Universitatea Babeș-Bolyai

Departamentul de Psihologie Clinică și Psihoterapie

www.clinicalpsychology.ro

Tulburările de anxietate la
copii: tablou clinic,
mecanisme, intervenție
Lect. Univ. Dr. Cristina Mogoașe
cristina.mogoase@ubbcluj.ro
 Privire de ansamblu
• Introducere: despre ce vorbim?
• Tablou clinic:
– Cum recunoaștem anxietatea la copii?
– Tipuri de tulburări anxioase în copilărie
• Mecanisme etiopatogenetice
• Intervenții (validate științific)
– Aspecte generale
– Protocolul de intervenție Coping Cat
 Despre ce vorbim?
• Ce e anxietatea?
– Stare afectivă (nespecifică) caracterizată de
emoții negative puternice, de acuze somatice și
de anticiparea unui pericol în viitor
• Când e anxietatea o problemă?
 Frică versus anxietate
Frică / Îngrijorare
Situație: Amenințare sau pericol
• Evaluăm amenințarea realist
• Evaluăm realist capacitatea noastră de
a face față amenințării
• Nu creăm o amenințare și mai negativă
în mintea noastră
• Ne amintim de mai puține gânduri și
situații nerelevante
• Tindem să facem față amenințării
• Abordăm în mod constructiv
amenințarea
Anxietate
Situație: Amenințare sau pericol
• Supraestimăm caracteristicile negative
ale amenințării
• Subestimăm capacitatea noastră de a
face față situației
• Creăm o amenințare și mai negativă în
mintea noastră
• Ne amintim de multe gânduri care nu au
legătură cu problema
• Ne retragem fizic din fața amenințării
• Ne retragem mental din fața amenințării
• „Anihilăm” amenințarea
• Căutăm suport emoțional la ceilalți
 Frica din punct de vedere al
dezvoltării
• Reacție adaptativă ca răspuns la un pericol
• Pregătește copiii din punct de vedere fizic și
psihologic să interacționeze cu pericole
– 0-1 an: zgomote puternic, străini
– 1-3 ani: întuneric, separare
– Vârstă școlară: rănire, dezastre naturale
– Adolescență: performanță, sănătatea proprie
sau a altora
 Cum recunoaștem Îngrijorări în
legătură cu Petrece mult timp
anxietatea la copii? posibile
eșecuri
îngrijorându-se în
legătură cu
posibile eșecuri

Se poate
Poate
îngrijora
Poate face Se pot izola de exagera
Poate fi excesiv în
crize de semnificația
perfecționist legătură cu ceilalți colegi în situațiilor
furie/plâns posibilitatea clasă negative
de a-i răni pe
normale
alții

Poate Se simte foarte Nu se oferă să

manifesta Manifestă
prost când sunt lipsă de răspundă la Poate fi
tensiune, în centrul clasă, chiar foarte
tremurat încredere dacă știe
atenției în sine iritabil
etc. răspunsul

Pot acuza Poate evita

frecvent sarcini Ezită când e
Timiditate școlare, de
Poate avea
dureri de vorba de a
exagerată teama de a participa la
probleme
stomac sau nu face activități sociale de somn
de cap greșeli
 Cum recunoaștem anxietatea la
copii?
• Simptomele de internalizare:
– sunt mai puțin observabile
– Sunt mai puțin aversive
• Copiilor le pot lipsi abilitățile verbale de a
comunica problemele
• Anxietatea se poate exprima prin plâns,
tantrums, „înghețare” sau „agățare”
• Copiii pot să nu recunoască faptul că teama lor
e excesivă sau nejustificată
• Simptomele sunt persistente…
 Anxietatea – niveluri de analiză
• Subiectiv
– Tulburările de anxietate: emoții negative disfuncționale, ce
emerg la intersecția dintre nivelul cognitiv, fizic și
comportamental
• Cognitiv
– Cum se dezvoltă cognițiile anxioase?
– Modelul cognitiv al tulburărilor emoționale...
• Comportamental
– Comportamente dezadaptative și/sau lipsa comportamentelor
adaptative
• Fizic
– Răspunsul de tip „luptă sau fugi”
– Simptomele sunt în exces ca intensitate sau durată
 De ce e important
să recunoaștem anxietatea la copii?
• Anxietatea înseamnă suferință emoțională reală pentru copil!
• Cea mai frecventă tulburare mentală în rândul copiilor și
adolescenților (Stallard, 2009)
• Anxietatea este asociată cu (Essau, Conradt, & Petermann,
2000):
– Performanță academică scăzută
– Afectarea relațiilor interpersonale
– Creșterea riscului pentru alte tulburări emoționale și
comportamentale
– Psihopatologie la vârsta adultă
– Risc ridicat de suicid (Dadds & Barrett, 2001)
• Costurile publice asociate îngrijirii unui copil cu anxietate sunt
de 20 de ori mai mari decât costurile asociate îngrijirii unui
copil cu dezvoltare tipică (Bodden, Dirksen, & Bogels, 2008)
Tulburări de anxietate în copilărie
• Fobii specifice
• Anxietate de separare
• Anxietate socială
• Anxietate generalizată
• Atac de panică
• Tulburare obsesiv-compulsivă
• Tulburare de stres post traumatic
 Fobii specifice în copilărie
• Caracteristici:
– Frică persistentă și exagerată, nejustificată, de anumite situații sau
obiecte
– Evitarea obiectelor sau situațiilor în legătură cu care se manifestă
frica interferează cu desfășurarea activităților normale
– La copii, frica poate fi exprimată sub forma plânsului, crizelor de
isterie („tantrums”), agățării de adult, sau lipsei reactivității la
stimulii din mediu („freezing”)
• Tipuri de fobii:
– De animale – de ex., de păianjeni, câini etc.
– De sânge/injecții/răni – de ex., fobie de ace
– De spații închise – de ex., lifturi
– De înălțime
 Anxietatea de separare
• Îngrijorare excesivă sau distres (nejustificat din punct de vedere
al dezvoltării copilului) în legătură cu separarea de adult sau
plecarea de acasă
• Îngrijorare excesivă relaționată cu:
– posibilitatea pierderii adultului de referință sau în legătură cu
diferite lucruri rele care i s-ar putea întâmpla acestuia
– Posibilitatea de a se pierde de sau de a fi răpit de lângă adultul de
referință
• Frică exagerată de a fi singur sau fără cei care îi poartă de grijă
• Refuzul de a merge la culcare fără a fi în compania adultului de
referință
• Coșmaruri repetate
• Simptome fizice (de ex., dureri de cap/stomac, greață, vomă)
care însoțesc separarea de adultul de referință
 Anxietatea socială
• Frică exagerată de:
– A fi observat/evaluat/analizat de către alții
– A se face de rușine în public
– A fi umilit în public
• Frica duce la evitarea multor situații potențial plăcute,
privându-l pe copil de posibilitatea de a învăța
• La copii, frica poate fi exprimată prin crize de plâns, lipsă de
reactivitate la stimulii din mediu sau tremur manifestat în
situațiile sociale ce implică persoane nefamiliare
• Exemple
 Tulburare de anxietate generalizată
• Gânduri de îngrijorare constante și exagerate referitoare la
activități și evenimente din viața cotidiană
• Tensiune/neliniște interioară
• Se așteaptă aproape tot timpul la ce e mai rău, chiar și atunci
când este puțin probabil să se întâmple ceva rău
• Simptome fizice:
– Agitație
– Oboseală
– Dificultăți de concentrare
– Iritabilitate
– Tensiune musculară
– Probleme de somn: dificultăți de adormire, treziri repetate,
somn neodihnitor
 Atacuri de panică
• Frică sau disconfort fizic accentuat apărut(ă) din senin
• Accelerarea ritmului cardiac
• Transpirație
• Tremurături
• Dureri în piept
• Greață
• Senzația de amețeală, detașare de propria persoană sau leșin
• Senzația de asfixiere
• Frică a pierdere a controlului sau de a înnebuni
• Frică de moarte
• Amorțeală sau furnicături
• Valuri de căldură sau de frig
 Tulburare obsesiv-compulsivă
• Gânduri nedorite repetitive
– Am încuiat ușa?
– Am închis gazul?
– Mâinile mele sunt pline de germeni.
• Comportamente compulsive, repetitive ce par imposibil de stopat
sau de controlat
– Spălare repetată a mâinilor
– Număratul în gând până la un anumit număr
– Efectuarea anumitor acțiuni de un anumit număr de ori
– Purtatul acelorași haine mai multe zile la rând
• Atât gândurile nedorite, cât și comportamentele au rolul de a
face lucrurile să meargă „bine” / de a preveni lucrurie „teribile” să
se întâmple
Tulburare de stres post traumatic
• A trece printr-o situație periculoasă, care să implice
amenințarea cu moartea sau vătămarea corporală gravă
• Retrăirea în imaginar a evenimentului
• Coșmaruri
• Dificultăți de a adormi
• Iritabilitate
• Dificultăți de concentrare
• Răspuns de tresărire
• La copii poate apărea reconstituirea evenimentului
traumatic în joc
 Tulburările de anxietate
(cf. DSM-5)
• Anxietatea de separare
• Mutismul selectiv
• Fobia specifică
• Anxietatea socială
• Tulburarea de panică
• Atacul de panică (specificant)
• Agorafobia
• Tulburarea de anxietate generalizată
• Tulburarea de anxietate indusă de o substanță
• Tulburarea de anxietate datorate unei condiții medicale
generale
• Alt tip de tulburare de anxietate
• Tulburare de anxietate nespecifică
 Mecanisme etiopatgenetice
• Cum apar tulburările de anxietate la copii?
– Modelul stres-vulnerabilitate
– Mecanisme cognitive:
• Scheme cognitive formate în urma experiențelor de
viață, prin (1) condiționare și (2) observare/modelare
• Rol central în instalarea/menținerea anxietății
• Distorsionează procesarea de informații, contribuind
astfel (alături de comportamentele evitative) la
menținerea anxietății
• Tipuri de distorsiuni: atenționale, de interpretare,
mnezice
 Intervenții în anxietate
• Psihoeducație
• Terapii familiale
• Psihoterapie dinamică – eficiența nu este
susținută de studii documentate
• Farmacoterapie– SSRI; dovezi ale eficienție
pe termen scurt

• Intervenții cognitiv-comportamentale
 Intervenții validate științific
• Validarea pachetului de intervenție
– Combinația de tehnici și strategii de intervenție duce în
mod sistematic la reducerea simptomelor?
• Validarea teoriei care fundamentează pachetul de
intervenție
– Reducerea simptomelor se datorează modificării
factorilor implicați teoretic în apariția simptomelor?
• Pachete de intervenție cognitiv-comportamentală
– Cu implicare minimă din partea părinților (copilul este
focusul intervenției)
– Cu implicarea directă a părinților
 Tehnici de intervenție cognitiv
comportamentală
• Expunere
• Desensibilizare sistematică
• Metode de management al contingențelor
• Tehnici de modelare
Protocol de intervenție

PROGRAMUL COPING CAT

 Introducere: aspecte generale
• Dezvoltat la clinica pentru tratarea anxietății la copii și
adolescenți (Child & Adolescent Anxiety Disorders Clinic,
CAADC), din cadrul Temple University
• Adresat copiilor cu vârste cuprinse între 8-12 ani; există și o
variantă pentru adolescenți
• Vizează simptomele relaționate cu anxietatea generalizată,
anxietatea de separare și fobia socială
• Eficiență probată în mai multe studii clinice controlate
(Kendall, 1994; Kendall et al., 1997; Kendall, Hudson et al.,
2008): între 50% și 75% dintre copii beneficiază de pe urma
programului
 Privire de ansamblu
• Combină strategii comportamentale cu strategii cognitive în
vederea reducerii anxietății
– Modelare
– Relaxare
– Sarcini de expunere in vivo
– Managementul contingențelor
– Rezolvare de probleme
– Evaluarea abilităților personale de a face față situației dificile
– Evaluarea situației temute
• Protocol de 16 ședințe
• Manual al terapeutului & caiet de sarcini al clientului
• Poate fi administrat individual sau în grup *
 Componente ale tratamentului
• Prima parte: Psihoeducație (8 ședințe)
– Educație emoțională
– Simptome fiziologice
– Identificarea gândurilor anxiogene
– Restructurare cognitivă și rezolvare de probleme
– Întăriri pozitive/recompensarea efortului
• Partea a doua: sarcini de expunere (8
ședințe)
 Planul FEAR / SAAR
FEAR SAAR
• What am I feeling? / Am I • Ce simt? / Mă simt
feeling frighthed? speriat(ă)?
• What am I expecting to • La ce mă aștept? / Mă
happen? / Expecting bad aștept să se întâmple
things to happen? lucruri rele?
• What attitudes and • Ce atitudine am și cum
actions will help? acționez?
• Results & rewards • Rezultate & recompense
 Programul Coping Cat:
planul FEAR/SAAR
• Pasul „F” din FEAR /„S” din SAAR
– Identificarea emoției
– Identificarea semnelor somatice ale anxietății (& distingerea
între senzațiile fizice caracteristice anxietății versus cele
caracteristice altor emoții)
– Utilizarea semnelor anxietății ca indicii de implementare a
planului
– Învățarea unor tehnici de control al activării fiziologice
• Tehnici de respirație (ex.
http://www.youtube.com/watch?v=OiaUV-
OiBGE&feature=related )
• Relaxare (ex. http://www.youtube.com/watch?v=aaTDNYjk-
Gw)
 Programul Coping Cat:
planul FEAR / SAAR
• Pasul „E” din FEAR/ „A” (1  ) din SAAR
– Vizează conținutul și calitatea gândurilor
copilului în situații anxiogene
– Identificarea „capcanelor de gânduri”;
etichetarea gândurilor negative (ex. Miss
Perfect)
– Tehnici: modelare, joc de rol
 Programul Coping Cat:
planul FEAR/SAAR
• Pasul „A” din FEAR / „A” (2) din SAAR
– Copilul învață cum să controleze ceea ce simte
• Restructurare cognitivă: Corectarea gândurilor
nerealiste / construirea de gânduri adaptative
personalizate
• Rezolvare de probleme
– Scop
– Generarea de posibile soluții
– Alegerea unei soluții
– Implementarea soluției alese
– Evaluarea situației după implementarea soluției
 Programul Coping Cat:
planul FEAR/ SAAR
• Pasul „R” din FEAR / SAAR
– Recompensarea efortului (indiferent dacă
succesul a fost deplin sau doar parțial!)
– Încurajează auto-monitorizarea &
managementul contingențelor
– Susține generalizarea câșigurilor realizate în
terapie
– Modelarea recompensării în timpul sesiunilor de
terapie - utilizarea „Băncii de puncte”
Programul Coping Cat
pe ședințe
 Ședința 1
Relație terapeutică & informarea cu
privire la tratament
• Linii directoare ale desfășurării ședinței:
– Începeți să vă cunoașteți
– Explicați informațiile de bază referitoare la
specificul tratementului (de ex., „vom lucra
împreună...”)
– Nu încercați să acoperiți prea multe lucruri
– Începeți să strângeți informații despre copil
 Ședința 1
Relație terapeutică & informarea cu
privire la tratament
• Agenda ședinței:
– Construirea relației terapeutice
– „Orientarea” copilului cu privire la tratament
– Încurajarea/susținerea participării copilului
– „prescrierea” unei teme de casă simple
– Realizarea unei activități distractive la sfârșitul
ședinței
 Ședința 2
Identificarea anxietății ca emoție
• Linii directoare ale desfășurării ședinței:
– Recapitulați scopurile/rațiunea tratamentului
– Ajutați copilul să identifice diferitele tipuri de emoții
și să facă distincția între anxietate și alte emoții
– Normalizați convingerile copilului referitoare la
anxietate
– Începeți să identificați împreună cu copilul propriile
lui răspunsuri somatice la anxietate
– Începeți să vă gândiți la o ierarhie a situațiilor în care
copilul resimte anxietate
 Ședința 2
Identificarea anxietății ca emoție
• Agenda ședinței:
– Consolidarea relației terapeutice
– Discutarea temei de casă
– Introducerea ideii că diferite emoții au diferite
expresii somatice/fiziologice
– Normalizarea experimentării anxietății
– Începerea construirii ierarhiei situațiilor
anxiogene
– „prescrierea” temei de casă
 Ședința 3
Identificarea răspunsurilor somatice
la anxietate
• Linii directoare ale desfășurării ședinței:
– Recapitulați distincția dintre anxietate și alte
tipuri de emoții
– Învățați-l pe copil mai multe despre modul în
care corpul nostru reacționează la anxietate
– Ajutați-l să identifice propriile răspunsuri
somatice la anxietate
 Ședința 3
Identificarea răspunsurilor somatice
la anxietate
• Agenda ședinței:
– Discutarea temei de casă
– Discutarea reacțiilor somatice specifice anxietății
– Exersarea identificării răspunsurilor somatice
– Introducerea pasului F: Feeling frightened?
– Pregătirea copilului în vederea ședinței dedicate
părinților
– „prescrierea” temei de casă
 Ședința 4
Prima întâlnire cu părinții
• Linii directoare ale ședinței:
– Oferiți părinților o „hartă”/privire de ansamblu
asupra tratamentului
– Încurajați-i pe părinți să coopereze activ cu dvs.
pe parcursul derulării programului
– Răspundeți eventualelor întrebări ale părinților
 Ședința 4
Prima întâlnire cu părinții
• Agenda ședinței:
– Oferirea unor informații suplimentare
referitoare la tratament
– Oferirea oportunității discutării lucrurilor care îi
neliniștesc pe părinți
– Colectarea unor informații suplimentare despre
situațiile problematice pentru copil
– Discutarea unor modalități concrete prin care
părinții se pot implica în tratament
 Ședința 5
Training de relaxare
• Linii directoare ale ședinței:
– Recapitulați reacțiile somatice pe baza căruia
copilul își poate da seama că este
tensionat/anxios
– Introduceți relaxarea și discutați utilitatea ei
pentru controlul tensiunii musculare
 Ședința 5
Training de relaxare
• Agenda ședinței:
– Aducerea în discuție a ședinței dedicate părinților
– Discutarea temei de casă
– Introducerea ideii că multe dintre senzațiile fizice
asociate anxietății presupun tensiune musculară
– Introducerea ideii de relaxare și practicarea tehnicilor de
relaxare
– Discutarea modului în care relaxarea poate fi utilă: când,
cum?
– Practicarea relaxării: coping modeling & joc de rol
– Practicarea relaxării cu părinții copilului
– „prescrierea” temei de casă
 Ședința 6
Identificarea & disputarea gândurilor
anxiogene
• Linii directoare ale ședinței:
– Introduceți importanța gândurilor și discutați
impactul lor asupra răspunsurilor emoționale,
comportamentale și fiziologice în situațiile
anxiogene
– Ajutați copilul să înceapă să-și recunoască „dialogul
interior” (expectanțe, gânduri automate) în
situațiile anxiogene
– Ajutați copilul să-și dezvolte și să utilizeze gânduri
alternative, funcționale
– Recapitulați informațiile și abilitățile care țin de
relaxare
 Ședința 6
Identificarea & disputarea gândurilor
anxiogene
• Agenda ședinței:
• Discutarea temei de casă
• Introducerea conceptului de „gânduri” (autoverbalizări,
dialog interior)
• Discutarea gândurilor automate pe care le are copilul în
situații anxiogene
• Diferențierea gândurilor automate disfuncționale de cele
funcționale
• Introducerea pasului E: Expecting bad things to happen?
• Exersarea disputării gândurilor automate negative
• „prescrierea” temei de casă
 Capcane ale gândurilor
• „Ochelari de cal”: văd doar lucrurile negative, în ciuda faptului că există
și aspecte pozitive ale situației
• Capcana repetiției: dacă s-a întâmplat o dată, se va întâmpla din nou
• Catastrofarea: mă gândesc totdeauna la cele mai rele lucruri care s-ar
putea întâmpla
• Evitarea: mă gândesc că dacă ceva poate mă poate face să mă simt
prost, mai bine stau deoparte decât să încerc lucrul respectiv
• Citirea gândurilor/prezicerea viitoarului: trag concluzii pripite referitoare
la ce gândesc ceilalți/ce s-ar putea întâmpla într-o situație fără să am
dovezi
• Trebuie: Trebuie să fiu perfect. Trebuie să nu fac greșeli.
[Having „the shoulds” is like having a cold.]
• Perfecționismul: am așteptări prea ridicate; îmi stabilesc standarde prea
înalte
[Perfection is not a human option. ]
 Disputarea gândurilor negative
• De unde știu sigur că se va întâmpla așa?
• Ce altceva decât ceea ce mi-a venit prima dată
în minte s-ar putea întâmpla în această situație?
• Ce s-a întâmplat cu alte ocazii?
• Mă ajută să mă îngrijorez în legătură cu această
situație? În ce fel? De unde îmi pot da seama?
• Mă găsesc cumva într-o capcană a gândurilor?
 Ședința 7
Recapitularea importanței gândurilor și
dezvoltarea abilităților de rezolvare de
probleme
• Linii directoare ale ședinței:
– Recapitulați rolul gândurilor automate negative
și întăriți exersarea disputării lor
– Introduceți conceptul de rezolvare de probleme
– Exersați rezolvarea de probleme în scopul
managementului anxietății
 Ședința 7
Recapitularea importanței gândurilor și
dezvoltarea abilităților de rezolvare de
probleme
• Agenda ședinței:
– Discutarea temei de casă
– Recapitularea și discutarea pasului 2 din planul FEAR
– Introducerea pasului A: Attitudes & Actions that can
help
– Discutarea conceptului de rezolvare de probleme
– Exersarea rezolvării de probleme în situații
anxiogene
– „prescrierea” temei de casă
 Rezolvarea de probleme
• Pasul 1:
– Definirea problemei: care e problema în această
situație?
• Pasul 2:
– Generarea de soluții:
• care sunt câteva lucruri pe care le-aș putea face în
această situație?
• Ce ar putea face altcineva în această situație pentru a
rezolva problema?
– Nu evalua soluțiile, doar listează-le!
 Rezolvarea de probleme
• Pasul 3
– Evaluarea soluțiilor:
• Pune-le în ordine, de la cea mai bună la cea mai proastă
• Soluțiile cele mai bune: pot fi implementate relativ ușor, au
probabilitate ridicată să fie eficiente, nu-i vor afecta
negativ pe alții și nu necesită ajutorul altora
• Pasul 4
– Implementarea celei mai bune soluții
– Evaluarea eficienței ei

– Repetă procesul până când problema e rezolvată

 Ședința 8
Introducerea auto-evaluării și auto-
recompensării
• Linii directoare ale ședinței:
– Introduceți conceptul de evaluare a
performanței și autorecompensare a efortului și
performanței
– Recapitulați toate abilitățile discutate în
ședințele anterioare și „formalizați” planul
FEAR, în vederea utilizării lui în situații anxiogene
– Exersați cu copilul planul FEAR în situații non-
anxiogene
 Ședința 8
Introducerea auto-evaluării și auto-
recompensării
• Agenda ședinței:
– Discutarea temei de casă
– Introducerea pasului R: Results & Rewards
– Discutarea conceptului de auto-evaluare și auto-
recompensare
– Exersarea autoevaluării & recompensării efortului
– Recapitularea planului FEAR
– Exersarea planului FEAR
– Revizuirea ierarhiei situațiilor anxiogene și discutarea
sarcinilor de expunere
– Amintirea următoarei ședințe dedicate părinților
– „prescrierea” temei de casă
 Ședința 9
A doua întâlnire cu părinții
• Linii directoare ale ședinței:
– Încurajați continuarea cooperării cu părinții pe
parcursul implementării tratamentului
– Răspundeți întrebărilor părinților și discutați
îngrijorările/preocupările lor
 Ședința 9
A doua întâlnire cu părinții
• Agenda ședinței:
– Oferirea de informații adiționale referitoare la a
doua parte a tratamentului
– Oferirea oportunității de a discuta
îngrijorările/preocupările părinților
– Colectarea de informații suplimentare
referitoare la situațiile în care copilul este anxios
– Oferirea unor modalități specifice prin care
părinții se pot implica în tratament în cea de-a
doua parte a programului
 Ședințele dedicate părinților:
aspecte de abordat
• Anxietatea părinților și comportamentele de
„supraprotecție”
• Transferul controlului
• Managementul contingențelor
• Sarcinile de expunere: ședințele 10-16
 Sarcinile de expunere:
structura unei ședințe tipice
• Stabilirea sarcinii de expunere
• Înregistrarea intensității anxietății pe
Termometrul Emoțiilor înainte de expunere
• Întocmirea planului FEAR pentru situația
respectivă
• Implementarea expunerii
• Înregistrarea intensității anxietății pe
Termometrul Emoțiilor după expunere
• Recompensarea copilului
 Sarcinile de expunere:
aspecte de știut & de transmis
• Exersarea planului FEAR în situații de viață
reale se face gradual
• Scopul tratamentului nu este eliminarea
totală a anxietății!
• Copilul va resimți anxietate pe parcursul
implementării sarcinilor de expunere
• Repetiția este cheia succesului!
• Perseverența în sarcina de expunere îți dă
șansa să-ți implementezi planul!
 Sarcinile de expunere:
recomandări pentru terapeuți
• Fii flexibil & dezvoltă planul pentru expunere în
colaborare cu copilul!
• Fii încrezător în abilitatea copilui de a face față
situației! Încurajează-l!
• În dezvoltarea planului, nu uita să-l întrebi specific pe
copil despre obstacole!
• Ierarhia situațiilor anxiogene trebuie actualizată în
funcție de schimbări & informații noi!
• Nu „împinge” copilul într-o situație pe care nu este
pregătit/nu vrea s-o abordeze momentan
• În timpul implementării sarcinii, fii atent la
comportamente de evitare subtile!
 Sarcinile de expunere
• Expunere in vivo în cabinet: exemple?

• Expunere în contexte ecologice: exemple?

 Ședința 10
• Agenda:
– Discutarea temei de casă
– Recapitularea ideii de a merge dinspre învățarea
unor abilități noi către implementarea lor
– Exersarea expunerii în imaginar la situații cu
potențial anxiogen scăzut
– Recapitularea pe scurt a exercițiilor de relaxae
– Planificarea unei sarcini de expunere pentru
următoarea ședință
– „prescrierea” temei de casă
 Ședința 11
• Agenda:
– Discutarea temei de casă
– Exersarea abilităților dobândite utilizând
expunerea in vivo pentru situații cu potențial
anxiogen scăzut
– Planificarea sarcinii de expunere pentru
următoarea ședință
– „prescrierea” temei de casă
 Ședința 12
• Agenda:
– Discutarea temei de casă
– Exersarea expunerii în imaginar în situații cu
potențial anxiogen moderat
– Exersarea expunerii in vivo în situații cu potențial
anxiogen moderat
– Planificarea sarcinii de expunere pentru ședința
13
– „prescrierea” temei de casă
 Ședința 13
• Agenda:
– Discutarea temei de casă
– Exersarea expunerii in vivo în situații cu potențial
anxiogen moderat
– Planificarea sarcinii de expunere pentru ședința
14
– „prescrierea” temei de casă
 Ședința 14
• Agenda:
– Discutarea temei de casă
– Exersarea expunerii în imaginar în situații cu
potențial anxiogen ridicat
– Exersarea expunerii in vivo în situații cu potențial
anxiogen ridicat
– Planificarea sarcinilor de expunere pentru
ședința 15
– „prescrierea” temei de casă
 Ședința 15
• Agenda:
– Discutarea temei de casă
– Exersarea expunerii in vivo în situații cu potențial
anxiogen ridicat
– Planificarea ultimei sarcini de expunere pentru
ședința 16
– Discutarea pe scurt a încheierii tratamentului
– „prescrierea” temei de casă
 Ședința 16
• Agenda & linii directoare:
– Oferirea unei ultime oportunități de a exersa
abilitățile dobândite, în situații cu potențial anxiogen
ridicat
– Producerea „reclamei”
– Recapitularea & sumarizarea programului de
training / tratamentului
– Planificarea, împreună cu părinții, a modalităților
prin care ei îl pot sprijni pe copil în menținerea și
generalizarea abilităților dobândite
– Încheierea relației terapeutice