se cai pentru ele.