http://ea.

md/cele-10-porunci-legate-de-ingrijirea-nou-nascutului-despre-baie-scutece-infasat-si-
plimbari/

ÎNGRIJIREA NOU-NĂSCUTULUI
DUPĂ EXTERNAREA DIN
MATERNITATE

Atunci când ajung acasă prima dată cu bebeluşul, proaspetele mămici, în special cele fără
experienţă, pot întâmpina dificultăţi la îngrijirea acestuia

Pentru a se obişnui în cel mai scurt timp cu ritualul zilnic de îngrijire a nou-născutului,
mămicile au nevoie de câteva cunoştinţe de bază.

Este important de ştiut că micuţului are nevoie de foarte multă dragoste şi atenţie din
partea mamei și o igienă cât mai riguroasă. Întrucât pielea poate fi zona de contact cu un
număr impresionant de microbi, iar sistemul imunitar al nou-născutului este deosebit de
vulnerabil, o igienă corespunzătoare reprezintă o cale simplă şi eficientă de prevenire a
infecţiilor.

Băiţa bebeluşului
Prima îmbăiere a nou-născutului poate avea loc chiar din prima zi după sosirea de la
maternitate.

Deşi potrivit unor păreri, spălarea copilului ar trebui făcută doar cu un burete umed până
când se vindecă buricul, bebeluşul poate fi spălat normal, cu condiţia ca menţinerea sa în
apă să dureze numai câteva minute. După detaşarea bontului ombilical nu mai există
restricţii de acest gen.
Este bine ca nou-născutul să fie îmbăiat zilnic (preferabil seara), dar rămâne decizia mamei
dacă băiţa se face mai des sau mai rar.

La început, bebe poate fi spălat într-o cădiţă cu suport (reductor), pentru ca micuţul să fie
sprijinit până va sta singur în şezut. Nu folosim săpun la fiecare băiță. Dacă nou-născutul
se agită după baie, mutați-o la orele dimineții.

Temperatura din camera unde are loc îmbăierea trebuie să fie de aproximativ 24 –
25°C, iar cea a apei de baie, de circa 37 C. Aceasta din urmă se verifică cu un
termometru special sau cu cotul înainte de a-l introduce pe bebe în cădiţă.

La curăţarea pielii şi părului bebeluşului se folosesc geluri sau săpunuri speciale, cât mai
delicate şi cu pH neutru. Dacă bebele are pielea mai uscată, după baie se poate aplica o
cremă hidratantă sau o loţiune adecvată vârstei.

Toate aceste operaţiuni trebuie realizate cât mai rapid, la fel şi îmbrăcarea copilului,
deoarece bebeluşii pierd foarte repede căldura corporală. În cazul în care mama consideră
că este cazul, bebele poate fi învelit cu o păturică la finalul băiţei.

Igiena buricului
După tăierea cordonului ombilical al copilului râmâne aşa-numitul bont ombilical. La circa 1-
3 săptămâni de la naştere, acesta se usucă şi cade, iar zona se vindecă cel mai adesea fără
probleme.

Totuşi, bontul ombilical trebuie îngrijit la început cu atenţie, deoarece este expus unor
riscuri precum cel de hemoragie sau de infecţie.

Până la cicatrizarea definitivă a buricului mai pot exista mici sângerări ale acestei zone, care
pot fi însă normale.

Dacă mămicile observă semne ca inflamarea sau înroşirea bontului ombilical, apariţia unor
scurgeri sau sângerări importante trebuie să anunţe imediat medicul pediatru.
Curăţarea la schimbarea scutecului
Schimbarea scutecului se impune când acesta a acumulat multă urină sau când are materii
fecale.

Se recomandă ca, înainte de masă, mama să verifice dacă scutecul este curat, pentru că
mulţi bebeluşi nu mănâncă atunci când nu sunt schimbaţi.

Cea mai bună cale de a curăţa zona genitală este spălarea cu apă şi săpun pentru
bebeluşi, în special după ce bebe a avut scaun.

În timpul nopţii, pentru a nu îl trezi pe cel mic se poate apela la cunoscutele şerveţele
umede destinate nou-născuţilor.

La fetiţe, spălarea sau ştergerea se face întotdeauna dintre faţă spre spate în scopul
prevenirii aducerii impurităţilor în zona vaginului.

Şi la băieţei se poate respecta această regulă, deşi ei sunt mai puţin expuşi infecţiilor
urinare.

În schimb, la băieţei nu trebuie uitat ca, la băiţă, din când în când, să se decaloteze puţin
penisul pentru a evita acumularea murdăriei în acest loc. Igiena corectă a pielii din zona
scutecului reduce riscul iritaţiilor.

Dacă acestea apar totuşi, este indicată aplicarea unei creme care conţine oxid de zinc.

Nu se utilizează pudra de talc.

Toaleta zonelor feţei

Faţa bebeluşului se curăţă zilnic prin ştergere delicată fie cu un prosopel umezit cu apă
călduţă, fie cu comprese îmbibate cu ser fiziologic. Mai sunt disponibile şi şerveţelele
faciale speciale pentru faţa şi ochii bebeluşului.
Toaleta oculară se efectuează prin ştergerea fiecărui ochi, dinspre colţul extern spre
colţul intern. Mămica trebuie să fie atentă la orice modificare neobişnuită a
secreţiei conjunctivale sau a aspectului ochiului bebeluşului. În situaţia în care
observă schimbări îngrijorătoare din acest punct de vedere trebuie să anunţe
medicul pediatru.
Toaleta nazală se realizează tot cu ser fiziologic. Se picură în fiecare nară o cantitate
suficientă de ser cât să înmoaie eventualele secreţii, apoi, folosind un beţişor de vată cu
opritor, se curăţă mucoasa nării, răsucind uşor. Atunci când secreţiile sunt în cantitate mai
mare şi împiedică respiraţia bebeluşului, trebuie aspirate cu pompiţa de cauciuc. Totodată
este permisă utilizarea produselor pe bază de apă de mare concepute pentru nou-născuţi,
care ajută mai ales când bebe are nasul înfundat.
Toaleta urechilor implică ştergerea pavilionului extern al urechii, pătrunzând doar
puţin spre interior, pentru a evita împingerea impurităţilor sau a cerumenului spre
timpan şi lezarea acestuia. Se curăţă de asemena şi zona din spatele urechii. Nu se
recomandă utilizarea beţişoarelor de urechi, chiar dacă este vorba de cele pentru
bebeluşi.
Toaleta gurii este de asemenea importantă deoarece resturile de lapte care rămân pe gingie
pot irita gingia şi mucoasa bucală a micuţului. Curăţarea se face tot cu comprese  umezite cu
ser fiziologic. Igiena gurii este bine să fie realizată cel putin o dată pe zi şi presupune
stergerea gingiilor copilului, a suprafaţei interne a obrajilor, a limbii, cerului gurii şi a zonei de
sub limbă.

Tăierea unghiuţelor
Această operaţiune sperie mulţi părinţi la început pentru că bebele are degete şi unghii
foarte delicate care pot fi lezate cu uşurinţă.

Totuşi este esenţial ca unghiuţele bebeluşului să fie tot timpul cât mai scurte,
deoarece micuţul are tendinţa de a-şi zgâria zona feţei.

Unghiile se scurtează o dată pe săptămână, preferabil după băiţă, când sunt mai moi şi se
taie rapid.

Dacă bebeluşul obişnuieşte să fie foarte agitat pe parcursul acestei proceduri, se poate opta
pentru tăierea unghiuţelor în timpul somnului.
Se vor folosi forfecuţe sau unghiere speciale pentru nou-născuţi a căror formă
previne accidentele nedorite. La mâini, unghiile trebuie tăiate rotunjit, iar la
picioare, drept, pentru a evita încarnarea lor la colţuri.

Curăţarea hăinuţelor
Îmbrăcămintea nou-născutului se spală separat de mână sau la maşina de spălat .

Este de dorit să fie utilizat un detergent special pentru copii şi să se evite adăugarea de
balsam, mai ales a unuia foarte parfumat.

https://www.revistamargot.ro/ingrijirea-nou-nascutului-dupa-sosirea-din-maternitate/

Temperatura în odaie nu trebuie să depășească 21 de grade. Este

important să dezvoltăm imunitatea copilului, iar un bebeluș sănătos nu
trebuie încotoșmănat și ținut în căldură. Nou-născutul are nevoie de o
temperatură constantă în încăpere, în ideal de 20-21 de grade și o
umiditate de 50 %.

Nou-născutul se culcă pe o parte sau pe spate și cu capul înclinat pe o

parte. Astfel se previne înecul cu lapte. Salteaua patului trebuie să fie
tare. Nu se pun jucării sau perne.

Protecțiile laterale textile se cer a fi evitate. Părinții care se tem de curenții

de aer și de eventualele răceli montează cearșafuri groase pe bordurile

patului. Acestea însă prezintă pericol sporit de sufocare. Aerul trebuie să

circle nestingherit.
Nou-născutul care doarme într-un pat cu părinții se învelește cu o plapumă
separată. Salteaua trebuie să fie tare, copilul – ferit de perne moi. Părinții
nu trebuie să fumeze și nu au voie să se afle în stare de ebrietate.
Cercetările arată că pericolul de „moarte subită” este minim atunci când
nou-născutul doarme lângă mama, preluând ritmul bătăilor inimii
acesteia, inimă pe care o auzea și în burtică.

Pelincele sunt metoda ideală de liniștire a bebelușului. Înfășatul ajută în

perioada de adaptare a nou-născutului la viața din afara burticii, dar mai

ales în perioada colicilor. Îi conferă senzația de siguranță, de confort

asemănător cu cel din burtica mamei. Nu toți copiii au nevoie de asta,

dar în cazul unora devine o practică obligatorie.

Nou-născutul trebuie alăptat la cerere. Stomacul bebelușului abia venit pe

lume este minuscul, de aceea alăptarea la cerere nu este un moft, ci o

necesitate. I se face foame des, deoarece nu încape mult lăptic în

stomăcel dintr-o singură dată. În plus, laptele matern mai este și

alinarea copilului care s-a pomenit, într-o zi, într- lume absolut

necunoscută. Nou-născutul trăiește deseori senzația de spaimă.

Plânsul nu trebuie inhibat. Acesta este limbajul de comunicare al

bebelușului, prin care ne spune că îi este foame, incomod sau trist.
Părinții nu trebuie să panicheze, nici într-un caz să strige la copil în
timpul colicilor de exemplu, când plânsul durează ore. Aceștia trebuie să
se asigure că nu îi este foame nou-născutului, că fundulețul este curat.
Apoi poate înfășa copilul, îi poate pune sunetul alb pentru relaxare
(white noise) care imită sunetele auzite când se afla în burtica mamei și
îl poate legăna cu dragoste și răbdare. Plânsul este absolut normal,
chiar și cel, aparent, fără motiv. Nou-născutul, foarte des, vrea pur și
simplu să stea în brațele părinților.
Plimbările la aer curat se recomandă imediat după externarea din

spital. Dacă bebelușul cântărește cel puțin 3 kg, atunci când afară nu se

înregistrează temperaturi extreme, părinții ies neapărat cu el la plimbare.

Pot începe cu plimbări de 15-20 de minute.