la umbra cerului

eram mărișor, iar ploaia,

de fiecare caldă primăvară,

îmi îmbiba, generoasă, teneșii verzi,

în apă tulbure, pudrată

cu puhoi de nisip,

care-mi rănea, meticulos,

îngustele intervale dintre degetele

de la picioare;

bunica-mi fierbea ciorapii,

îndelung îngălați,

într-o oală mare, de pământ,

trei sferturi cu leșie,

unde aburi, de rozmarin și levănțică,

plănuiau să-mi mângîie, de-a doua zi,

gleznele fragile,

în dansul discret al visului

numit copilărie.