Autobiografie

Mă numesc Romolus Berlovan Božana, m-am născut pe 20. martie 1992, în

Badelunda Suedia, dar locuiesc în Alibunar, Banatul de Sud din Republica Serbia de
lavârsta de 3 ani.
La vârsta de doar 5 ani mi-au fost publicate două picturi în yiarul „Făclia”
periodic a Biserici Ortodoxe Române Alibunar. De la vârsta de 7 ani, am început să
mă ocup cu sportul, mai precis cu karate și cu dansul popular românesc și sârbesc.
Totodată am fost fascinat de credința ortodoxă așa că mereu am participat la tradițiile
bisericești și am fost membru al corului de tineri ai Biserici Ortodoxe Române
Alibunar. Fiind parte din grupurile mixte de sârbi și români, atât la karate cât și la
dansurile populare, colegii mereu au apelat la mine să le traduc conversațiile de
fiecare dată când am călătorit în România. Fiind etnic român din Republica Serbia,
adeseori colegii din România au crezut că sunt sârb, însă de fiecare dată cu mândrie
le-am zis că sunt etnic român din Serbia, nu sârb. Pe lângă faptul că m-am ocupat cu
dansurile populare și karate, am participat de mic și la mai multe schimburi de
experiențe și tabere din România. O parte din prietenii mei cei mai apropiați din
Republika Serbia, din respect față de mine, au învățat diferite expresii și salutări în
limba română. De mic copil am început să mă ocup și cu teatrul, am fost actor în mai
multe piese și am primit mențiuni și diplome pentru rolurile realizate. Sunt mândru de
faptul că tatăl meu a înfințat teatrul în limba română din Alibunar, care anul acesta a
înplinit douăzeci de ani de funcționare neîntreruptă. După ce am absolvit școala
generală „Frăție și Unitate” în liba română din Alibunar, m-am înscris la liceul
„Borislav Petrov Braca” din Vârșeț, astfel mi-am continuat educația în limba maternă.
Diriginte mi-a fost domnul Ion Berlovan, un profesor pe care l-am respectat din prima
zi și care m-a îndrumat spre un drum de patriotism românesc. În liceu am continuat să
mă ocup cu dansul popular românesc și să particip la diferite tabere și schimburi de
experiențe. Astfel la Festivalul „Lucian Blaga” din Lugoj am luat premiul III, cu
poeyia „Ce e viața”. În perioada de liceu am început să iubesc muzica rock și mai ales
muzica rock din România. Eu am introdus muzica rock românească colegilor de liceu
dar și prietenilor mei, care și-n prezent ascultă muzică românească.
După absolvirea liceului, m-am decis să continui educația în România, așa că
m-am înscris la Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie, departamentul de
Geografie, din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Am fost printre primi etnici
români din Serbia, așa că o mare parte dintre colegi, dar și profesori, m-au considerat
sârb, așa că din nou eram nevoit să le explic că sunt etnic român din Serbia, nu sârb.
Pe perioada facultății, o parte din prieteni mei români, dar și sârbi, din Serbia, au fost
în vizită la mine în Timișoara. Mereu mi-a plăcut să le prezint orașul Timișoara cu
toate bogățiile sale culturale. Fiind student la Geografie, am călătorit prin toată
România, astfel de fie care dată când m-am întâlnit cu rude sau prieteni, aveam ceva
de povestit despre România. În Timișoara am cunoscut-o și pe nevasta mea Viktorija
Berlovan Božana, care ma ajutat enorm să termin facultate și ma încurajat să înscriu și
să termin masterul din Dezvoltarea și Amenajarea Turistică.
Pentru mine România mereu a fost țara mea. În drumul meu, de a descoperi
identitatea mea națională și a mă dezvolta, am realizat că neapărat trebuie să descoper
România, cultura și tradiția românească, ceea ce am și făcut. Obținerea cetățeniei
române pentru mine reprezintă realizarea visului meu.