,, a A, m M, n N, u U, i I, e E,r R, c C,

o O, l L, ă Ă, s S, v V, ş Ș, t T, p P,
d D, î Î, â ‘’

Mătuşa
Mâine e duminică. Tata, împreună cu sora lui, se întoarce de la Tulcea
înainte de termen. Îi întâmpină Ramona. Ei au sacoşele încărcate cu dulciuri, ele
sunt încăpătoare.
Sosesc acasă. Intră pe uşă. Ana se încumetă şi le ia sacoşele, apoi încuie
uşa. Scoate lucrurile şi le pune la locul lor. Este îndemânatică. Mătuşa este
ostenită. Ana o îndeamnă să mănânce ceva, apoi o trimite la culcare. O îndrumă
către camera ei.
- Să ai un somn uşor, mătuşă.

Vine iarna
Se apropie anotimpul iarna. Vremea se răceşte, iar cerul este înnorat mai
mereu. Plouă neîntrerupt. De la atâtea ploi drumul este înnămolit. Cârduri de păsări
călătoare sunt înşiruite pe cer pentru a se întoarce în locurile călduroase. Cântecele
lor vor înveseli tocmai la primăvară câmpurile. Toată întinderea rămâne solitară.
Natura este învăluită parcă într-un trist veşmânt. Vântul învârte câteva resturi de la
coroana copacilor, iar uscăturile învelesc pământul.
În curând neaua va înveli pământul.

Câinele, prietenul omului

În curtea lui Cristi câinele lui este stăpân. Nimeni străin nu intră. Îşi apără
teritoriul cu înverşunare. Nu vrea să intre în cuşca lui, doarme pe o cârpă.
Câteodată îşi pândeşte stăpânul până intră în casă şi stă pe preşul de la uşă. Când
vrea ceva de mâncare, vine târâş şi întinde nasul umed aproape de mâna stăpânului.
Dacă nu îi dă stă scai după el şi mârâie, dar nu este un mârâit periculos. Parcă îl
ceartă. Mai râcâie şi la uşă din când în când. Cu toate astea câinele este prietenul
lui.
Stăpânul este tare mândru de el.