Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4bac.ro/ion-de-liviu-rebreanu-comentariu
Ion
de Liviu Rebreanu
Varianta 1:
Liviu Rebreanu a fost un scriitor, nuvelist, prozator, romancier şi academician român.
„Ion” de Liviu Rebreanu este primul roman interbelic obiectiv din literatura română.
Acesta a apărut în 1920, dupa o lungă perioadă de elaborare, aşa cum însăşi autorul
menţionează în finalul operei, între 1913 şi 1920.
Tema operei „Ion” este una ţărănească şi se referă la lupta ţăranilor pentru pământ la
începutul secolului XX.
Romanul este organizat în proză, format din două părţi, Glasul pământului şi Glasul
Iubirii, grupate în şase respectiv şapte capitole.
Titlul textului este sugestiv în ceea ce priveşte conţinutul discursului narativ. Acesta
coincide cu numele personajului principal, sugerând intenţia autorului de a face din
acesta tipul generic al ţăranului ardelean.
Relaţiile temporale şi spaţiale sunt fixate încă din inceputul romanului, acţiunea
debutând in Ardeal, în curtea Văduvei Teodosia din satul Pripas, într-o zi de duminică.
În incipitul romanului autorul descrie drumul ce intră în sat, acesta fiind personificat
prin verbe dinamice („coteşte brusc”, „înaintează vesel”), nerăbdător să ducă cu el
destinul unui personaj. La intrarea în Pripas este descris Hristosul de tablă ruginit,
avertisment de text ce are valoare simbolică sugerând faptul că acolo se vor desfăşura
evenimente tragice.
O secvenţă narativă semnificativă este cea petrecută chiar în incipit. Deşi o iubeşte pe
Florica, Ion dansează dansul tradiţional împreună cu Ana. Având dorinţa ascunsă de a
se apropia de aceasta pentru pământurile acesteia. După dans Ion îi propune fetei să se
1/5
întâlnească in grădină: „să vii Anuţă … şti tu unde!”. Însă cei doi sunt prinşi stând
împreună de Vasile Baciu. Astfel începe conflictul dintre Baciu şi Ion.
O altă secvenţă narativă semnificativă o reprezintă cea petrecută la nunta lui George
Bulbuc cu Florica. Astfel Ana realizează în sfârşit adevărul că Ion o iubea pe Florica, iar
către ea îl atrăgea doar pământul. Ion afirmă: „Da omoară-te dracului, că poate aşa am
să scap de tine!”, din care putem observa dispreţul faţă de Ana.
Varianta 2:
Romanul românesc interbelic şi implicit romanul realist modern încep cu scrierile lui
Liviu Rebreanu, a cărui operă stă sub semnul unei „poetici a organicului”, coordonată
fundamentală a creaţiei sale şi dimensiune a realismului cu accente naturaliste.
Prin creaţia sa Rebreanu îşi propune prezentarea lumii ţărăneşti de la începutul sec. al
XX-lea, iar specia prin care se poate exprima cel mai bine este romanul, o construcţie
epică în proză, de mare întindere, cu mai multe planuri narative, cu o acţiune complexă
la care participă un număr mare de personaje între care se nasc conflicte puternice.
Formula realismului obiectiv îşi găseşte expresia în romanul „Ion”, a cărui apariţie în
anul 1920 reprezintă un moment semnificativ în evoluţia prozei româneşti, marcând
naşterea romanului realist modern al literaturii române.
Curent literar dezvoltat în strânsă legătură cu condiţiile social-istorice ale sec. al XIX-
lea, realismul impune o nouă orientare estetică, care se caracterizează prin
reprezentarea veridică a realităţii, prin tendinţa de obiectivare, prin absenţa idealizării
personajelor şi a circumstanţelor în care aceştia acţionează. Destinul uman este supus
unor legi precise şi unor cauzalităţi previzibile, aşa cum afirmă şi criticul Nicolae
Manolescu „romanele realiste şi naturaliste sunt mai degrabă imagini ale destinului
decât ale vieţii”.
Roman realist de tip obiectiv, „Ion” este o creaţie monumentală pe tema pământului şi a
condiţiei ţăranului, urmărită în toată complexitatea ei. Fiind primul roman realist-
obieetiv al literaturii române, „Ion” prezintă drama ţăranului ardelean care trăieşte într-
o lume în care pământul este nu doar un mijloc de existenţă, ci şi un criteriu al valorii
individuale. Romanul oferă o reprezentare veridică a vieţii românilor din Ardeal, de la
începutul secolului al XX-lea, astfel fiind şi o frescă a societăţii rurale.
Viziunea despre lume înfăţişată în acest roman este strâns legată de concepţia
scriitorului despre literatură şi menirea ei. Aşa cum mărturisea Rebreanu, pentru el
literatura este „creaţie de oameni şi viaţă”, iar romanul „fixează curgerea vieţii”, de
aceea el nu copiază realitatea, ci se îndreaptă spre un realism al esenţelor, devenind un
narator obiectiv, omniscient, care urmăreşte existenţa umană aşa cum este ea. Un
argument relevant pentru percepţia autorului privind raportul dintre realitate şi ficţiune
2/5
o reprezintă sursele de inspiraţie ale romanului. Trei momente importante au dus la
naşterea romanului: cunoscuta scenă a sărutării pământului din cap. al IX- lea îşi are
originea în realitate, când autorul a văzut un ţăran îmbrăcat în haine de sărbătoare care
a îngenuncheat şi a sărutat pământul; apoi povestea unei fete bogate, Rodovica, care a
fost bătută crunt de tatăl ei pentru că a rămas însărcinată cu un ţăran sărac din sat; iar
al treilea eveniment este o discuţie cu un sărac ţăran tânăr, Ion Pop al Glanetaşului care
vorbea despre pământ cu o dragoste pătimaşă.
Conform afirmaţiei lui Eugen Lovinescu: „ e cea mai puternică creaţie obiectivă a
literaturii române”. Autorul se îndepărtează de personajele sale, nu le ia apărarea, nu le
scuză faptele, nici nu le condamnă. Astfel, în roman relaţia narator-personaj este
obiectivă, naratorul fiind impersonal, omniscient, iar naraţiunea se realizează la
persoana a IlI-a. Totuşi autorul dirijează evenimentele, introducând semne
prevestitoare prin care se anticipează unele momente ale acţiunii. Un asemenea
moment este descrierea drumului care duce spre satul Pripas, care este un drum al
destinului sau crucea strâmbă a lui Isus de la intrarea în sat sau remarcabila descriere a
horei, o „horă a sorţii”. Prin perspectiva narativă obiectivă se creează iluzia realităţii,
caracterul veridic al romanului.
Modernă este nu doar prezentarea vieţii ţărăneşti dintr-o nouă perspectivă, este
modernă şi tehnica narativă, structura şi compoziţia operei. Romanul este structurat pe
două mari părţi „Glasul pământului” şi „Glasul iubirii”, care sunt aşa-numitele voci
interioare care motivează acţiunile personajului. Prima parte urmăreşte patima lui Ion
pentru pământ şi dorinţa lui de a deveni fruntaşul flăcăilor din sat, iar partea a doua
prezintă confruntarea flăcăului cu glasul iubirii care îl va duce la pierzanie. Cele 13
capitole, distribuite simetric în cele două părţi, urmăresc lupta disperată a personajului
de a ajunge de la marginea societăţii rurale spre centrul ei.
3/5
Titlurile capitolelor sunt sugestive, având caracter simbolic, ca de ex. „începutul”,
„Ştreangul”, „Zvârcolirea” „Noaptea”, etc. Compoziţia romanului este circulară datorită
începutului şi finalului identic, construit pe motivul drumului, drumul care duce spre
satul Pripas şi care, în final, iese din Pripas îmbătrânit şi obosit de zvârcolirile vieţii, de
patimile la care a fost martor. Crucea strâmbă a lui Isus, care veghează lângă drum este
un alt element simbolic al operei, prevestind drama care va urma. Romanul este o
monografie a satului ardelenesc de la începutul sec. al XlX-lea. Prin tehnica
contrapunctului se prezintă viaţa ţărănimii şi a intelectualităţii rurale, dar şi unele
momente semnificative ale vieţii, cum ar fi nunta Laurei cu Pintea respectiv nunta Anei
cu Ion sau conflictele puternice dintre ţăranii Vasile Baciu şi Ion respectiv preotul
Belciug şi învăţătorul Herdelea. Acţiunea se desfăşoară pe două mari planuri narative
care uneori se derulează paralel, alteori se intersectează, formând imaginea unei lumi
reale complexe, generând aspectul monografic al satului transilvănean. Astfel, prin
tehnica planurilor paralele se prezintă viaţa ţăranilor, avându-1 în centru pe Ion şi viaţa
intelectualităţii satului, format din familia Herdelea şi preotul Belciug. în ceea priveşte
ritmul narativ, acesta se accelerează spre final, după moartea eroului evenimentele
finale având caracter rezumativ.
într-o altă perspectivă, satul este ilustrat în relaţiile cu regimul administrativ şi politic
austro-ungar. Cei mai afectaţi sunt intelectualii, deoarece autorităţile reprezintă
asuprirea naţională care se manifestă mai ales la această clasă socială. Avocatul Victor
Grofşoru militează pentru emanciparea socială şi naţională pe căi legale, pe când Titu
Herdelea, cu aere de poet, este un visător la unitatea naţională.
5/5