Cuprins

INTRODUCERE. …………………………………………………………………………………………1
CONCEPŢIA SECURITĂŢII NAŢIONALE A REPUBLICII MOLDOVA: OBIECTIVE PRIORITARE
Сuvint înainte ..............................................................................................................................................4
CONSIDERAŢII DE ORDIN GENERAL ................................................................................................ 5
1.1. Valorile și interesele naționale ale Republicii Moldova ...................................................................... 7
1.2. Mediul strategic de securitate .............................................................................................................. 8
1.2.1 Contextul internaţional şi regional de securitate .............................................................................. .9
1.2.2 Contextul intern de securitate ............................................................................................................ 9
1.3. Imperativele strategice de securitate ...................................................................................................10
1.3.1 Statul de drept .................................................................................................................................. 10
1.3.2 Buna Guvernare ................................................................................................................................11
1.3.3 Anticorupție...................................................................................................................................... 12
1.3.4 Dezvoltarea economică .................................................................................................................... 13
1.3.5 Asigurarea cheltuielilor legitime și eficiente a fondurilor publice ................................................... 13
1.3.6 Consolidarea, dezvoltarea și modernizarea sistemului național de apărare ..................................... 14
RISCURILE ŞI AMENINŢĂRILE LA ADRESA SECURITĂŢII NAŢIONALE A REPUBLICII
MOLDOVA .............................................................................................................................................. 15
2.1. Riscurile şi ameninţările de ordin extern la adresa securităţii Republicii Moldova .......................... 15
2.2. Riscurile şi amenințările de natură transfrontalieră ........................................................................... 16
2.3. Riscurile şi ameninţările de ordin intern la adresa securităţii statului ............................................... 17
OBIECTIVE ŞI SARCINI ÎN IMPLEMENTAREAPOLITICII NAŢIONALE DE SECURITATE ..... 20
3.1. Obiective pe dimensiunea multilaterală ............................................................................................ 21
3.2. Obiective pe dimensiunea bilaterală.................................................................................................. 22
3.3. Obiective pe dimensiunea riscurilor interne de securitate ................................................................ 22
3.4. Obiective pe dimensiunea economică .............................................................................................. .23
3.5. Obiective pe dimensiunea socială ..................................................................................................... 24
3.6. Obiective pe dimensiunea apărării naţionale .................................................................................... 25
3.7. Obiective pe dimensiunea combaterii corupţiei ............................................................................... 25
3.8. Acţiuni în cadrul procesului de soluţionare a conflictului transnistrean .......................................... 26
3.9. Obiective în cadrul asigurării funcţionării sistemului judiciar şi menţinerea ordinii publice …...... 27
3.10. Obiective pe dimensiunea securităţii ecologice .............................................................................. 28
3.11. Strategii sectoriale ........................................................................................................................... 28
IMPLEMENTAREA ŞI MONITORIZAREA STRATEGIEI ................................................................. 29
4.1. Alocarea de resurse umane şi materiale .............................................................................................29
4.2. Monitorizarea şi controlul implementării strategiei securităţii naţionale .......................................... 30
4.3. Reorganizarea progresivă a sistemului securităţii naţionale .............................................................. 30
Legea Nr.753 din 23-12-1999 privind Serviciul de Informatii si Securitate al Republicii Moldova…….31
Bibliografie……………………………………………………………………………………………….41
Concluzie…………………………………………………………………………………………………43

1
Introducere

CONCEPŢIA SECURITĂŢII NAŢIONALE A REPUBLICII MOLDOVA: OBIECTIVE

PRIORITARE

Statul nu apare din voinţa unei persoane sau a unui grup de oameni, autoritatea acestora a fost
recunoscută de membrii comunităţii doar atunci, cînd ei au reuşit să-i convingă că schimbarea
modului de viaţă le va ameliora tuturor condiţiile de existenţă. Omul a acceptat autoritatea
semenilor prin delegarea propriilor libertăţi unor structure social-politice în schimbul garanţiilor
drepturilor naturale. La rîndul său pentru a-şi demonstra eficienţa şi simultan a-şi lărgi influenţa
asupra tuturor membrilor comunităţii, instituţiile social-politice au selectat în calitate de priorităţi
ale propriei activităţi: asigurarea identităţii, suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale.
Priorităţile menţionate ar putea fi examinate şi în calitate de condiţii de funcţionare eficientă a
instituţiilor statului naţional. În aşa fel, indiferent de epoca istorică în care îşi desfăşoară
activitatea,statul în scopul realizării propriilor interese stabileşte jaloane politice pentru ghidarea
unei concepţii a securităţii. Concepţia securităţii corelează obiectivele politicii interne şi externe ale
statului cu funcţiile şi împuternicirile instituţiilor – elemente ale sistemului politic. Statele, ce-şi
consolidează şi îşi fortifică instituţiile în epoca modernă, într-o măsură mai mare sau mai mică, dar
fără excepţii, îşi ordonează activităţile într-o strategie de securitate naţională. “Strategia de
securitate naţională reprezintă arta şi ştiinţa de a dezvolta şi folosi puterea politică şi economică a
unei naţiuni, împreună cu forţele sale armate, în timp de pace, în situaţii de criză şi de război pentru
asigurarea obiectivelor naţionale. Problemele de securitate sunt parte componentă a istoriei relaţiilor
interumane, interstatale. Securitatea este o problemă politică, iar elaborarea strategiei securităţii
statului, a statului-naţiune, reprezintă un obiectiv prioritar al echipelor guvernante. Orientată către
globalizare, regionalizare, integrare şi cooperare, lumea contemporană alege în calitate de obiective
strategice înlăturarea sau cel puţin diminuarea violenţei, constrîngerii în soluţionarea conflictelor de
interese dintre statele-naţiuni. Concepţia securităţii naţionale cuprinde/reflectă poziţia geografică,
poziţia politică a statului-naţiune, interesele acestuia, informaţii despre aliaţi şi parteneri în politicile
regionale şi globale, cunoştinţe despre ameninţările reale şi potenţiale vis-a-vi de interesele
cetăţenilor, a grupurilor sociale, ale statului. Alexei Rusnac în lucrarea: ”Aspecte ale teoriei
securităţii” subliniază: “Concepţia securităţii naţionale reprezintă un sistem de opinii acceptate de
societate asupra valorilor statului, intereselor lui, a ameninţărilor la adresa valorilor şi intereselor în
faţa pericolelor reale şi potenţiale” . Ca orice program, orientat în viitor către realizarea unui plan de
acţiuni, strategia de securitate naţională operează cu concepte, care stabilesc “cum”, “unde” şi
“cînd” vor fi realizate obiectivele, priorităţile declarate. Pentru a fi convingătoare strategia
securităţii naţionale cuprinde elementele şi resursele puterii, modelele şi metodele prin care vor fi
realizate obiectivele politicii interne şi externe ale statului. Orice document strategic are nevoie de
fundamentare theoretic. Analiza conceptuală a fenomenului securitate este realizată în lucrarea
“Securitatea şi relaţiile internaţionale”, semnată de Edward A. Kolodziej. O atenţie sporită
concepţiei securităţii naţionale se acordă în perioada postbelică. Pentru prima dată formula
“securitatea naţională este utilizată în “Actul Securităţii Naţionale”, adoptat de Congresul SUA în
anul 1947. Iniţial securitatea naţională, după cum ne sugerează şi documentul menţionat, cuprinde
doar obiectivele politicii externe. Din politica internă a SUA sunt menţionate doar domeniile, care
în mod direct susţin realizarea obiectivelor politicii externe. Mai tîrziu, concepţia securităţii
naţionale a SUA va include şi obiectivele prioritare ale politicii interne, deoarece guvernarea este
responsabilă pentru viaţa şi securitatea personală a americanilor, pentru asigurarea libertăţii politice
şi a independenţei lor. Ameninţări la viaţa, libertatea şi securitatea alimentară, economico-financiară
şi chiar Revistă ştiinţifico-practică Nr. 1 Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova 63
informaţională a persoanei pot veni şi din partea unor cetăţeni, a unor grupuri sociale ce activează în
interiorul statului-naţiune. Asumîndu-şi rolul de lider al lumii contemporane, SUA prin activităţile
desfăşurate de savanţi şi experţi în domeniul relaţiilor internaţionale, îşi propun să modeleze o nouă
ordine mondială, întemeiată pe valorile democratice. Începînd cu anii ’90 ai secolului XX,
2
concepţia securităţii naţionale este discutată de reprezentanţii a 3 şcoli: realismul, liberalismul şi
constructivismul. Celelalte interpretări ale securităţii au cunoscut o influenţă nesemnificativă asupra
procesului elaborării şi adoptării concepţiilor securităţii naţionale de către tinerele democraţii
europene. Sub aspect pragmatic, conceptul de securitate naţională este echivalent cu sintagma
“absenţa pericolului”, a ameninţărilor referitoare la sistemul axiologic, pe care o comunitate de
oameni l-a adoptat, după care ea se conduce şi care, în fine, reflectă modul de gîndire, de activitate,
de viaţă al poporului. Ameninţarea reprezintă punctul de reper în elaborarea modelelor de
securitate. Fiecare model de securitate, reieşind din conţinutul ameninţărilor, pericolelor, idendifică
în mod diferit obiectivele şi priorităţile securităţii naţionale, ale securităţii individuale. Paradigma
festfalică şi cele de alternativă: securitate comprehensivă, securitate comună şi securitate
cooperatistă, elaborate în rezultatul schimbărilor esenţiale, atestate în sistemul bipolar, deschid largi
perspective politicienilor şi politologilor ce conduc şi activează în tinerele state democratice, pe care
funcţiile îi obligă să înţeleagă, să interpreteze în mod adecvat şi să explice cu claritate necesitatea
adoptării strategiei de securitate naţională şi obiectvele prioritare ale statului în acest sens. În
elaborarea concepţiei securităţii naţionale o semnificaţie majoră o are interpretarea adecvată a
pericolului. Din multitudinea definiţiilor vă propun formula utilizată de către Richard Ullman în
lucrarea:”Security”, publicată în anul 1983. Pericolul este “o acţiune sau succesiune de evenimente
care ameninţă în mod grav să producă degradarea calităţii vieţii cetăţenilor unui stat, într-o perioadă
relativ scurtă de timp sau constituie o ameninţare de neignorat la adresa libertăţii de alegere a
politicii unui guvern sau a unei entităţi private sau guvernamentale din interiorul unui stat” . În
teoria politică contemporană, securitatea este definită din perspectiva intereselor şi a poziţiei pe care
o ocupă statul în raportul de forţe la nivel internaţional. De asemenea sunt redimensionate şi
mijloacele utilizate de instituţiile statului-naţiune. În acest context savanţii interpretează fenomenul
eficienţei securităţii naţionale. De exemplu, Walter Lippman consideră că o naţiune şi-a realizat
securitatea numai în măsura în care “nu este pericol RELAŢII INTERNAŢIONALE. Din această
perspectivă securitatea este echivalată cu capacitatea naţiunii de a împiedica declanşarea unui război
sau dacă acest obiectiv nu l-a realizat, să-şi utilizeze cu maximă eficienţă forţele şi resursele pentru
a ieşi victorioasă din război, aşa încît să nu-şi piardă integritatea şi independenţa naţională. Alegînd
în anul 1991 modelul democratic de consolidare a instituţiilor statale, Republica Moldova acordă
atenţie deosebită drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Idealul proclamat de Constituţia
Republicii Moldova, adoptată în anul 1994, presupune o abordare teoretico-practică a oricărei
ameninţări a libertăţilor persoanei. În statul de drept, modelul căruia a fost susţinut de Constituţia
tinerei democraţii europene, legea, justiţia are o semnificaţie prioritară în raport cu interesele
persoanei, ale grupului social. Pentru a expune obiectivele politicii interne şi externe ale statului
Republica Moldova, Parlamentul a adoptat în luna mai a anului 1995 Concepţia securităţii
naţionale. Documentul evidenţiază ameninţările ce vizează suveranitatea statului, drepturile şi
libertăţile cetăţenilor. Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova cuprinde descrierea
obiectivelor securităţii de stat, a securităţii publice, a securităţii militare şi protecţiei civile. La
momentul adoptării Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova mai periculoase erau
considerate: agresiunea directă şi revendicările teritoriale ale altor state; conflictele locale sau
regionale din apropierea nemijlocită a frontierelor Republicii Moldova; acţiunile îndreptate spre
schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale, subminarea sau lichidarea suveranităţii,
independenţei şi integrităţii teritoriale a statului ş.a. Deşi de la adoptarea Concepţiei securităţii
naţionale a Republicii Moldova au trecut 15 ani, ameninţarea suveranităţii şi integrităţii teritoariale,
a securităţii zonei de frontieră constituie o problemă serioasă pentru clasa politică de la Chişinău.
Din acest motiv asigurarea pe întreg teritoriul statului a securităţii persoanei, a drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor, răspîndirea suveranităţii puterii de stat pe întreg teritoriul statului – constituie
obiective prioritare ale politicilor de securitate naţională. Din această perspectivă o semnificaţie
deosebită o are chestiunea “spaţiului de securitate”. Formula “spaţiul de securitate” este explicată de
savantul român Gheorghe Brăteanu în lucrarea: “Chestiunea Mării Negre”. Justificînd statutul
geopoliticii, Gheorghe Brăteanu sublinia:” S-a spus că o naţiune este mai presus de toate o
conştiinţă morală. Unul din factorii meniţi să o Revistă ştiinţifico-practică Nr. 1 Institutul de Relaţii
3
Internaţionale din Moldova 65 dezvolte şi să contribuie mai puternic la izbîndirea ei e, fără îndoială,
această ştiinţă tînără şi totuşi veche, ca şi lumea pe care o cercetează şi o frămîntă: geopolitica. Ea
ne întăreşte în credinţa că nimic nu este pierdut cît timp păstrăm conştiinţa legăturii veşnice dintre
acest neam şi pămîntul său, cît timp se va găsi un glas care să revendice cu tărie în faţa naţiunii şi a
istoriei, drepturile ce nu se pot prescrie, pe care împrejurimi potrivnice le pot acoperi vremelnic,
fără a împiedica însă triumful unei justiţii, care întîrzie adesea, dar nu lipseşte niciodată”. Teoria
politică susţine că un stat se defineşte prin cîteva funcţii esenţiale în raport cu profilul spaţiului în
care evoluează: funcţii politice, culturale, militare, economice, sociale. Eficienţa realizării funcţiilor
statului este influenţată şi de poziţia lui geografică şi de mecanismul realizării suveranităţii puterii
de stat pe întreg teritoriul, inclusiv în zona de frontieră. Din acest motiv tema abordată de
Conferinţa Internaţională este actuală şi semnificativă. Atît teoreticienii, cît şi practicienii, angajaţi
în activităţi orientate către consolidarea instituţiilor statului Republica Moldova, înţeleg
semnificaţia obiectivului prioritar al politicilor securităţii naţionale: asigurarea suveranităţii în
“spaţiul de securitate” al statului naţional. Dreptul naţionalităţilor la utilizarea explorarea spaţiului
de securitate este mult discutat în secolul al XIX-lea. În rezultatul dezbaterilor ştiinţifico practice au
fost propuse: dreptul istoric, principiul legitimităţii, principiul echilibrului static, principiul
inegalităţii raselor şi al naţiunilor, principiul superiorităţii statelor asupra naţiunilor şi
naţionalităţilor. În lucrarea: “Principiul naţionalităţilor (originile, evoluţia, elementele constitutive
ale naţionalităţii)” Romulus Seişeanu realizează analiza, utilizînd materialul factologic al României.
Romulus Seişeanu subliniază: “Limitele blocului românesc nu sunt nicăieri nişte frînturi naturale…
Geografia etnică e rezultatul unui echilibru mai mult sau mai puţin insolubil între forţele de
expansiune ale diferitelor popoare”. Pornind de la aprecierile lui Ratzel, Seişeanu menţionează că
frontiera este o zonă şi nu o limită, de aceea în examinarea oricărei chestiunifrontaliere trebuie
cercetată zona atît din punct de vedere etnografic, cît şi geopolitic. În acest context un obiectiv
prioritar al Concepţiei securităţii naţionale este elaborarea mecanismului explorării eficiente a
zonelor de frontieră. Ratzel menţiona că zona de frontieră este o realitate, în timp ce linia de graniţă
este o abstracţie. În mai multe publicaţii şi discursuri observăm o confundare a noţiunilor “limită” şi
“frontieră”. Acestea se deosebesc în esenţă. Ratzel utiliza noţiunile Grenzraum – zona RELAŢII
INTERNAŢIONALE.Voi adăuga doar că delimitarea şi demarcarea frontierei statului naţional este
un act juridic şi tehnic primar în raport cu mecanismul explorării zonei de graniţă. În problema
delimitării frontierelor Republica Moldova se confruntă cu multiple dificultăţi, care deseori produc
obstacole din interior. Despre rolul factorului uman în procesul adoptării deciziilor politice s-a
discutat mult în ştiinţa politică contemporană. Pornind de la conceptul spaţiului vital, elaborat de
Ratzel în lucrările “Antropogeographie oder Grundzuge der Antwendungder Erdkunde auf die
Geschichte” ( 1882 ) şi “Politische Geographie”(1887), mai multe state europene în elaborarea
strategiilor securităţii naţionale menţionează legătura spirituală între entităţile “poporul şi
spaţiul”[7]. În opinia mea aici ar putea fi găsită soluţia aprecierii adecvate a problemei delimitării
frontierei Republicii Moldova.
Sub mai multe aspecte am evidenţiat necesitatea unui studiu minuţios, profund al experienţei
statelor dezvoltate. Atît teoria politică, sociologică, juridică, cît şi experienţa statelor dezvoltate ar
permite clasei politice dinRepublicaMoldova să înţeleagă şi să interpreteze în mod adecvat
problemele, care frînează şicomplică realizarea obiectivelor declarate. Integritatea teritorială,
suveranitatea puterii pe întreg teritoriul statului naţional – sunt condiţii indispensabile a eficienţei
guvernării. Concepţia securităţii naţionale, adoptată în anul 1995, a justificat necesitatea asigurării
condiţiilor funcţonării normale, eficiente a instituţiilor statului democratic. Însă obiectivele
securităţii statuluiRepublica Moldova trebuie reflectate într-un program strategic şi concretizate în
politici de securitate. Politicile de securitate sunt axate pe obiective concrete şi permit monitorizarea
proiectelor, programelor orientate către realizarea lor practică.

4
Сuvint înainte

Strategia securității naționale reprezintă un concept complex care definește

ansamblul acțiunilor ce necesită a fi întreprinse de către autoritățile competente ale
Republicii Moldova, în vederea stabilirii unui mediu unde cetățenii noștri ar putea
trăi în securitate și prosperitate. Republica Moldova este un stat european cu
legături istorice adinci cu acest continent. În același timp, evenimentele care au
avut loc de-a lungul anilor au determinat parcursul statului nostru și au făcut din
Republica Moldova o țară diversă din punct de vedere cultural și etnic. Prin
conlucrare și împărtășire de scopuri comune, putem atinge un nivel satisfăcător de
securitate și prosperitate pentru toată populația țării.
Această strategie identifică provocările-cheie pe care trebuie să le depășim pentru a
ne asigura securitatea. Spre deosebire de timpurile când securitatea statului nostru
se baza pe puterea militară, astăzi securitatea națională se bazează pe o temă
centrală care este compusă din valorile statului de drept, buna guvernare și
instituțiile puternice care există pentru a servi poporul, nu un grup select. Trebuie
să urmăm această direcție cu o exactitate fără de compromis. În caz contrar, vom
trăi într-un mediu de insecuritate de care beneficiază minoritatea în defavoarea
majorității.
Realizarea prezentei Strategii, va cere să schimbăm practicile negative care sunt
aplicate de decenii. Aceste modificări nu constituie doar o stringență critică, dar își
găsesc baza morală și legală în principiile democratice ale Constituției Republicii
Moldova. Ele sunt necesare poporului și țării noastre. Trebuie să devenim un stat al
poporului, guvernat de popor și pentru popor. Nu pot exista compromise în calea
realizării acestor deziderate. Momentul este acum.

5
CONSIDERAŢII DE ORDIN GENERAL

Strategia securității naționale are drept scop orientarea instituțiilor statului asupra
modalității de realizare a funcțiilor lor potrivit Constituției Republicii Moldova.
Strategia se focusează asupra fortificării securității naționale prin menținerea
stabilității și continuității statului, asigurind justiția, progresul social și elementele
esențiale ale siguranței și bunăstării cetățenilor.
Scopul Strategiei este de a ghida Republica Moldova și organele sale de stat într-o
direcție consecventă pentru ca acestea să poată acționa la cele mai înalte niveluri
de eficiență. Republica Moldova a ajuns într-un punct critic în dezvoltarea sa ca
stat modern, resimțindu-se necesitatea stringentă de a întreprindere anumite acțiuni
drastice în stabilirea unui stat de drept eficient și a unei bune guvernări. Această
Strategie va configura și impulsiona aceste acțiuni.
Republica Moldova este un stat european suveran, care respectă principiile
democrației și trebuie să își realizeze rolul în mediul de securitate european pentru
asigurarea realizării intereselor sale naționale. Această Strategie urmează
principiile, valorile generale, obiectivele și liniile directorii de bază stabilite de
Constituția Republicii Moldova.
Conceptul strategic recunoaște drept primordială responsabilitatea colectivă pentru
apărarea și securitatea noastră. În calitate de membri ai comunității internaționale,
e necesar să colaborăm strâns cu partenerii ale căror interese se aliniază cu ale
noastre. Trebuie, de asemenea, să ne asumăm faptul că poziția de membru al
comunității internaționale semnifică adoptarea și aplicarea normelor dreptului
internațional.
În vederea apărării națiunii noastre, e necesar să fie stabilite capabilitățile de a
reacționa la orice amenințare la adresa intereselor naționale. Orice pericol, fie de
ordin intern sau extern, este amplificat de vulnerabilitățile interne care limitează
capabilitățile statului de reacție. În continuarea acestui concept, trebuie să
recunoaștem că provocările interne reprezintă cea mai mare amenințare la adresa
securității naționale. Astfel, Strategia adoptă o orientare strategică ce acordă
prioritate afacerilor interne.
Diversitatea regională, politică și etnică este dovada clară a faptului că cetățenii
constituie cea mai importantă resursă strategică. Totuși, prea mulți dintre aceștia
activează în afara țării pentru a câștiga salarii decente și a trimite remitențe în
Republica Moldova. Practica respectivă fragmentează societatea și reduce capitalul
uman acolo unde este cea mai mare nevoie de el – în Republica Moldova. Strategia
trebuie să promoveze practici de susținere a creării de oportunități de angajare cu
salarii decente. Procesul dat va dura, însă progresul va fi unul merituos. Eforturile
vor fi măsurabile și vor fi ajustate pe măsura îmbunătățirii rezultatelor pe care le
vom obține. Succesul nostru depinde de eforturile colective.
Actualele vulnerabilități instituționale ce țin de realizarea statului de drept și a
practicilor de bună guvernare restring capacitatea Republicii Moldova de a evolua
ca stat modern și de a asigura un nivel de viață adecvat tuturor cetățenilor.
Vulnerabilitățile date constituie factori care susțin nivelul exorbitant al corupției în
domeniile public și privat. Această deprindere are un impact enorm asupra statului
și îl împiedică să asigure condiții decente de trai pentru cetățeni. Cel mai
important, aceste practici sunt autoimpuse și pot fi corectate, dacă progresăm.
Strategia va ghida un angajament al guvernării de a remodela voința națională și de
a schimba ani de tradiție și comportament negativ.
Pentru a structura această abordare, Strategia impune imperative strategice, care
vor deveni preocuparea centrală a guvernării. Aceste imperative strategice sunt
interconectate și progresul trebuie realizat în cadrul tuturor imperativelor pentru ca
6
Republica Moldova să beneficieze. Urmărim mai multe scopuri și obiective, dar
imperativele strategice sunt factorii-cheie necesari pentru facilitarea performanței
efective a guvernului pentru și din numele poporului Republicii Moldova.
În cadrul acestui parcurs, așteptăm rezistență la schimbări. În timp ce întâlnim
rezistență, trebuie să evaluăm atent natura acesteia și să stabilim subiecții care
periclitează schimbările de care vor beneficia cetățenii acestei țări. Dacă întilnim
rezistență, trebuie să mărim eforturile pentru a-i educa pe cei responsabili de
inițierea schimbărilor și persoanele care vor beneficia cel mai mult de pe urma
schimbărilor.
Această Strategie este o invitație adresată poporului Republicii Moldova de a se
alătura unui efort colectiv în vederea îmbunătățirii modului de viață. Pentru a fi de
succes, Strategia poate fi realizată doar prin colaborare cu societatea civilă și cu
suportul total al publicului. Strategia va servi drept catalizator pentru satisfacerea
în mod egal și echitabil a intereselor tuturor cetățenilor Republicii Moldova.

1.1. Valorile și interesele naționale ale Republicii Moldova

Valorile noastre fundamentale sunt centrate pe respectarea strictă a demnității

umane, egalității în drepturi și libertăți, dreptul de a exprima identitatea culturală și
etnică și aplicarea fără echivoc a supremației legii.

Interesele naţionale ale Republicii Moldova sunt:

1) asigurarea caracterului suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului;

2) asigurarea dezvoltării stabile şi sustenabile a statului;
3) integrarea europeană;
4) reintegrarea teritorială;
5) prosperitatea şi bunăstarea cetăţenilor;
6) participarea la asigurarea securităţii internaţionale.

În procesul de promovare a intereselor naţionale se va ţine cont de statutul de

neutralitate permanentă al Republicii Moldova, care presupune că ţara noastră nu
este parte la blocuri militare şi nu admite dislocarea pe teritoriul său de trupe
militare sau de armamente ale altor state şi ale blocurilor militare.

1.2. Mediul strategic de securitate

1.2.1 Contextul internaţional şi regional de securitate

Contextul internaţional de securitate

Actualul mediu internaţional de securitate se caracterizează prin efectele
globalizării şi a creşterii interdependenţei actorilor internaţionali, în consecinţă
producindu-se estomparea delimitărilor clare între dimensiunile externă şi internă,
militară şi non-militară. Aceşti factori favorizează fenomene transfrontaliere
impredictibile. Totodată, se menţin ameninţările şi riscurile de ordin militar,
inclusiv de tip hibrid.
Procesul de globalizare, luptele și războaiele hibride de influență geopolitică între
marile puteri, riscurile de natură militară, precum şi o serie de ameninţări cu
caracter asimetric, influenţează în mod direct stabilitatea şi securitatea statelor.
Discrepanţele dezvoltării social-economice şi competiţia interstatală sporesc riscul
apariţiei conflictelor şi tensiunilor de diferite naturi. Pericolul declanşării sau
izbucnirii conflictelor regionale şi locale persistă.
7
În ultimul deceniu a fost subminată credibilitatea şi funcţionalitatea acordurilor
privind dezarmarea şi controlul armamentelor. Riscul dezvoltării necontrolate a
armamentelor, accesul grupurilor teroriste la arme de distrugere în masă şi
tehnologiile de rachetă sau inducerea unei noi curse a înarmării sunt îngrijorătoare.
Acţiunile întreprinse de anumite state, care depăşesc cadrul dreptului internaţional
sau denotă o abordare selectivă a acestuia, determină implicaţii negative asupra
sistemului de cooperare internaţională, subminează standardele coexistenţei
paşnice, constituie surse de conflict şi tensiuni atit la nivel național, cit şi la nivel
interstatal. Diversele forme de extremism motivate de raţiuni politice, religioase
sau social-economice, sursele de incitare aflindu-se în exteriorul statelor,
generează consecinţe ce afectează mediul de securitate internaţional. Terorismul
internaţional şi crima organizată sunt componente ale instabilităţii şi ale
conflictelor interne. De o importanţă crucială pentru securitatea internaţională este
sporirea participării statelor în consolidarea cooperării, în cadrul organismelor
internaționale și regionale.
Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii a generat fenomene noi
precum: crima cibernetică, terorismul cibernetic, spionajul cibernetic, atacurile
cibernetice transfrontaliere asupra sistemelor informaționale, serviciilor și rețelelor
de comunicații electronice, inclusiv la adresa infrastructurii informaționale critice,
economia digitală tenebră, implicind atît actori neguvernamentali, cit și actori
guvernamentali. Aceasta perturbă funcționarea instituțiilor statelor și a societății.
Competiţia pentru accesul la resurse energetice și platformă de materie primă,
asigurarea cu materii strategice, cu produse alimentare şi cu apă potabilă ca rezultat
al evoluţiilor socială, economică şi demografică în unele regiuni ale lumii, dar şi al
schimbărilor climatice, generează amenințări pentru întreaga comunitate
internațională.

Contextul regional de securitate

Securitatea continentului european este determinată de o serie de factori majori
precum: capacităţile economice şi instituţionale ale Uniunii Europene (UE);
capacităţile tehnologice şi de apărare ale Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic
(NATO) şi ale UE; coeziunea politică internă în cadrul UE şi NATO; relaţia
transatlantică şi prezenţa Statelor Unite ale Americii pe teritoriul Europei; direcţia
de dezvoltare a Federaţiei Ruse şi a structurilor integraţioniste create de aceasta;
relaţia UE şi NATO cu Federaţia Rusă, implicit cu structurile subregionale create.
Pe continentul european există focare de instabilitate ca efect al disputelor de ordin
politic sau teritorial, tensiuni etnice şi religioase, care pot degenera în conflicte
militare de diversă amploare. Conflictele nesoluţionate din zona Caucazului, din
regiunea transnistreană a Republicii Moldova, anexarea Crimeii şi conflictul din
sud-estul Ucrainei afectează grav mediul regional de securitate. Surse de potenţiale
tensiuni în plan regional constituie şi statutul incert al Kosovo şi al Ciprului de
Nord.
Avansează erodarea regimului de control al armelor în Europa şi prin suspendarea
de către Federaţia Rusă a implementării Tratatului privind Forţele Armate
Convenţionale în Europa (FACE). În arealul de operare al FACE, al Documentului
de la Viena 2011 şi al Tratatului „Cer Deschis” continuă staţionarea forţelor
militare în lipsa acordului statelor gazdă, inclusiv pe teritoriul Republicii Moldova.
Se înregistrează evoluţii neunivoce ale doctrinei militare a unor puteri regionale, o
creştere dinamică a bugetelor militare, precum şi dislocarea nu întotdeauna
transparentă a forţelor armate.
Persistă elemente de divergenţă ce ţin de aplicarea setului de valori şi principii
adoptat în comun în cadrul instituţiilor pan-europene, privind evenimentele ce
8
vizează securitatea regională, precum şi de arhitectura de securitate în Europa.
Factorii menţionaţi amplifică percepţia existenţei unor interese referitoare la
reconfigurarea structurilor de securitate prin trasarea unor noi zone de influenţă.
Soluţionarea politică durabilă, în baza principiilor şi normelor unanim recunoscute
ale dreptului internaţional, a conflictelor de pe continentul european ar fi de natură
să elimine riscul confruntării.
În contextul accentuării competiţiei geopolitice din regiune, apar noi tensiuni cu
referire la tranzitul şi distribuirea resurselor energetice, la siguranţa aprovizionării,
a livrărilor şi a viabilităţii unor coridoare de transport a resurselor energetice. De
asemenea, sunt aplicate instrumente de intruziune politică şi informaţională,
obstrucţionare a comerţului, inclusiv aplicarea tratamentului diferenţiat faţă de
părţi din cadrul teritoriului vamal unic al statelor.
Pe continentul european NATO rămine a fi alianţa politică şi militară cu cele mai
performante capacităţi militare şi tehnologice, cel mai ridicat nivel al coeziunii
valorilor şi al solidarităţii aliaţilor, în stare să asigure securitatea şi apărarea
colectivă în arealul de referinţă. Cooperarea Republicii Moldova cu NATO se
înscrie în limitele Parteneriatului pentru Pace al Consiliului Parteneriatului Euro-
Atlantic şi se realizează în practică potrivit Planului Individual de Acţiuni al
Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova – NATO, fără a aduce atingere
statutului constituţional de neutralitate permanentă al ţării, în limitele cadrului
constituţional respectiv.
Uniunea Europeană, în calitate de principală structură şi comunitate economicopolitică
pe continent, constituie factorul integrant şi stabilizator în cadrul
sistemului european şi internaţional de securitate. Valorile comune şi legăturile
strânse dintre Republica Moldova şi UE, stabilite prin Acordul de Asociere, se
dezvoltă în cadrul Politicii Europene de Vecinătate şi al Parteneriatului Estic şi
converg în efortul de fortificare a statului de drept, de asigurare a securităţii
naţionale şi de sporire a bunăstării cetăţenilor. Consolidarea cooperării în cadrul
Politicii Externe şi de Securitate Comune și Politicii de Securitate și Apărare
Comună serveşte intereselor de durată ale Republici Moldova. Integrarea
europeană rămâne obiectivul strategic ireversibil al agendei interne şi externe a
Republicii Moldova, avind ca miză principală consolidarea securităţii şi
prosperităţii cetăţenilor şi apărarea integrităţii sale teritoriale. Menţinerea şi
promovarea într-o stare dinamică avansată a proceselor de integrare europeană,
prin adoptarea şi implementarea reformelor structurale, constituie interesul vital
naţional al Republicii Moldova.

1.2.2 Contextul intern de securitate

Percepţia contextului de securitate determină schimbarea paradigmei de la

sintagma „stat – societate – individ” la „individ – societate – stat”. Cerinţele faţă de
managementul sistemului de securitate constau într-o abordare proactivă prin
plasarea în prim-plan a necesităţii de asigurare a unor condiţii în care cetăţenilor le
va fi garantat un nivel suficient de bunăstare şi un mediu de viaţă securizat capabil
să preîntimpine eventualele pericole, să răspundă la ameninţări şi să diminueze
eficient efectele unor posibile atentate la mediul de securitate.
Aceste noi paradigme impun redefinirea contextului de securitate: evoluţia de la
conceptul „securitate de stat” la cel de „securitate naţională”. Abordarea dată
presupune implicarea în proces a societăţii civile şi a cetăţeanului, în scopul
angrenării eforturilor comune de îmbunătăţire a climatului de siguranţă.
De la începutul existenţei sale, Republica Moldova continuă să fie ţinta unor riscuri
şi ameninţări care pot pune în pericol existenţa statului şi siguranţa naţională.
9
Astfel, o serie de ameninţări de ordin economic afectează interesele vitale ale
persoanei şi ale societăţii în domeniile energetic, alimentar, ecologic, demografic,
informaţional etc.
În pofida diminuării relative a ameninţărilor militare în forma lor clasică pentru
majoritatea statelor europene, Republica Moldova continuă să se află într-o situaţie
incertă în faţa riscurilor şi ameninţărilor militare tradiţionale.
Separatismul politic şi teritorial, tentativele de scindare etnică, religioasă,
lingvistică sau culturală au rămas un obstacol principal în procesul consolidării
statale şi al reintegrării societăţii moldoveneşti.
Manifestate izolat sau cumulat, riscurile şi ameninţările menţionate afectează grav
integritatea şi unitatea naţională, implicit cursul de dezvoltare al Republicii
Moldova, în calitate de ţară angajată în procesul de integrare europeană.
Eforturile mediilor de insecuritate orientate spre subminarea dezideratului
proeuropean constituie un risc suplimentar pentru existenţa Republicii Moldova ca
stat modern, prosper, bazat pe valori democratice şi pe drepturile fundamentale ale
omului.

1.3. Imperativele strategice de securitate

În contextul realizării intereselor strategice ale Republicii Moldova vom realiza

următoarele imperative strategice:

1.3.1 Statul de drept

Statul de drept – restabilirea încrederii în statul de drept: insuflarea, dezvoltarea și

menținerea încrederii publice în statul de drept și în sistemul judiciar al Republicii
Moldova.

Scopul este de a realiza aplicarea pozitivă și echitabilă a principiilor statului de

drept pentru toți cetățenii Republicii Moldova.
Conceptul central al statului de drept constă în simbioza dintre responsabilitatea
tuturor în fața legii și legislația clară, aplicată uniform ce protejează drepturile
fundamentale, inclusiv securitatea persoanei și a proprietății. Procesul prin care
legile sunt adoptate, administrate și realizate este transparent și accesibil tuturor,
echitabil și eficient. În cadrul statului de drept, persoane calificate, neutre și
independente supraveghează aplicarea justiției. Iar magistrații sunt într-un număr
suficient, posedă resurse adecvate și reflectă componența comunității pe care o
servesc.

Obiectivele-cheie vor fi realizate sub controlul Ministerului Justiției, activitate care

va începe cu evaluarea detaliată și transparentă a deficiențelor curente și a
parcursului reformei în justiție. Elaborarea unui raport public asupra modificărilor
necesare. Instituirea modificărilor necesare și elaborarea de recomandări ulterioare
pentru organele abilitate ale statului. Menținerea unui statut transparent și
disponibil publicului asupra modificărilor necesare și surselor de inactivitate.
Asigurarea unei responsabilități și transparențe echitabile, dar stricte în aplicarea
principiilor statului de drept. Instituirea de măsuri pentru asigurarea unui sistem
judiciar independent care operează cu deplină integritate, transparență și
supraveghere publică.

10
1.3.2 Buna Guvernare

Buna Guvernare – a face din conceptul de bună guvernare o „obsesie națională”:

implementarea unei campanii naționale de promovare și instituire a mecanismelor
bunei guvernări aplicabile tuturor formelor societății Republicii Moldova și
instituțiilor publice.
Scopul este de a îmbunătăți abilitățile, viteza și eficiența activității guvernamentale
în scopul creșterii economice și asigurării suportului societății civile.
Conceptul central al bunei guvernări constă din faptul că o bună guvernare
ameliorează eficiența activității statului în asigurarea unui nivel de bază al
bunăstării pentru toți cetățenii săi. Buna guvernare se referă la optimizarea
proceselor prin care se iau decizii și la asumarea responsabilității Guvernului față
de popor. Buna guvernare promovează capacitatea de reacție față de solicitările
populației și asigură transparența totală în adoptarea hotăririlor, în strictă
conformitate cu principiile statului de drept. Buna guvernare face din Guvern un
organ de conducere eficient și perfecționează serviciile de care beneficiază
populația, asigurând, în paralel, și suportul pentru dezvoltarea economică.
Obiectivele-cheie vor fi realizate sub controlul Guvernului, constând în publicarea
unei liste de obiective de bună guvernare și datele-țintă pentru implementarea lor.
Acest imperativ include angajamentul de transparentizare a acțiunilor
guvernamentale ca temă fundamentală.
Inițiativa de bună guvernare va stabili cadrul și reperele modernizării serviciului
public. Ea va include cerințele de inițiere a reformei serviciului public, care vor
stabili standarde de meritocrație, egalitate gender, transparență și responsabilitate
publică în activitatea de gestionare a personalului. Un component esențial al
acestui efort va iniția procesul de determinare a modalității de asigurare a plății
salariilor în cadrul serviciului public potrivit activității realizate.
Inițiativa de bună guvernare va crea o comisie de evaluare regulatoare pentru
examinarea și îmbunătățirea cadrului guvernamental ineficient.
Domeniile prioritare pentru inițiativa noastră vor fi organele de ocrotire a normelor
de drept, justiția, sectorul bancar, sănătate și educație, fiecare sector fiind
responsabil de implementarea propriului plan de acțiuni.

1.3.3 Anticorupție

În Republica Moldova corupţia endemică a căpătat conturul unui sistem bine

organizat, care, pe parcursul evoluţiei sale, a reuşit preluarea unor pîrghii ale
puterii de stat şi reorientarea importantelor fluxuri financiare, inclusiv provenind
din asistenţă externă, în beneficiul grupurilor de influenţă politică şi economică.
Prin extinderea influenţelor asupra segmentelor de activitate ale statului s-au creat
premise pentru subminarea intereselor naţionale. În acest sens, este relevantă
implicarea factorilor decizionali la nivel politic, ajunse în atenţia mass-mediei, a
comunităţii internaţionale, dar şi a justiţiei.
În acest mod, corupţia generează nemulţumirea populaţiei şi proteste în masă,
facilitînd implicarea factorilor externi în distorsionarea situaţiei şi transformarea
protestelor paşnice ale cetăţenilor în acţiuni violente şi dezordini în masă, condiţii
în care este mai uşoară deturnarea vectorului geopolitic al ţării noastre în vederea
instaurării dominaţiei intereselor străine şi stabilirii influenţei strategice a altor
state pe teritoriul Republicii Moldova.

Scopul imperativului este de a consolida capacităţile instituţionale ale sistemului

anticorupţie, pentru a crea un veritabil serviciu public de interes naţional, orientat
11
spre prevenirea şi combaterea corupţiei, asigurarea depistării, confiscării și
recuperării bunurilor rezultate din infracţiunile de corupţie și cele conexe, precum
și administrarea acestor bunuri.

Obiectivele-cheie, care vor fi realizate sub supravegherea Legislativului şi

Executivului, vor fi îndreptate spre:

– consolidarea mecanismelor de aplicare a legii, orientate spre sancționarea, mai

eficientă, a celor ce se angajează în acte de corupţie, acte conexe celor de corupție
sau spălare de bani;
– consolidarea instituţiilor democratice şi sintetizarea eforturilor instituţionale de
asigurare a integrităţii, pentru reducerea vulnerabilităţii în faţa fenomenului
corupţiei;
– eficientizarea capacităţilor instituţiilor anticorupţie de aplicare a legii, prin
delimitarea strictă a competenţelor, asigurarea independenţei și integrităţii acestora
și crearea mecanismelor de recuperare a bunurilor provenite din infracţiunile de
corupţie;
– consolidarea capacităților instituțiilor abilitate, în vederea exercitării unui control
eficient asupra modului de administrare și întrebuințare a resurselor financiare
publice și administrare a patrimoniului public.

1.3.4 Dezvoltarea economica

Dezvoltarea economică – promovarea și dezvoltarea avantajelor economice interne

și externe ale Republicii Moldova: stabilirea unui Comitet de dezvoltare
economică care să includă reprezentanți ai Guvernului, business-ului, mediului
academic și lideri ai societății civile.
Scopul imperativului este de a stabili capabilitatea de a propune, perfecționa și
realiza strategii de dezvoltare economică pentru crearea unei economii reziliente și
diversificate.
Obiectivele-cheie vor fi realizate sub conducerea Ministerului Economiei și vor
consta în elaborarea și dezvoltarea conceptului Comitetului de Dezvoltare
Economică, precum și propagarea recomandărilor cu privire la legislație și la
politicile de promovare a investițiilor în crearea și dezvoltarea de noi afaceri. La fel
de importantă va fi identificarea barierelor existente pentru business și
recomandarea modalităților de îmbunătățire a oportunităților economice.

1.3.5 Asigurarea cheltuielilor legitime și eficiente a fondurilor publice

Cheltuielile legitime și eficiente a fondurilor publice reprezintă un interes public de

bază. Fondurile publice sunt colectate de la popor sau provin de la finanțatori
externi și au drept scop finanțarea proiectelor beneficiarii finali ai cărora vor fi
cetățenii. Cind fondurile publice sunt cheltuite pe proiecte dubioase sau cu
standarde proaste de raportare, sunt create oportunități pentru ineficiență și
activități de corupție. Cheltuielile iresponsabile limitează abilitatea Guvernului de
a îmbunătăți infrastructura statului, precum construcția de școli, drumuri și alte
proiecte de care beneficiază publicul larg.
Pentru a realiza schimbările necesare, trebuie să creăm un comitet de evaluare a
finanțelor publice pentru monitorizarea și validarea cheltuielilor publice.
Componența comisiei va include reprezentanți din partea guvernului, businessului,
mediului academic și societății civile. Comitetul de evaluare a finanțelor
publice va asigura transparența și responsabilizarea cheltuielilor publice. Comitetul
12
de evaluare a finanțelor publice va publica rapoarte trimestriale pentru diseminare
publică.
Scopul imperativului este introducerea integrității și supravegherii în procurările
publice și construcția programelor.
Obiectivele-cheie sunt de a asigura ca cheltuielile publice să fie direcționate spre
programele necesare și valoarea maximă pentru cheltuielile realizate. Acest
obiectiv va fi formalizat prin utilizarea mijloacelor de e-Guvernare la maxim. La
fel de important este procesul de introducere a transparenței în achizițiile publice și
procedurile similare. În acest sens, toate tender-urile publice, proiectele publice de
infrastructură și inițiativele de privatizare vor fi guvernate de proceduri stricte de
transparentizare.

1.3.6 Consolidarea, dezvoltarea și modernizarea sistemului național de

Apărare.

Pornind de la schimbările majore ale mediului de securitate regional şi

internaţional, apariţia ameninţărilor hibride şi necesitatea contracarării lor, precum
şi de la aspiraţiile Republicii Moldova de a se integra în arhitectura de securitate
europeană, necesitatea proiectării şi realizării unui sistem de apărare viabil, eficient
şi adaptat situaţiei actuale devine un imperativ de importanţă naţională.
Scopul imperativului este să dezvolte și să modernizeze capabilitățile/forțele
sistemului național de apărare pentru descurajarea, prevenirea și respingerea
potenţialelor atacuri şi acţiuni subversive adresate împotriva Republicii Moldova,
în special celor ce fac parte a războiului neconvenţional – război de noua generaţie
Imperativul dat specifică faptul că Forţele Armate reprezintă componenta de bază a
sistemului naţional de apărare, iar apărarea Republicii Moldova constituie un drept
şi o datorie a fiecărui cetăţean şi a autorităţilor publice. Imperativul dat reprezintă
un obiectiv-cheie şi va fi realizat sub controlul Ministerului Apărării.

Războiul de nouă generaţie va constitui una dintre preocupările noii

Strategiei naţionale de apărare şi a Strategiei militare. Combinarea atacului
convenţional, cibernetic, războiului informaţional şi a operaţiunilor psihologice şi
de insurgenţă creează confuzie şi diminuează abilităţile de luare a deciziilor şi
destabilizează societatea civilă.
Pentru aceasta, Republica Moldova va continua să depună toate eforturile
pentru a furniza resurse proprii şi, totodată, va consolida cooperarea cu partenerii
externi şi organizaţii internaţionale majore (ONU, OSCE, UE şi OTAN), pentru a
obţine suportul necesar în vederea menţinerii, dezvoltării, modernizării şi
profesionalizării sectorului, capacităţilor de apărare şi de alertă timpurie.
În aşa fel, vom putea menţine, dezvolta şi moderniza portofoliul de forţe
operaţionale necesare sistemului naţional de apărare, contribui la asigurarea
securităţii internaţionale, regionale şi naţionale, reglementa funcţionarea integrată a
sistemului naţional de apărare, educarea continuă a cetăţenilor prin dezvoltarea
culturii de securitate şi apărare şi promova interesele şi obiectivele securităţii şi
apărării naţionale.

13
RISCURILE ŞI AMENINŢĂRILE LA ADRESA SECURITĂŢII
NAŢIONALE A REPUBLICII MOLDOVA

2.1. Riscurile şi ameninţările de ordin extern

1. Instabilitatea regională şi conflictul de pe teritoriul suveran al Ucrainei limitează

capacitatea Republicii Moldova de a-şi promova interesele strategice: 1) integrarea
europeană; 2) procesul de identificare a unei soluţii politice, comprehensive şi
viabile privind conflictul transnistrean, în condiţiile respectării suveranităţii şi
integrităţii sale teritoriale; 3) asigurarea securităţii energetice şi a intereselor
comercial-economice ale statului.

2. Acţiunile militare şi informativ-subversive, precum și de diversiune şi

potenţialul extinderii zonei de instabilitate de pe teritoriul Ucrainei au influenţă
asupra unor elemente, grupuri cu atitudini extremiste din Republica Moldova şi
menţin riscul extinderii conflictului pe teritoriul Republicii Moldova.

3. Implicarea cetățenilor străini și persoanelor juridice străine în probleme de

politică internă a Republicii Moldova, prin finanțare, asigurare a suportului
logistic, organizare/conducere a diferitor activități sau manifestații în scopul
promovării intereselor statelor străine.

4. Presiunile politice externe manifestate prin:

1) acordarea de sprijin economic, militar şi politic regimului neconstituţional de la

Tiraspol;
2) impunerea obstacolelor artificiale în accesul produselor moldoveneşti pe pieţele
tradiţionale, inclusiv blocarea accesului cetăţenilor Republicii Moldova pe piaţa
muncii din alte ţări;
3) aplicarea tratamentului diferenţiat faţă de părţi ale teritoriului vamal unic al
Republicii Moldova (regiunea transnistreană, UTA Găgăuzia).

5. Erodarea regimului de control al armelor convenţionale în Europa și încălcarea

Tratatului privind comerțul cu armele convenționale, prezenţa forţelor militare
străine în regiunea transnistreană fără acordul Guvernului Republicii Moldova în
contextul persistenţei conflictelor de durată şi a apariţiei conflictelor noi în regiune
constituie o ameninţare şi o sursă de risc la adresa atât a securităţii Republicii
Moldova, cât şi a celei regionale.

6. Proiectele integraţioniste în plan subregional promovate de către state și

organizații cu interese de expansiune teritorială, (geo)politică și economică.

7. Dependenţa excesivă de surse energetice, reţelele de distribuire şi/sau furnizorii

controlaţi de un singur stat, combinate cu valorificarea limitată a resurselor
energetice alternative.

8. Influența externă asupra economiei și pieței financiar-bancare, asupra ramurilor

de producere, infrastructurilor critice, conservarea proceselor de modernizare a
acestora s-a materializat activ în ultimii ani și comportă consecințe pe toate
dimensiunile securității naționale.

14
9. Perpetuarea decalajelor de dezvoltare în raport cu statele membre ale Uniunii
Europene şi cu alte state din regiune, precum şi gradul scăzut de rezistenţă faţă de
turbulenţele majore de pe pieţele externe, în special cu referire la sectorul
financiar, bancar.

10. Persistenţa elementelor de propagandă şi intruziune în spaţiul informaţional al

Republicii Moldova, în coroborare cu pârghiile de influenţă în câmpul socialpolitic
sau dependenţa unilaterală de o sigură sursă de aprovizionare cu agenţi
energetici pot vulnerabiliza statul în situaţii de escaladare a tensiunilor în plan
regional. În mod particular, controlul surselor de informare în masă de către entităţi
străine, inclusiv intruziunea în spaţiul informaţional, atrage riscul:

1) distorsionării opiniei publice vizavi de procesele politice şi de securitate în plan

internaţional şi regional;

2) generării atitudinilor ostile ordinii constituţionale, legalităţii, funcţionării

instituţiilor statului, politicii de stat în domeniile economic, social, cultural şi al
relaţiilor interetnice;

3) promovării intereselor străine Republicii Moldova şi stabilităţii regionale.

Globalizarea spațiului cibernetic amplifică riscul atacurilor asupra

infrastructurii informaționale și de comunicații electronice a statului, manifestînduse
prin:

1) amenințarea de subminare a capacităților de comunicații pe timp de criză și, ca

urmare, erodarea capacităților de luare a deciziilor;
2) amenințarea de uz fraudulos sau blocare a accesului prin diverse metode la
sistemele și resursele informaționale de importanță statală, dar și de uz public.
3) amenințări la adresa drepturilor și libertăților constituționale ale cetățenilor în
spațiul informațional.

2.2. Riscurile şi amenințările de natură transfrontalieră

1. Poziţia geografică favorizează utilizarea de către organizaţiile criminale

transfrontaliere a teritoriului Republicii Moldova în calitate de rută de trafic de
persoane, droguri, arme şi bunuri, precum şi de migraţie ilegală spre statele Uniunii
Europene. Persistă ameninţări şi riscuri la adresa securităţii generate de
criminalitatea în domeniul economico-financiar: traficul de produse contrafăcute,
canalele transfrontaliere de trafic a mărfurilor, activităţile de spălare a banilor,
finanţarea terorismului şi pandemiile.

2. Traficul ilicit de armament, materiale şi tehnologii pertinente tehnologiilor

nucleare reprezintă un grad sporit de risc în plan regional, cauzat de conflictele de
durată, precum şi de conflictul actual din regiunea de sud-est a Ucrainei.
Accesibilitatea obţinerii de către entităţi statale şi nonstatale a armelor de
distrugere în masă sau a materialelor cu dublă destinaţie, proliferarea armelor mici
şi a armamentelor uşoare relativ ieftine, uşor de transportat şi simple în aplicare
reprezintă un risc la adresa păcii securităţii şi stabilităţii internaţionale, inclusiv a
Republicii Moldova.

15
3. Terorismul internaţional

Activizarea organizaţiilor teroriste, prin realizarea unor atentate de rezonanţă în

regiune, denotă tendinţe îngrijorătoare a acestui fenomen în spaţiul european, fapt
ce reprezentă o provocare majoră la adresa securităţii regionale. Instabilitatea şi
conflictele militare din Orientul Apropiat sporesc riscul terorist pe continentul
european. Contextul regional de securitate, dar şi conflictul nesoluţionat din
regiunea transnistreană, plasează Republica Moldova într-un cadru de risc cu
ascendenţă în aspect extremist terorist.

4. Migrația ilegală. Situația social-politică din statele Orientului Apropiat

generează indice de reanimare a filierelor de migrație ilegală, țările de destinație a
acestora fiind statele vest-europene, existând riscul utilizării teritoriului Republicii
Moldova în calitate de țară de tranzit. Un factor destabilizator la acest
comportament este lipsa controlului frontierei de stat pe sectorul raioanelor de est
ale Republicii Moldova, fapt care stimulează traversarea ilegală a frontierei de stat
de către grupuri de emigranți ilegali și persoane care prezintă eventuale pericole la
adresa securității naționale.

2.3. Riscurile şi ameninţările de ordin intern

1. În calitate de risc la adresa securităţii naţionale, corupţia generează

neîncrederea cetăţenilor în principalele instituţii ale statului şi în factorii politici de
decizie, afectează relaţiile sociale, subminează fundamentele democratice ale
societăţii şi credibilitatea statului pe plan internaţional, determină frustrări care se
transformă în acţiuni directe asupra ordinii de drept.

Nivelul de corupţie în organele de stat se dezvoltă în prezenţa mai multor factori de

risc:

1) ineficiența mecanismului de declarare și control a averilor și intereselor

personale, precum și cel de declarare și soluționare a conflictelor de interese;
2) vigilenţa redusă a conducătorilor instituțiilor publice faţă de cerinţele de
integritate aplicabile în sectorul public;
3) ingerințele politice asupra instituțiilor statului;
4) reglementări insuficiente în vederea sancționării descurajatoare a
delapidărilor din patrimoniul public;
5) inexistența mecanismelor suficiente de depistare, confiscare și recuperare a
bunurilor rezultate din infracţiunile de corupţie, asimilate corupției și conexe
acestora;
6) practica judiciară neuniformă privind aplicarea sancțiunilor descurajatoare
pe cauzele de corupţie, precum și tergiversarea examinării cauzelor de corupție
de rezonanță socială sporită;
7) practica penală precară de investigare și sancționare a cazurilor de încălcare
a regulilor de finanţare a partidelor politice, a campaniilor electorale şi a
cazurilor de corupere a alegătorilor.

2. Promovarea unor politici de „soft-power” pentru proliferarea separatismului

prin activităţi şi tactici care au drept scop divizarea societăţii pe criterii etnice, de
orientare geostrategică, politică, prin oferirea de regimuri şi condiţii speciale
anumitor entităţi administrativ-politice.

16
3. Nesoluţionarea diferendului transnistrean. Se constată o tensionare
permanentă în jurul procesului de reglementare politică a conflictului transnistrean.
Lărgirea formatului de negocieri ar contribui la eficientizarea şi dinamizarea
soluţionării acestui diferend.

4. Existenţa unui potenţial militar considerabil în estul Republicii Moldova,

inclusiv prezenţa ilegală pe teritoriul ţării a forţelor militare străine. Consolidarea
structurilor de forţă şi securitate anticonstituţionale, finanţarea lor din exterior şi
dotarea structurilor militare separatiste cu armament şi tehnică militară reprezintă o
ameninţare iminentă la valorile constituţionale ale statului. Corelarea acestora cu
prezenţa ilegală de trupe militare străine generează o capacitate militară şi
operaţională ridicată de intervenţie pentru atingerea obiectivelor strategice a
regimului separatist.

5. Incapacitatea de a crea condiţii social-economice de trai decente pentru

cetăţenii Republicii Moldova creează riscuri de diminuare a loialităţii acestora faţă
de statul moldovenesc şi poate avea repercusiuni grave asupra securităţii naţionale:

1) destabilizarea socială internă;

2) pierderea capitalului uman, ceea ce generează dezechilibrul structurii forţei de
muncă în favoarea populaţiei pensionate şi a altor indici demografici;
3) creşterea loialităţii cetăţenilor faţă de alte state şi proiecte politice alternative
statului moldovenesc independent şi bazat pe principii democratice.

6. Dependenţa energetică a Republicii Moldova faţă de numărul limitat de ţări

furnizori externi (în special în domeniile gazelor naturale şi a energiei electrice)
creează premise pentru riscuri majore la adresa securităţii naţionale, printre
principale fiind:

1) impunerea unor condiţii netransparente Republicii Moldova la formarea tarifului

şi în procesul de livrare a resurselor energetice;
2) sistarea livrărilor, în contextul conflictelor regionale cu implicarea ţărilor
producătoare şi de tranzit de energie;

7. Dependenţa excesivă a ramurilor de export strategice autohtone faţă de pieţele

unui număr limitat de ţări, cu imposibilitatea obiectivă a reprofilării economiei
naţionale în cadrul unei perioade scurte de timp, creează premise pentru riscuri
majore la adresa securităţii naţionale, printre principale fiind:

1) utilizarea de către ţările vizate a dependenţei energetice în calitate de pârghie în

relaţiile politice bilaterale cu Republica Moldova;
2) distrugerea unor sectoare întregi ale economiei naționale și favorizarea pe acest
fon a tendințelor de dezintegrare teritorial-economică a țării.

8. Competitivitatea redusă a economiei naţionale este generată de potenţialul

tehnico-ştiinţific depăşit din majoritatea sectoarelor, de consumul excesiv de
energie şi resurse, dar şi de calitatea joasă a produselor şi costurile de producţie
ridicate.

9. Sursele de vulnerabilitate bugetar-fiscală, criminalitatea economică, inclusiv cea

transfrontalieră, influențează negativ asupra îndeplinirii bugetului de stat,
contribuie la dezvoltarea economiei tenebre, prin mecanisme de evaziune vamală și
17
fiscală, fraudare fiscal-vamală a relațiilor comerciale prin utilizarea activă a
zonelor off-shore și firmelor autohtone delicvente.

10. Instabilitatea și procesele curente din sistemul financiar-bancar constituie

premise de insecuritate financiar-bancară și, totodată, amenințări pentru economia
națională. Acestea sunt datoare vulnerabilităților instituționale în gestionarea
crizelor de sistem, contracararea influențelor de grup interne, amorsarea
fluctuațiilor valutare. S-au materializat și se manifestă prin:

1) acționare netransparentă pe piața bancară și de asigurări;

2) favorizare a deturnărilor de mijloace financiare din instituțiile bancare, prin
generarea creditelor neperformante;
3) prejudiciere și derutare a mediului de afaceri, iar în consecință generarea unei
instabilități economice și social-politice în țară;
4) operațiuni suspecte derulate prin intermediul băncilor comerciale ce prezintă
indicii temeinice de „spălare” a banilor.

Amenințările asupra sectorului financiar-bancar se manifestă, de asemnea, prin

tranzacții dubioase cu acțiunile instituțiilor bancare, prin influența negativă a
sectorului bancar din regiunea transnistreană.

11. Riscurile în asigurarea populaţiei cu produse alimentare se reflectă prin

utilizarea mecanismelor dubioase la perfectarea tranzacţiilor de import, prin fals în
documente, inclusiv la importul produselor modificate genetic (OMG), expirate,
cu substanțe interzise, toxice și birocratizarea procedurilor de export al mărfurilor
agroalimentare. Subvenţiile agricole acordate nu îşi au efectul scontat de a oferi
asistenţă agriculturilor, simultan fiind elucidate pseudo-investiții în sectorul
agricol, concurență neloială la accesarea asistenței financiare.

12. Diminuarea stării de sănătate a populației care se manifestă prin calitatea

produselor și bunurilor utilizate în uzul uman, promovarea și realizarea unui mod
sănătos de viață, sistem de sănătate viabil și capabil să mențină la un nivel înalt
prestarea serviciilor medicale.

13. Riscurile ecologice, manifestate prin stocarea, păstrarea şi depozitarea în

condiţii de minimă siguranţă a pesticidelor inutilizabile în agricultură, prin efectele
nocive asupra mediului în gestionarea deşeurilor menajere, prin extinderea
gunoiştilor neautorizate şi tergiversarea procesului de implementare a sistemelor
economice productive de valorificare a deşeurilor, prin exploatarea ilegală a
carierelor de pe teritoriul Republicii Moldova şi premisele de situaţii excepţionale
generate de acest fenomen şi prin vulnerabilităţile persistente în activitatea
sistemului antigrindină. Se constată existenţa unei capacităţi reduse de prevenire şi
de reducere a efectelor catastrofelor ecologice şi a calamităţilor naturale (alunecări
de teren, inundaţii, seisme ş.a.).

14. Riscurile climaterice, inclusiv provocate de fenomenul schimbărilor climatice,

periclitează progresiv unele dimensiuni de securitate, prejudiciind sănătatea
populaţiei, mediul ambiant, sectorul agricol, în consecință economia națională a
Republicii Moldova.

18
15. Amenințările și riscurile cibernetice interne sunt provocate de:

1) riscurile și amenințările transfrontaliere la adresa infrastructurii informaționale a

statului;
2) criminalitatea informatică și incidentele cibernetice;
3) utilizarea sistemelor informatice, resurselor și tehnologiilor noi, serviciilor și
rețelelor de comunicații electronice în scopuri de obținere ilegală a unor beneficii
personale sau corporative obscure;
4) capacități instituționale și regulatorii reduse de prevenire a riscurilor de
securitate cibernetică în sistemele informaționale și rețelele de comunicații
electronice de importanță statală și publică;
5) competențe profesionale și insuficiență de specialiști calificați în domeniul
securității cibernetice atît în sectorul public, cît și în cel privat.

16. Riscul scurgerii informaţiilor secrete din cadrul autorităţilor publice este
determinat de nivelul scăzut al responsabilităţii funcţionarilor publici şi al
cunoştinţelor în domeniul gestionării documentelor secrete, de lipsa totală a unui
sistem de protecţie a secretului de stat în cadrul sistemului judecătoresc, de lipsa
unor măsuri juridice şi procedurale de protecţie la nivel de Guvern şi al altor
autorităţi publice, de comiterea unor încălcări ale legislaţiei în implementarea
prevederilor actelor normative ce reglementează măsurile de protecţie a secretului
de stat, de funcţionarea inadecvată a Comisiei interdepartamentale pentru protecţia
secretului de stat, respectiv, de neasigurarea de către aceasta a atribuţiilor sale de
autoritate naţională de securitate.

17. Riscul de proliferare a tehnologiilor, echipamentelor, componentelor, softurilor

pertinente tehnologiilor nucleare. Controlul procedurii de export – import a
tehnologiilor de destinaţie dublă este ineficient şi necorespunzător obligaţiunilor
statului în cadrul tratatelor, convenţiilor internaţionale la care suntem parte,
precum şi Rezoluţiei Consiliului de Securitate a Organizaţiei Naţiunilor Unite
1540.

18. Riscurile demografice manifestate prin scăderea continuă a numărului

populației și îmbătrînirea demografică, natalitatea scăzută, migrația externă
excesivă, reducerea numărului populației în vârstă aptă de muncă și creșterea
raportului de dependență pe contul vârstnicilor pot constitui o barieră în obținerea
creșterii economice sustenabile.

19
OBIECTIVE ŞI SARCINI ÎN IMPLEMENTAREAPOLITICII NAŢIONALE
DE SECURITATE

În elaborarea şi realizarea politicilor de securitate naţională, autorităţile Republicii

Moldova se vor ghida de interesele naţionale vitale, vor reieşi din necesitatea
prevenirii şi contracarării riscurilor şi ameninţărilor de ordin extern, precum şi
eliminării sau diminuării vulnerabilităţilor şi riscurilor de ordin intern. În vederea
asigurării intereselor de securitate naţională instituţiile statului vor promova
următoarele obiective.

3.1.Obiective pe dimensiunea multilateral

1. Se va promova o politică externă consecventă şi echilibrată în scopul asigurării

parcursului european al Republicii Moldova şi consolidării relaţiilor cu
partenerii internaţionali relevanţi.

2. Se va utiliza platforma organismelor internaţionale relevante, în special ONU şi

OSCE, în scopul asigurării sprijinului extern pentru soluţionarea conflictului
transnistrean, respectând principiul suveranităţii şi integrităţii teritoriale a
Republicii Moldova.

3. Se va monitoriza cu titlu prioritar dialogul politic multilateral vizind conflictele

de pe teritoriul statelor membre GUAM, fiind asigurat sprijinul Republicii
Moldova pentru soluţionarea politică a acestora în baza principiilor general
recunoscute ale dreptului internaţional, inclusiv a celor vizând integritatea
teritorială a statelor în frontierele recunoscute internaţional. În acest context, se
va participa activ în cadrul OSCE şi pe alte platforme multilaterale, la efortul de
depăşire a crizei regimului de control al armelor convenţionale în Europa şi de
consolidare a sistemului de securitate europeană.

4. Se va consolida dialogul politic şi sectorial cu Uniunea Europeană şi statele sale

membre pentru realizarea obiectivului de asociere politică şi integrare
economică europeană. În acest sens, se va urmări obţinerea statutului de ţară
candidat şi lansarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în orizontul
anului 2019.

5. Se va consolida cooperarea cu UE în domeniul Politicii de securitate şi apărare

comune. În vederea consolidării capacităţilor naţionale în prevenirea
conflictelor şi gestionarea crizelor, se va asigura participarea Republicii
Moldova la operaţiunile de gestionare a situaţiilor de criză civile şi militare
conduse de UE şi la activităţile de consultare şi instruire în domeniul PSAC.

6. Se vor depune eforturi în comun cu actorii relevanţi în vederea aplicării

Acordului de Asociere RM-UE pe întreg teritoriul ţării, în special a
componentei DCFTA în contextul expirării la 1 ianuarie 2016 a Preferinţelor
Comerciale Autonome acordate unilateral de către UE regiunii controlate de
regimul de la Tiraspol.

7. Se va asigura informarea adecvată a societăţii civile şi actorilor externi relevanţi

privind conţinutul şi mersul implementării Acordului de Asociere, limitind
spaţiul de interpretare şi dezinformare în legătură cu avantajele vectorului de
20
dezvoltare al ţării.

8. Se va finaliza procesul de interconectare a ţării la piaţa energetică a UE, în

particular în domeniul gazelor naturale, asigurind obiectivul de diversificare
reală a surselor şi căilor de aprovizionare către anul 2018. În cadrul Comunităţii
Energetice şi a aranjamentelor specializate ale UE, de tipul Stress Test Reports,
Republica Moldova va urmări prevenirea şi estimarea corectă a riscurilor la
adresa securităţii energetice.

9. În cadrul organizaţiilor internaţionale se va consolida cooperarea cu statele

membre ale Uniunii Europene, cu Statele Uniate ale Americii şi alţi parteneri de
dezvoltare, Ucraina, Federaţia Rusă şi alţi actori relevanţi în plan regional, în
vederea asigurării securităţii regionale şi internaţionale, consolidării sistemului
de securitate european. În plan subregional, Republica Moldova va continua o
politică activă în raport cu Grupul Visegrad, GUAM, ICE, OCEMN în vederea
asigurării integrităţii teritoriale şi suveranităţii statului, realizării intereselor
economice şi energetice.

10. Se va consolida dialogul politic şi cooperarea practică cu NATO în vederea

reformării şi modernizării sectorului de securitate şi apărare al Republici
Moldova în conformitate cu evoluţiile şi cerinţele mediului regional şi
internaţional de securitate, precum şi cooperării practice în promovarea
securităţii şi stabilităţii în Europa. În acest scop, vor fi valorificate din plin
mecanismele oferite de NATO: Iniţiativa de consolidare a capacităţilor de
apărare, Platforma de interoperabiltate şi Iniţiativa de consolidare a integrităţii.

11. În relaţia cu Consiliul Europei şi în plan intern se vor depune eforturi

consistente în vederea finalizării monitorizării Republicii Moldova de către
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei prin realizarea durabilă a
angajamentelor relevante asumate de Republica Moldova faţă de CoE.

3.2. Obiective pe dimensiunea bilateral

1. Pe linie bilaterală, Republica Moldova va promova relaţii cu toate statele lumii

în baza principiilor Cartei ONU pentru a se asigura de sprijinul lor în realizarea
priorităţilor naţionale, inclusiv a celor care ţin de securitatea statului. Având în
vedere rolul esenţial în asigurarea securităţii globale şi regionale pe care îl deţin
statele cu resurse politico-militare, economice şi informaţionale majore, relaţiile
de cooperare în domeniul securităţii vor fi dezvoltate în continuare şi prioritar
cu statele vecine, cu statele membre ale Uniunii Europene, cu SUA şi alţi
parteneri de dezvoltare, precum şi cu Federaţia Rusă şi statele membre ale CSI.
Se vor depune eforturi în vederea valorificării plenare a potenţialului de
cooperare cu partenerii de dezvoltare şi alţi actori globali şi regionali în
ascensiune.

2. Republica Moldova va promova parteneriatul strategic cu România pe

dimensiunea integrării europene, inclusiv în domeniul economic şi energetic.
În acest scop, se vor dinamiza relaţiile comercial-economice şi se vor finaliza
proiectele în domeniile energetic, de infrastructură şi al educaţiei.
3. Raporturile bilaterale cu Ucraina se vor intensifica în vederea atingerii unui
nivel calitativ nou de cooperare şi creării unui parteneriat strategic. Ţinind cont
de evoluţia situaţiei în regiunile de sud-est ale Ucrainei, va spori interacţiunea
21
bilaterală în scopul asigurării securităţii naţionale şi regionale. Se vor depune
eforturi în vederea soluţionării durabile a subiectelor ce trenează în relaţiile
bilaterale: finalizarea demarcării frontierei de stat; recunoaşterea drepturilor de
proprietate, funcţionarea Complexului Hidroenergetic Nistrean.

4. Se va consolida dialogul strategic Republica Moldova – Statele Unite ale

Americii în domeniile de interes mutual, inclusiv vizind asigurarea sprijinului
politic în reglementarea conflictului transnistrean (în formatele agreate
internaţional), asistenţa pentru reformele structurale şi modernizarea sectorului
de securitate și apărare al Republicii Moldova.

5. Cooperarea bilaterală cu Federaţia Rusă va continua în conformitate cu

prevederile Tratatului politic interstatal în baza unui dialog constructiv şi
pragmatic în domeniile de interes reciproc. Dialogul politic va cuprinde
următoarele obiective prioritare: facilitarea procesului de soluţionare a
conflictului transnistrean; finalizarea retragerii trupelor şi armamentelor
Federației Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova; eliminarea barierelor şi
interdicţiilor artificiale în comerţul bilateral; cooperarea reciproc avantajoasă în
sfera energetică; asigurarea intereselor legale pentru cetăţenii moldoveni aflaţi
la muncă în Federaţia Rusă.

6. Promovarea intereselor naţionale de securitate în domeniul informaţional şi

infrastructurii cibernetice în cooperare cu partenerii strategici, precum şi în
formate internaţionale de cooperare.

7. Consolidarea continuă a legăturilor culturale şi identitare ale diasporei

moldoveneşti în străinătate, consolidarea legăturilor cu ţara de origine şi
implicarea acesteia în promovarea imaginii şi intereselor RM în lume.

3.3. Obiective pe dimensiunea riscurilor interne de securitate

1. Identificarea, prevenirea şi contracararea, monitorizarea şi evaluarea

permanentă a riscurilor şi ameninţărilor, respectiv a vulnerabilităţilor care pot
afecta securitatea naţională.

2. Dezvoltarea culturii de securitate a populaţiei prin conştientizarea

vulnerabilităţilor, riscurilor şi ameninţărilor.

3. Consolidarea interacţiunii între instituţiile statului responsabile de gestionarea

riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, prin dezvoltarea unui
sistem eficient şi rapid de mobilizare şi de circuit al informaţiilor.

4. Dezvoltarea capacităţilor de planificare strategică orientate spre monitorizarea

din perspectivă strategică a riscurilor cu impact major asupra sistemului
naţional de securitate.

5. Gestionarea adecvată a proceselor migraţionale, precum şi prevenirea şi

contracararea faptelor infracţionale conexe, generate de contingentele de
cetăţeni originari din ţările catalogate a fi „de risc sporit”.

6. Neadmiterea desfăşurării pe teritoriului RM a activităţilor specifice terorismului

internaţional structurat în reţele transfrontaliere, proliferării armelor de
22
distrugere în masă, de sprijin a conflictelor regionale, precum şi a implicării
cetăţenilor în astfel de activităţi.

7. Identificarea şi contracararea vulnerabilităţilor de natură internă, aferente

lacunelor, abuzurilor şi omisiunilor la nivelul întreprinderilor sectoriale şi
instituţiilor publice, care ar pereclita acţiunile de prevenire a situaţiilor
excepţionale, riscurilor de ordin tehnogen cu impact în domeniile energetic, de
transport aerian, feroviar, auto şi naval.

8. Desfășurarea măsurilor de prevenire și combatere a criminalității organizate, în

special manifestate prin trafic ilegal de armament și muniții, substanțe narcotice
și psihotrope sau analoagele lor, trafic de ființe umane, fabricarea sau punerea
în circulație a banilor falși sau a titlurilor de valoare false.

3.4. Obiective pe dimensiunea economic

1. Asigurarea stabilităţii macroeconomice prin menţinerea unor indici reduşi ai

inflaţiei, deficitului bugetar şi datoriei externe a statului.

2. Asigurarea competitivităţii economiei naţionale în vederea majorării ponderii

produselor şi serviciilor autohtone exportate, inclusiv prin demonopolizarea
pieței de export a Republicii Moldova și diminuarea dependenței unilaterale a
acesteia de spațiul post-sovietic.

3. Atragerea investiţiilor în economia naţională prin dezvoltarea unui mediu de

afaceri atractiv, stimulator şi predictibil, crearea unui mediu concurenţial
sănătos şi diminuarea economiei tenebre.

4. Asigurarea securităţii energetice prin diversificarea surselor şi căilor de

aprovizionare, precum şi sporirea rolului Republicii Moldova de coridor de
tranzit al energiei, inclusiv prin construcţia unor noi linii de interconexiune şi
conectarea la sistemele energetice europene.

5. Dezvoltarea parteneriatului public-privat la implementarea concurenţei libere,

loiale în economie, în special prin apărarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor în cadrul activităţii de antreprenoriat.

6. Conjugarea eforturilor structurilor statului la identificarea, prevenirea şi

contracararea riscurilor excesive şi ameninţărilor pe piaţa financiar-bancară a
Republicii Moldova, care generează procese destabilizatorii şi pârghii de
influenţă asupra economiei naţionale.

7. Consolidarea cadrului legislativ primar și secundar aferent activității băncilor și

societăților de investiții în ppecial prin trasnpunerea standaredlopr europene în
acest domeniu.

23
3.5. Obiective pe dimensiunea social

1. Promovarea reîntoarcerii şi reintegrarea lucrătorilor migranţi prin susţinerea

cetăţenilor reveniţi, consolidarea legăturilor cu diaspora şi crearea
oportunităţilor investiţionale.

2. Majorarea ratei de înlocuire a salariului pierdut cu pensia prin instituirea pensiei

de bază pentru beneficiarii de pensii pentru limita de vîrstă.

3.6. Obiective pe dimensiunea apărării naţionale

Republica Moldova va concentra eforturile sale strategice pentru apărarea şi

securitatea cetăţenilor săi şi a teritoriului naţional. În acest sens, sunt necesare atît
dezvoltarea capacităţilor de răspuns la noile provocări ale mediului de securitate,
cît şi pregătirea populaţiei şi a teritoriului pentru apărare.
Dezvoltarea şi modernizarea capacităţii de reacţie la evoluţia riscurilor şi
ameninţărilor mediului actual de securitate, determină stabilirea următoarelor
obiective de ordin intern în domeniul apărării naţionale:

1. Ajustarea prevederilor legale, normative şi de politici care reglementează

funcţionarea integrată a structurilor sistemului național de apărare bazat pe un
proces uniform de planificare pentru consolidarea eforturilor necesare menţinerii şi
dezvoltării capacităţii operaţionale.

2. Consolidarea, dezvoltarea şi modernizarea capacităţii sistemului naţional de

apărare prin desfăşurarea procesului de transformare, modernizare şi înzestrare a
forţelor sistemului naţional de apărare pentru a reacţiona la ameninţările
convenţionale, asimetrice şi de tip hibrid, precum şi a situaţiilor la starea de
urgenţă.

3. Contribuirea la securitatea şi stabilitatea internaţională, precum şi la

consolidarea păcii.

3.7. Obiective pe dimensiunea combaterii corupţiei

1. Sancţionarea eficientă a manifestărilor de corupţie, prin consolidarea rolului

instituţiilor din sectorul justiţiei în domeniul combaterii actelor de corupţie și
celor conexe;
2. Crearea și cultivarea climatului integrităţii politice și instituţionale, prin
promovarea acţiunilor de toleranţă zero la corupţie în mediul politic și al
autorităţilor publice;
3. Implementarea unui mecanism eficient de recuperare şi administrare a activelor
provenite din infracțiuni de corupție și conexe acestora;
4. Lipsirea persoanelor corupte de profiturile/avantajele/produsele obţinute din
activităţile de corupţie;
5. Creşterea transparenţei finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale;

24
3.8. Acţiuni în cadrul procesului de soluţionare a conflictului transnistrean

1. Promovarea continuă a dialogului cu reprezentanţii Tiraspolului şi partenerii

externi în vederea sprijinirii procesului de reglementare transnistreană.
2. Prin utilizarea activă a platformelor de dialog cu partenerii externi şi
organizaţiile internaţionale relevante. Problematica transnistreană va fi menţinută
în vizorul permanent al acestora, prin atragerea expertizelor de bune practici,
preluarea experienţelor pozitive în materie de reglementare a conflictelor şi
susţinerea eforturilor autorităţilor naţionale în identificarea unei soluţii
comprehensive şi viabile pentru conflictul transnistrean.
3. Crearea premiselor de reintegrare a regiunii transnistrene în spaţiile unice ale
Republicii Moldova (economic, politic, social, cultural, informaţional etc).
Realizarea politicilor de reintegrare a ţării şi promovarea conceptului de
„restabilire a spaţiilor unice” se vor asigura prin instituirea cadrului juridic
tranzitoriu cu identificarea şi implementarea unor mecanisme specifice în măsură
să contribuie la soluţionarea celor mai stringente probleme în perioada de
reglementare a conflictului.
4. Autorităţile publice naţionale, mediul academic şi asociativ, reprezentanţii
partidelor politice şi mass-mediei vor lansa mesaje coordonate şi vor întreprinde
acţiuni sincronizate în măsură să contribuie la promovarea unei politici consolidate
în domeniul reintegrării ţării şi la eliminarea tuturor barierelor între cele două
maluri ale Nistrului.
5. Realizarea proiectelor de consolidare a încrederii şi de dezvoltare
comunitară. Consolidarea încrederii are menirea de a contribui la eliminarea
suspiciunilor, la soluţionarea problemelor cu care se confruntă populaţia de pe
ambele maluri ale Nistrului şi la susţinerea dezvoltării social-economice a
localităţilor din regiunea transnistreană. Măsurile de consolidare a încrederii
trebuie să fie promovate pentru a stimula dialogul Chişinău-Tiraspol la nivel
tehnic, să contribuie la apropierea economică, socială şi sectorială între cele două
maluri ale Nistrului, să includă regiunea transnistreană în programele naţionale de
dezvoltare, să impulsioneze instituirea unor platforme interactive de comunicare
între reprezentanţii societăţii civile de pe ambele maluri.
6. În acest context, autorităţile publice în cooperare cu partenerii internaţionali
(UE, ONU, Consiliul Europei şi alţi parteneri externi relevanţi) vor elabora şi
implementa proiecte şi acţiuni de dezvoltare comunitară şi regională, de reabilitare
şi renovare a infrastructurii locale, precum şi alte activităţi care contribuie la
asigurarea serviciilor publice esenţiale pentru populaţie.
7. Demilitarizarea regiunii. În contextul procesului de reglementare a
conflictului transnistrean, autorităţile Republicii Moldova vor pleda în mod
consecvent, reieşind din prevederile constituţionale şi angajamentele
internaţionale, pentru retragerea necondiţionată de pe teritoriul său a muniţiilor,
echipamentelor militare şi a contingentului Grupului Operativ al Trupelor Ruse.
Totodată, transformarea actualei operaţiuni de menţinere a păcii într-o misiune
multinaţională civilă sub mandat internaţional va contribui efectiv la stimularea
negocierilor şi la asigurarea păcii şi securităţii în regiune.

25
3.9. Obiective în cadrul asigurării funcţionării sistemului judiciar şi
menţinerii ordinii publice

1. Asigurarea funcţionării eficiente şi calitative a justiţiei, promovarea şi

asigurarea exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, prin reformarea sistemică a sectorului justiţiei al Republicii Moldova,
ridicarea nivelului de cultură juridică în cadrul societăţii, în vederea realizării
eficiente a actului de justiţie şi a exerciţiului deplin al drepturilor şi libertăţilor
democratice.

2. Consolidarea sistemului de menţinere a ordinii şi a securităţii publice – prin

eficientizarea activităţii instituţiilor implicate în procesul complex de menţinere şi
asigurare a ordinii publice, asigurarea reformării trupelor de carabinieri prin
trecerea la serviciu pe bază de contract şi identificarea clară a competenţelor
acestora în cadrul sistemului securităţii naţionale, majorarea calitativă a nivelului
de asigurare a ordinii şi securităţii în locurile publice, îmbunătăţirea nivelului
percepţiei securităţii personale.

3. Eficientizarea mecanismului de prevenire şi combatere a criminalităţii – în

baza consolidării capacităţilor operaţionale pentru eradicarea factorilor
infracţionali, combaterii eficiente a faptelor infracţionale şi a fenomenelor de
natură infracţională, în particular a crimei organizate, crimei transnaţionale,
terorismului, crimei informatice etc., armonizării permanente a legislaţiei naţionale
în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii, precum şi intensificării
cooperării şi colaborării în acest domeniu.

4. Consolidarea managementului frontierei de stat – prin îmbunătăţirea

capacităţilor de control a frontierei de stat şi a activităţii operaţionale specifice în
vederea gestionării integrate la nivel naţional a problematicii frontaliere, asigurarea
compatibilităţii, interoperabilităţii şi integrării infrastructurii frontierei de stat, a
sistemelor informatice şi bazelor de date ale autorităţilor din cadrul sistemului de
management integrat al frontierei de stat, dezvoltarea mecanismelor de cooperare
internaţională în vederea asigurării corelării cu partenerii europeni şi internaţionali.

5. Consolidarea unui sistem naţional eficient de prevenire şi gestionare a

situaţiilor de criză şi de management al situaţiilor excepţionale - în baza
identificării şi gestionării eficiente a riscurilor, situaţiilor de criză şi consecinţelor
acestora, îmbunătăţirii capabilităţilor instituţiilor implicate, ridicării nivelului de
siguranţă prin consolidarea capacităţii de intervenţie în localităţile rurale, precum şi
creşterii capacităţii de intervenţie la misiuni regionale şi internaţionale.

3.10. Obiective pe dimensiunea securităţii ecologice

1. Asigurarea securităţii ecologice a Republicii Moldova prin dezvoltarea unui

sistem eficient şi durabil de gestionare a resurselor de apă, a infrastructurii de
alimentare cu apă şi sanitaţie, elaborarea procedurilor de evaluare a riscurilor în
urma introducerii în mediu a organismelor modificate genetic, introducerea unui
sistem de securitate fizică nucleară şi crearea unui sistem de colectare şi reciclare a
deşeurilor toxice periculoase.

26
3.11. Strategii sectoriale

1. În contextul importanţei deosebite a riscurilor emergente la adresa securităţii

Republicii Moldova, în cadrul implementării Strategiei securităţii naţionale
urmează să fie elaborate şi aprobate Strategia securităţii informaţionale, Strategia
naţională de apărare a Republicii Moldova şi Strategia militară, precum şi se va
propune abrogarea Doctrinei militare a Republicii Moldova, corespunzător a
Concepţiei reformei militare.

2. Creşterea neîncrederii în instituţiile politice şi reprezentanţii acestora, criza

politică din Republica Moldova, dar şi situaţia geopolitică din regiune sunt factorii
decisivi care influenţează nu doar conceptul de securitate, ci şi cel de comunicare.
Într-o ţară democratică, participarea opiniei publice la activităţi instituţionale este o
valoare care trebuie recuperată cu un efort enorm şi la care Strategia de comunicare
trebuie să participe.
Elaborarea unui document strategic cum este Strategia de informare şi comunicare
în domeniul apărării şi securităţii naţionale (SICASN) permite, în primul rând o
informare obiectivă vizavi de sectorul de securitate şi apărare, împiedicând, astfel,
manipularea opiniei publice. Strategia are drept scop identificarea misiunii comune
a tuturor instituţiilor şi reprezentarea acesteia prin vocea mediatică, adică să creeze
un community building compus din sectorul de securitate şi societatea civilă.
În contextul războiului de nouă generație, unde comunicarea a devenit una dintre
armele principale, SICASN-ul vine să traseze liniile de orientare şi modalităţile de
contracarare a propagandei şi modalităţile de management al crizelor de
comunicare.

3. În cadrul implementării Strategiei Securităţii Naţionale a Republicii

Moldova urmează să fie revizuite/abrogate şi/sau realizate următoarele documente
de politici şi strategii sectoriale:

– Concepţia politicii externe a Republicii Moldova;

– Programul naţional strategic în domeniul securităţii demografice a Republicii
Moldova (2011– 2025);
– Strategia de informare şi comunicare în domeniul apărării şi securităţii naţionale
pentru anii 2012– 2016;
– Strategia de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii
Moldova;
– Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030;
– Strategia naţională de dezvoltare a societăţii informaţionale „Moldova Digitală
2020”;
– Strategia naţională de sănătate publică pentru anii 2014– 2020;
– Strategia de mediu pentru anii 2014– 2023;
– Strategia naţională antidrog pe anii 2011– 2018;
– Strategia naţională anticorupţie pe anii 2011– 2015;
– Strategia naţională de management integrat al frontierei de stat pentru perioada
2015– 2017;
– Strategia naţională de prevenire şi combatere a crimei organizate pe anii 2011–
2016;
– Strategia naţională în domeniul migraţiei şi azilului (2011– 2020);
– Strategia naţională pentru siguranţă rutieră;
– Strategia naţională privind politicile de ocupare a forţei de muncă pe anii 2007–
2015;
27
– alte acte normative, potrivit Planului de acţiuni anexat.

IMPLEMENTAREA ŞI MONITORIZAREA STRATEGIEI

4.1. Alocarea de resurse umane şi material

1. Utilizarea adecvată a resurselor sistemului de securitate naţională are un

impact considerabil asupra funcţionării sistemului aferent şi poate contribui la
eficienţa activităţii de prevenire şi combatere a riscurilor şi ameninţărilor.
Resursele de bază ale sistemului naţional de securitate sunt: cele materiale şi
umane.

2. Resursele umane reprezintă baza pentru organizarea sistemului naţional de

securitate. Disponibilitatea şi efectivul resurselor umane sunt determinate de
factori demografici şi de altă natură.

Noile riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale solicită ca resursele umane

să posede noi capabilităţi şi instruire modernă. Perfecţionarea şi instruirea
resurselor umane este un domeniu-cheie pentru îmbunătăţirea calităţii personalului
civil, militar şi poliţienesc, în special prin utilizarea mecanismelor de cooperare
internaţională şi educarea de specialişti pentru utilizarea şi schimbul de informaţii,
utilizarea tehnologiilor moderne şi protecţia sistemelor informaţionale.

3. Resursele materiale includ potenţialul natural, economic, financiar,

energetic, informaţional şi de altă natură a Republicii Moldova, antrenat pentru
necesităţi de securitate. Fondurile pentru activitatea şi reformarea sistemului
securităţii naţionale sunt stabilite de legea bugetului de stat al Republicii Moldova.
Resursele bugetare pentru necesităţile de securitate sunt planificate şi utilizate întrun
mod transparent, compatibil cu standardele ONU şi orientate spre realizarea
graduală a criteriilor Uniunii Europene în domeniu, precum şi în baza capacităţilor
financiare ale statului. Republica Moldova se angajează să utilizeze resursele
disponibile într-o manieră raţională şi să le utilizeze pentru obiectivul de dezvoltare
a unui sistem de securitate naţională eficient.

4.2. Monitorizarea şi controlul implementării Strategiei securităţii naţionale

1. Consiliul Suprem de Securitate monitorizează şi verifică implementarea

Strategiei securităţii naţionale.
2. Implementarea Strategiei securităţii naţionale va avea loc în baza Planului de
acţiuni pentru realizarea Strategiei securităţii naţionale elaborat pentru o perioadă
de 4 ani şi revizuit de Consiliul Suprem de Securitate.
3. Strategia Securităţii Naţionale va fi revizuită periodic, cel puţin o dată la 4
ani de la adoptarea ei.
4. Consiliul Suprem de Securitate va prezenta Parlamentului rapoarte anuale
asupra Strategiei securităţii naţionale.

4.3. Reorganizarea progresivă a sistemului securităţii naţionale

1. O reorganizare progresivă a instituţiilor de stat responsabile pentru

conducerea, coordonarea şi managementul securităţii naţionale în vederea adaptării
lor la viziunea comprehensivă a Strategiei securităţii naţionale şi pentru a asigura
coerenţa acţiunilor acestora prin implicarea tuturor autorităţilor publice responsabile.
28
2. Acest proces trebuie să aibă la bază organele şi structurile de stat care
realizează funcţii legate de asigurarea securităţii naţionale. Procesul de
reorganizare trebuie să ţină cont de structura unitară a statului şi prezenţa unităţii
teritorial autonome Găgăuzia (Gagauz-Yeri) în cadrul acestuia. Instrumentele
naţionale de management a crizelor vor fi revizuite în scopul facilitării luării
deciziilor în cadrul sistemului de securitate naţională. Sistemul de management a
crizelor va fi bazat pe principiile acestei Strategii şi va avea direcţii clare de
acţiune pentru asigurarea coordonării diverselor activităţi care necesită coordonare,
va fi standardizat şi interoperabil cu instrumentele prevăzute de tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte şi va realiza supravegherea şi
managementul continuu al capabilităţilor de prevenire şi gestionare a crizelor.

3. Reforma graduală a sistemului de securitate naţională şi perfecţionarea

instrumentelor de management a crizelor va necesita reglementarea prin
intermediul unei legi organice. În termen de 6 luni de la adoptarea Strategiei,
Guvernul va prezenta Parlamentului proiectul Legii cu privire la securitatea
naţională.

Principiile globale cu privire la securitatea națională și dreptul la informație (Principiile

TSHWANE) au fost publicate pe 12 iunie 2013, fiind elaborate în baza celor mai bune practici
internaționale și opinii ale experților în acest domeniu. Aceste principii reprezintă standarde pentru
elaborarea, revizuirea și implementarea legislațiilor naționale în domeniul accesului la informații și
securității naționale. Scopul acestor principii este de a reglementa în detaliu garanțiile necesare
pentru asigurarea dreptului la informație în acest domeniu. Necesitatea instituirii unor standarde
clare și previzibile a apărut datorită limitărilor impuse dreptului de acces la informație pe motive de
protecție a securității naționale a statelor. Scopul acestor standarde este de a asigura echilibrul
necesar dintre respectarea dreptul la informație al persoanelor și necesitatea guvernelor de a
secretiza anumite categorii de informații din varii motive. Obiectivul principal este de a asigura
transparența procedurilor de secretizare a informațiilor, în special din motive de securitate națională,
pentru a permite persoanelor să-și exercite efectiv dreptul la informații. Acest raport a fost inițiat
pentru a analiza gradul de transpunere al Principiilor Globale în legislația națională a Republicii
Moldova. Scopul acestui raport este de a identifica principalele deficiențe legislative și de a
determina cele mai eficiente soluții pentru ajustarea cadrului normativ național în acest domeniu.
Raportul conține o analiză comparativă detaliată a reglementărilor naționale și a conținutului
Principiilor Globale.

Acest subiect (1) principiile generale aplicabile în domeniul accesului la informație, (2)
categoriile de informații care pot fi nedivulgate pe motive de securitate națională și informații care
trebuie divulgate (3) regulile privind secretizarea și desecretizarea informațiilor, (4) regulile privind
administrarea cererilor de informații, (5) aspectele judiciare privind securitatea națională și dreptul
la informație, (6) organele de supraveghere a sectorului de securitate, (7) limitele măsurilor de
sancționare sau restrângere a divulgării de informații către public, și (8) relațiile dintre aceste
principii și alte standarde. Astfel, în baza cercetărilor efectuate am constatat necesitatea revizuirii
conceptului de securitate națională, reglementările în vigoare fiind prea generale. Aceasta ar asigura
o abordare unică și consistentă a limitărilor impuse dreptului de acces la informații. De asemenea,
prevederile actuale privind funcționarea contractorilor privați în domeniul securității naționale nu
sunt suficient de clare. Principiile impun și acestora responsabilitatea de a divulga informații cu

29
privire la acțiuni care au impact asupra exercitării drepturilor omului. Totodată, legislația națională
prevede categoriile de informații care pot fi exceptate de la pe divulgare motive de securitate
națională, sarcina autorității publice de a stabili legitimitatea restricțiilor, precum și obligația de a
motiva refuzul de acces la informații și conține o listă exhaustivă a informațiilor care pot fi atribuite
la secret de stat printr-o procedură formală reglementată. Cu toate acestea, însă, se impune
necesitatea de reglementare a participării publicului la procesul de adoptare/revizuire a procedurilor
și standardelor scrise privind secretizarea, precum și a obligației autorităților publice de a ține liste
publice de documente emise, care ar include și documentele secretizate. De asemenea, se
recomandă excluderea prevederilor privind prelungirea secretizării informațiilor pe termen
nedeterminat, întrucât prelungirea termenului maxim de secretizare urmează a fi făcută numai în
mod excepțional și cu indicarea clară a noului termen de secretizare. Am constata că prevederile
naționale conțin reglementări privind regulile de procesare a cererilor de informații. Cu toate
acestea, se recomandă introducerea unui termen de urgență pentru oferirea răspunsului la cererea de
informații atunci când situația o impune. Reglementarea funcționării organismelor de supraveghere
a sectorului de securitate este incompletă. Deși acestea au fost instituite, competențele lor sunt
limitate. Dacă la nivel legislativ Avocatul Poporului are suficiente drepturi pentru a asigura accesul
la informații, atunci subcomisia de control al activității SIS nu dispune de reglementări detaliate și
clare accesibile publicului. Legislația națională nu conține prevederi cu privire la categoriile de
abuzuri, motive pentru divulgarea informațiilor despre abuzuri, proceduri pentru realizarea și
soluționarea de divulgări protejate intern sau de către organisme de supraveghere, protecția
divulgări ilor publice, protecția împotriva sancționării pentru divulgările informații care
demonstrează abuzuri, încurajarea și facilitarea divulgărilor protejate, apărarea interesului public
pentru personalul public Deși parțial majoritatea Principiilor Globale se regăsesc în legislația
națională, gradul de implementare a acestor prevederi și modul de funcționare al instituțiilor de
supraveghere depășesc obiectul acestui raport. Din aceste motive se recomandă asigurarea bunelor
practici la implementarea tuturor prevederilor existente și revizuirea legislației primare și secundare
în baza constatărilor acestui raport. Totodată, precizăm că nici o prevedere a acestor principii nu
trebuie interpretată ca restrângând sau limitând orice drept la informație recunoscut potrivit
reglementărilor și standardelor internaționale, regionale sau naționale sau orice normă a dreptului
intern sau internațional care ar prevedea o mai mare protecție pentru divulgările făcute de
personalul public sau de alte persoane.

30
 LEGE Nr. 753
din 23-12-1999
privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova
Publicat : 31-12-1999 în Monitorul Oficial Nr. 156 art. 764
                Versiune în vigoare din 12.08.05 în baza modificărilor prin
                 LP177 от 22.07.05, МО107-109/12.08.05 ст.537

             Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

             Prezenta lege stabileşte scopul, cadrul juridic, principiile, direcţiile de activitate,
împuternicirile, forţele şi mijloacele Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova,
precum şi modalităţile de exercitare a controlului şi de supraveghere a activităţii lui.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
             Articolul 1.Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova
             (1) Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (denumit în continuare
Serviciu) este organul de stat specializat în domeniul asigurării securităţii de stat.
             (2) Activitatea Serviciului este coordonată de către Preşedintele Republicii Moldova, în
limitele competenţei sale, şi este supusă controlului parlamentar.
             (3) Serviciul reprezintă un organ unitar centralizat, constituit din subunităţile aparatului
central al Serviciului şi organele lui teritoriale.
             (4) Efectivul Serviciului este stabilit şi aprobat de Parlament la propunerea directorului
Serviciului.
             (5) Organele teritoriale sînt subordonate direct conducerii Serviciului. Amplasarea lor poate
să nu corespundă cu împărţirea administrativ-teritorială a Republicii Moldova.
             (6) Serviciul este persoană juridică, are denumire oficială şi convenţională, dispune de alte
atribute necesare, conturi în bănci, inclusiv valutare.
             Articolul 2. Cadrul juridic al activităţii Serviciului
             (1) Cadrul juridic al activităţii Serviciului îl constituie Constituţia Republicii Moldova,
prezenta lege, alte acte legislative, decretele Preşedintelui Republicii Moldova şi hotărîrile
Guvernului.
             (2) Activitatea Serviciului se desfăşoară şi în conformitate cu acordurile internaţionale la
care Republica Moldova este parte.
             Articolul 3. Principiile de activitate a Serviciului
             Serviciul îşi desfăşoară activitatea conform principiilor:
             - legalităţii;
             - respectării drepturilor şi libertăţilor omului;
             - umanismului;
             - nonpartidismului;
             - oportunităţii;
             - conspiraţiei, îmbinării metodelor şi mijloacelor de activitate deschisă şi acoperită;
             - centralizării conducerii Serviciului, îmbinării conducerii unipersonale şi colegiale.
             Articolul 4. Respectarea drepturilor şi libertăţilor omului în activitatea Serviciului
             (1) În activitatea sa, Serviciul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor omului. Nu se
admite limitarea drepturilor şi libertăţilor omului, cu excepţia cazurilor prevăzute de Constituţie şi
de alte acte legislative.
             (2) Cetăţenii ale căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate de către persoane cu funcţii de
răspundere ale Serviciului sînt în drept să reclame acţiunile persoanelor în cauză în organul ierarhic
superior al Serviciului, la procuratură sau în instanţa judecătorească. Conducătorul organului
respectiv al Serviciului, procurorul sau judecătorul este obligat să întreprindă măsuri pentru

31
repunerea în aceste drepturi şi libertăţi, pentru repararea prejudiciului cauzat şi tragerea la
răspundere a celor vinovaţi, conform legislaţiei.
             (3) Autorităţile administraţiei publice, precum şi întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile,
indiferent de tipul de proprietate, formaţiunile politice, obşteşti şi cetăţenii au dreptul, în
conformitate cu legislaţia, să obţină explicaţii şi informaţii de la Serviciu, în cazul lezării drepturilor
şi libertăţilor lor, şi să ceară de la acesta repararea prejudiciului cauzat de acţiunile ilegale ale
persoanelor cu funcţii de răspundere ale Serviciului aflate în exerciţiul funcţiunii.
             (4) Datele privind viaţa particulară care aduc atingere onoarei şi demnităţii cetăţeanului sau
de natură să-i lezeze interesele legitime, obţinute în procesul activităţii Serviciului, nu pot fi făcute
publice decît cu consimţămîntul cetăţeanului, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.
             (5) Persoanele cu funcţii de răspundere ale Serviciului vinovate de abuz de putere sau de
abuz de serviciu, fie de excesul de putere sau de depăşirea atribuţiilor de serviciu poartă
răspunderea prevăzută de legislaţie.

             Articolul 5. Dreptul cetăţenilor la informaţie privind activitatea Serviciului

             (1) Cetăţenii sînt informaţi despre activitatea Serviciului prin intermediul mass-media şi
prin alte forme, în modul stabilit de legislaţie.
             (2) Informaţiile privind drepturile şi obligaţiile, direcţiile principale de activitate ale
Serviciului sînt prezentate integral.
             (3) Se interzice de a face publice informaţiile ce constituie secret de stat, militar, de serviciu
şi comercial, precum şi informaţiile cu caracter confidenţial, a căror divulgare ar putea prejudicia
securitatea de stat, onoarea şi demnitatea persoanei sau ar putea leza drepturile şi libertăţile acesteia,
cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie în interesul justiţiei.
             Articolul 6. Apărarea informaţiilor referitoare la activitatea Serviciului
             (1) Cetăţenii angajaţi în serviciul militar (civil) în Serviciu, precum şi cei admişi la
informaţiile referitoare la activitatea Serviciului, sînt supuşi procedurii de acces la informaţiile ce
constituie secret de stat, dacă altă modalitate nu este prevăzută de legislaţie.
             (2) Cetăţenii admişi, în condiţiile legii, la informaţiile referitoare la activitatea Serviciului
ce constituie secret de stat poartă răspundere pentru divulgarea lor conform legislaţiei.
             (3) Documentele şi materialele ce conţin informaţii referitoare la efectivul militar al
Serviciului, persoanele ce îi acordă sau i-au acordat în secret sprijin, precum şi informaţiile despre
organizarea, tactica, metodele şi mijloacele de desfăşurare a activităţii operative de investigaţii de
către Serviciu, constituie secret de stat şi se păstrează în arhiva Serviciului. Materialele din arhiva
Serviciului care prezintă valoare istorică şi ştiinţifică sînt scoase de la secret şi sînt remise spre
păstrare la Arhiva Naţională a Republicii Moldova în modul stabilit de legislaţie.
Capitolul II
ATRIBUŢIILE ŞI DIRECŢIILE DE ACTIVITATE
ALE SERVICIULUI
            Articolul 7. Atribuţiile Serviciului
            Serviciului îi revin atribuţiile:
            a) elaborarea şi realizarea, în limita competenţei sale, a unui sistem de măsuri orientate spre
descoperirea, prevenirea şi contracararea următoarelor acţiuni care, conform legislaţiei, periclitează
securitatea de stat, publică şi a persoanei:
            - acţiunile îndreptate spre schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale, subminarea
sau lichidarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării. (Aceste acţiuni nu pot fi
interpretate în detrimentul pluralismului politic, realizării drepturilor şi libertăţilor constituţionale
ale omului.);
            - activitatea ce contribuie, în mod direct sau indirect, la desfăşurarea de acţiuni militare
împotriva ţării sau la declanşarea războiului civil;
            - acţiunile militare sau alte acţiuni violente care subminează temeliile statului;

32
            - acţiunile care au ca scop răsturnarea prin violenţă a autorităţilor publice legal alese;
            - acţiunile care favorizează apariţia de situaţii excepţionale în transport, telecomunicaţii, la
unităţile economice şi cele de importanţă vitală;
            - spionajul, adică transmiterea informaţiilor ce constituie secret de stat altor state, precum şi
obţinerea ori deţinerea ilegală a informaţiilor ce constituie secret de stat în vederea transmiterii lor
unor state străine sau structuri anticonstituţionale;
            - trădarea manifestată prin acordarea de ajutor unui stat străin în desfăşurarea de activităţi
ostile împotriva Republicii Moldova;
            - acţiunile care lezează drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor şi pun în pericol
securitatea de stat;
            - pregătirea şi comiterea atentatelor la viaţa, sănătatea şi inviolabilitatea persoanelor oficiale
supreme ale ţării, a oamenilor de stat şi fruntaşilor vieţii publice din alte state aflaţi în Republica
Moldova;
            - sustragerea de armament, muniţii, tehnică de luptă, substanţe explozive, radioactive,
otrăvitoare, narcotice, toxice şi de altă natură, contrabanda cu acestea, producerea, folosirea,
transportarea şi păstrarea lor ilegală, dacă prin aceasta se aduce atingere intereselor de asigurare a
securităţii de stat;
            - constituirea de organizaţii sau grupări ilegale care periclitează securitatea de stat sau
participarea la activitatea acestora;
            b) protecţia secretului de stat, exercitarea controlului privind asigurarea păstrării şi prevenirii
scurgerii informaţiilor ce constituie secret de stat şi altor informaţii importante pentru stat;
            c) crearea, asigurarea funcţionării şi securităţii sistemelor guvernamentale de
telecomunicaţii, elaborarea strategiei şi realizarea politicii naţionale în domeniul creării,
administrării şi asigurării funcţionării şi securităţii sistemelor speciale de telecomunicaţii;
            d) desfăşurarea activităţii de combatere a terorismului, finanţării şi asigurării materiale a
actelor teroriste.
             Articolul 8. Direcţiile de activitate ale Serviciului
             (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce ţin de asigurarea securităţii de stat, Serviciul
desfăşoară:
             a) activităţi informative;
             b) activităţi contrainformative;
             c) combaterea infracţiunilor ale căror urmărire penală sînt atribuite, conform legislaţiei,
Serviciului. Alte atribuţii în domeniul combaterii criminalităţii pot fi acordate Serviciului prin legi
şi alte acte normative.
             (2) Modul de desfăşurare a măsurilor informative şi contrainformative, precum şi condiţiile
de utilizare a metodelor şi mijloacelor secrete în desfăşurarea activităţii informative şi
contrainformative sînt stabilite de legislaţie.
Capitolul III
OBLIGAŢIILE ŞI DREPTURILE SERVICIULUI
ŞI ALE COLABORATORILOR SĂI
             Articolul 9. Obligaţiile Serviciului
             Serviciul este obligat:
             a) să informeze Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul şi alte autorităţi
publice asupra problemelor ce ţin de interesele securităţii de stat;
             b) să obţină date informative în interesul asigurării securităţii Republicii Moldova, sporirii
potenţialului ei economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv, creării condiţiilor pentru promovarea
politicii ei externe şi interne;
             c) să descopere, să prevină şi să contracareze activitatea informativă şi subversivă a
serviciilor şi organizaţiilor speciale străine, precum şi a unor persoane aparte, orientată spre
prejudicierea securităţii Republicii Moldova;
             d) să descopere, să prevină şi să contracareze infracţiunile ale căror urmărire penală ţin,
33
conform legislaţiei, de competenţa Serviciului, să caute persoanele care au comis ori sînt suspectate
de comitere a unor atare infracţiuni;
             e) să întreprindă măsuri de asigurare contrainformativă a Ministerului Apărării, Ministerului
Afacerilor Interne, trupelor de grăniceri, altor formaţiuni militare, create în condiţiile legii, precum
şi a organelor de control şi vamale;
             f) să asigure conducerea ţării, a ministerelor, departamentelor şi a altor autorităţi publice,
inclusiv şi în străinătate, conform Nomenclatorului întocmit de Guvern, cu legătură
guvernamentală, cifrată, secretă şi cu alte tipuri de telecomunicaţii; să organizeze şi să asigure
siguranţa exploatării lor;
             g) să asigure, în limita competenţei sale, siguranţa obiectivelor complexului defensiv,
sistemului financiar-bancar, energetic, de transport şi telecomunicaţii şi a obiectivelor de importanţă
vitală, a sistemelor informaţionale şi de telecomunicaţii, a cercetărilor ştiinţifice;
             h) să exercite controlul privind asigurarea păstrării informaţiilor ce constituie secret de stat;
să participe la elaborarea şi realizarea măsurilor de protejare a informaţiilor ce constituie secret de
stat în autorităţile publice, formaţiunile militare, la întreprinderi, instituţii şi organizaţii, indiferent
de tipul de proprietate; să întreprindă, în modul stabilit, măsuri legate de accesul cetăţenilor la
informaţiile ce constituie secret de stat;
             i) la cererea conducătorilor autorităţilor publice, în
             condiţiile legii, să verifice şi să ofere date cu privire la persoanele ce urmează a fi încadrate
în autorităţile publice;
             j) să întreprindă, în comun cu alte autorităţi publice, măsuri de asigurare a securităţii
instituţiilor Republicii Moldova situate pe teritoriul altor state şi a cetăţenilor ei aflaţi în străinătate;
             k) să participe, în limita competenţei sale şi în colaborare cu trupele de grăniceri, la
asigurarea pazei frontierei de stat a Republicii Moldova;
             l) să acorde, prin forţe şi mijloace disponibile, inclusiv tehnice, sprijin organelor afacerilor
interne şi altor organe de drept la combaterea criminalităţii;
             m) să depisteze emiterile radio ale mijloacelor radioelectronice emiţătoare a căror activitate
periclitează securitatea de stat;
             n) să participe, în conformitate cu legislaţia, la soluţionarea problemelor ce ţin de acordarea
şi retragerea cetăţeniei Republicii Moldova, intrarea/ieşirea în/din ţară a cetăţenilor republicii,
persoanelor străine şi apatrizilor, precum şi de respectarea regimului de aflare a cetăţenilor străini şi
a apatrizilor în ţară;
             o) să menţină în stare bună pregătirea de mobilizare a Serviciului, să formeze necesităţile şi
să ţină evidenţa rezervelor efectivului.
             p) în limita competenţei sale, să planifice, să desfăşoare activităţi şi să prezinte
            organelor abilitate informaţiile necesare pentru asigurarea securităţii militare a statului;
             q) la declararea stării de asediu sau de război, în limita competenţei sale, să coordoneze cu
Statul Major General al Forţelor Armate măsurile de menţinere a regimului stării de asediu sau de
război şi să participe la asigurarea operaţiilor de apărare a ţării.
             Articolul 10. Drepturile Serviciului
             (1) Serviciul are dreptul:
             a) să efectueze, în conformitate cu legislaţia, măsuri operative de investigaţii;
             b) să întreprindă măsuri de profilaxie a infracţiunilor, care, conform legislaţiei, ţin de
competenţa Serviciului;
             c) să efectueze urmărire penală în cauzele infracţiunilor a căror cercetare ţine, conform
legislaţiei, de competenţa Serviciului şi să dispună de izolator de detenţie provizorie, în condiţiile
prevăzute de legislaţie;
             c) să antreneze, în condiţiile prevăzute de legislaţie, în mod deschis sau secret (inclusiv şi în
calitate de colaboratori netitulari), persoane, cu acordul acestora, în vederea contribuirii la
îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin Serviciului. Împuternicirile colaboratorilor netitulari sînt stabilite
prin actele departamentale ale Serviciului;
             d) să folosească, în bază de contract sau înţelegere verbală, în limitele necesare pentru
34
efectuarea măsurilor operative de investigaţii, încăperile de serviciu, alte bunuri ale întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor de stat, ale formaţiunilor militare, precum şi încăperile şi alte bunuri ale
cetăţenilor;
             e) să utilizeze, în caz de extremă necesitate, în interes de serviciu, mijloacele de
telecomunicaţii ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate,
precum şi ale asociaţiilor obşteşti şi cetăţenilor, cu consimţămîntul acestora;
             f) să utilizeze, în cazurile care nu suferă amînare, mijloacele de transport ale
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate, precum şi ale
asociaţiilor obşteşti, cetăţenilor, cu excepţia celor ce aparţin instituţiilor străine şi persoanelor cu
imunitate diplomatică. La cererea proprietarilor mijloacelor de transport, Serviciul le compensează,
în modul stabilit de legislaţie, cheltuielile sau prejudiciile pricinuite;
             g) să efectueze reţinerea administrativă a persoanelor
             care au comis delicte ce ţin de tentativa de pătrundere şi de pătrunderea pe teritoriul pus sub
pază specială al obiectivelor cu regim special şi al altor obiective păzite, precum şi să controleze
actele de identitate ale acestor persoane, să le ceară explicaţii, să efectueze percheziţia lor corporală,
controlul şi ridicarea obiectelor şi actelor ce le aparţin; să întocmească procese-verbale cu privire la
contravenţii administrative;
             h) să înainteze autorităţilor publice, administraţiei întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate, precum şi asociaţiilor obşteşti, indicaţii executorii
privind înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care contribuie la realizarea ameninţărilor securităţii de
stat, comiterea infracţiunilor ale căror urmărire penală, conform legislaţiei, ţin de competenţa
Serviciului;
             i) să obţină, pe gratis, de la autorităţile publice, întreprinderi, instituţii şi organizaţii,
indiferent de tipul de proprietate, informaţii necesare pentru exercitarea atribuţiilor ce revin
Serviciului;
             j) să elaboreze coduri de stat şi mijloace tehnice de cifrare, să execute lucrări de cifru în
cadrul Serviciului, precum şi să exercite controlul asupra respectării regimului de secretizare la
manipularea informaţiilor cifrate în cadrul subdiviziunilor de cifru ale autorităţilor publice,
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate;
             k) să creeze, în modul stabilit de legislaţie, întreprinderi, instituţii, organizaţii şi
subdiviziuni necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin Serviciului şi pentru asigurarea
activităţii lui;
             l) să antreneze, de comun acord cu Ministerul Afacerilor Interne, forţele şi mijloacele
acestuia la acţiuni de asigurare a securităţii de stat;
             m) să creeze subdiviziuni publice şi acoperite cu destinaţie specială în scopul executării
atribuţiilor ce revin Serviciului;
             n) să efectueze expertize criminalistice şi de altă natură, precum şi cercetări ce ţin de
competenţa Serviciului;
             o) să detaşeze în autorităţile publice, la întreprinderi, instituţii şi organizaţii de stat, în
modul prevăzut de Guvern, şi în cele private cu acordul conducătorilor acestora, militari ai
Serviciului pentru a ocupa funcţii în cadrul lor, aceştia continuînd să îndeplinească serviciul militar;
             p) să stabilească relaţii cu serviciile speciale şi organele de drept străine; să încheie, în
modul stabilit şi în limitele competenţei sale, acorduri internaţionale;
            q) să dispună de reprezentanţi oficiali ai Serviciului în ţări străine, de comun acord cu
serviciile speciale sau cu organele de drept ale acestor ţări, în scopul combaterii mai eficiente a
infracţiunilor cu caracter internaţional;
             r) să întreprindă măsuri pentru asigurarea securităţii proprii;
             s) să se folosească, în scop conspirativ, de acte care codifică identitatea persoanelor cu
funcţii de răspundere, apartenenţa departamentală a subdiviziunilor, organizaţiilor, încăperilor şi
mijloacelor de transport ale organelor care exercită activitate operativă de investigaţii, precum şi
identitatea persoanelor care colaborează cu aceste organe în mod confidenţial;
             t) să desfăşoare cercetări ştiinţifice pe probleme ce ţin de securitatea de stat;
35
             u) să creeze grupuri de lucru în componenţa militarilor
             Serviciului şi specialiştilor invitaţi de la alte departamente pentru desfăşurarea cercetărilor
pe probleme importante ce ţin de asigurarea securităţii de stat;
             v) să efectueze pregătirea şi reciclarea personalului Serviciului, inclusiv în străinătate, să
pregătească, în bază de compensare sau gratuit, cadre pentru serviciile speciale străine.
             (2) Nu este admisă utilizarea drepturilor acordate Serviciului pentru îndeplinirea unor
obligaţii care nu sînt prevăzute de legislaţie.
             Articolul 11. Dreptul militarilor Serviciului la portarmă, la deţinerea, aplicarea şi folosirea
armei, la aplicarea mijloacelor speciale şi procedeelor de luptă
             (1) Militarii Serviciului au dreptul la portarmă, la deţinerea, aplicarea şi folosirea armei şi
muniţiilor.
             (2) Militarii Serviciului au dreptul să aplice arma pentru:
             a) apărarea persoanelor împotriva unui atac ce periclitează viaţa sau sănătatea lor;
             b) respingerea atacului asupra persoanelor, a căror pază este încredinţată militarilor
Serviciului, în cazul în care viaţa sau sănătatea celor păziţi este expusă pericolului;
             c) respingerea atacului în grup sau armat asupra clădirilor, încăperilor, construcţiilor şi
mijloacelor de transport, aflate în paza Serviciului;
             d) respingerea atacului asupra militarilor Serviciului, ai celor din organele de interne, din
trupele de grăniceri şi din alte formaţiuni militare, constituite în mod legal, antrenate în acţiuni de
asigurare a securităţii statului, în cazul în care viaţa sau sănătatea lor este expusă pericolului;
             e) reţinerea persoanei care opune rezistenţă armată sau a persoanei surprinse în flagrant
delict de crimă gravă, sau a criminalului evadat de sub arest, precum şi a unei persoane înarmate
care refuză să se conformeze somaţiei legale de a depune arma;
             f) eliberarea ostaticilor.
             (3) Aplicarea armei înseamnă efectuarea împuşcăturii la ţintă.
             (4) Aplicarea armei trebuie să fie precedată de un avertisment privind intenţia de aplicare a
ei.
             (5) Arma poate fi aplicată fără avertisment în caz de atac prin surprindere, de atac cu
folosirea tehnicii de luptă, a mijloacelor de transport, a aparatelor de zbor, a navelor fluviale,
precum şi în caz de reţinere a criminalului evadat de sub arest.
             (6) Se interzice aplicarea armei împotriva femeilor şi minorilor, persoanelor de vîrstă
înaintată, cu excepţia cazurilor în care aceştia săvîrşesc un atac în grup sau armat ori opun rezistenţă
armată ce periclitează viaţa oamenilor.
             (7) Militarii Serviciului pot folosi arma pentru a da semnal de alarmă, a chema ajutor,
pentru a face inofensiv un animal care periclitează viaţa sau sănătatea oamenilor.
             (8) În toate cazurile de aplicare a armei, militarii Serviciului sînt obligaţi să întreprindă
toate măsurile posibile pentru a asigura securitatea persoanelor neimplicate, precum şi pentru a
acorda victimelor asistenţă medicală urgentă.
             (9) Despre fiecare caz de aplicare sau de folosire a armei este informat procurorul, în
decursul a 24 de ore.
             (10) Pentru executarea drepturilor menţionate în prezentul
             articol, pot fi aplicate şi mijloace speciale şi procedee de luptă în modul prevăzut de
legislaţie.
             Articolul 12. Conlucrarea Serviciului cu instituţii din ţară şi din străinătate
             (1) Serviciul îşi desfăşoară activitatea în conlucrare cu autorităţile publice din Republica
Moldova, cu întreprinderi, instituţii şi organizaţii, indiferent de tipul de proprietate.
             (2) Modul şi condiţiile conlucrării Serviciului cu alte autorităţi ale administraţiei publice se
stabilesc în baza acordurilor între ele sau în baza unor acte normative comune.
             (3) Serviciul poate utiliza disponibilităţile altor organe din sistemul organelor de securitate
ale Republicii Moldova în condiţiile prevăzute de legislaţie.
             (4) Autorităţile publice, precum şi întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, indiferent de
tipul de proprietate, sînt obligate să acorde sprijin Serviciului în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce îi
36
revin, inclusiv să ofere, potrivit listei aprobate de Guvern, funcţii pentru încadrarea militarilor
Serviciului angajaţi în rezolvarea sarcinilor de asigurare a securităţii de stat.
             (5) Organele de drept şi de urmărire penală sînt obligate să comunice Serviciului orice date
şi informaţii, rezultate din activitatea lor de serviciu, ce ţin de asigurarea securităţii de stat.
             (6) Cetăţenii, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, indiferent de tipul de proprietate,
prestatoare de servicii poştale, de telecomunicaţii de toate tipurile, inclusiv de servicii în sistemul de
legătură cifrată, confidenţială, prin satelit, prin reţelele informaţionale globale, regionale şi
departamentale, sînt obligate, în conformitate cu legislaţia, să creeze condiţiile necesare pentru
efectuarea de către Serviciu a măsurilor operative de investigaţii.
             (7) Conlucrarea Serviciului cu serviciile şi organizaţiile speciale străine, cu organele de
drept şi alte organizaţii din străinătate are loc în baza acordurilor internaţionale.
Capitolul IV
CONDUCEREA ŞI PERSONALUL SERVICIULUI
             Articolul 13. Conducerea Serviciului
             (1) Serviciul este condus de un director, numit în funcţie de Parlament, la propunerea
Preşedintelui Republicii Moldova, pe un termen de 5 ani. Eliberarea din funcţie a directorului se
face de Parlament la propunerea Preşedintelui Republicii Moldova sau a deputaţilor în Parlament.
             (2) La data numirii în funcţie , directorul Serviciului depune în faţa Parlamentului în
            prezenţa Preşedintelui Republicii Moldova următorul jurămînt:
             „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să
            respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale
            ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei."
             (3) Directorul Serviciului este în drept să participe la şedinţele Guvernului.
             (4) Directorul Serviciului are directori adjuncţi, care sînt numiţi în funcţie de Preşedintele
Republicii Moldova, la propunerea directorului Serviciului.
             (5) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin Serviciului, se constituie un colegiu în a cărui
componenţă intră: directorul (preşedinte), directorii adjuncţi, alte persoane cu funcţii de conducere
ale Serviciului.
             (6) Membrii Colegiului Serviciului sînt confirmaţi de Preşedintele Republicii Moldova, la
propunerea directorului Serviciului.
             Articolul 14. Personalul Serviciului
             (1) Personalul Serviciului este încadrat, în bază de contract, cu militari care îndeplinesc
serviciul militar activ şi cu salariaţi civili (numiţi în continuare colaboratori). În funcţie de
atribuţiile ce le revin, militarii fac parte din personalul scriptic sau din cel criptic.
             (2) În Serviciu sînt încadraţi în serviciul militar cetăţeni
             ai Republicii Moldova, apţi, prin calităţile lor personale şi profesionale, vîrstă, studii şi
starea de sănătate, să îndeplinească obligaţiile încredinţate.
             (3) Militarii Serviciului îndeplinesc serviciul militar în conformitate cu legislaţia privind
satisfacerea serviciului militar, ţinînd cont de particularităţile stabilite de prezenta lege, condiţionate
de specificul obligaţiilor îndeplinite de aceştia.
             (4) Cu militarii Serviciului, specialişti de înaltă calificare, care au atins limita de vîrstă de
aflare în serviciu militar pot fi încheiate contracte privind îndeplinirea în continuare a serviciului
militar, în modul stabilit de legislaţie.
             (5) Militarilor Serviciului li se eliberează legitimaţie de serviciu; ei au o uniformă, al cărei
model este aprobat prin hotărîre a Guvernului. Categoriile de militari pentru care portul uniformei
în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu este obligatoriu sînt stabilite de către directorul
Serviciului. Utilizarea însemnelor de grad, accesoriilor, uniformei şi legitimaţiei de serviciu ale
militarilor Serviciului de către alte persoane atrage răspunderea stabilită de legislaţie.
             (6) Specimenul legitimaţiei pentru ofiţerii cu grade speciale supreme ai Serviciului şi
            Regulamentul cu privire la legitimaţia pentru ofiţerii cu grade speciale supreme ai
Serviciului
37
            se aprobă de către Preşedintele Republicii Moldova.
             (7) Colaboratorii Serviciului nu pot să facă parte din partide şi alte organizaţii social-
politice. Este permis ca angajaţii civili din Serviciu să fie membri ai sindicatelor.
             (8) Colaboratorii Serviciului nu pot să practice activităţi de întreprinzător, precum şi să
acorde sprijin persoanelor fizice şi juridice în activităţi de acest gen. Militarii Serviciului nu au
dreptul să cumuleze serviciul militar cu activităţi retribuite, altele decît cele ştiinţifice, didactice şi
de creaţie, dacă acestea nu împiedică îndeplinirea atribuţiilor de serviciu (cu excepţia cazurilor cînd
o fac în interes de serviciu).
             (9) La încadrarea în serviciu şi ulterior în fiecare an, colaboratorii Serviciului sînt
            obligaţi să prezinte, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate.
             (10) Colaboratorii Serviciului sînt supuşi înregistrării dactiloscopice de stat obligatorii,
            în conformitate cu legislaţia.
             (11) Colaboratorii Serviciului sînt obligaţi să păstreze cu stricteţe secretul de stat şi de
serviciu, inclusiv după părăsirea Serviciului, indiferent din care motiv. Divulgarea datelor şi
informaţiilor care le-au devenit cunoscute pe parcursul activităţii în Serviciu, cu excepţia cazurilor
prevăzute de legislaţie, este interzisă şi se pedepseşte conform legii.
             (12) Militarii trecuţi în rezervă, cu permisiunea directorului Serviciului, au dreptul la
portarmă şi pot fi mobilizaţi pentru misiuni operative ale Serviciului. În cazul în care acestea au
urmări nefaste pentru ei, rezerviştii, membrii familiilor lor şi rudele apropiate beneficiază de
garanţiile protecţiei juridice şi sociale prevăzute de legislaţie.
             (13) În condiţiile stabilite de directorul Serviciului, militarii care au activat în Serviciu cel
puţin 20 de ani au drept, după pensionare, la portarmă din dotare.
             (14) Activitatea de muncă a salariaţilor civili din Serviciu este reglementată de legislaţia
muncii, de Legea serviciului public şi de alte acte normative.
            Capitolul V
            PERSOANELE CARE ACORDĂ SPRIJIN SERVICIULUI
             Articolul 15. Persoanele care acordă sprijin Serviciului
             (1) Persoanele care acordă sprijin Serviciului au dreptul:
             a) să încheie cu Serviciul, în cazurile prevăzute de actele departamentale ale Serviciului,
contracte de colaborare secretă;
             b) să primească de la colaboratorii Serviciului explicaţii ce ţin de atribuţiile, drepturile şi
obligaţiile lor;
             c) să utilizeze, în scopuri conspirative, acte de identitate cifrate;
             d) să primească recompensă;
             e) să fie despăgubite pentru daunele aduse sănătăţii sau bunurilor lor în procesul de
colaborare cu Serviciul.
             (2) Persoanele care acordă sprijin Serviciului sînt obligate:
             a) să respecte clauzele contractului sau înţelegerii de colaborare cu Serviciul;
             b) să îndeplinească misiunile date de Serviciu, îndreptate spre realizarea obligaţiilor ce le
revin;
             c) să nu admită prezentarea premeditată a informaţiilor necomplete, neobiective, false sau
calomnioase;
             d) să nu divulge datele ce constituie secret de stat, precum şi alte date de care au luat
cunoştinţă în procesul colaborării cu Serviciul.
             (3) Informaţiile privind persoanele care au acordat sau acordă sprijin Serviciului în mod
confidenţial constituie secret de stat şi pot fi făcute publice numai cu acordul scris al acestor
persoane şi numai în cazurile prevăzute de legislaţie.
Capitolul VI
PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI JURIDICĂ
A COLABORATORILOR SERVICIULUI

38
             Articolul 16. Protecţia socială şi juridică a colaboratorilor Serviciului
             (1) Protecţia socială şi juridică a colaboratorilor Serviciului şi membrilor familiilor lor este
asigurată de stat.
             (2) Militarii Serviciului se bucură de drepturile şi înlesnirile prevăzute de Legea cu privire
la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec
pregătirea militară, de Legea privind organele securităţii statului, precum şi de alte acte normative.
             (3) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, militarii Serviciului se subordonează legii.
Nimeni, cu excepţia autorităţilor publice şi persoanelor cu funcţii de răspundere împuternicite
pentru aceasta de legislaţie, nu este în drept să se implice în activitatea lor de serviciu.
             (4) Informaţiile privind colaboratorii Serviciului care îndeplinesc sau au îndeplinit misiuni
speciale privind asigurarea securităţii statului constituie secret de stat şi pot fi făcute publice numai
în cazurile prevăzute de legislaţie.
             (5) Perioada îndeplinirii de către colaboratorii Serviciului a misiunilor speciale legate de
asigurarea securităţii de stat, precum şi de executare a obligaţiilor de serviciu în alte condiţii ce
periclitează viaţa şi sănătatea lor, urmează a fi inclusă în stagiul militar (vechimea în muncă) pentru
fixarea pensiei şi calcularea sporului pentru stagiul militar (vechimea în muncă), în conformitate cu
legislaţia.
Capitolul VII
ASIGURAREA INFORMAŢIONALĂ, FINANCIARĂ
ŞI TEHNICO-MATERIALĂ A SERVICIULUI
             Articolul 17. Asigurarea informaţională a Serviciului
             (1) Pentru realizarea activităţii sale, Serviciul are dreptul să elaboreze, să creeze şi să
exploateze, în condiţiile legii, sisteme informaţionale, de comunicaţii şi de transmitere a datelor,
precum şi mijloace de apărare a informaţiilor, inclusiv mijloace de protecţie criptografică.
             (2) În interesul asigurării securităţii de stat, Serviciul, în modul stabilit de legislaţie, are
drept de acces, pe gratis, la sistemele informaţionale ale întreprinderilor,
             instituţiilor şi organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate.
             Articolul 18. Mijloacele de înarmare şi echipare a Serviciului
             (1) Serviciul elaborează, creează, achiziţionează şi utilizează mijloace de înarmare şi
echipare, inclusiv mijloace tehnice speciale şi de altă natură, procură şi foloseşte armamentul de
luptă intrat în dotarea Serviciului prin hotărîre de Guvern, precum şi alt armament şi muniţii pentru
el.
             (2) Vînzarea, transmiterea, scoaterea de pe teritoriul Republicii Moldova şi introducerea pe
teritoriul ei a mijloacelor de înarmare şi echipare, inclusiv a celor tehnice speciale, precum şi a altor
mijloace, a armelor de foc şi muniţiilor pentru ele, pentru folosire în activitatea Serviciului, se
efectuează în modul stabilit de Guvern.
             Articolul 19. Asigurarea financiară şi tehnico-materială a Serviciului
             (1) Finanţarea şi asigurarea tehnico-materială a Serviciului se efectuează din bugetul de stat.
             (2) Bunurile Serviciului, inclusiv clădirile, construcţiile, utilajele, create sau care vor fi
create, procurate sau care vor fi procurate din contul mijloacelor bugetului de stat, precum şi al altor
mijloace, sînt proprietate publică.
             (3) Finanţarea Serviciului poate fi efectuată şi din contul mijloacelor extrabugetare, în
condiţiile prevăzute de legislaţie.
             (4) Serviciul poate deţine un fond locativ de serviciu, format în condiţiile stabilite de
legislaţie.
Capitolul VIII
CONTROLUL ŞI SUPRAVEGHEREA
ACTIVITĂŢII SERVICIULUI
             Articolul 20. Controlul asupra activităţii Serviciului
             (1) Controlul asupra activităţii Serviciului este exercitat de Parlament, Procuratură şi
39
instanţele judecătoreşti, în limita competenţei lor.
             (2) Serviciul prezintă, în modul stabilit, Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi
Guvernului rapoarte privind desfăşurarea activităţii sale.
             (3) Controlul parlamentar asupra activităţii Serviciului se efectuează de către Comisia
pentru securitatea naţională, conform regulamentului acesteia.
             (4) Controlul activităţii financiare a Serviciului este exercitat de Curtea de Conturi.
             Articolul 21. Supravegherea exercitată de procuror
             (1) Supravegherea respectării legislaţiei Republicii Moldova de către Serviciu este
exercitată de Procuratura Generală.
             (2) Activitatea persoanelor care au acordat sau acordă, în modul stabilit, sprijin Serviciului
se află în supravegherea Procurorului General sau a unui procuror împuternicit special prin ordin al
Procurorului General.
             (3) Informaţiile privind organizarea, tactica, metodele şi mijloacele de desfăşurare a
activităţii Serviciului nu fac obiectul supravegherii procurorului.
             
            Capitolul IX
            DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
             Articolul 22
             (1) Serviciul este creat prin reorganizarea Ministerului
             Securităţii Naţionale, fiind succesorul de drepturi al acestuia.
             (2) Colaboratorii Ministerului Securităţii Naţionale se consideră că îndeplinesc serviciul
militar (lucrează) în Serviciu în funcţiile pe care le deţin, fără reatestare.
             Articolul 23
             Pînă la punerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege, actele normative ce
reglementează activitatea Serviciului se aplică în măsura în care nu contravin prezentei legi.
             Articolul 24
             Directorul Serviciului, în termen de 2 luni după numirea
             în funcţie, va prezenta Parlamentului spre aprobare efectivul Serviciului.
             Articolul 25
             Guvernul:
             - va asigura, în conformitate cu legislaţia în vigoare, plasarea în cîmpul muncii a
funcţionarilor disponibilizaţi în legătură cu reorganizarea Ministerului Securităţii Naţionale;
             - va aduce, în termen de 2 luni, actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
             - va adopta actele normative necesare pentru realizarea prevederilor prezentei legi;
             - va prezenta Parlamentului, în termen de 3 luni, propuneri privind modificarea şi
completarea legislaţiei în vigoare;
             - va asigura revizuirea şi abrogarea de către ministere şi departamente a actelor lor
normative ce contravin prezentei legi.
 
            PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                    Dumitru DIACOV

            Chişinău, 23 decembrie 1999.

            Nr. 753-XIV.

40
BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE

1. Balaban, Constantin-Gheorghe, Securitatea şi dreptul internaţional. Provocări la început de secol

XXI, Bucureşti, Editura C.H.Beck, 2006.

2. Rusnac, Alexei, Aspecte ale teoriei securităţii, Chişinău, 2005.

3. A se vedea_ Edward A.Kolodziej, Securitatea şi relaţiile internaţionale, trad. de Ramona-Elena

Lupu, Iaşi, Polirom, 2007.

4. Richard, Ullman, Security //International Security, 8:1, 1983.

5. Brăteanu, Gheorghe, Geopolitica factorului educativ şi naţional, În: Cuvinte pentru români,
Bucureşti, 1942.

6. Seişeanu, Romulus, Principiul naţionalităţilor (originile, evoluţia şi elementele constitutive ale

naţionalităţilor), Bucureşti, 1935.

7.Ase vedea: Badescu, Ilie, Dungagiu, Dan, Sociologia şi geopolitica frontierei,Vol.1, Bucureşti,
Editura Floarea Albastră, 1995.

8 . Scădere de aproape 33% a remiterilor, în ianuarie-septembrie. În: Economist: Magazin

Economic, 02.11.2015. [Online]: (vizitat 02.11.2015); http://eco.md/index.php/economie/
actualitate/item/4047-sc% C4%83dere-de-aproape-33-a-remiterilor-%C3%AEn-ianuarie-
septembrie (vizitat 02.11.2015).

9. Balaban C.-Gh. Securitatea și dreptul internațional. Provocări la început de secol XXI. București:
Ed. C.H. Beck, 2006.

10. The Aliance s Strategic Colncept agreed by the Head of State and Guvenment participating in
the meeting of the North Atlantic Council, Roma, 1991, Nato Basic Texts, [Online]:
http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_ texts_23847.htm (vizitat 15.02.2016).

11. Nicolae Anca Maria. Securitatea umană, sau căutarea siguranței într-o lume nesigură. În: Studia
securitatis, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Anul 5, nr. 1, 2010.

12. Dobre A., Ciortea Veronica. Interdependența securitate umană-securitate națională. În: Studia
securitatis, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Anul II, nr. 5, 2008.

13. Vladu M. Opinii privind evoluția conceptului de securitate în cadrul tripticului stat-națiune. În:
Studia Securitatis, Anul I, Nr. 2/2007, Sibiu.

14. Vladu M. Opinii privind evoluția conceptului „securitate” în cadrul tripticului stat-națiune-
securitate, În: Studia securitatis, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Anul I, nr. 2;

41
15. Legea nr.112 –XIV din 28.05.2008 privind aprobarea Concepției securității naționale a
Republicii Moldova. Publicată în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 97-98/357 din
3.06.2008.

16. Proiectul Strategiei Securității Naționale a Republicii Moldova. [Online]:

http://www.president .md/app/webroot/proiecte/SSN16.pdf (vizitat 15.02.2016).

17. Booth K. Theory of Wolrd Security. New York: Cambridge University Press, 2007

18. Buzan B. Popoarele, statele și teama. O agendă pentru studii de securitate internațională în
epoca de după războiul rece. Chișinău: Editura Cartier, 2000.

19. Boonstra J. EU policy towards Moldova: the Security Dimension. În: Neighbouring NATO and
the EU: Policy Implications for Moldova’s Security and European Aspirations. International
conference proceedings. Chisinau: Cusnir & Co SRL, 2005.

20. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=108511&lang=ro

21. Albu N., Influenţa procesului de globalizare asupra securităţii naţionale a Republicii Moldova.
Chişinău, 2007

22. Buzan B., Popoarele, statele şi teama. O nouă agendă pentru studii de securitate internaţională.
Ediţia a II-a, revăzută şi adăugată. Chişinău: Cartier, 2000

23. Concepţia securităţii naţionale aRepublicii Moldova.Adoptată de Parlamentul Republicii

Moldova la 22 mai 2008, nr. 112-XVI.// Monitorul Oficial 97-98/ 357, 03.06.2008.

24. Concepţia politicii externe a Republicii Moldova. Adoptată de Parlamentul Republicii Moldova
la 08 februarie 1995, nr. 368-XIII// Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 20/187 din 06.04.1995.

25. Dorul O., Neutralitatea – parte componentă a sistemului de securitate colectivă. Chişinău, 2008.

26. Fukuyama F., Sfârşitul istoriei şi ultimul om. Bucureşti: Paideia, 1994.

27. Ghica L A., Zulean M., Politica de securitate naţională. Concepte, instituţii, procese. Iaşi:
Polirom, 2007.

28. Kolodziej E., Securitatea şi relaţiile internaţionale. Iaşi: Polirom, 2007.

29. Малай И., Место и роли национальных государств в процессах глобализации. Кишинев,
2008.

30. Morgenthau H., Politica între naţiuni: Lupta pentru putere şi lupta pentru pace. Iaşi: Polirom,
2007.

31. Pleşca V., Impactul reformei armatei asupra asigurării securităţii naţionale. Cazul Republicii
Moldova. Chişinău, 2008.

32. Richicinschi I.,Aspecte juridice ale securităţii internaţionale privind terorismul. Chişinău, 2005.

33. Rusnac A., Aspecte ale teoriei securităţii. Chişinău: Draghiştea, 2005.

42
34. SacaV., Interesul politic şi relaţiile politice: Dimensiunea tranzitorie. Chişinău: CEP USM,
2001.

35. Troncotă C., Neliniştile insecurităţii. Bucureşti: Tritonic, 2005.

43
 Concluzie

Afirmarea Republicii Moldova ca stat de drept presupune, pe de o parte, supremaţia legii şi a

ordinii de drept, ca o cerinţă esenţială a existenţei lui şi, pe de altă parte, plasarea în rindul celor mai
importante valori: persoana umană, avutul privat şi public, ordinea şi liniştea publică, activitatea
organelor statului, autoritatea acestuia, capacitatea de apărare etc. În măsura în care transformările
social-politice și economice, bazate pe lege şi justiţie, vor contribui la consolidarea statului şi
ordinii de drept, valorile menţionate vor fi tot mai complet şi multilateral ocrotite. Dimpotrivă, dacă
se manifestă slăbiciuni şi tendinţe de diminuare a capacităţii de organizare şi conducere a statului,
valorile sus-numite vor fi tot mai slab protejate în raport cu anumite fapte şi ameninţări antisociale.
Evoluțiile regionale recente ce comportă un accentuat caracter negativ, după cum ar fi războiul
hibrid din Ucraina, care riscă să se extindă și în Republica Moldova, embargoul la exportul de
produse agroalimentare moldovenești impus de Federația Rusă, condiții mai stricte de obținere a
permisului de muncă pentru migranții moldoveni în Federația Rusă, scăderea constantă a
remitențelor (în perioada ianuarie – septembrie 2015, acestea s-au diminuat în proporție de 33 la
sută față de perioada similară a anului precedent), devalorizarea continuă a monedei naționale față
de principalele valute internaționale, scăderea drastică a nivelului de trai al unei părți importante a
populații, utilizarea prețului la gazul rusesc în calitate de instrument de presiune politică, necesitatea
de adaptare la condiții competitive de export pe piața de desfacere a UE ș.a. determină necesitatea
unei reevaluări a amenințărilor și riscurilor la adresa securității naționale a Republicii Moldova și
planificarea unor acțiuni concrete pentru a diminua vulnerabilitatea statului față de acestea.
Totodată, criza din sistemul financiar-bancar provocată de devalizarea cu circa un miliard de dolari
a trei bănci importante din Republica Moldova, combinată cu nemulțumirea societății privind
implementarea limitată a reformelor asumate prin semnarea Acordului de Asociere cu UE, în
special în domeniul justiției, a ŞTIINŢE JURIDICE 92 |Akademos 1/2016 provocat turbulențe
profunde în domeniul economic, social și politic afectind însăși capacitatea statului de a-și realiza
scopul central: asigurarea protecției cetățenilor şi garantarea unui nivel de trai decent. În această
ordine de idei, un instrumentar important al statului îl constituie politica de securitate în accepțiunea
ei cea mai largă. Însuși termenul de securitate poate îmbrăca diferite noțiuni, referindu-se la anumite
domenii, sectoare, inclusiv: securitatea de stat sau națională, securitatea externă, securitatea internă,
securitatea militară, securitatea publică, securitatea economică, securitatea energetică, securitatea
ecologică, securitatea alimentară etc.; fiecare sector, domeniu în parte relevind specificul
raporturilor sociale ce se formează și derulează în cadrul acestora. Definitorie în politica de
securitate este noțiunea de securitate a statului. Or anume statul este furnizorul de securitate; orice
prejudiciu adus securității persoanei implică fără îndoială eşecul statului în funcţiile sale suverane.
Astfel, în viziunea mea, securitatea statului presupune starea de legalitate, de echilibru şi de
stabilitate social-economică şi politică necesară pentru existenţa şi dezvoltarea unui stat suveran,
unitar, independent şi indivizibil, pentru menţinerea ordinii de drept, precum şi pentru asigurarea
drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor. Securitatea se realizează la toate
nivelurile de organizare socială (individ, grup, stat, alianțe), se manifestă în toate domeniile vieții
sociale și se asigură de către puterea politică.

În același timp, securitatea trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții: a) să fie o
acțiune a statului desfășurată pe baza unui sistem normativ; b) să fie de competența unor instituții;
c) puterea politică să fie legitimă și să primeze supremația legii; d) întemeierea acțiunilor pe un

44
sistem de valori acceptate de către societate; e) respectarea drepturilor omului în conformitate cu
reglementările internaționale; f) să nu producă insecuritate altor entități.

După cum arată analiza și evaluarea surselor bibliografice și normative din ultima perioadă,
consacrate fenomenului securității, conceptul de securitate trebuie abordat în strinsă legătură cu
noțiunea de stat – națiune – individ . Securitatea alimentează continuitatea (starea normală, naturală
a națiunii, care asigură ființarea fără întrerupere a națiunii, adică oferă posibilitatea de a rămâne ea
însăși prin dezvoltarea sa) și capacitatea de reproducere (producerea în continuu de resurse
informaționale, energetice și umane) a națiunii (unul dintre elementele definitorii ale statului). De
importanță majoră pentru națiune sunt toate aceste tipuri de resurse, definitorii însă fiind resursele
umane, care, de altfel, constituie premisele, dar și consecințele pentru celelalte resurse. Anume
resursele umane au rolul de a îmbina și integra în procese de creație, productive resursele
informaționale și energetice; creația umană (intelectuală) ocupă un loc de frunte în dezvoltarea
economică, socială și culturală a societății, asigurind în mare măsură progresul. Totodată, resursele
umane asigură „succesiunea de generații”, adică continuitatea națiunii. Anume din această
perspectivă trebuie apreciate resursele umane ale țării noastre în contextul politicii de securitate a
Republicii Moldova.

Criteriul de legitimitate a unui stat reprezintă capacitatea de a asigura și proteja drepturile și

libertățile fundamentale ale cetățenilor săi, precum și de a asigura un mediu prielnic satisfacerii
tuturor nevoilor lor. În acest context se pune în evidență necesitatea unei abordări a securității
centrate pe individ care va conduce în final la stabilitate națională, regională și chiar globală .
Astfel, securitatea personală, în viziunea formulată de ONU, are ca deziderat protejarea indivizilor
în cazul violențelor fizice, fie că acestea survin din partea unui alt stat, a propriului stat sau a unor
indivizi violenți . O chestiune primordială a politicii de securitate se referă la poziția statului în
cadrul relațiilor internaționale și regionale. În funcție de natura relațiilor pe care un stat le poate
promova în raport cu alte state, conceptul de securitate se identifică drept:

▪ pace internă – atunci cind se au în vedere stabilitatea și echilibrul intern necesare existenței și
dezvoltării componentelor statului;

▪ pace internațională – în ipoteza relațiilor de echilibru și stabilitate internațională care contribuie la

prevenirea conflictelor și favorizează cooperarea ;

▪ Din acest punct de vedere, conceptul de securitate are ca izvor interior „nevoia de securitate” a
statului, care este legată de forță, de limitarea mijloacelor de forță sau de excluderea forței ;

▪ Procesele integraționiste la intersecție de milenii au lărgit aria de manifestare a conceptului de

securitate, promovindu-se și afirmindu-se noi principii:

▪ coexistenţa paşnică, întemeiată pe respectarea de către statele mari şi mici, dar mai ales de către
cele puternice, a normelor dreptului internaţional;

▪ securitatea colectivă, care presupune un angajament mondial în favoarea păcii şi securităţii

împărtăşit juridic de toate naţiunile;

▪ securitatea egală, acceptată de regulă între supraputeri, mari puteri, puteri de mijloc, state
secundare.

45
 Istoria relațiilor internaționale denotă faptul că un stat, în funcție de capacitatea și de forța lui, își
asigură ŞTIINŢE JURIDICE Akademos 1/2016| 93 securitatea prin autoapărare sau prin apărare
colectivă; autoapărarea se bazează pe organizarea și utilizarea resurselor umane și materiale interne,
pe cind apărarea colectivă prezumă încheierea unor alianțe cu caracter defensiv. În acest sens, este
extrem de oportun și important, în contextul evenimentelor și schimbărilor geopolitice globale și
regionale, de reevaluat principiul de neutralitate permanentă consacrat în Constituția Republicii
Moldova (art.11). Odată supus reglementării de drept, termenului de securitate i s-a atribuit conținut
normativ, care este reflectat în Concepția securității naționale a Republicii Moldova , document care
reflectă evaluarea generală a mediului de securitate pe plan naţional şi internaţional în care operează
Republica Moldova şi care defineşte scopul securităţii naţionale, liniile directorii de bază pentru
securitatea naţională, valorile şi principiile generale ce urmează a fi protejate de statul şi de
societatea moldovenească.

Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova este un sistem de idei care conturează
priorităţile statului în domeniul securităţii naţionale. Realităţile existente în prezent, atât pe plan
internaţional, cât şi regional, atestă o schimbare vertiginoasă a situaţiilor de natură să pericliteze
securitatea statelor. În aceste condiţii, este nevoie de identificarea, reconceptualizarea, reevaluarea
şi prognozare a eventualelor riscuri, ameninţări şi vulnerabilități care ar aduce atingere securităţii
naţionale, fapt ce face oportună adoptarea unei noi Strategii a Securității Naționale (SSN). Cele
remarcate, în viziunea mea, sunt elemente definitorii ale politicii de securitate și ar constitui
preocuparea de bază a instituțiilor statului, inclusiv pentru elaborarea noii Strategii a Securității
Naţionale – proces complex și continuu, bazat pe Constituție, pe acordurile internaționale, ce
vizează aspectul politic, militar şi de apărare, de politică externă și internă a Republicii Moldova.
Noul proiect al Strategiei Securității Naționale a Republicii Moldova, elaborat și propus
dezbaterilor publice, pe de o parte, vine să soluționeze unele lacune ale cadrului juridic național de
asigurare a securității moștenite din anii precedenți, iar pe de altă parte, este un răspuns la ultimele
evoluții geopolitice regionale dar și interne care influențează direct starea de securitate națională. În
acelaşi timp, elaborarea Strategiei Securității Naționale în calitate de document de politici este
importantă din perspectiva implementării unor acțiuni concrete care ar diminua din paleta de
amenințări, vulnerabilități și riscuri la adresa securității naționale. Fiind un document realizat cu
participarea activă a autorităților publice centrale, a experților internaționali, a reprezentanților
mediului academic și ai societății civile și fiind coordonat de Consiliul Suprem de Securitate,
Strategia reprezintă o viziune complexă cu privire la mai multe aspecte esențiale care determină
funcționalitatea sectorului de securitate al Republicii Moldova pentru următorii patru ani (2016–
2020). În cadrul acestui lucru individual voi examina conținutul proiectului Strategiei de Securitate
a Republicii Moldova dintr-o perspectivă comparativă și vom evidenția astfel punctele forte ale
noului proiect, dar și unele aspecte care urmează a fi îmbunătățite pentru a oferi documentului o
perspectivă aplicativă clară pentru următorii patru ani de implementare. În ceea ce priveşte structura
textului, aceasta este una clară, bine ordonată și respectă principiul „de la general la particular”,
astfel încit după Cuvintul înainte, care oferă unele teze preliminare despre conținutul și scopul SSN,
urmează capitolul intitulat Considerații de ordin general, care reflectă aspectele legate de valorile și
interesele naționale, mediul internațional, regional și intern de securitate, precum și imperativele
strategice. Riscurile și amenințările la adresa securității naționale a Republicii Moldova sunt
abordate într-un capitol separat, dat fiind că identificarea și gruparea lor reprezintă chintesența
acestui lucru individul, ele constituind baza în jurul cărora se stabilesc obiectivele și sarcinile în
implementarea politicii naționale de securitate reflectate. Ar mai fi de menționat că din start, în
46
Cuvintul înainte al proiectului SSN, se evidențiază faptul că acest document definește ceea ce statul
trebuie să întreprindă pentru a stabili un mediu în care cetățenii Republicii Moldova să poată trăi în
securitate și prosperitate . Iar ceea ce statul trebuie să realizeze, conform SSN, pornește de la
analiza provocărilor-cheie care își au sursa în mediul național, regional și internațional de securitate.
Acest aspect este unul novator în prezentul text și se pliază tendințelor globale recente în materie de
edificare a sistemului național de securitate care își are punctul de pornire în evaluarea riscurilor la
adresa securității și mai apoi în prioritizarea sarcinilor și activităților pentru contracararea acestora.
Un alt aspect demn de luat în calcul este faptul că suportul teoretico-metodologic al textului îl
reprezintă tezele promovate de exponenții Școlii de la Copenhaga, care lărgesc cimpul de acțiune al
sectorului de securitate de la abordarea sa clasică, militaristă, la o percepție nouă care ia în
considerare, în egală măsură, toate componentele de bază ale activității umane: militară, politică,
economică, socială, informațională, cibernetică, ecologică – în calitate de sectoare distinc- ŞTIINŢE
JURIDICE 94 |Akademos 1/2016 te pentru intervenție și acțiune. Documentul încearcă, de
asemenea, să schimbe paradigma clasică conform căreia statul este referentul central al securității și
promovează ideea potrivit căreia individul trebuie perceput în calitate de referent principal al
securității naționale, iar statul este furnizorul și garantul securității. În acest sens, proiectul SSN
evidențiază că cerințele față de managementul sistemului de securitate constau într-o abordare pro
activă prin plasarea în prim-plan a necesității de asigurare a unor condiții în care cetățenilor le va fi
garantat un nivel suficient de bunăstare și un mediu de viață securizat . Observăm în acest context
încă un component-cheie care definește de fapt noțiunea de securitate națională din perspectiva
prezentului text: bunăstare și mediu de viață securizat. Această abordare este similară celei propuse
de K. Booth care consideră, pe bună dreptate, că securitatea, de fapt, se referă la absența
amenințărilor (1) ce periclitează însăși existența individului/statului și, în mod neapărat, (2)
subminează condiția acceptabilă de calitate a vieții comunităților de indivizi. Al doilea element ar fi
lipsă în precizarea de mai sus, atunci am fi avut de a face doar cu starea de supraviețuire, nu și cu
cea de securitate. Astfel, securitate este, de fapt, „supraviețuirea-plus”, elementul „plus” din această
ecuație referindu-se la lipsa amenințărilor față de valorile de bază. Un alt punct forte constă în
realizarea unei descrieri exhaustive a mediului internațional, regional și intern de securitate în care
este plasată Republica Moldova. Sunt captate ultimele evoluții pe plan regional și internațional și
sunt definite pericolele interne și externe care afectează dezvoltarea statului. Astfel sunt scoase în
evidență sursele vulnerabilităților şi amenințărilor dar și a oportunităților ce pot fi valorificate în
acest context. Instabilitatea regională și conflictul din Ucraina, acțiunile informativ-subversive,
presiuni politice externe, proiecte integraționiste în plan subregional, dependența excesivă de
sursele de energie, sunt doar câteva din amenințările și riscurile de ordin extern identificate de SSN.
O atenție deosebită este acordată noilor tipuri de amenințări, după cum ar fi războiul hibrid,
elementele de propagandă şi intruziune în spațiul informațional, crimele cibernetice, pirghiile de
influență în cimpul social-politic, șantajul energetic etc. Conform SSN, amenințările și riscurile
provenite din exterior, inclusiv transfrontaliere, sunt dublate de cele de ordin intern, cum ar fi cele
ce vizează nivelul ridicat al corupției în organele de stat, proliferarea separatismului, existența unui
potențial militar străin în zona de est a Republicii Moldova etc. Pentru a ierarhiza obiectivele și
acțiunile de diminuare a riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale, textul SSN
propune un concept nou pentru practica națională, cel de „imperativ strategic”. Astfel, sunt propuse
șase imperative strategice, care sunt fixate în contextul realizării intereselor strategice ale Republicii
Moldova după cum urmează: statul de drept, buna guvernare, anticorupție, dezvoltare economică,
asigurarea cheltuielilor legitime și eficiente ale fondurilor publice, modernizarea forțelor armate.

47
Observăm că aceste imperative, care nu reprezintă altceva decit niște obiective prioritare,
reconfirmă prioritatea eforturilor de redresare a situației actuale pe dimensiunea internă a statului,
ceea ce se pliază pe logica statelor mici și slabe care trebuie să-și orienteze cu precădere eforturile
în materie de securitate pe vulnerabilitățile sale interne.Acest lucru individual este împărtășit și de
B. Buzan care afirmă că atunci cind statul este puternic, securitatea națională poate fi percepută, în
primul rind, prin prisma protejării componentelor statului de amenințările venite din exterior, iar
statele slabe, la rindul lor, sunt supuse mai ales vulnerabilităților politice interne . Totuși, deși textul
proiectului scoate în evidenţă aspecte multiple ce influențează negativ starea de securitate națională
a Republicii Moldova, remarcăm și unele oportunități care pot fi valorificate, precum ar fi
parteneriatele cu Uniunea Europeană și NATO, prin implementarea Acordului de Asociere cu UE și
a Planului Individual de Acțiune al Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova-NATO. În acest
sens, SSN apreciază, pe bună dreptate, că pe continentul european NATO rămine a fi Alianța
politică și militară cu cele mai performante capacități militare și tehnologice, cu cel mai ridicat nivel
al coeziunii valorilor și al solidarității aliaților, în stare să asigure securitatea și apărarea colectivă în
arealul de referință , iar Uniunea Europeană este percepută în calitate de principala structură și
comunitate economico-politică pe continent, constituie factorul integrant şi stabilizator în cadrul
sistemului european și internațional de securitate. În acest context, observăm o complementaritate
dintre aceste structuri, remarcată și de J. Boonstra, care susține că în timp ce NATO privește
reformarea sectorului de securitate prin prisma reformării armatei, serviciilor de pază, stabilirii
interoperabilității dintre armatele naționale, UE abordează problema prin prisma edificării unei bune
și eficiente guvernări , astfel încit ambele perspective se completează. Consider că pentru
Republica Moldova, la ora actuală, NATO trebuie să constituie partenerul strategic pentru realizarea
reformei palierelor militare şi politice ale securității naționale, iar UE – partenerul strategic
ŞTIINŢE JURIDICE Akademos 1/2016| 95 pentru realizarea reformei palierelor economice,
societale, energetic și de mediu. Este de remarcat faptul că această viziune poate fi identificată în
textul SSN. În conexiune cu cele abordate mai sus, este de menționat că textul, din considerente
neclare pentru noi, nu face nicio referire la oportunitatea sau vulnerabilitatea statutului de
neutralitate permanentă a Republicii Moldova. Din perspectiva , opțiunea neutralității este un factor
care, mai degrabă, amplifică starea de insecuritate militară, politică și economică. Republica
Moldova dispune de resurse militare insuficiente şi de o amplasare geopolitică nefavorabilă pentru a
putea beneficia de statutul de nealiniere în calitate de instrument de asigurare a securității externe.
Astfel, politica de neutralitate, din punctul meu de vedere, este o poziție foarte îndoielnică, deoarece
nu este garantată internațional, nu este respectată de alte țări din regiune și nu poate fi apărată de
Republica Moldova prin propriile forțe. Din acest motiv, consider necesar lansarea unor dezbateri
publice largi cu privire la oportunitatea renunțării la acest instrument ineficient de garantare a
securității naționale și la examinarea posibilităților de aderare etapizată la NATO. Obiectivele și
sarcinile în implementarea politicii naționale de securitate evidențiate în textul SSN reprezintă
partea aplicativă, practică a documentului, căci evidențiază obiectivele centrale pe care statul
trebuie să le realizeze pentru a asigura mediul adecvat de securitate și bunăstare pentru cetățenii săi.
Este de apreciat faptul că obiectivele au fost sistematizate pe dimensiunea externă (multilaterală și
bilaterală) și pe cea internă, precum și pe domenii distincte – economic, social, militar și de apărare,
combaterea corupției, soluționarea conflictului transnistrean, funcționarea sistemului judiciar și
menținerea ordinii publice etc. Această sistematizare va contribui la o înțelegere mai bună a
domeniilor de intervenție și va ajuta la coordonarea eforturilor de abordare sistemică a principalelor
provocări existente. Consider că elaborarea unui Plan de Acțiuni, anexat la SSN, va fi un punct forte

48
al documentului, căci acesta, elaborat participativ cu instituțiile vizate în Plan, va defini acțiuni
concrete de realizat corelate la obiectivele trasate în SSN, sub-acțiuni relevante, instituții
responsabile și termeni de raportare, resurse alocate, precum și indicatori de rezultat pentru o mai
bună monitorizare și evaluare a performanțelor de implementare. Totodată, cred că mecanismul de
monitorizare și raportare al activităților realizate în procesul de implementare al SSN și al Planului
de acțiuni nu este suficient reflectat în text. O atenție deosebită trebuie acordată alocării resurselor
administrative și financiare pentru buna implementare a SSN, ținind cont de imperativele strategice,
obiectivele definite și acțiunile incluse în Planul de Acțiuni. De asemenea, pentru implementarea în
practică a mecanismului de anticipare și prevenție, se impune crearea unei Unități permanente de
monitorizare, analiză și prognoză. Aceasta va urmări și reacționa în regim non-stop la evoluțiile
interne, regionale, internaționale de factură politică, economică, socială care au impact asupra
sectorului de securitate națională cu scopul de adapta acțiunile și contra-acțiunile de diminuare a
amenințărilor și vulnerabilităților apărute. Un aspect important constă în revizuirea Planului de
Acțiuni care ar trebui realizată mai frecvent. Termenul de patru ani indicat în SSN este prea
îndelungat, ținind cont de viteza sporită cu care au loc schimbările în mediul intern și regional de
securitate.

Daca ar fi sa vorbim despre asigurarea securităţii naţionale în toate domeniile activităţii statale,
care este unul din imperativele existenţei acestuia ca subiect suveran şi independent în raport cu
celelalte state în politica mondială. Putem spune ca intensificarea procesului de regionalizare şi
globalizare implică nu doar domeniile social-economice în care statele sunt predispuse să cedeze
din prerogativele lor naţionale în interesul comun, dar şi domeniile de securitate şi apărare
considerate ca un bastion al statului suveran. Instituirea la mijlocul secolului XX-lea a unei
organizaţii europene cu prerogative economico-financiare, care pe parcursul celor şapte valuri de
extindere s-a transformat la începutul secolului XXI-lea într-o structură sui-generis a atras prin
vecinătatea sa directă Republica Moldova în mai multe politici şi programe comunitare, menite să
asigure stabilitatea şi dezvoltarea regiunii est-europene. În acest context, Republica Moldova obţine
o multitudine de oportunităţi, dar în acelaşi timp şi de riscuri, odată cu includerea sa în sistemul de
securitate comunitar sau euro-asiatic. Cuvinte-cheie: securitate, gestionare, confruntare, interes
naţional, interdependenţă, sisteme de securitate, regionalizare Introducere. Securitatea naţională a
fost una din preocupările de bază ale statului de-a lungul istoriei. Dacă în trecut a-ţi asigura
securitatea însemna a edifica şi menţine o armată puternică, care să aibă capacitatea să riposteze un
eventual atac al inamicului, iar în unele cazuri însăşi să meargă la atac pentru realizarea intereselor
naţionale, în secolul XXI-lea lucrurile s-au schimbat radical, o armată mare, bine echipată şi dotată
tehnic nu este o garanţie a proprieisecurităţi, ameninţările şi riscurile de securitate sau diversificat şi
complexat. Procesele începute în a doua jumătate a secolului trecut – globalizarea, care se
realizează prin regionalizare, adică procese de unificare la nivel local/regional a statelor naţionale
impun aceste entităţi să caute noi instrumente şi mecanisme de asigurare a propriei securităţi.
Statele devin interdependente, mai ales în aspectele de securitate, Revistă ştiinţifico-practică
Nr.2/2017 Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova 83 frontiera nu mai este „scutul” care
protejează pe un stat de altul. În aceste condiţii, asigurarea proprieisecurităţi poate fi înfăptuită doar
prin colaborare. Ajutorul mutual, iar în multe cazuri şi unilateral nu e privit de state ca un act de
caritate, ci ca acţiuni concrete, menite să asigure propria securitate. Stabilitatea şi securitatea în
statul vecin presupune un grad mai înalt de siguranţă şi în ţara ta, astfel, ajutînd vecinii, ajuţi
propriulsistem de securitate. Cel mai elocvent exemplul în acest sens sunt procesele de regionalizare
de pe continentul European, care involuntar duc la uniformizare şi standardizarea vieţiisocial-
49
politice a statelor membre. Politicile comunitare au scopul general de a institui un set de reguli şi
principii într-un anume domeniu, care să permită statelor membre să sistematizeze activitatea.
Metode şi material aplicat. Subiectele privind mecanismele şi instrumentele de asigurare a
securităţii naţionale, precum şi interdependenţa dintre securitatea şi apărarea naţională a unui stat
suveran cu structuri regionale suprastatale au fost pe larg cercetate de savanţii şi analiştii atît
occidentali, cît şi autohtoni. Literatura de specialitate poate fi partajată în trei categorii după temele
de studiu; astfel, unii autori şi-au focalizatstudiile asupra dimensiunilor teoretice, abordînd
probleme ca definirea, clasificarea şi tipologizarea noţiunilor de bază, limitarea conceptuală a
termenilor, elaborarea şi analiza paradigmelor privind securitatea. Un alt grup de autori au
efectuatstudii istorice pe marginea acestor domenii, tratînd aspecte ca: evoluţia istorică a sistemelor
de securitate, impactul anumitor state în asigurarea securităţii regionale, activitatea structurilor
interguvernamentale în domeniul securităţii şi apărării. Autorii care suntrecunoscuţi în ştiinţa
politică ca fondatori ai paradigmei „realismului politic”, au plasat statul şi sistemele de state în
centrul complexelor de securitate,menite să asigure stabilitatea şi pacea internaţională veşnică.
Autorii insistau asupra importanţei mecanismelor juridice predestinate menţinerii securităţii, care
pot fi înţelegerile bilaterale sau multilaterale, tratate politico-militare regionale şi internaţionale,
precum şi înfiinţarea, dar şi activitatea organizaţiilor internaţionale. Studiile monografice fac o
definire generală a termenilor ca securitate: securitate naţională, securitate colectivă şi
internaţională, interesul naţional ş.a. În acelaşi timp sunt elaborate primele clasificări ale securităţii
ca domeniu complex al activităţii statale pe plan intern şi extern. Interesul naţional este abordat prin
prisma realismului politic şi a interacţiunii dintre state, unde confruntarea intereselor dau naştere
relaţiilor naţionale, rolul organelor statale în promovarea interesului statal pe arena mondială ca
factor component alsecurităţiisubiecţilorstatali.Interdependenţa rapoartelor statale în coagularea
sistemelor statale . Autorii autohtoni au elaborat studii referitoare la securitatea naţională a
Republicii Moldova în ansamblul instituţional şi funcţional. Impactul proceselor de regionalizare şi
globalizare au efecte duplicitare pentru sistemul naţional de securitate, pe de o parte acesta oferă
oportunităţi de includere în politici de asistenţă şi ajutor, dar aceleaşi procese duc la apariţia pe
teritoriul republicii a ameninţărilor şi riscurilor provenite din afara graniţei teritoriale. Suntstudiate
unele aspecte ale sistemului instituţional naţional, evidenţiinduse acele reforme normative şi
structurale necesare pentru racordarea acestuia la cerinţele şi standardele comunitare. Sunt
identificate izvoarele de insecuritate cu care se confruntă în prezent Republica Moldova,
provenienţa acestora, caracteristicile şi posibilitatea de prevenire, diminuare şi combatere.
Colaborarea internaţională prin intermediul instrumentelor multilaterale este un mecanism sigur de
prevenire, stopare, combatere şi pedepsire a persoanelor şi structurilor care încalcă principiile şi
normele internaţionale, destinate garantăriistabilităţii internaţionale.Cooperarea este abordată ca o
cale optimală de soluţionare a problemelor interne, astfel încît autorii propun diversificarea şi
intensificarea activităţii politico-diplomatice a Republicii Moldova în cadrul organizaţiilor
internaţionale. În timpul cercetării, am folosit dicţionarele şi enciclopediile speciale care ne-au
permis definirea şi perceperea noţiunilorcheie, stabilirea cronologiei anumitor evenimente istorice
sau descifrarea abrevierilor. De un real folos ne-au servit şi actele normative naţionale şi
internaţionale care reglementează domeniile de securitate şi apărare. Rezultate obţinute şi discuţii.
Securitatea ca fenomen social-politic a existat tot timpul, indiferent de forma de organizare statală.
Preocuparea de bază a formaţiunilor prestatale ca polisurile, triburile, cetăţile libere şi altele, la fel
era securitatea care era percepută ca capacitatea/forţa militară a unui subiect în raport cu ceilalţi,
mai ales în raport cu vecinii sau alte entităţi care aveau pretenţii teritoriale. Armata numerică mare,

50
bine înarmată şi devotată suveranului se considera factorul de bază în asigurarea securităţii unei
entităţi înconjurată de frontiere, care la acea perioadă avea un caracter convenţional şi era mai
degrabă ceva cutumiar cu rădăcini în mitologie şi credinţă, decât un act juridic de delimitare
teritorială. Aceasta de multe ori ducea la apariţia conflictelor dintre suverani, războaiele fiind
procesul des întâlnit în activitatea interstatală, şi considerat cel mai eficient şi de maximă siguranţă
în realizarea intereselor statale , pînă la acest moment mai mulţi teoreticei au studiat fenomenul, dar
alegînd calea reducţionismului şi a simplismului,securitatea fiind percepută ca totalitatea
instrumentelor de forţă de care dispune un stat la un moment dat pentru a se apăra, a riposta, a ataca
inamicul sau dacă aceasta o cerea timpul să atace un alt stat pentru a-şi realiza interesele strategice
statale, fiind omise din necunoaştere sau intenţionat factorii nonmilitari, consideraţi mai puţini
importanţi şi o prerogativă exclusivă a statului.Apare necesitatea de a defini acest termen în întreaga
complexitate a sa. Astfel, securitatea în sensul larg al cuvîntului va fi perceput ca faptul de a fi la
adăpost de orice pericol; sentiment de încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui
pericol în acelaşi timp, ea mai poate fi percepută ca stare de siguranţă, de lipsă de primejdie şi
protecţie sau apărare. Securitatea, pe lângă aspectele de fenomen, are şi dimensiunea instituţională -
totalitatea organelor de stat care au sarcina să apere sistemul social economic şi politic; sistem
politico-poliţienesc represiv a unui stat, şi nu în ultimul rind această noţiune include în sine şi
sistemul normativ al unui stat sau sistem de state, fiind alcătuit din totalitatea hotărârilor, legilor,
politicilor şi strategiilor în domeniul securităţii. Analizînd izvoarele teoretice în domeniu, am
constatat că teoreticienii dau un înţeles pluri semantic acestei noţiuni. În opinia lui Wolfers A.,
securitatea în sens obiectiv se referă la absenţa ameninţărilor la adresa unor valori dobîndite şi în
senssubiectiv la absenţa temeiurilor că aceste valori vor fi supuse unori atacuri. Un alt teoretician
Bellany T. consideră securitatea în sine o relativă absenţă a războiului, combinată cu o relativă
convingere că niciun război care ar putea avea loc nu s-ar termina cu înfrîngere . Constatăm că
ambele definiţii analizează cu preponderenţă o singură parte a securităţii, anume cea militară, iar
celorlalte sectoare fiindu-le acordată o importanţă mai mică sau chiar de loc. Asftel, este necesar în
noile condiţii analizarea atît a domeniului militar, cît şi a celorlalte sectoare ale securităţii. Analiza
securităţii implică o tipologizare de la cel mai inferior nivel spre cel mai complex. Primul nivel va fi
securitatea naţională, prin care înţelegem posibilitatea garantării integrităţii teritoriale, a
independenţei statului şi crearea condiţiilor de dezvoltare socială prin mecanismele politicii internă
şi externă ale statului. Al doilea nivel este securitatea regională/ zonală, care presupune crearea unui
sistem de securitate într-un spaţiu geografic bine definit de limite geografice, cu scopul convenţuirii
paşnice a statelor din această regiune prin asigurarea unei securităţi colective. Securitatea regională
se realizează prin existenţa şi activitatea organizaţiilor RELAŢII INTERNAŢIONALE. Al treilea
nivel de analiză este securitatea internaţională, care prevede asigurarea securităţii tuturor membrilor
comunităţii internaţionale prin excluderea riscurilor şi ameninţărilor cu caracter global, fiind
posibilă prin aplicarea sistemului colectiv de securitate, prin recunoaşterea principiului de
nerecurgere la forţă, prin lupta colectivă împotriva riscurilor securităţii internaţionale. Acţiunile
preventive ale comunităţii internaţionale asupra unui agresor, aplicarea de sancţiuni este o metodă
de contravenţie împotriva surselor de insecuritate. Statele la rîndul lor trebuie să elaboreze şi să
aplice o politică comună de securitate bazată pe colaborarea şi aplicarea aceloraşi instrumente ,
fiind atît de strînslegate unul de celălalt încît nu pot ignora interesele fiecăruia în parte. Recunoscînd
suveranitatea celorlalţi, se obligă pe viitor în relaţiile dintre subiecţi să se conducă de baza
normativă şi regulile recunoscute la nivel internaţional. Dar în acelaşi timp, statele acţionează sau
dimpotrivă ezită să acţioneze, reieşind din teama şi neîncrederea faţă de o putere adversă care se

51
poate pomeni mai supremă decit el însuşi, astfel,funcţionează “anarhiamatură” în care statele se
conduc înmare parte nu de legislaţia internaţională, ci constrînşi de a recunoaşte şi accepta forţa
celuilalt actor . Este evident că între aceste trei nivele există o legătură foarte strînsă, iată de ce, în
analiza unuia din nivele trebuie să luăm în calcul procesele care se petrec şi în celelalte două nivele.
Securitatea unui stat nu poate fi analizată separat de securitatea regiunii geografice unde el se află şi
securitatea internaţională în ansamblu. Dacă am analiza efectele globalizării asupra securităţii
naţionale şi redefinirea metodelor de asigurare ale acesteia în noile condiţii geopolitice, trebuie să
constatăm că au suferit schimbări semnificative sub influenţa procesului dat, în primul rînd aceasta
se răsfrînge asupra suveranităţiistatului şi libertăţii de acţiune pe plan extern, prin predarea unor
prerogative naţionale structurilor supranaţionale ca UE sau organizaţii internaţionale ca ONU,
NATO sau OMC. Securitatea regională urmează a fi asigurată prin luarea în considerare a
tendinţelor generale ale procesului de globalizare pe dimensiunea securităţii. În acelaşi timp, trebuie
să constatăm că toate dimensiunele globalizării sunt foarte interdependente, iar securitatea zonală
nu poate fi asigurată fără a ţine cont de problemele economice din acestă regiune şi din sistemul
economic internaţional în ansamblu. În secolul XXI, exisă mai multe probleme care necesită un
cadru multilateral, pentru combaterea lor ca: vulnerabilitatea sistemelor financiare naţionale faţă de
sistemul financiar internaţional, problemele de mediu, ameninţările din partea terorismului şi
criminalităţii transfrontaliere. Astfel, influenţa securităţii internaţionale este în creştere asupra celei
naţionale, niciun stat nu-şi poate asigura propria securitate fără a cunoaşte ameninţările şi
vulnerabilităţile mediului internaţional . Putem constata că sunt patru domenii generale de influenţă
ale globalizării asupra securităţii naţionale: - dimensiunea economică – prin dezvoltarea economică
şi ridicarea gradului de prosperitate social-economică să consolideze pacea dintre state. Este un
principiu apărut în a doua jumătate a secolului XX, ca metodă de stopare a războaielor dintre
naţiuni şi de a da posibilitate apariţiei/reapariţiei relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre state,
bazindu-se pe principiul că fiecare stat doreşte prosperitate. - dimensiunea investiţională – actorii
privaţi în unele domenii joacă un rol cu mult mai important decît cei statali, pentru aceştia în mare
măsură nu contează regimul care se află într-un stat la putere, ci dacă investiţiile lor în aceststatsunt
în siguranţă şi vor avea din această afacere un profit. Putem conchide că orice stat doritor de a
atrage noi investiţii în economia naţională trebuie să asigure stabilitatea sistemului economico-
financiar intern şi să minimizeze riscurile cu privire la investiţii. - dimensiunea financiară – statele
sunt legate una de cealaltă în sistemul financiar internaţional, fiind expuse riscurilor externe în
timpul unor crize regionale sau internaţionale. - dimensiunea noilor tehnologii informaţionale (IT) –
internetul în acelaşi timp reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea relaţiilor interstatale, sunt în
acelaşi timp un pericol la adresa securităţii naţionale, prin activitatea criminală în domeniu IT .
Globalizarea are următoarele rezultate directe şi indirecte asupra securităţii naţionale: - ştergerea
graniţelor dintre riscurile interne şi cele externe, nu doar de natură economică, dar şi politice şi
sociale.Astfel, acele conflicte dintre naţiuni care se duceau prin metode politico-militare se vor
desfăşura prin instrumente economice, luptele principale se vor da pentru izvoarele de materie
primă şi pieţele de desfacere, iar principalii actori ai conflictelor nu vor mai fi structurile statale, dar
cele non-statale şi suprastatale, în primul rînd societăţile transnaţionale. Toate statele îşi vor apăra
propriile resurse în cazul în care vor dispune de acestea, iar dacă nu vor avea resurse naturale
proprii vor căuta în afară. Lupta pentru bazinele de resurse va fi dată nu între posesorii acestora şi
cel care doreşte să instaureze “protectoratul” asupra acestor teritorii, ci între doi subiecţi care vor
considera acestă regiune zona de interes naţional propriu. În acelaşi timp, nu trebuie să neglijăm şi
dimensiunea culturală a globalizării, prin exportul/expansiunea unor modele culturale care

52
diminuează din tradiţiile şi cultura unui popor, ameninţînd originalitatea şi specificul unei culturi
naţionale. Procesul de unificare a culturii duce la trezirea mişcărilor opuse care au ca scop păstrarea
şi chiar conservarea tradiţiilor naţionale ceea ce duce/poate duce la conflicte inter-etnice şi inter-
culturale în interiorul unui stat. Sub impactul duşmanului sau interesului comun de moment, statele
se unesc pentru pace,simţind sentimentul de nesiguranţă .Realiştii afirmă că situaţia timică în timpul
crizelor şi conflictelor este formarea alianţelor, adică instituirea securităţii colective, în conflictul
dintre actorul A şi B (fiind mai puternic decît A) se vor implica factori externi nu pentru a-l ajuta pe
A, ci pentru a nu permite ascensiunea lui B şi apariţia unui nou concurent pentru statele care deţin
întiietatea. Neorealiştii sunt pe poziţiile că în securitate există o dilemă, înarmarea, cu alte cuvinte,
întărirea securităţii unuistat duce involuntar la insecuritatea altuistat, celălaltstatse va înarma că să
fie concurent, astfel, ia naştere goana înarmării. Ca soluţie, ei propun crearea structurilor/sistemelor
politico-militare şi instituirea balanţei de forţe dintre mai multe sisteme, ceea ce va asigura pacea
relativă pe glob. Liberalii pun accentul pe actorii nonstatali şi colaborarea economică, nimeni nu e
interesat să îşi distrugă partenerul de afacere, atîta timp cît acesta îi aduce venit, astfel, cu cît linile
de interdependenţă economică vor fi mai multiple, cu atât e mai mică posibilitatea apariţiei unui
conflict. Democraţia şi statele democratice sunt văzute ca alt instrument de stopare a conflictelor
deschise, un stat democratic nu va ataca niciodată altstat democratic, de aceea ei promovează ideea
democratizării lumii. Marxiştii, la rîndul lor, văd cauza conflictelor în proprietatea privată şi
împărţirea neechitabilă a resurselor financiare între membrii societăţii. Raportînd la aceste
considerente de ordin teoretic, privind securitatea naţională aRepublicii Moldova, este necesară
redifinirea strategieisecurităţii naţionale, care prezintă în sine teoria şi practica privind asigurarea
stării necesare de protecţie a intereselor personale ale societăţii şi statului contra ameninţărilor reale
şi potenţiale prin măsuri politice, economice, diplomatice, militare şi alte elemente ale puterii de
stat . Elaborarea unei strategii a securităţii naţionale trebuie să ţină cont de: - valorile naţionale sunt
baza filosofico-juridică pentru asigurarea existenţei şi dezvoltării continue a societăţii. Din valori
reies scopurile naţionale care îşi găsesc oglindire în Constituţia ţării; - interesul naţional, prin
studierea tendinţelor ce influenţează asupra modificării acestuia, atît din partea factorilor interni, cît
şi a celor externi; - politica naţională, acţiunile generale ale statului menite să asigure stabilitatea în
limita unui teritoriu, sarcinile de viitor care ar prevedea posibilele schimbări ale sistemului de
securitate regional şi internaţional. Analizînd situaţia securităţii Republicii Moldova, bazîndu-ne pe
cele cinci dimensiuni date de B Buzan. Statul Republica Moldova şi-a declarat neutralitatea prin
Constituţie, art. 11 care intră în vigoare în 1994. În prezent, efectivul Armatei Naţionale reprezintă
cîteva mii de oameni, ceea ce evident nu este suficient pentru a garanta securitatea naţională.
-securitatea politică, existenţa unor organe de statstabile, funcţionarea sistemului de guvernare şi
ideologice care este legitim, posibilitatea exercitării pe întreg teritoriul republicii a prerogativelor de
stat . Principala vulnerabilitate la acest capitol pentru Moldova este existenţa unui regim secesionist
în partea de est a ţării şi prin aceasta incapacitatea statului de a controla întregul său teritoriu ceea ce
duce la insecuritate, atît pentru Republica Moldova, cît şi pentru întreaga regiune a Europei de Est. -
securitatea economică, presupune accesul la resursele financiare şi pieţile necesare pentru a susţine
prosperitatea social-economică a statului. Republica Moldova este dependentă atit la capitolul
exporturi, cit şi la importuri: exportă principalul său produs vitivinicol în preponderenţă pe o
singură piaţă. Astfel, suntem nevoiţi să promovăm politici care ar facilita exportul şi ar garanta
importul. -securitatea socială, prevede capacitatea de a susţine în limitele condiţiilor de evoluţie
acceptabilă elementele tradiţionale:identitatea naţională, obiceiurile, cultura şi religia. La acest
capitol, RM se confruntă cu două mari probleme: pe de o parte cele demografice, prin îmbătrînirea

53
populaţiei, exodului masiv de cetăţeni care nu doresc a se reîntorce în ţară, iar pe de altă parte -
pierderea identităţii naţionale prin occidentalizarea şi rusificarea acestui teritoriu. - securitatea
ecologică/de mediu, presupune menţinerea/păstrarea biosferei locale şi planetare. În acestsens, ne
confruntăm cu o altă problemă: mai multe state europene, din dorinţa de a-şi îmbunătăţi propria
situaţie ecologică, scot în afară cele mai poluante uzine şi fabrici care ajung în statele slab
dezvoltate, de exemplu Moldova. Trebuie să constatăm că la toate capitolele privind asigurarea
securităţii naţionale, Moldova a înregistrat deficienţe evidente. Globalizarea a influenţat nu în
modul cel mai bun securitatea naţională. În acest sens, este nevoie de elaborat şi implementat
politici complexe care ar lua în calcul sistemul de securitate regional în care se află Moldova la
etapa actuală şi în acelaşi timp să ţină cont de principalele tendinţe ale sistemului de securitate
internaţională. În acelaşi timp, sistemul securităţii naţionale al Republicii Moldova este un
mecanism de interacţiune între componentele pe care le include, bazat pe interesele naţionale şi pe
valorile societăţii moldoveneşti, menit să asigure realizarea obiectivelor strategice ale ţării,
determinate de liniile directorii ale politicii de securitate naţională . Republica Moldova porneşte de
la înţelegerea că are nevoie de un sistem de securitate naţională bazat pe un cadru instituţional
definit cu claritate prin acte normative relevante şi pe un personal de înaltă calificare, ce va
funcţiona în conformitate cu legislaţia în vigoare. Acest cadru instituţional îl constituie sectorul
securităţii naţionale al Republicii Moldova. Din sectorul securităţii naţionale al Republicii Moldova
fac parte instituţiile de stat cu atribuţii în domeniul securităţii statului, care activează în temeiul
legislaţiei Republicii Moldova şi care au ca obiectiv îndeplinirea sarcinilor de protecţie a cetăţenilor
şi a statului. Sectorul securităţii naţionale este responsabil de realizarea scopului securităţii
naţionale. Datorită caracterului multi dimensional al securităţii,funcţionarea sectorului securităţii
naţionale este influenţată de factori care determină mediul de securitate şi de activitate a organelor
din domeniile de importanţă vitală pentru stat. Reformarea sectorului securităţii naţionale al
Republicii Moldova reprezintă un proces complex continuu, cu efect atît asupra instituţiilor de stat,
cît şi asocietăţii înansamblu.Acestprocesincludecomponentul politic,militar şi de apărare,
componentele de politică externă, de informaţii şi de contrainformaţii, de ordine constituţională şi
de justiţie, componentul economic, financiar, energetic, industrial, componentele de comunicaţii şi
infrastructură, de protecţie socială, componentul ecologic, care sînt interdependente. Procesul de
reformare a sectorului securităţii naţionale porneşte de la premisa că RepublicaMoldova are nevoie
de stabilitate şi de securitate suficientă pentru asigurarea dezvoltăriistatului, de o permanentă
dezvoltare economică pentru a se asigura o staredurabilădesecuritate şistabilitate. În procesul de
realizare a reformei sectorului securităţii naţionale alRepublicii Moldova, va fi încurajată
participarea societăţii civile,mass-mediei,organizaţiilorde apărare a drepturiloromului şi
organismelor internaţionale relevante. Obiectivele securităţii naţionale şi liniile directorii de bază în
asigurarea securităţii naţionale. Securitatea naţională reprezintă condiţia fundamentală a existenţei
poporului din Republica Moldova, a statului moldovenesc şi este un obiectiv al ţării. Un loc aparte
în acest sens revine apărării şi promovării valorilor, intereselor şi obiectivelor naţionale. Securitatea
naţională nu este numai securitatea statului, ci şi securitatea societăţii şi a cetăţenilor Republicii
Moldova, atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi peste hotarele ei. Securitatea naţională a
Republicii Moldova se realizează prin măsuri adecvate de natură politică, economică, diplomatică,
socială, juridică, educativă, administrativă şi militară, prin activitate de informaţii, contrainformaţii,
precum şi prin depăşirea eficientă a crizelor, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu dreptul
internaţional.Calea de integrare aRepublicii Moldova în Uniunea Europeană, întreţinerea bunelor
relaţii pe plan bilateral, regional, participarea la cooperare multilaterală sînt factorii care fac posibilă

54
apărarea intereselor Republicii Moldova şi atingerea scopului securităţii naţionale. Pornind de la
interesele sale naţionale, precum şi de la angajamentele pe care le impune procesul de integrare
europeană, Republica Moldova se ghidează după următoarele linii directorii în politica sa de
securitate naţională: - asigurarea respectării statutului său de neutralitate permanentă; - restabilirea
integrităţii teritoriale a statului, eliminarea prezenţei militare străine, consolidarea independenţei şi
suveranităţii statului; -menţinereaproceselorde integrare europeană într-o stare dinamică avansată; -
asigurarea dezvoltării democratice a societăţii şi consolidarea securităţii ei interne; - dezvoltarea
economică şi socială ascendentă a ţării prin accelerarea reformelor politice, economice şi
instituţionale, în primul rînd a celor care permit îndeplinirea criteriilor de aderare la Uniunea
Europeană; - dezvoltarea şi valorificarea cît mai plenară a potenţialului uman, principala resursă a
ţării, apărarea cît mai eficientă a intereselor şi drepturilor cetăţenilor săi în ţară şi peste hotare; -
consolidarea dimensiunii economice, sociale, energetice şi ecologice a securităţii .Pentru a atinge
obiectivul securităţii naţionale, Republica Moldova va asigura, de o manieră coordonată cu restul
programelor şi acţiunilor la nivel naţional, implementarea politicii sale externe, politicii de
securitate şi de apărare, va consolida ordinea constituţională,securitatea publică şisecuritatea
domeniilor de importanţă vitală pentru stat. Procesul de evaluare şi de analiză a ameninţărilor şi a
riscurilor cu impact asupra securităţii naţionale constituie elementul esenţial în activitatea
autorităţilor publice şi a instituţiilor competente, ceea ce determină politica statului în domeniul
securităţii naţionale. Revistă ştiinţifico-practică Nr.2/2017 Institutul de Relaţii Internaţionale din
Moldova . Totodată, acest proces creează condiţiile necesare planificării pe termen scurt, de către
executiv, a acţiunilor coordonate, care urmează a fi întreprinse în domeniile respective de către
instituţiile guvernamentale. În concluzie, definirea termenului de securitate şi a altor noţiuni din
acelaşi cîmp semantic, ne va permite identificarea şi combaterea mai eficientă a riscurilor şi
ameninţărilor existente. Accepţiunea în întreaga complexitate a securităţii ca, sentiment de
încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol, care în acelaşi timp mai poate fi
perceput ca stare de siguranţă, de lipsă de primejdie şi protecţie sau apărare. Securitatea pe lîngă
aspectele de fenomen are şi dimensiunea instituţională - totalitatea organelor de stat care au sarcina
să apere sistemul social-economic şi politic. Această noţiune include în sine şi sistemul normativ al
unui stat sau sistem de state, fiind alcătuit din totalitatea hotărîrilor, legilor, politicilor şi strategiilor
în domeniul securităţii. Securitatea are un caracter comprehensiv, care include minimul cinci
dimensiuni - securitatea militară; - securitatea politică; - securitatea economică;-securitatea socială;-
securitatea ecologică/demediu. Nu există o erarhie după importanţă,fiecare din aspecte îşi are locul
şirolul său în sistemul naţional de securitate. Statele devin interdependente, în aspectele de
securitate,frontiera numai este „scutul” care protejează pe un stat de altul. Stabilitatea şisecuritatea
în statul vecin presupune un grad mai înalt de siguranţă şi în ţara ta, astfel, ajutînd vecinii, ajuţi
propriul sistem de securitate. Studiul efectuat, ne induce la următoarele concluzii, impactul
integrării asupra securităţii ca proces şi fenomen este direct. Problemele de securitate devin
probleme colective cu posibilitatea de a fi identificate, concepute şi soluţionate doarla nivelul
multilateral, cu implicarea plenară a tuturorstatelor şi nu doar ca consumatori de securitate, dar şi ca
generatori ai acesteia. Sistemul securităţii naţionale al Republicii Moldova se defineşte ca ansamblu
de concepte, strategii, politici, mijloace, reglementări şi structuri administrative ale statului, precum
şi ca ansamblu de instituţii ale societăţii care au rolul de a realiza, a proteja şi a promova interesele
naţionale ale ţării. În acelaşi timp, sistemul securităţii naţionale al Republicii Moldova este un
mecanism de interacţiune între componentele pe care le include, bazat pe interesele naţionale şi pe
valorile societăţii moldoveneşti, menit să asigure realizarea obiectivelor strategice ale ţării,

55
determinate de liniile directorii ale politicii de securitate naţională. Din sectorulsecurităţii naţionale
al Republicii Moldova fac parte instituţiile de stat cu atribuţii în domeniul securităţii statului, care
activează în temeiul legislaţiei Republicii Moldova şi care au ca obiectiv îndeplinirea sarcinilor de
protecţie a cetăţenilor şi a statului. Datorită caracterului multidimensional al securităţii, funcţionarea
sectorului securităţii naţionale este influenţată de factori care determină mediul de securitate şi de
activitate a organelor din domeniile de importanţă vitală pentru stat.

56