METODE DIRECTE DE

D MĂSUR
RARE A RE
EZISTENȚEL
LOR BETO
ONULUI

Metoode bazate pe
p penetrarrea bolțuriloor

Î aceste metode,
În m rezisstenţa betonuului este aprreciată prin corelarea cu
c adâncimeea de
penetrarre a unui boolţ care se îmmplântă în beton
b prin îm
mpuşcare sauu lovire, aceeasta deducâându-
se prin măsurarea capătului neînglobat
n all bolţului saau a adâncimii găurii lăsate
l de accesta.
Standarrdizate în SU UA, metodelle se utilizeaază pentru determinarea
d a omogenităţţii betonuluii şi a
rezistennţei acestuia..
a. Metodda măsurăriii capătuluii neînglobatt (Windsor pprobe-test) a fost dezvooltată
în SUA A în 1960 şii constă în împlântarea in beton cuu ajutorul unui u pistol special,
s utilizând
cartuşe cu o încărcăătură exploziivă determinnată (foto 1) a unui bolţ dde 6,5mm diiametru şi 800mm
lungimee. Prin măssurarea capăătului rămass neînglobatt, pe o curbbă de calibrrare determiinată
experimmental (fig. 1), se deterrmină rezisteenţa la com mpresiune a bbetonului teestat. Rezultatele
determiinărilor depiind de naturra agregateloor, ca şi de situaţia în care bolţul pătrunde înttr-un
agregat mare, caz în care adââncimea de penetrare esste mult maai mică. Din n aceste mootive,
pentru eevaluarea coorectă este neecesar un nuumăr mare dee testări.
O metodă similară dar nemaiaplicaată în prezennt (metoda hhelenică) estte cea în carre se
măsoarăă forţa de exxtragere a boolţului împlânntat.

Foto 1. Aparatul
A penntru împuşcaat bolţuri în beton

Fig. 1. Curba staandard de caalibrare în metoda penetrrării bolţuriloor

(măssurarea capăătului neîngloobat în betonn)
 b. Metod da măsurăriii adâncimiii de penetraare (pin-pennetration) proopusă în 19887 în
SUA, cconstă în măsurarea
m addâncimii găuurii lăsate ded un bolţ (3,5mm diaametru şi 300mm
lungimee) împlântatt în beton cu c ajutorul unui
u dispoziitiv cu resorrt (fig. 2a). Experimenttările
efectuatte până în prezent au arătat o deppendenţă linniară între rezistenţa
r laa compresiuune a
betonullui (fig. 2b), pentru diferrite compoziţţii ale betonuului (tip de agregate,
a rapport apă-ciment).

Fig. 2. aa. Aparat de împlântat bolţuri (se măăsoară adânccimea găurii)); 1 - bolţ dinn oţel;
2 - tijă; 3 - resort;
r 4 - pâârghie de fixxare a tijei şi declanşare a loviturii; 5 - trăgaci;
6 - disstanţier fixatt pe beton; 7 - mâner. Prrin acţionareaa trăgaciuluii (5), pârghiaa (4) elibereaază
tija ciocann (2) care, loovind bolţul (1) fixat în ccapătul ei, îl împlântă în n beton.
b. Curbe de calibrare
c penntru diferite comnpoziţii
c de betoane

Metod
de bazate pe măsurareaa efortului de
d smulgere

1 Metode bazate pe smulgerea uneei ancore

1.

A
Această mettodă (pull-out test) constă, în princcipiu, în evaaluarea rezistenţei betonnului
prin măsurarea
m effortului depuus pentru sm mulgerea unnei ancore fixată
fi într-o gaură forată în
beton. Funcţie de modul
m în caare se fixeazăă ancora şi de
d dispozitivvul de aplicaare a forţei, s-au
dezvolltat trei variaante ale acesttei metode:
a. Prima variantă (BR RE internaţiional fracturre test) constă în smulgeerea unei anccore
fixată pprin expandaare într-o gauură de 6mm diametru,
d la 20mm adânncime. Smulg gerea ancoreei se
realizeaază prin strâângerea piulliţei pe un suport
s tripodd cu 80mm distanţă înttre reazeme, cu
ajutorull unei chei dinamometri
d ice (fig. 3a). Cuplul maxxim la care aancora se sm mulge din beeton,
antrenânnd şi o partee din aceastaa, este determminat de reziistenţa acestuuia, care se poate
p deduce pe
o curbăă de calibraree determinată pe probe (ffig. 3b).
 Fig. 3. Metoda
M smuulgerii unei ancore
a din beeton.
a. Principiul
P meetodei şi disppozitivul de smulgere priin înfiletare::
1- ancoră cu
u cap expanddat; 2- suporrt tripod; 3 - rulment; 4 - piuliţă de sttrângere;
b. Echivalenţa
E d
dintre momeentul de torsiiune şi forţa de smulgeree

O împrăăştiere mai mică

m a rezulttatelor s-a obbţinut prin aplicarea
a dirrectă a forţeei de
smulggere (direct pull
p internall fracture tesst) prin interrmediul unuui cric hidrau
ulic. De remmarcat
faptul că metoda a fost dezvvoltată de către c Buildiing Researchh Establishm ment din M Marea
Britaniie în urma prrăbuşirii unoor grinzi din beton precomprimat la o piscină.

Fig. 4. Smuulgerea ancorei prin Figg. 5. Smulgeerea ancoreii prin

inntermediul unei
u prese hiidraulice preesiune lateraală: 1 - ancorră cu
ppoziţionată pe
p un suportt inelar: capp evazat; 2 - manşon creestat;
1 - ancora cu filet conic: 2 - şaibă; 3- placă support; 4- pressă
3 - suportt inelar; 4 - presă
p hidrraulică
 b. A douua variantă, iniţiată în SUA este cea c în care, ancora fixattă în beton prin
diferite mijloace (p prin expansiuune sau răşinni epoxidicee) este extrassă cu un disppozitiv hidraaulic
aşezat pep un suportt inelar, rupeerea producâându-se întree punctul de fixare a anccorei şi contturul
inelar aal suportului (fig. 4).
O altă metodă, tesstată odată cu celelaltee, a constat în aplicareea unei pressiuni
lateralee în gaura foorată, prin inntermediul unui
u manşonn ce expndeaază pe măsurra extrageriii din
acesta a tijei cu cappăt evazat (ffig. 5). Deşi testările de laborator auu dat rezultaate promiţătooare,
metodeele nu au maai fost dezvolltate ulteriorr.
c. A trreia variantă, pusă la punct de firma GER RMANN IN NSTRUMEN NTS
(Danem marca), speciializată pe producerea apparaturii penntru încercarrea în situ a construcţiiloor şi
denumiită CAPO test (Cut And Pull Out) coonstă în măssurarea forţeei de extrageere a unei ancore
fixate pprin expansiu unea unui ineel de formă specială (figg. V.17 a, b)..

F
Fig. 6.a. Mettoda smulgerii unei ancoore fixate în beton prin eexpansiunea capătului:
1 - ancoră cu cap evazat; 2 - in
nel expandatt; 3 - disc cuu mufa; 4 - ppiuliţă; 5 - su
uport; 6 - cupplaj
la dipozitivul dee smulgere; b. b Dispozitivvul de fixaree şi expandarre: inelul (2)) se fixează şşi
exppandează pe ancora (1) pprin presarea şi rotirea traansmise prinn intermediull discului (3))
acţionaat prin înfilettarea piuliţeii (4); dispozitivul de smuulgere (foto 2) se fixează de ancoră prin
cupplajul (6) şi rezemat
r pe beton
b prin inntermediul suuportului (5))

Foto 2. Dispozitivuul de smulgerre (firma GE

ERMANN IN
NSTRUMEN
NTS)
 A
Aplicarea m
metodei impllică parcurgeerea următoaarelor etape: forarea cu carotiera a unei
găuri de
d 18mm diametru,
d şllefuirea supprafeţei din jurul găuriii, introduceerea ancoreei cu
dispoziitivul speciall de expandaare a ineluluii şi acţionaraa acestuia, exxtragerea anncorei cu ajuttorul
unui disspozitiv mannual ce indiccă forţa de smmulgere (fotto 2).
A
Ancora se fixează
fi în gaaură cu răşinni epoxidice, aplicarea foorţei de tracţţiune realizâându-
se cu o presă acţioonată de o pompă mannuală (fig. 7). 7 Rezistenţţa la comprresiune este dată
funcţie de forţa de smulgere,
s taabelar.

Fig. 7. Metoda
M smullgerii unei anncore fixate în beton:
1 - ancoră fixată în betonn cu răşini eppoxidice; 2 - dispozitiv ded prindere a ancorei;
3 - prresă hidrauliică; 4 - furtuun de racordaare

2 Metode bazate pe smulgerea unu

2. ui disc

Această mettodă (pull-offf test) consttă în evaluarea rezistenţţei betonului prin măsurrarea
A
efortuluui depus penntru smulgerrea unui discc cu diametruul de 50mm m fixat de supprafaţa betonnului
prin lippire cu răşinni epoxidice. Şi această metodă se aplică
a în douuă variante: discul se lippeşte
direct pe
p suprafaţa betonului saau. discul see lipeşte pe suprafaţa
s cirrculară delim
mitată prin foorare
cu carootiera (fig. 8). Pentru accelaşi beton, rezistenţelee obţinute prrin aplicareaa celei de a doua
d
variantee sunt mai mici
m datorită măririi num mărului de seccţiuni posibiile de ruperee.
P
Prin aceastăă metodă, se obţine direct
d rezisteenţa la întiindere a beetonului, ceaa de
compreesiune determ minându-se prin corelaare cu rezulltatele obţinuute pe probbe, relaţia ddintre
acesteaa depinzând de vârsta betonului,
b m
mărimea şi tipul
t agregaatelor, condiiţiile de întăărire,
umiditaate etc. Dispozitivul utilizat
u penntru smulgerrea disculuui este acţioonat manuaal şi
înregisttrează directt forţa de smu
mulgere (foto 3).

Fig
g. 8. Metoda smulgerii unui
u disc lipiit de suprafaaţa betonului
a. Suprrafaţa delim
mitată cu carooteza; b. Disscul lipit direect pe supraafaţă

Foto 3. Disccul lipit pe suprafaţa delimitată prin forare cu

carroteza şi disppozitivul de smulgere (DDYNA, firmaa PROCEQ))

Şi această metodă
m facee obiectul unor
u instrucţţiuni românneşti (fig. 9)). Ca şi ceaalaltă
metodăă (smulgereaa unei ancoree) utilajul dee încercat (nnumai presa ataşată anco orei sau disccului
cântăreeşte 5,6 kg) şi durata mare
m de întăărire a răşinnilor recomaandate (72 de ore) facce ca
aplicareea practică a acestori meetode să fie extrem
e de grreoaie.

Fig. 9. Metoda
M smulggerii unui diisc lipit de beeton: 1 - discc lipit pe betton;
2 - şurrub dublu filletat; 3 - tijă de tracţiunee; 4 - camerăă de presiunee;
5 - piicioare de reezemare; 6 - manometru
 3. Metoda ruperii
r unei carote din element
e

Metoda a fostf elaboraată în 1977 în Suedia (break-off ttest) şi consstă în evaluuarea

rezistennţei betonuluui prin măsurarea forţeei aplicate laateral necesaare pentru desprinderea
d a din
elemennt a unei caro ote de 70mm m adâncime (fig.
( 10a). Ruuperea carottei prin încovvoiere lateraală se
efectueează cu ajutoorul unei pom mpe hidrauliice manualee (foto 4). Coorelaţia întree forţa de ruupere
prin îm
mpingere lateerală si rezisstenţa la commpresiune a betonului sse obţine traasând o curbbă de
calibrarre pe cilind dri sau cubuuri. Cercetăări mai receente au detteminat influuenţa diferiitelor
caracterristici ale beetonului (tipp de ciment şi agregatee, raportul appă-ciment, vârsta
v betonnului,
condiţiiile de întărirre).

Fig.. 10. Metodaa ruperii uneei carote din element: 1 - carota; 2 - dispozitivul
d de aplicare
lateraală a forţei; 3 - pompă hiidraulică maanuală; 4 - manometru u

Fotto 4. Dispozzitivul de apllicare a forţeei

S-a studiat şi corelaţiaa dintre rezzistenţa la rupere

r din încovoiere (obţinută prrin
împingerea laterallă) a carottei şi rezisstenţa la înntindere dinn încovoierrea betonullui,
constatându-se că acesta fiinnd sensibil influenţată de tipul aggregatului, testul
t nu esste
concluddent pentru evaluarea directă a acestei caraacteristici a betonului. Metoda esste
standarrdizată şi în SUA
S de cătrre ASTM.
 M
Metoda extrragerii de caarote din eleement

Datele cele mai compleete şi mai appropiate de cele reale see obţin pe probe
p extrasee din
elemennte, procedeuul utilizat fiiind extragerrea prin forrare, cu foreeze speciale (foto 5) a unor
probe ccilindrice (caarote) de differite diamettre şi lungim
mi. Aceste prrobe se înceercă în laborrator,
determiinându-se rezistenţa
r laa compresiuune precum m şi alte prroprietăţi fiizico-chimicce şi
caracterristici ale beetonului din lucrare.
l

Foto 5. Foraarea unei carrote într-un stâlp

s din betton armat

Carotele see încearcă de d obicei înn laborator, dar s-au eexperimentaat şi metodee de
încercaare în situ a carotelor. Una din aceste metodee constă în introducereaa carotei înttr-un
cilindruu metalic, etaanşat faţă dee carotă la caapete, în caree se creează o presiune prin
p introduccerea
unui gaaz (nitrogen,, fig. 11). Astfel,
A carotaa este solicitaată la întinddere, mărimeea efortului fiind
calculattă funcţie dee presiunea gazului
g în moomentul rupperii.

Fig. 11. Disspozitiv de înncercare la îîntindere a caarotelor:

1 - ccilindru mettalic; 2 - inelle de etanşarre; 3 - orificiuul de admisiie a gazului sub
s presiunee
 O metodă siimplă, aplicaabilă în situ la carote darr şi la bucăţii neregulate de beton extrase
din elemment este ceea în care foorţa de comppresiune se aplică puncttiform (fig. 12). Aparatuul de
încercaat (foto 6) utiilizează o poompă manuaală.

Fig. 122. Diferite tipuri de carote de dimenssiuni mici şii probe de beeton

Foto 6. Apaaratul de înceercare a probbelor prin applicarea puncctiformă a foorţei

O altă mettodă este ceea de a solicita la com mpresiune carote de dimensiuni micim
utilizâând presă porrtabilă (foto 7). Rezultattele obţinutee pe carote mici
m sunt însăă influenţate de
dimennsiunea maxiimă a agregaatului.

Foto 7. Presa de
d încercare punctiformăă in situ a carrotelor mici
ş a probelorr cu geometrrie neregulatăă (firma CONTROL)
şi
 METODE COMBINATE. COMPARAȚII ÎNTRE METODE

Metode combinate pentru determinarea rezistenţei betonului

Metodele nedistructive izolate informează parţial asupra relaţiei dintre rezistenţa

betonului şi factorii de care depinde.
Această corelaţie este de forma:
Rc = F (c, d, a/c, g, η, n, m, u, ν)
unde:
c - reprezintă tipul cimentului utilizat
d - dozajul de ciment
a/c - raportul apa/ciment
g - granulozitatea agregatului
η - aderenţa la suprafaţa agregat-mortar
n - tipul agregatului
m - maturitatea betonului
u - umidiatatea mediului
ν - gradul de compactare al betonului

Metodele ultrasonice de impuls bazate pe măsurarea vitezei de propagare, informează

corect asupra influenţei factorilor a/c şi ν, exagerează influenţa factorilor g, n şi u,
subestimează sau neglijează influenţa factorilor d, c, m şi η. Metodele care măsoară atenuarea
la primul front de unda diferă de cea care măsoară viteza prin aceea că apreciază mai corect
influenţa factorului u şi subestimează influenţa factorului g.
Metodele de duritate superficială informează corect asupra factorilor c, a/c şi în mai
mică măsură asuupra factorilor g şi ν, exagerează influenţa factorilor m şi subestimează sau
neglijează influenţa factorilor d, η, n şi u.
Din motivele expuse, rezultă necesitatea utilizării unor combinaţii dintre metode pentru
creşterea preciziei rezultatelor determinărilor.
Normativul NP 137-2014 legiferează metoda combinată între metoda bazată pe recul şi
cea bazată pe măsurarea vitezei ultrasunetelor. în acestă metodă, în afară de coeficienţii
cunoscuţi ce exprimă influenţa tipului de ciment, a dozajului şi a agregatului (dimensiunea
maximă, fracţiunea fină şi natura agregatului) faţă de un beton standard se utilizează şi o
corelaţie viteză ultrasunete - indice de recul. În afara acestor combinaţii se mai pot utiliza şi
altele.
O creştere a preciziei rezultatelor se poate obţine prin prelucrarea în mai multe trepte a
datelor de care se dispune. Asemenea pot pot fi: estimări anterioare la constucţii similare,
determinări cu metode nedistructive simple (ultrasunete, sclerometrări), determinări pe carote
extrase din structură. Prelucrarea rezultatelor se poate efectua cu ajutorul statisticii bayesiene
în doua etape. într-o primă etapă se combină datele indirecte asupra caracteristicilor betonului
obţinute prin sclerometrare şi ultrasunete cu cele de care se dispune privind structuri similare,
corpuri de probă, alte informaţii. Rezultatele astfel obţinute se combină cu datele obţinute pe
carote extrase din structură. Numărul de carote necesar obţinerii unei anumite precizii
(exprimată prin abaterea standard a rezistenţelor obţinute prin sclerometrare şi ultrasunete)
depinde de mărimea acesteia.
 Comparaţţii între mettode

Metodele ded încercare in situ a construcţiiloor prezentatte anterior prezintă atâât

avantaje cât şi dezzavantaje diin mai multte punct de vedere. Binneînţeles căă nu se punne
problemma utillizăriii concomitennte a cât maii multora dinn aceste mettode pentru determinareea
aceleiaşşi caracteristtici a elemenntelor examiinate, ci acest proces treebuie astfel condus
c încâtt,
în limittele rezonabile de cost, rezultatele
r s aibă o preecizie satisfăăcătoare penttru evaluareea
să
niveluluui de sigurannţă a construucţiilor.
În tabelul 1,
1 se prezinttă comparatiiv principaleele caracteriistici pentru cinci metodde
diferite de determinnarea rezistenţei la comppresiune a beetonului.
Cercetările efectuate dde diverşi auutori relevă faptul că rezultatele
r o
obţinute prinn
aplicareea metodelor prin care sse determinăă direct rezisstenţele betoonului sunt mai
m apropiatte
de rezistenţele realle ale betonnului în elem ment, iar în cazul aplicării metodellor indirectee,
preciziaa crescând nesemnificat
n tiv în cazul in care aceestea se com mbină cu deeterminări pe p
carote eextrase din element.
e

Tabeel 1. Comparraţie între unnele metode de testare a bbetonului