3.

Metoda ipotezelor
prof. înv. primar, Stroescu Persida, Şcoala Primară Vlăduleni,

Metoda ipotezelor are la bază o presupunere, o ipoteză. Ea solicită

introducerea unor date ipotetice şi confruntarea situaţiei obţinute astfel cu
situaţia reală. Întâmplător ele pot coincide. În multe cazuri ele nu coincid,
dar concluziile deduse din această confruntare ne coordonează căutările. De
aceea metoda se numeşte metoda falsei ipoteze, denumire care s-a fixat prin
uz, dar, pentru a se respecta topica limbii române, ar trebui să fie numită
metoda ipotezei (ipotezelor) false sau metoda ipotezelor.
Exemple:
1. „Un ţăran are păsări de curte şi oi. Aceste animale au la un loc 46 de
capete şi 114 picioare. Câte păsări şi câte oi are ţăranul?”
Rezolvarea 1:
a) Considerăm (Presupunem, ipoteza = presupunere) că ar fi fost numai oi.
Câte picioare ar fi fost? 46 x 4 = 184. Cu câte picioare ar fi fost mai
multe faţă de numărul din problemă? 184 – 114 = 70
Deci, ipoteza este falsă (chiar de la început). Atunci trebuie să înlocuim
un număr de oi cu un număr de păsări, pentru a face să dispară acest număr
de picioare, care este în plus. La o singură înlocuire numărul 70 se
micşorează cu 2, adică cu diferenţa dintre numărul de picioare de la o oaie,
şi numărul de picioare de la o pasăre.
Câte înlocuiri trebuie să facem?
Vom face atâtea înlocuiri până dispare diferenţa de 70, adică atâtea
înlocuiri de câte ori 2 se cuprinde în 70. Numărul de înlocuiri este tocmai
numărul de păsări, iar restul până la 46 este reprezentat de numărul de oi.
 Deci:
1) Câte picioare ar fi, dacă am presupune că ţăranul are numai oi?
46 x 4 = 184
2) Cu câte picioare sunt mai multe faţă de numărul din problemă?
184 – 114 = 70
3) Cu cât se micşorează 70 la o singură înlocuire?
4–2=2
4) Câte înlocuiri pot să fac?
70 : 2 = 35 (vor fi deci 35 de păsări)
5) Câte oi are ţăranul?
46 – 35 = 11
b) Considerăm că ar fi fost numai păsări.
Atunci numărul de picioare care ar fi fost?
46 x 2 = 92
Cu câte picioare ar fi fost mai puţine?
114 – 92 = 22
Cu câte picioare are mai puţin o pasăre faţă de oaie?
4–2=2
Câte oi are ţăranul?
22 : 2 = 11
Câte păsări are ţăranul?
46 – 11 = 35.

Rezolvarea 2:
Etapa I
Se figurează oile şi păsările prin ovale:
 ................
(Total: 46, dar nu ştiu cate de fiecare fel)
Întrucât fiecare vietate are cel puţin 2 picioare, se figurează la fiecare
oval câte 2 linioare, reprezentând astfel cele 2 picioare :
Etapa a II- a

...................

(În calcul: 92 de picioare, pentru că 46 x 2 = 92)

Din cele 114 picioare, s-au repartizat 92 şi au rămas 22, adică 114 – 92 =
22.
Acestea pot fi figurate la un număr de 11 ovale, adăugând câte 2, căci 4 -
2 = 2; deci 22 : 2 = 11.
Etapa a III-a

............. ..............
11 vietăţi + ? vietăţi = 46 vietăţi
Rezultă că 11 vietăţi sunt oi, deci au câte 4 picioare, iar restul, 35, căci
45 -11 = =35, sunt păsări, pentru că au cate 2 picioare.
 2.,, Învăţătorul împarte elevilor unei clase bomboane. Dacă ar da fiecărui
elev câte 2 bomboane, i-ar rămâne 30, iar dacă ar da câte 4 nu i-ar ajunge 40
de bomboane.
Câţi elevi sunt în acea clasă?
Câte bomboane împarte învăţătorul?’’
Rezolvare:
Îmi imaginez momentul în care a dat câte 2 bomboane şi i-au rămas 30
de bomboane. În varianta a doua, vrând să dea câte 4, nu îi ajung 40 de
bomboane.
Pentru câţi elevi nu ajung cele 40 de bomboane? Ştiind că fiecare copil
are deja câte 2 bomboane (din situaţia I), înseamnă că ar trebui să mai
primească încă 2 bomboane, pentru că 4 – 2 = 2. Cele 40 de bomboane nu
ajung pentru 20 de elevi deoarece 40 : 2 = 20. Deci, cei 20 de copii rămân, în
situaţia a doua, numai cu câte 2 bomboane. Cele 30 de bomboane, care
rămăseseră după ce a dat câte 2, învăţătorul le poate da câte 2 (ca să aibă
câte 4) numai unui număr de 15 elevi, pentru că 30 : 2 = =15.
Câţi elevi erau în clasă? 15 (elevi cu câte 4 bomboane) + 20 (elevi cu
câte 2 bomboane) = 35 (elevi). Câte bomboane a împărţit învăţătorul?
35 x 2 + 30 = 100 sau 15 x 4 + 20 x 2= 100
Grafic:
I 2 2 2 2 2.........2 2 2 + 30 bomboane
II 2 + 2 2+2 2+2 2+2 2 + 2....2 2 2
30 : 2 = 15 40 : 2 = 20
Consider că în cursul rezolvării problemelor în care se utilizează metoda
grafică şi metoda ipotezelor are loc un proces de reorganizare succesivă a
datelor, apar noi formulări ale problemei, pe baza activităţii orientate a
gândirii, reorganizării şi formulării ce-l apropie pe elev de soluţie. Este
vorba aici de o îmbinare specială a analizei cu sinteza, caracterizată prin
aceea că diferitele elemente luate în consideraţie îşi dezvăluie mereu noi
aspecte (analiza) în funcţie de combinaţiile în care sunt plasate (sinteza).
Bibliografie:
Cherata,Victoria, Voicila, Jeana, ,,Metode de rezolvare a problemelor de
aritmetica’’, Editura Sibila, Craiova, 1993
Jurca, Maria –Georgeta, „Cum rezolvăm probleme de aritmetică”,
Editura Trans-Pres, Sibiu, 1994
Lupu, Costică, „Metodica predării matematicii’’, Editura Paralela 45,
Piteşti, 1999