Degradarea produsă de alte acțiuni corozive

Tabel 1.5 Substanțe agresive față de beton și beton armat

Coroziune acidă
Acizi minerali Acizi organici
Acid clorhidric Acid acetic
Acid sulfuric Acid formic
Acid azotic Acid humic
Acid carbonic Acid lactic
Acid fluorhidric Acid tanic
Acid fosforic Acid tartric
Hidrogen sulfurat Acid butiric
Acid doric Acizi zaharici
Acid ionic Acid oxalic
Acid bromic Acid uric
Fenoli, Alcooli, Aldehide
Coroziune bazică
NaOH, KOH, ureea, amine
Săruri
Anorganice Organice
Cloruri (Na, Ca, NH4, Mg) Grăsimi și uleiuri vegetale și animale
Sulfați (Na, Ca, NH4, Mg) Grăsimi și uleiuri minerale
Azotați (NH4, Na, K) Acetați
Sulfuri (Fe, C) Esteri
Carbonați Steari
Fluoruri Săpunuri
Silicați
Cromați
Coroziune biologică
Bacterii, microorganisme, licheni, alge, scoici
 Coroziu
unea de tip aacid

Acțiunea acizilor min

nerali

Acidul
A carbonic
Acidul
A carbon nic (H2C03) este soluţia apoasă a biooxidului de carbon gazoos şi este connţinut
în majoriitatea apelorr naturale şi în
î apele (vap
porii) industr
triale. În cazuul în care pH
H-ul acestoraa este
mai mic de 6,5. Din n cantitatea totală
t de COO2 dizolvată în apă, doar ar circa 1% eeste prezentă sub
formă dee acid carbonnic, în timp ce
c restul răm
mâne sub formmă de gaz diizolvat, Figuura 2.33.

Figura
F 2.33 Acțiunea
A aciidului carboonic asupra bbetonului

Sub acţiuneaa acidului caarbonic din apă (sau vvapori în innstalaţiile inddustriale) reezultă
carbonat de calciu şii carbonat accid de calciu u. În timp cce primul estte practic innsolubil, al ddoilea
compus prezintă
p o soolubilitate deeosebit de riidicată. Rezuultă că acţiunnea agresivăă se producee doar
când con ncentraţia dee CO2 depăşeeşte o anum mită valoare dde echilibru. În acest m mod transform marea
Ca(OH)2 în Ca(HCO O3)2 şi levigaarea acestuiaa este favorizzată de hidrooliza celorlaalţi constitueenţi ai
pietrei dee ciment în mod
m similar mecanismul
m lui de coroziiune prin dizzolvare-leviggare.
Dinamica
D corroziunii carb bonice preziintă trei stărri succesive, Figura 2.333. În prima stare,
creşte cooncentraţia ded Ca(HCO3)2 care, con nsumând dinn Ca(OH)2, ddegradează ppiatra de cim ment,
pătrunzân nd treptat în n beton. Urrmează form marea CaCO O3 care, fiindd insolubil, precipită trreptat
mărind reezistenţa pieetrei de cimeent. În continuare, apa aavând CO2 cconsumat, arre numai rollul de
levigare a Ca(OH)2 pe care îl dizolvă, d fără a intra în innteracţiune cu acesta. E Efectul agressiv al
acidului carbonic
c se extinde
e şi laa hidrosilicaţi şi la aluminnatul hidrataat de calciu.
În
n industrie, pe lângă apa cu acid caarbonic pot apare şi vappori conţinâând acid carbbonic
utilizat în
n diferite insstalaţii. În Fiigura 2.34 su unt prezentatate degradăriile produse dde vaporii dee acid
carbonic la planşeelee şi stâlpii unnui tunel de ventilare. Se remarcă căă sub betonuul degradat, cojit,
alcalinitaatea se regăseşte la 5 – 8 mm.

a. b.
Figura 2.34 a. Degraddări datoratee acidului caarbonic
b. Deegradări dato
orate acidullui fluorhidriic

Acidul
A fluorhhidric
Acidul
A fluorhhidric se utilizează la innstalaţiile dee obţinere a îngrăşăminntelor chimicce pe
bază de fosfor intrân nd (în proporţie de 1% %) în compoonenţa soluţiiei (pe lânggă 25% H2SO4 şi
0.01% Cl) cu care se tratează fossforita (Ca3(PPO4)2) în vedderea obţineerii acidului ffosforic.
Acidul
A fluorhhidric atacă puternic betonul chiar dacă formează săruri innsolubile (C CaF2),
întrucât descompunee hidrosilicaaţii de calciiu şi reacţioonează şi ccu agregatull silicios slăăbind
adeziunea acestuia laa piatra de ciiment, Figuraa 2.35.

Fiigura 2.35 Acțiunea

A acid
dului fluorhiidric asupra betonului
 Figura 2.36 Coroziunea betonuului cu substa anțe agresivve conținândd și acid fluorhidric (1%)) pe
lângă
l acid sulfuric
s și accid fosforic (a
(ansamblu șii detaliu)

Deoarece
D în industria
i de îngrăşăminte
î e pe bază dee fosfaţi, obţiinerea acestoora se bazeaază pe
utilizareaa acidului suulfuric, corozziunea betonnului datoratăă acidului fluuorhidric estte greu de deecelat
de cea datorată
d aciddului sulfuric, care este prepondereentă, şi faţă de cea cu acid fosforiic. În
Figura 2.36
2 este prrezentat un beton corod dat cu subsstanţele utillizate la preepararea aciidului
fosforic. Se observă bazab cămăşu uită datorită degradării aacestuia sub ppardoseală.

Acidul
A fosforric
Acidul
A fosforric atacă piiatra de cim
ment, Figuraa 2.37, form mând fosfaţţi neutri (terrţiari,
Ca(PO4)2 ), fosfaţi monoacizi
m (seecundari, CaH
HPO4) şi fossfaţi bazici ((primari, Ca((H2PO4)2).

Figu
ura 2.37 – Accțiunea acidu
ului fosforic asupra pietrrei de cimennt

Fosfaţii prim
mari sunt în general sollubili în apăă, iar dintree cei secunddari şi terţiaari se
dizolvă înn apă fosfaţiii metalelor alcaline
a şi ceei de amoniuu. Acidul fossforic coroddează betonuul prin
formareaa fosfaţilor secundari
s şi terţiari pânnă în momenntul formăriii fosfatului de calciu nneutru
nd insolubil, formează un
care, fiin n strat protecctor stopând coroziunea.
La
L fabricile ded fosfat, un nde în proceesul tehnoloogic rezultă acid fosforiic, coroziuneea cu
acest proodus nu poatte fi clar deccelată de coroziunea cu cceilalţi comppuşi (H2SO4 şi HF) caree au o
acţiune asemănătoare
a e dar mai vio olentă.
 Hidrogenul sulfurat
Hidrogenul sulfurat este dăunător betonului în momentul în care oxidează devenind acid
sulfuric. Hidrogenul sulfurat provine din activitatea industrială sau din putrezirea algelor.
Hidrogenul sulfurat mai poate acţiona asupra betonului carbonatat şi prin formarea
carbonatului acid de calciu şi a hidrosulfurii de calciu, săruri solubile în apă. De asemenea, H2S
poate forma sulfură de fer (FeS) intrând în reacţie cu armătura din betonul armat.
Se remarcă acţiunea acestor substanţe agresive în special pe platformele industriale unde
se fabrică fibre artificiale, coroziunea fiind specifică celei cu acid sulfuric.

Acizii cloric, bromic și iodic

Acidul cloric (HClO3) şi acidul bromic (HBrO3), în soluţii nediluate au acelaşi efect ca şi
acidul clorhidric (HCl). Acidul iodic (HIO3) are un efect mai moderat.

Acțiunea acizilor organici

Acidul acetic (CH3COOH) se combină cu Ca(OH)2 din beton rezultând acetatul de calciu,
substanţă solubilă, acest acid fiind coroziv chiar în stare diluată.
Acidul formic (HCOOH) are efect asemănător acidului acetic, dar mai moderat,
coroziunea producându-se cu viteză mai redusă. Acest acid poate fi găsit la fabricile de hârtie,
industria alimentară etc.
Acizii humici sunt mai slabi decât acizii acetici dar mai tari ca acizii carbonici.
Combinaţiile lor cu oxidul de calciu sunt insolubile.
Acidul lactic (CH3CHOHCOOH) levighează complet Ca(OH)2 din beton. Acidul lactic
provine din lapte nedegresat, din silozuri cu nutreţ verde, din varză acră sau bere acră. Atacă
betonul la orice temperatură şi în orice concentraţie fiind agresiv şi pentru cărămida obişnuită.
Acidul tanic (C14H10O9 2H2O) dizolvă oxidul de calciu din beton descompunându-se el
însuşi în această reacţie. Apare de obicei în tăbăcănii.
Acidul tartric şi vinul reacţionează cu oxidul de calciu formând tartrat de calciu, substanţă
foarte puţin solubilă în apă, care umple porii betonului împiedecând propagarea coroziunii. Deci
vinul este neutru faţă de beton.
Acidul butiric (CH7-COOH) se găseşte sub formă de esteri în untul proaspăt şi se prepară
din fermentaţia zaharurilor.
Zahărul (C12H22O11), siropul de sfeclă, melasa etc. sunt agresive faţă de beton, iar acţiunea
acestora se pare că este asemănătoare cu acţiunea produselor petroliere care micşorează
rezistenţa betonului printr-o acţiune de lubrefiere a particolelor.
Acidul oxalic ((COOH)2 2H20) şi sărurile sale alcaline se dizolvă în apă uşor în timp ce
sarea sa de calciu nu este deloc solubilă. Acest acid nu este deloc agresiv şi etanşează betonul.
Acidul uric este o substanţă greu solubilă în apă, cu proprietăţi slab acide.
 Acțiunea fenolilor

Fenolii se găsesc în special în reziduuri industriale. Soluţia apoasă de fenol, acidul

carbolic (C6H5OH), este un acid slab care formează cu hidroxidul de calciu fenolat de calciu a
cărui cristale au un efect temporar de etanşare a betonului. Aceste cristale pot uneori cauza o
expansiune redusă, cristalizarea având loc fără apă.

Acțiunea alcoolilor

Alcoolii întâlniţi în industrie sunt: alcoolul metilic, alcoolul etilic, alcoolul propilic şi
compuşii săi analogi, glicolul şi glicerina.
Alcoolul concentrat este higroscopic extrăgând apa din beton dar nu rezultă de aici că ar
fi periculos pentru betonul întărit.
Soluțiile apoase de glicerină (2%) extrag oxidul de calciu din beton formând compuşi
solubili de glicerină şi oxid de calciu. La concentraţii mai mari (5 – 50 %) are loc o
descompunere sub formă de nămol şi se levighează şi aluminaţii, oxizii de fier, bioxidul de
siliciu hidratat etc. Se emite ideea că această acţiune este asemănătoare cu a zahărului.

Acțiunea aldehidelor

Aldehida formică se comportă asemănător cu alcoolii, în aceasta formându-se acidul

formic.
 Acțiu
unea bazelorr

Soluţiile de alcali
a cu con ncentraţii maai mari de 100% distrug bbetonul atât prin acţiuneea lor
asupra ciimentului câât şi asupra agregatelor.
a Agresivitateea soluţiilorr de alcali crreşte cu creşşterea
temperatu urii, ca urmaare a creşteriii vitezei de reacţie.
Acţiunea
A disttructivă a alcalilor (NaOH, KOH) se concretiizează prin solubilizarea din
beton a Al
A 2O3 şi a SiiO2. Acţiuneea de dizolvaare a hidroalluminaţilor şşi hidrosilicaaţilor este inntensă
la o conccentraţie de peste
p 20% peentru cimenttul Portland,, Figura 2.388, şi la o conncentraţie de 1 – 3
% pentru u cimentul aluminos. Soluţiile
S alccaline pot eexercita şi o acţiune ppeptizantă asupra
cimentulu ui, cu intenssitate diferităă în stadiile de
d întărire a cimentului.

Figura 2.38
2 Acțiuneea bazelor assupra betonuului

Degradările
D betonului produse
p de leşii sunt frecvent înntâlnite în iindustria fibbrelor
celulozicce. La o exp punere mai îndelungată a elementeelor din betoon armat la acţiunea baazelor
(leşie bissulfitică) acestea pot prod
duce dezinteegrarea betonnului, Figuraa 2.39.

a. b.
Figura 2.39
2 a. Degrradarea beto onului datoriită acțiunii ccorozive a leeșiei
b. Degradări datorate hid
droxil-amineei și mediuluui exterior

Ureea
U (CO(N
NH2)2) este o bază slabăă, iar acţiuneea acesteia sse pare că arre caracterissticile
coroziunii produse prrin expansiu H2-.
une şi dizolvaare datorită pprezenţei raddicalului NH
Aminele
A sunt combinaţii organice ce c derivă diin amoniac prin înlocuuirea atomiloor de
hidrogen
n cu radicali de
d hidrocarbbură, cu propprietăţi bazicce asemănătooare amoniaacului.
Fenomenele de d degradaree datorate, de
d exemplu, hidroxilamiinei sunt de asemenea ffoarte
spectaculloase.
 Acțiunea sărurilor

Sărurile sunt produsele reacţiei chimice dintre o bază şi un acid. Sărurile pot fi
anorganice sau organice acide, bazice sau neutre.
Nu se pot da reguli generale cu privire la efectele sărurilor asupra betonului. Deoarece
radicalul acid constituie la săruri sursa principală de pericole, orice acţiune posibilă de degradare
trebuie să fie judecată pe baza acestui radical. Totuşi coroziunea poate fi cauzată şi de acţiunea
cationilor (de exemplu, Mg2+) pe lângă cea a anionilor (radicalul acid). Deoarece liantul din
beton conţine cantităţi considerabile de ioni de Ca2+ şi OH- capabili să formeze compuşi cu
calciul, efectul cationilor de sare este funcţie în primul rând de tendinţa lor de a reacţiona cu
anionii OH- iar apoi de cea a anionilor sării de a acţiona cu cationii Ca2+. Efectul coroziv mai
depinde şi de proprietăţile produsului rezultat, adică de solubilitatea sau insolubilitatea lui, de
faptul că cristalizarea este însoţită de expansiune etc. Efectul sărurilor este în esenţă identic cu
cel al acidului corespunzător, însă mai slab.

Acțiunea sulfaților

Sulfaţii sunt dăunători pentru beton pentru că formează compuşi ce produc expansiunea
acestora (ghips, etringit). Cei mai importanţi sulfaţi sunt: Na2SO4, K2SO4, CaSO4, (NH4)2SO4,
MgSO4, SrSO4, CuSO4, ZnSO4, KAl(SO4)+12H2O (alaun), A12(SO4)3, MnSO4 + 2H2O,
[Mn2SO4]3, PbSO4, FeSO4 7H2O, Fe2(SO4)3 9H2O, NiSO4 + 7H2O, COSO4, BaSO4.
SrSO4 se dizolvă în apă şi cu acelaşi efect ca şi CaSO4.
ZnSO4 cristalizează cu 5 molecule de apă şi formează ghipsul în beton. ZnSO4 are o
acţiune asemănătoare (cristalizează cu 7 molecule de apă).
Alaunul are efect asemănător cu CaSO4 şi Na2SO4 în unele cazuri totuşi, hidroxidul
coloidal de aluminiu se formează automat, umple porii betonului şi împiedică pătrunderea în
continuare a soluţiei agresive.
A12(SO4)3 cristalizează cu 18 molecule de apă şi deci este agresiv faţă de beton.
Sulfatul manganos şi manganic corodează ca şi ceilalţi sulfaţi.
Sulfaţii de fier sunt dizolvaţi în apă şi sunt agresivi faţă de beton. Acelaşi efect se pare că
îl prezintă şi sulfatul de nichel.
BaSO4 nu se dizolvă în apă şi nu este agresiv faţă de beton.

Acțiunea clorurilor

Clorurile sunt agresive faţă de beton cauzând degradări grave în primul rând elementelor
de beton armat. Cele mai importante cloruri sunt: NaCl, KCl, NH4Cl, MgCl2, CaCl2, SiCl2,
BaCl2, HgCl2, AlCl3, MnCl2, PCl2. Analog clorurilor, avem bromurile (NaBr) şi iodurile (NaI).
Clorura de bariu şi stronţiu are efect asemănător clorurii de calciu.
 FeCl2 atacă betonul prin n formarea hidroxiduluui de fier şşi clorurii dde calciu. EEfecte
asemănăttoare au AlC
Cl3 şi MnCl2.
HgCl
H 2 este dee asemenea agresivă
a faţăă de beton.
NaBr
N şi NaI, ca şi sărurilee de potasiu corespunzăttoare, se com
mportă la fel ca NaCl.

Acțiuneea azotațilorr, sulfurilor și carbonațților

Azotaţii:
A NaNNO3, KNO3, Ca(NO3)2, Ni(NO N 3)2, P6 (NO3)2 nu s
sunt dăunătoori.
Sărurile hidro ogenului sulffurat sunt la fel de dăunnătoare ca şi hidrogenul ssulfurat form
mând,
dare, sulfaţi.
prin oxid
Carbonaţii
C nu
u sunt dăunăttori pentru beton.
b

Acțiunea fluorurillor, silicațiloor și cromațiilor

Fluorurile şi silicaţii au efect favorrabil asupra betoanelor. Bicromatull de potasiuu este

foarte agresiv faţă dee beton. Perm
manganatul de
d potasiu esste inofensivv.

Acțiunea grăsimiilor și uleiurrilor mineraale

Produsele rezzultate din distilarea

d ţiţeeiurilor (benzzina, uleiuriile etc.) în sttare pură nuu sunt
vătămătooare pentru beton.
b Ele sunt vătămăttoare în măssura în care conţin impuurităţi (în sppecial
sulf sau diferiţi
d acizi etc.).

a. b.
Fiigura 2.40 a. Degradări ale betonuluui cu defectee structurale sub acțiunea benzinei
ări la planșeee penetrate dde uleiuri m
b. Degradă minerale

S-au observat degradări avansate

a alee betonului lla structuri ssupuse acţiunnii benzinei timp
mai îndeelungat, sub formă de co ojiri ale piettrei de cimeent şi dezagrregarea în oaarecare măssură a
betonulu nzinei prin deefecte structturale (fisurii, segregări)), Figura 2.40a.
ui datorită peenetrării ben
 Uleiurile
U pătrrunse în betton micşoreează rezistennţa mecanicăă a acestuiaa având un efect
lubrefian
nt între particcolele pietreii de ciment şi
ş între acesttea şi agregaat. Astfel, rezzistenţa betoonului
poate scaade până laa peste 50% % din cea in niţială. Dacăă uleiul estee extras din beton acesta îşi
recapătă în mare măăsură caracteeristicile iniţţiale. Fenom mene de degrradare cu ullei a betonullui se
observă mai
m ales la planşeele
p pee care sunt dispuse
d maşiini din care există posibbilitatea scurrgerii
uleiului de
d lubrefieree a acestora (de
( exemplu,în industriaa textilă), Figgura 2.40b.

Acțiunea grăsimilor
g șii uleiurilor vvegetale și aanimale

Acţiunea
A coro
ozivă a grăssimii animalle apare datoorită esteriloor glicerinei şi acizilor ggraşi,
acţiune catalizată
c de apa caldă uttilizată la sp
pălarea pardooselilor în inndustria alim
mentară. Uleiiul de
rapiţă, in
n, ricin, untură de porc, de
d peşte se combină
c cu Ca(OH)2 şi formează săăruri (săpunuuri de
calciu). Agresivitatea
A a uleiurilor depinde
d şi dee vâscozitateea lor. Cu câât vâscozitattea este mai mare
cu atât accestea sunt mai
m puţin agrresive.

nea altor sărruri

Acțiun

În
n materiile organice
o utiliizate în indu
ustrie există o multitudinne de alte sărruri provenitte din
reacţia unnor acizi org
ganici cu bazze. Astfel suunt acetaţii, esterii, stearrii, săpunurille care au accţiuni
diferite asupra
a beton
nului iar deggradările păsstrează în geeneral caractterul degradăărilor produuse de
acidul respectiv.

Figura 2.4
41 Degradărri datorate aacetatului dee butil

Derivaţii
D prooveniţi din grăsimi păsstreză caractterul agresivv al acestorra. De exem mplu,
acetatul de
d butil coroodează betonnul prin solu
ubilizarea şi îndepărtareea unor compponenţi ai ppietrei
de cimennt, Figura 2.4
41.
 Coroziiunea biologgică

Coroziunea
C biologică
b esste condiţionată de preezenţa micrroorganismellor (bacterriilor)
aerobe (ccele care se dezvoltă în prezenţa ox xigenului) şi anaerobe (ccele care se dezvoltă în lipsa
oxigenulu ui).
Bacteriile
B aerrobe oxideazză cu ajutoru
ul enzimelor specifice suubstanţelor oorganice din apele
rezidualee, transformâându-le în CO
C 2 , H2S, SOS 2, săruri dde Ca, Mg, P, K etc. (ppot apare înn faze
intermed
diare NH3, H2S). În con ntinuare, SOO2 şi sulful sunt oxidatee până la suulfaţi cu efeectele
cunoscutte asupra bettonului.

Figura 2.42
2 Acțiunea microbiologic
m că asupra beetonului

Bacteriile
B annaerobe îşi procură ox xigenul prinn reducereaa substanţelor organicee sau
anorganice și descom mpunerea lorr (glucoză până la acid llactic sau accetic, sulfaţiii până la sullf sau
hidrogenn sulfurat etc.).
Bacteriile
B de fier pot proovoca de aseemenea, corooziunea betoonului. Apa cu conţinut mare
de Fe ce percolează prinp beton poate
p favorizza apariţia laa suprafaţa bbetonului, în prezenţa aerului,
a bacteriiilor de fierr. Sub aceste culturi de d bacterii bbetonul se exfoliază ddatorită activvităţii
fiziologicce ce are locc cu degajări considerabiile de CO2.
Algele
A şi muuşchii depuşii pe betoanee, în urma assimilării cloorofiliene eliimină CO2, iar la
putrezire formează acizi
a humicii producând o coroziunee acidă a beetonului. Ciupercile xiloofage
crează unn mediu puteernic acid, co orodând în acelaşi
a fel beetonul.