Proiect ADIA

Proiectarea unui ambalaj pentru ouă

Cadru didactic coordonator:

Asist.ing.dr.Ormenișan Alexe Nicolae

Student:
Alexe Alina Elena

BRAȘOV, 2020
 Cuprins

Produsul alimentar studiat……………………………………………….pag

Tipul de ambalaj folosit…………………………………………………pag

Alegerea materialului……………………………………………………pag

Tehnologia de realizare a ambalajului…………………………………..pag

Cerințe pe care le respectă ambalajul……………………………………pag

Avantaje și dezavantaje………………………………………………….pag

2
 Proiectarea unui ambalaj pentru ouă

I. Produsul alimentar studiat

Oul este un produs extrem de valoros pentru alimentația omului datorită conținutului
de factori nutritivi, trofine ce au un conținut mare de aminoacizi esențiali organismului și
un grad ridicat de asimilare a nutrienților din compoziția sa, cu un coeficient de
digestibilitate de 80-95%. Totodată reprezintă și o importantă sursă de fosfor lecitinic,
fier, calciu, vitamine și grăsimi asociate cu lecitina și cefalina.

Denumirea de “ouă” este atribuită în general pentru ouăle provenite de la găini,

acestea fiind cele mai utilizate în comerț, însă au și altă proveniență(rață, gâscă, curcă,
prepeliță, etc.)

Un criteriu de diferențiere a ouălor de găină este după mărimea acestora: ouă mari,
peste 50 g bucata, ouă mici între 40-50 g bucata și ouă cu greutatea sub 40 g.

Din punct de vedere structural, oul este format din trei părți anatomice principale care
diferă în funcție de specie, rasă și mod de furajare, astfel: coaja 10-12%, albușul 56-60%
și gălbenușul 29-30% din masa totală.

Coaja reprezintă învelișul exterior al oului, formată dintr-o substanță impregnată cu

carbonat de calciu, carbonat de magneziu și fosfat de calciu. Are o grosime ce variază
între 0,33-1,58 mm, străbătută de orificii mici ce ajută la schimbul de gaze și aer. Pe
suprafața cojii se află o peliculă subțire denumită cuticulă, ce are un rol protector,
distrugerea acestei pelicule duce la pătrunderea germenilor microbieni în interiorul oului
și favorizează alterarea. Sub coajă există două membrane cochilifere care sunt strânse
între ele și care se îndepărtează formând un gol numit cameră de aer, care crește pe
măsură ce oul se învechește.

Albușul este o masă semifluidă, transparentă, cu trei straturi, cel exterior este un albuș
fluid, cel din mijloc este un albuș dens, iar cel profund este format dintr-un albuș fluid și

3
 care înconjoară gălbenușul. Acesta fiind fixat în centrul oului de către două cordoane din
albuș ce poartă numele de „salaze”. Albușul are o compoziție chimică formată din 80%
apă, 12 % proteine, 0,7% grăsimi, glucoză, enzime și cantității reduse de substanțe
mineral.

Gălbenușul reprezintă un corp sferic, format dintr-un lichid vâscos, dens, acoperit cu o
membrană și format din două straturi alternative de culoare galbenă, iar pe suprafața acestuia
se găsește un disc albicios, care reprezintă partea germinativă a oului. Gălbenușul are o
conținut de 51 % apă, 16 % proteine, 31 % lipide, 11 % săruri minerale și cantități importante
de vitamine și enzime.

Oul este un produs ușor alterabil, păstrat necorespunzător acesta suferă modificări de
natură fizică, chimică și biologic. Se evaporă o parte din apă, se slăbesc salazele, iar
gălbenușul se lipește de coajă și se dezvoltă microorganismele pătrunse prin porii cojii. Din
cauza păstrării necorespunzătoare gălbenușul capătă uneori gust și miros neplăcut și apare o
degradare a proteinelor ce duce la râncezirea grăsimilor.

Coaja prin porii săi și prin grosime reprezintă principalul mijloc de contaminare a oului,
motiv pentru care acesta în timpul transportului și al depozitării trebuie protejat de factorii
exteriori ce duc la alterare.

II. Tipul de ambalaj folosit

Ambalajul reprezintă o entitate structurală ce are scopul de a proteja produsele alimentare

împotriva factorilor externi. Acesta este realizat din diferite materiale, cu forme și
dimensiuni variabile, inscripționate cu date și caracteristici ale produsului ambalat.

Există o clasificare vastă a ambalajelor, fiind clasificate în funcție de natura produsului

ambalat, în funcție de modul în care se prezintă produsul în ambalaj, după natura materialului
din care sunt confecționate și după modul de utilizare.

După modul de utilizare acestea se clasifică în ambalaje pentru transport intern și extern,
ambalaje de prezentare și ambalaje pentru desfacere.

4
 Cel din urmă tip de ambalaj este folosit pentru produsele ce sunt destinate consumului
direct. Acest tip are cea mai mare extindere în domeniul ambalajelor având proprietății
specifice preluate de pe parcursul produsului de la producător până la consumator și este
ambalajul care trebuie să respecte cele mai multe cerințe din funcțiile ambalajului.

III. Alegerea materialului

Cartonul este o masă de fibre celulozice rezultate în urma prelucrării unor materii prime
vegetale (paie de cereale, coceni de porumb, stuf, lemn de brad și mai nou din carton și hârtie
prelucrată), este considerat o hârtie mult mai groasă, compactă și rigidă.

Deoarece acest nou tip de hârtie s – a dovedit a fi unul folositor și folosit în orice activitate,
s-au dezvoltat noi tipuri cum ar fi:

o Cartonul plat ce este considerat o hârtie cu un strat mai gros și rigid;

o Cartonul duplex conține două straturi, dintr-un material fibros;
o Cartonul triplex este format din trei starturi fibroase;
o Cartonul ondulat are patru straturi netede și trei straturi ondulate unite cu un
adeziv;
o Cartonul microondulat este folosit ca și înlocuitor pentru cartonul duplex și
triplex.

Cartonul ondulat

Cartonul ondulat este o idee ce apare în anul 1871 ca și un brevet pentru un material
ondulat fără față, iar cu timpul este perfecționat până în anul 1942 când aceste ajunge a fi
unu carton economic, ușor de fabricat, ușor de lipit și de modelat.

De a lungul timpului s-au creat mai multe tipuri de carton ondulat, acestea diferențiindu-se
prin numărul de straturi ondulate, tipul de carton ondulat, mărimea ondulei și de straturi
netede, unite între ele printr-un adeziv, dar și prin destinația ambalajului.

Astfel apărând 4 tipuri de carton ondulat: II, III, V, VII, denumite și CO2, CO3, CO5, CO7,
cu ondule ce au înălțimea între 0,46 și 4,8 mm.

5
 Carton ondulat de tip III (reciclat)

Cartonul ondulat de tip III, este compus dintr-un strat ondulat, prins între două straturi
netede, cu ondule mari de tip C(h cuprins între 3,5-3,7 mm) și ondule medii de tip B(h
cuprins între 2,3-3,2 mm). Acesta se obține sub forma unor plăci, ce pot fi utilizate ca atare
sau ce pot fi prelucrate, fiind un material ce permite a fi modelat cu ușurință.

CO3 cu ondulă E CO3 cu ondulă B şi CO3 cu ondulă C

Acest tip de carton ondulat este structurat din:

 Hârtie strat neted (capac) realizată din Tesliner 4, un semifabricat cu un singur strat
produs 100% din amestec de deșeuri.
 Hârtie strat ondulat (componentul principal al structurii de rezistență, datorită formei
sinusoidale) realizată dintr-un semifabricat, Wellenstoff, produs 100% din deșeuri de
hârtie.
 Adezivi sunt folosiți pentru lipirea cartonului ondulat, aceștia pot fi naturali sau
sintetici. Cel mai folosit este amidonul, datorită ușurinței de fabricarea cleiului, a
prețului scăzut și a rezistenței lipiturii.

6
 IV. Tehnologia de realizare a ambalajului

Când vine vorba de realizarea unui ambalaj din carton reciclabil totul începe cu formarea
hârtiei reciclate.

Pentru fabricarea hârtiei reciclate se urmăresc anumiți pași cu o ordine exactă.

 Prepara pastei, acest proces începe cu recepționarea deșeurilor de hârtie și de carton,

cu sortarea acestora și în cele din urmă cu introducerea acestora împreună cu apă
caldă într-un malaxor.
 Strecurarea se realizează cu ajutorul unei site mobile care prin vibrații distribuie
uniform pasta de hârtie și permite apei să se elimine gravitațional. Deoarece pasta
trebuie să aibă un conținut de aproximativ 20-25% materie uscată, apa este eliminată
și cu ajutorul unui aspirator.
 Presarea are scopul de a elimina restul de apă prezentă în hârtie. În acest scop foaia de
hârtie este trasă prin rolele de presare până când rezultă un conținut de 50 % materie
uscată.
 Uscarea se realizează prin evaporare, cu ajutorul unor cilindri de abur. Apoi pasta este
tratată cu o pastă de amidon, pentru a se asigura o rezistență si este iar trimisă la uscat.
După uscarea finală, hârtia este înfășurată pe bobine.
 Tăierea este ultimul proces la care este supusă hârtia înainte de a fi trimisă la
companii și transformată în alte tipuri de ambalaje. Hârtia este derulată de pe primele
bobine, tăiată la anumite dimensiuni și trimise în depozit.

Cartonul ondulat se obține printr-o tehnologie specială ce presupune mai multe faze,
toate fazele fiind realizate de către mașina de carton ondulat. Instalația este compusă din trei
părți, ce au mașinării ce realizează cele 5 faze: condiționarea hârtiilor, ondularea hârtiilor
miez, aplicarea adezivului, lipirea hârtiei capac, uscarea și finisarea cartonului rezultat.

Partea umedă conține un derulator ce realizează alimentarea continuă cu hârtie și ce

permite tensionarea controlată și uniformă a benzii de hârtie spre preîncălzitor, unde hârtiile

7
pentru miez și capac sunt condiționate cu ajutorul căldurii. Transferul de căldură realizându-
se prin contact direct al hârtiei cu suprafața unor valțuri metalice ce sunt încălzite cu abur la
12-16 atm. Urmează grupul de ondulare, cea mai importantă parte a instalației, în cadrul
căreia există mai multe grupuri de ondulare dotate cu un pod de depozitare și transportate a
cartonului spre podul mașini, unde se află grupul de lipit ce are rolul de a depune adeziv pe
vârful ondulelor cartonului care sosește de la grupul de ondulare.

Partea uscătoare urmează imediat după grupul de lipire și se realizează lipirea hârtiei
capac, rezultând cartonul ondulat tip III. Cartonul este trecut prin masa uscătoare unde se
îndepărtează excesul de umiditate din carton și de a consolida lipiturile făcute. Acesta este
trimis spre dispozitivele de tăiere unde se află cuțitul de debitare a marginilor cartonului,
cuțitul de tăiere în lungime și cuțitul de tăiere transversală. Urmează dispozitivele de
preluare, ce sunt prevăzute cu benzi încetinitoare care dirijează plăcile de carton spre mesele
de stivuire, pe o masă cu role, unde formează pachete de plăci care urmează a fi evacuate pe
mesele de așteptare laterale, de unde vor fi distribuite.

8
 Cerințe pe care le respectă ambalajul

Un ambalaj este considerat utilizabil atunci când acesta răspunde unui număr mare de
cerințe care definesc ambalajul. Aceste cerințe fiind definite de totalitatea elementelor care
intervin pe drumul parcurs de aliment de la producător până la consumator.

Putem susține faptul că ambalajul prezentat este unul utilizabil deoarece acesta respectă
următoarele cerințe impuse::

 Funcția de păstrare și conservare, ambalajul se încadrează în această funcție deoarece

produsul nu este realizat din materiale toxice fiind realizat din material reciclabil, datorită
maleabilității materialului designul ambalajului va fi creat cu compartimente ce permit
dozarea exactă a produsului, protejarea acestuia și cu cleme ce permit o închidere ușoară
 Funcția de rezistență la deformare sau distrugere, materialul din care este făcut
ambalajul  asigură un grad de protecţie avansat produselor ambalate datorită supleţei
şi elasticităţii ondulelor prin amortizarea şocurilor frecărilor şi compresiunilor
survenite pe timpul transportului pe care le absoarbe şi le neutralizează total în
comparaţie cu alte tipuri de ambalaje care nu amortizează şocurile. Datorită formei
hexagonale, acesta poate fi depozitat în straturi suprapuse.
 Raționalizarea utilizării spatiilor de transport și depozitare, cartonul ondulat are
capacitate de ambalare superioară, deoarece prezintă volum de gabarit redus în stare
plină la aceeaşi capacitate de încărcare
 Informare , identificare, pe suprafața ambalajului se vor atașa informațiile necesare
consumatorului.
 Funcția economică, ambalajul din carton ambalat nu necesită un cost ridicat pentru
fabricare, datorită materialului si a designerului.

Avantaje și dezavantaje

Industria ambalajelor din carton s-a extins în ultimele secole ,acestea fiind folosite atât ca
ambalaje de desfacere, de transport și de prezentare, acestea au fost îmbunătățite pentru a
respecta cât mai multe funcții ale ambalajului. Cu toate acestea încă nu s-a descoperit
ambalajul ideal care să respecte toate funcțiile, acest lucru ducând la existența unor
dezavantaje și avantaje ale unui ambalaj.

9
 Avantajele ambalajului de carton sunt destul de numeroase, în mare parte datorită
materialului, dar și al designerului, acestea fiind detaliate în funcțiile ambalajului, împreună
cu avantajele materialului folosit, acesta fiind un material reciclat și reciclabil.

Dezavantajele materialului sunt: impermeabilitatea, capacitate mică de dozare a

alimentului, nu permite mecanizarea tuturor etapelor, la realizarea unei deschideri-închideri
repetate acesta se poate deteriora. De asemenea și tehnologia de fabricare prezintă
dezavantaje din cauza lipsei unei modernizări a tehnologiei.

În urma celor prezentate putem afirma faptul că acest ambalaj este unul ce se poate folosi
cu ușurință, acesta ne modificând structura alimentului și oferindu-i protecție în timpul
transportului și depozitării.

10