Luceafarul

Current romantism
Perioada interbelica
Perioada ,,marilor clasici” de Mihai Eminescu
Romantismul este o miscare artistica,literara ce apare la sfarsitul secolului al XIIX-lea,orientand scriitorii
catre visare, cat si a iesirii realitatii prin vis.

Un reprezentant important al acestui current in literatura nastra este Mihai Eminescu.,,Luceafarul” este
o opera de referinta in creatia lirica a autorului, fiind publicata in 1883 la Viena si, in acelasi an, in
tara.Poemul reprezinta o sinteza a ideilor eminesciene, avand o structura echilibrata data de folosirea
elemenelor atat clasice, cat si romantice.,,Luceafarul” surprinde atat prin prezenta speciilor literare,
precum basmul, meditatia,pastelul cosmic si terestru, cat si prin apartenenta la genul dramatic,epic,liric.

Titltul este sintetic, fiind alcatuit dintr-un singur substantiv comun simplu articulate cu articol hotarat si
reprezinta modalitatea prin care Mihai Eminescu prezinta lectorului personajul a carui drama in iubire va
fi intriga poemului.

Tema este atat a alegoriei conditiei omului de geniu, sfasiat de contradictii si aflat in antiteza cu cel
mediocre, cat si a iubirii neimplinite dintre 2 incompabilitati, intr-o evocare a discordantei dintre cosmic
si terestru.

Izvoarele de inspiratie sunt doua basme muntenesti, ,,Fata din gradina de aur” si ,,Miron si frumoasa
fara corp”, culese de germanul Richard Kunisch.Eminescu iubea ca nimeni altul folclorul, insusi
afirmand:,,Dumnezeul geniului meu m-a sorbit din popor”.

Din punct de vedere compositional, poemul este alcatuit din 98 de strofe catrene, 98x4 versuri si 4
tablouri.

,,Luceafarul” are un incipit specific basmului: ,,A fost odata…”, ce are ca rol introducerea cititorului intr-
un timp si spatiu nedeterminat.Atentia se concentreaza apoi asupra unui chip de fata, de origine
nobila ,,din rude mari imparatesti”, desavarsita din punct de vedere fizic, ,, o preafrumoasa fata”,
surprinsa in ipostaza sa sfanta ,,cum e fecioara printer sfinti”.Ea aspira la Luceafar , ,,Norocu-mi
lumineaza”.Predispusa la visare, adoarme si vede Luceafarul ce se reflecta in oglinda, metamorfozandu-
se in inger apoi in demon.Cei doi exponenti ai celor doua lumi sunt constienti ca iubirea lor nu se poate
indeplini si din aceasta cauza Luceafarul zboara catre Demiurg pentru a-I cere murirea.

Iubirii din primul tablou I se opune povestea de dragoste dintre cei doi exponenti ale aceleasi
lumi,Catalin-Catalina.Catalin este un baiat de origine inferioara, ,,baiat din flori”, un paj chips care vede
dragostea doar la nivel instinctual.Catalina este transformarea fetei din primul tablou, care acum nu mai
tinde catre inalt.Ea are o idila cu Catalin si il iubeste.

In cel de-al treilea tablou surprindem semnificatii ale conditiei omului de geniu: Luceafarul zboara catre
Demiurg,devine Hyperion, iar cand ii cere dezlegarea nemuririi el refuza, intrucat acest lucru ar
destabilize armonia universului si il asigura ca dragostea dintre el si fata de imparat nu va putea fi
indeplinita, intrucat ,,ei doar au stele cu noroc”, pe langa cosmos, care sustine universal.

In ultimul tablou regasim elemente specifice imaginarului eminescian: noaptea,codrul,luna, o natura

protectoare pentru cuplul Catalin-Catalina.Pentru ultima data Catalina il cheama pe Luceafar, insa
 Luceafarul
Current romantism
Perioada interbelica
Perioada ,,marilor clasici” de Mihai Eminescu
chemarea este in zadar, caci nu mai este aceeasi fata din primul tablou, care avea idealuri si tindea catre
inalt si absolut.Izolarea lui Hyperion din finalul poemului accentueaza antiteza dintre omul de geniu sic
el mediocru:,,Traind in cercul vostru stramt,/Norocul va petrece”.

Din punct de vedere al expresivitatii textului, remarcam folosirea cuvintelor de facture popular: ,, o
preafrumoasa fata”.O particularitate a textului eminescian este folosirea atenta a epitetelor, pentru a
transmite profund mesajul liric.

O alta particularitate a autorului este folosirea maximelor, care dau o nota aparte poemului:,,caci toti se
nasc spre a muri/si mor spre a se naste”.

La nivel prosodic, rima este de 8 silabe, ritmul este iambic si arhi-iambic,iar rima este incrucisata.

In concluzie, Mihai Eminescu reuseste sa creeze un poem considerat ca cea mai reusita opera a sa,
aducandu-I titlul de Luceafarul poeziei romanesti.