ACTUL JURIDIC CIVIL

*p. 428-444 nu se cere la examen (dar se citeste)

Actul juridic civil este un izvor al raportului juridic civil (izvor care are este făcut cu
scopul DE A PRODUCE efecte juridice).
Actul juridic civil este o forma de manifestare a libertății de voință. Aceasta
deoarece, orice act juridic presupune exprimarea voinței în scopul de a produce efecte juridice
dorite de autorul actului, ceea ce îi conferă acestuia exercițiul drepturilor sale. În fond și tehnic
vorbind, actul juridic este important pentru că el este fie o sursă de drepturi și obligații civile, fie
un mijloc prin care se modifică raporturi juridice preexistente.
Noul cod Civil a preferat să nu definească actul civil ci o specie de act, cea mai
importantă – CONTRACTUL. Legea îl definește ca acordul de voințe dintre două sau mai multe
persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic civil (art. 1166). Astfel
se poate spune că actul juridic este o manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte
juridice.
Manifestarea de voință:
- Reală;
- Exprimată.
!!!TERMINOLOGIE. Într-un prim sens, actul juridic civil, privit din punct de
vedere substanțial, se manifestă, în primul rând, în plan intelectual ca exteriorizare a voinței
produsă cu intenția de a genera efecte de drept. În acest sens, contractul este sinonim cu
convenția, iar actul poate fi desemnat și prin expresia negotiun iuris (în plan intelectual-acordul
de voințe) sau prin operațiune juridică. Al doilea sens al actului civil este unul formal, prin care
se desemnează documentul, înscrisul care constată operațiunea juridică. În acest sens se
vorbește despre act ca înscris, document sau titlu, adică instrumentum probationis (în plan
formal-înscrisul doveditor). Pentru a face diferența dintre act ca operațiune juridică și înscrisul
care o constată, se folosește binomul negotium-instrumentum.
- Ex speță: A se înțelege cu B la data de 1 martie ca B să îi aducă lui A în 8 martie o
blană. În data de 4 martie, A încheie cu B un înscris prin care se stabilește acest lucru.
Cand a fost încheiat contractul? La data de 1 martie.
Cod:
- Reguli generale: 1178-1323;
- Reguli speciale (ex. Vanzarea: 1650-1762).
 CLASIFICAREA actelor juridice civile.

-Un prim criteriu folosit este cel volițional, clasificând actul din perspectiva numărulu de
părți care l-au generat (unilateral, bilateral-unde intră și contractul unilateral,
multi/plurilateral). Importanța clasificării se găsește în regimul juridic al actelor în funcție de
maniera lor de formare, contractul rămâne prototipul actului generator de efecte obligaționale, pe
când actul unilateral este prezentat, de regulă, ca o excepție care produce efecte obligaționale
atunci când permite legea sau voința anterioară a părților.
-Actul civil poate fi consensual, solemn sau real în funcție de criteriul ce ia în
considerare modul de încheiere al actului juridic. De regulă, contractul este consensual (simplul
acord de voințe ”negotium” este suficient pentru încheierea contractului). Contractul solemn este
un acord de voințe însoțit de o anumita solemnitate (care, de cele mai multe ori, se reflectă în
forma – act autentic, formă scrisă, anumite înregistrări etc). Contractele reale, sunt acorduri de
voință însoțite de transmiterea unui bun, numită tradițiune.

Acte cu titlu oneros si acte cu titlu gratuit

Aceasta clasificare are in vedere criteriul avantajului patrimonial urmarit de catre parti
la momentul incheierii contractului.

acte

oneroase gratuite

comutativ acte
aleatorii liberalitati dezinteresate
e

- ansimus donati
- transmitere

Distinctia dintre actele cu titlu oneros si cele cu titlu gratuit rezida in regimul juridic
diferit pentru fiecare categorie de acte. Actele cu titlu gratuit, in special liberalitatile, au un regim
juridic mai strict, iar capacitatea de a incheia astfel de contracte este diferita.
Acte cu executare continua si acte cu executare uno ictu
In functie de natura prestatiilor la care partile se obliga si de modul in care se executa
obligatiile, contractele pot fi impartite in aceste doua categorii.

Uno ictu Executare cotinua

Vanzare locatiune renta

A da pret folosinta chirie periodica lucru rente

A face
rate

continua - Oneros aleatoriu

- Uno ictu

Importanta practica a deosebirii dintre cele doua categorii de contracte este determinata
de efectele cauzelor de desfiintare a lor, precum si de incidenta cazului fortuit asupra indeplinirii
obligatiilor. In cazul contractelor cu executare uno ictu imposibilitatea fortuita atrage desfiintare
contractului, pe cand in cazul celor cu executare succesiva (continua) doar suspendarea
executarii. De asemenea, desfiintarea contractului pentru motive imputabile unei parti produce in
primul caz efecte retroactive, iar in cel de-al doilea caz doar efecte pentru viitor.

Acte de conservare, administrare si dispozitie

Are drept criteriu consecintele economice pe care incheierea actului le determina.

acte

conservare administrare dispozitie

preintampina o punerea in valoare transfer

pierdere iminenta a unui bun patrimonial

locatiune -> 5 ani*

*locatiunea pe durata mai mare de 5 ani se considera act de dispozitie

 Importanta clasificarii priveste cu precadere aplicarea regulilor de la capacitatea de
exercitiu, dar si aplicarea regulilor de la mandat.

Acte constitutive, translative si declarative

Aceasta clasificare ia in considerare raportul dintre actul incheiat si imprejurarile juridice
existente la momentul incheirii lui.

constitutiv translativ declarativ

B A vanzare B A retroactivitate B
A
proprietar proprietar clarificare a
unei situatii
uzufruct transmis patrimoniu juridice anterioara

A continua sa nu se naste un drept nou

ramana proprietar ci se schimba titularul dreptului
 Conditii esentiale de valabilitate

Conform art 1179 C.civ. sunt legal considerate elemente structurale ale actului juridic
capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza, norma avand un caracter imperativ. Alaturi
de aceste conditii esentiale pentru valabilitatea oricarui act juridic pentru diferite categorii de
acte juridice legea poate impune si cerinte speciale, cum ar fi forma in cazul actelor solemne.
Conditiile de valabilitate trebuie distinse de conditiile de eficacitate ale unui act juridic.
Astfel, daca primele vizeaza nasterea valabila a unei operatiuni juridice, celelalte vizeaza efectele
actului civil in raport cu alte persoane decat partile actului juridic.

plan

eficacitate (exista
valabilitate un act valabil)

cerinte - trebuiesc formalitati -

indeplinite concomitent asigura
cu incheiarea actului
valabilitatea lui

Regula in materie de capacitate, atat pentru persoana fizica, cat si pentru pesoana
juridica, este ca acestea au capacitatea de a incheia orice fel de acte, cu exceptia cazului in care
legea interzice incheierea anumitor acte.

Un element esential al oricarui act juridic este un obiect determinat si licit. Noul C.civ.
face distinctie intre obiectul contractului si obiectul obligatiei. Obiectul contractului il
reprezinta operatiunea juridica convenita de parti, iar obiectul obligatiei este prestatia la care
este tinut debitorul care poate fi de a da, a face sau a nu face ceva.

vanzare Obiectul contractului -> operatiune

V C
juridica

a da a da
a face

Prestatii -> obiectul

obligatiei
 Conform art. 1225 C.civ. obiectul trebuie sa existe, sa fie determinat sau cel putin
determinabil, sa fie licit si sa fie posibil. Pentru ca obiectul obligatiei sa fie determinat, sau
macar determinabil, trebuie stabilit cu precizie sensul si continutul prestatiei, in caz contrar,
intervenind sanctiunea nulitatii absolute.
Desi in mod firesc, partile sunt acelea care determina obiectul obligatiei exista
posibilitatea ca aceasta sa fie precizat si de catre un tert strain de contract. De asemenea, pretul
datorat in baza unui contract poate fi stabilit in functie de anumiti idici de referinta sau de
anumite uzante.
 Cauza actului juridic
Codul civil defineste cauza contractului ca fiind motivul care determina fiecare parte sa
incheie contractul (1235 C.civ.). Cauza finala, pe care legea o ia in considerare in materia
actului juridic se exprima prin scopul urmarit de cei care incheie un act civil. Ea nu se identifica
cu obiectivul sau cu tinta vizata deoarece acestea sunt exprimate de efectele actului juridic, ci
reprezinta imaginarea intelectuala a acestor efecte si asigura orientarea consimtamantului spre
materializarea lor.

consimtamant reprezentare
intelectuala
efecte:
folosinta chirie

Desi Codul vorbeste despre cauza contractului, de principiu, orice act juridic trebuie sa
aiba o cauza in structura sa. In anumite contexte, se face distinctie intre cauza finala a obligatiei
civile si cauza finala a contractului. Disocierea poate avea importanta functionala atunci cand se
analizeaza caracterul licit si moral al cauzei. In acest caz, judecatorul va cerceta motivul concret
pentru care un contractant s-a angajat juridic, adica va aprecia cauza obligatiei fiecarei parti a
contractului.

Vanzare operatiunea juridica -> frauda

V V

Transmite pret
dreptul de
proprietate

Calificare
Colaborare comerciala

Vanzare contract cadru distribuitor

fabricant
de vanzare
bun pret
1000 de bunuri 3 lei/bun

Inteleasa ca motiv, cauza actului civil se poate disocia intr-o cauza abstracta si intr-o
cauza concreta. Cauza abstracta se reduce la scopul operatiunii juridice, adica la intentia de a
atinge un anumit obiectiv juridic prefigurat. Este numita abstracta pentru ca poate fi stabilita, in
mod general, fiind invariabila pentru fiecare categorie de acte juridice in parte. De aceea, poarta
si denumirea de cauza imediata.
Cauza abstracta este complinita de cauza concreta in economia oricarei operatiuni
juridice civile. Cauza concreta mai este numita cauza mediata, fiind reprezentata de scopul
concret al actului incheiat, adica motivatia subiectiv care a determinat partile sa contracteze,
element concret si variabil de la caz la caz, in cadrul aceleeasi categorii de acte juridice si care
poate reiesi din cuprinsul contractului, sau poate fi exterioara aestuia. Cauza concreta permite
cercetarea actului din perspectiva liceitatii sale.

M copil F

10 000 6 000

Autoturism -> cauza concreta

X Y
intrinseca contractului
 il face anulabil
50 000 20 000

Conditiile de valabilitate ale cauzei

1. Realitatea cauzei, concretizata in faptul ca aceasta trebuie sa existe, adica sa fie efectiva
si serioasa. Prin efectivitate trebuie inteles ca elementul cauza exista in mod real, nu doar
aparent, Noul Cod Civil sanctioneaza lipsa cauzei cu nulitatea relativa sau cu
recalificarea contractului.
Realitatii cauzei i se opune absenta si falsitatea cauzei. Absenta cauzei semnifica inexistenta
acesteia din perspectiva juridica si se refera cu prioritate la cauza concreta, ceea ce inseamna
ca vointa nu a fost exprimata in sensul de a produce efecte juridice.
Falsitatea cauzei presupune reprezentarea eronata sau inexacta a cauzei, ceea ce determina o
intentie juridica insuficient caracterizata pentru a produce efecte juridice.

2. Liceitatea cauzei. Conform art. 1235 C.civ. cauza este ilicita cand este contrara legii si
ordinii publice, adica, altfel spus, atunci cand nu este conforma cu ordinea juridica.
Conform N.C.civ. cauza este imorala cand este contrara bunelor moravuri. In toate aceste
situatii, liceitatea exprima o idee larga in sensul de a fi conforma atat cu norma de drept
obiectiv, cat si cu ordinea publica si bunele moravuri. Cauza ilicita sau imorala atrage
nulitatea absoluta a contractului daca este comuna partilor sau daca celalat contractant a
cunoscut sau trebuia sa cunoasca caracterul ilicit sau imoral.
 vanzare -> masina -> jaf -> nu intereseaza valabilitatea actului
V C

lucru pret

scop comun: spalare de bani

vanzare
V C

prestatii prestatii

cauza ilicita
cunosc
vanzare
V C

lucru pret

informare
publica

Proba cauzei actului juridic

Legea instituie o presupunere potrivit careaia orice contract are o cauza juridica. Efectul
este acela ca cine sustine lipsa cauzei unui act va trebui sa dovedeasca acest fapt. Similar, legea
presupune caracterul licit al cauzei, pornind de la prezumtia de buna credinta. Avem de-a face cu
o prezumtie legala relativa care rastoarna sarcina probei in dezavantajul celui care sustine
absenta cauzei. Prezumtia poate fi rasturnata prin orice mijloc de proba.

Atentie Cerinta: sa existe licit cauza

!
contract
X Y

mijloc de proba:
PREZUMTIE -> reala/licita

Utilitatea cauzei
In primul rand, cauza este un element structural al contractului, iar lipsa ei va fi
sanctionata cu anularea actului.
In al doilea rand, cauza este un element intelectual care ne permite sa determinam natura
juridica a unei operatiuni concrete, precum si, daca avem de-a face in mod real cu o operatiune
juridica sau nu.
In fine, cauza actului juridic reprezinta un mijloc de cenzurare a operatiunilor juridice
din perspectiva caracterului licit si moral al acestuia.
 Consimtamantul
Consimtamantul inteles ca o conditie esentiala a actului civil poate fi definit ca vointa
exteriorizata in sensul de a genera efectele unui anume act juridic. Altfel spus, prin
consimtamant se intelege vointa manifestata in sens juridic.

Vointa interna Vointa interna

Vointa declarata Vointa declarata

Accord de vointe

Scop de a produce
efecte juridice

Principiile
vointei
juridice

libertatea preeminenta vointei reale a

contractuala partilor

partile pot partile sunt libere analiza ->

sa stabileasca
incheia orice fel detaliile consensualism vointa
de act juridic contractuale declarata
 Vointa juridica poate fi privita atat in forma ei exteriorizata (consimtamantul), cat si in
manifestarea ei interna (vointa reala). Daca exista neconcordante intre vointa reala si cea
declarata, regula dedusa din art. 1266 si 1289 C.civ. este cea a preeminentei vointei reale, insa
aplicarea sa este conditionata de posibilitatea de a dovedi intentia comuna a partilor, vointa
declarata fiind prezumata a corespunde vointei reale.
Noul Cod civil referitor la consimtamantul partilor unui contract arata ca acesta trebuie sa
fie serios, liber si exprimat in cunostiinta de cauza (art. 1204 C.civ.). altfel spus, vointa interna
reala trebuie sa fie libera si constienta, trebuie sa fie serioas, adica animata de intentia de a
produce efecte juridice, si este necesar sa fie exteriorizata pentru a avea valoare de
consimtamant.

Viciile de consimtamant
In situatia in care vointa interna exista, dar nu este libera si constienta, ne situam in
campul de aplicare al viciilor de consimtamant, sanctionate cu nulitatea relativa.

Eroarea
Prin eroare se intelege, in general, ignorarea sau cunoasterea gresita a realitatii in materia
actului civil. Eroarea prizinta interes fiindca actul este o manifestare de vointa, iar perceptia
corecta a realitatii este o premisa pentru o vointa libera si constienta.
Conditiile erorii
Noul Cod civil face distinctia dintre eroarea esentiala, care atrage nulitatea contractlui, si
eroarea neesentiala, care nu afecteaza valabilitatea actului.

Noul Cod civil

esentiala
neesentiala
-> nulitate
-> nu afecteaza validitatea
relativa

obstacol
(natura juridica element asupra
a actului sau esential persoanei
prestatie)

vointa partilor doar la

obiectiv a decis sa fie contractele
esential intuitu persona
 Eroarea de fapt si eroarea de drept
Eroarea – viciu de consimtamant este, de principiu, o eroare de fapt, ea fiind o
reprezentare gresita a unor elemente concrete ale realitatii.
Eroarea de drept nu poate constitui viciu de consimtamant decat in cazul dispozitiilor
legale inaccesibile si imprevizibile (art. 1208 C.civ.).

Caracterul scuzabil al erorii

Eroarea scuzabila este ca care nu poate fi reprosata celui aflat in eroare, adica nu se
datoreaza lipsei sale de informare. Pentru a se informa, un contractant trebuie sa actioneze
diligent, adica sa culeaga toate informatiilede care avea rezonabil nevoie pentru a exprima un
consimtamant in cunostiinta de cauza.
Exista posibilitatea, in cazul in care exista un caz de eroare, ca acest risc sa fie asumat cu
consecinta ca cealalta parte, care si-a asumat eroarea, nu o mai poate invoca, cu titlu de viciu de
consimtamant.

Caracterul determinant al erorii se refera la intensitatea juridica a acesteia. Eroarea

esentiala este una grava, adica suficient de serioasa incat sa poata determina pe contractant sa nu
fi incheiat acel act juridic daca ar fi cunoscut.

Pentru contractele cu titlu oneros o ultima conditie este ca eroarea sa fie comuna, in
sensul ca celalat contractant cunostea (sau macar trebuia sa cunoasca) imprejurarea ca acel
element este determinant pentru celalat contractant la incheierea contractului.

eroare

caracterul caracter
esentiala determinant
scuzabil comun

importanta importanta
elementului elementului il vizeaza pe
cocontractant
asupra caruia pentru errans
cade eroarea consimtamant

trebuia sa
perspectiva element s-a informat cunoasca
OOBIECTIVA SUBIECTIV rezonalbil importanta
motivului

Dolul
 Dolul, ca viciu de consimtamant se defineste ca o eroare provocata cu rea-credinta unei
persoane cu scopul de a o determina sa incheie un act civil pe care altfel nu l-ar fi incheiat.

Structura dolului
Spre deosebire de eroare, in continutul careia intra un singur element (reprezentarea
gresita a realitatii), dolul, alaturi de elementul subiectiv, cuprinde si un element obiectiv.
Elementul subiectiv al dolului se concretizeaza in inducerea in eroare cu intentie a
celuilat contractant. Din acest punct de vedere nu exista dol decat daca se actioneaza cu rea
credinta, adica cu intentia de a provoca eroarea si nu cu simpla neglijenta sau imprudenta.
Elementul obiectiv al dolului consta in manoperele frauduloase intrebuintate de una
dintre parti pentru a insela pe cealata parte. Acestea sunt fapte comisive, ce se pot concretiza in
orice actiuni materiale facute cu scopul de a induce in eroare, dar si fapte omisive, constand in
pastrarea tacerii cu privire la anumite imprejurari, determinante pentru cealalta parte, caz in care
ne aflam in prezenta unui dol prin reticenta. Trebuie insa subliniat faptul ca o parte nu este
obligata sa transmita orice fel de informatii celeilate parti, ci doar acele informatii pe care aceasta
nu le poate obtine cu diligente rezonabile.

Conditiile juridice ale dolului

1. Caracterul determinant al dolului. Desi, aparent in noua reglementare acest element nu
mai este cerut expres, din natura reglementarii si din dispozitiile art. 1206 C.civ. se poate
trage concluzia ca nu exista viciu de consimtamant decat daca in lipsa dolului cel inselat
nu ar fi contractat.

Eroare
esentiala

dol

De principiu, dolul trebuie sa fie imputabil celuilalt contractant N. C. Civ. vorbind despre
eroarea provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti. Daca manevrele dolozive sunt
savarsite de un tert nu exista dol decat daca contractantul, adica cel care profita de inselatorie a
stiut sau trebuia sa fi stiut, de manevrele dolozive ale tertului.

asistat, cunoate despre dol -> complicitate

A B

A M B
Coventie frauduloasa
T
 dol gestiune de afaceri

La actele juridice unilaterale dolul nu poate proveni decat de la un tert, pentru ca aici nu
exita un cocontractant caruia sa-i fie imputabil dolul.

Proba dolului se face prin orice mijloc de dovada, intrucat avem de-a face cu un fapt
juridic ilicit. Art. 1214 alin (4) C.civ. prevede ca dolul nu se presupune adica nu poate fi
prezumat, in consecinta, cel care sustine ca vointa unei parti a fost viciata va trebui sa o
dovedeasca.

Sanctiunea dolului
Dolul este sanctionat cu nulitatea relativa. In principiu, anulabilitatea loveste contractul
in ansamblul sau si mai rar se intampla ca dolul sa vizeze doar anumite clauze. Victima dolului
are un drept de optiune intre a cere anularea ori mentinerea contractului, iar in ultima ipoteza ea
va putea solicita reducerea prestatiei sale cu valoarea daunelor interese la care ar fi indreptatita
(art. 1257 C.civ.).

X Y

contract complex clauze independente

ex.
antrepriza

In plus, dolul este si un delict civil, adica un fapt ilicit civil, in sensul art. 1349 C.civ., caz
in care, cel care dovedeste o dauna a acestui delict civil poate deschide o actiune in raspundere
delictuala pentru acordarea de daune interese. Cele trei actiuni (anulare, restituire si reparare a
prejudiciului) se vor putea cumula.

actiune in anulare confirmare

dol
A B A B

dol
restituirea prestatiilor reducerea prestatiei
+ daune interese + daune interese
 Daca la eroare legiuitorul a prevazut expres ca actul civil poate fi adaptat din initiativa
celui care nu a fost in eroare, mecanismul adaptarii este incompatibil cu dolul.

Eroare Dol

eroare eroare
A B A B
spontana provocata

executa cum intelege B

buna – credinta rea – credinta

Violenta
Violenta consta intr-o constrangere exercitata asupra vointei unei persoane pentru a o
determina sa isi exprime consimtamantul intr-un anume sens si nu in altul. Viciul de
consimtamant consta in frica insuflata unui contractant prin amenintarea cu un rau, determinat de
N.C.civ. ca un pericol grav si iminent de care nu se poate scapa decat prin incheierea acelui act
civil. Amenintarea cu un rau concret este violenta in sine, dar ceea ce viciaza consimtamantul
este temerea pe care pericolul il poate inspira si care determina persoana sa consimta la un act
civil pe care altfel nu l-ar fi incheiat.

Forme
Violenta fizica vizeaza integritatea fizica a persoanei sau a bunurilor sale. Pentru a fi
viciu de consimtamant nu este necesar sa se ajunga la exercitarea violentei, ci doar sa existe o
amenintare serioasa asupra celuilalt contractant a rudelor sale sau chiar a bunurilor sale.
Violenta morala se concretizeaza in actiuni care induc un discomfort si care vizeaza
valori precum onoarea, reputatia sau sentimentele persoanei.
Poate constitui violenta si a profita de starea de necesitate in care se afla cealalta parte. In
acest context, prin aceasta necesitate trebuie inteles un pericol grav si iminet care nu vine de la
celalat contactant, ci de la un factor strain de partile actuli. Pentru a fi viciu de consimtamant
trebuie sa se fi profitat de starea de necesitate in care se afla cel speriat de pericol, altfel nefiind
admisibila anularea contractului.

Violenta morala Stare de necesitate

amenintare profitat

X Y X Y

anulat pericol extern

temere temere
Structura violentei
1. Elementul subiectiv care consta in temerea sau frica insuflata si care determina
exprimarea consimtamantului intr-un anumit sens. Temerea nu poate fi inlaturata decat
prin incheierea actului juridic respectiv care insa nu corespunde interesului si vointei
victimei, ci dorintei acesteia de a pune capat constrangerilor. Prin urmare, intereseaza
masura in care o constrangere a fost in stare sa genereze o temere suficient de puternica
celeilate parti, altfel spus, constrangerea trebuie sa aiba o anumita gravitate.
Temerea este, de regula, direct proportionala cu gravitatea pericolului iminent cu care se
ameninta, care se apreciaza in concret, in finctie de persoana celui amenintat, de varsta,
starea sociala, sanatatea si caracterul acestuia.
Simpla temere reverentioasa nu poate anula conventia, deoarece nu ne aflam in
prezenta violentei. Temerea reverentioasa se analizeaza ca o conduita izvorata din bun
simt sau din constrageri sociale si care se manifesta in retinerea care ne impiedica sa ne
impotrivim la incheierea actului.
2. Elementul obiectiv se materializeazain pericolul grav si iminent care afecteaza
consimtamantul contractantului timorat. Daca raul nu este plauzibil sa se produca sau e
foarte imprecisa amenintarea, elementul obiectiv nu exista.

Situatia normala

contract
V B
sinalagmatic

violenta

inlaturarea contractului

Conditiile juridice ale dolului

1. Violenta trebuie sa fie denterminanta pentru incheierea contractului, in sensul ca, in lipsa
violentei cel inspaimantat nu ar fi incheiat contractul respectiv.
2. Violenta trebuie sa fie ilegitima.dupa natura pericolului cu care se ameninta, violenta
poate fi legitima sau ilegitima. Violenta fizica este intotdeauna ilegitima.
Constrangerea morala legitima, inseamna amenintarea cu forta coercitiva a statului sau
cu exercitiul normal al unui drept. In masura in care prin amenintarea cu exercitiul
dreptului urmaresc sa obtin foloase injuste, amenintarea devine ilegitima si ne aflam in
prezenta violentei – viciu de consimtamant
 Amenintarea cu exercitarea drepturilor

ilicita legitima

violenta cererea
morala se cuvine

profit
nelegitim

In ceea ce priveste sursa violentei, aceasta poate veni de la oricine (celalat contractant, un
strain sau chiar un pericol reprezentat de starea de necesitate).
In cazul violentei provenite de la un tert, pentru a putea fi anulat contractul trebuie ca
celalat contractant sa fi cunoscut sau sa fi trebuit sa cunoasca existenta violentei.

V C
 Trebuia sa cunoasca
violenta

Proba si sanctiunea violentei sunt ca in cazul dolului.

Leziunea
Daca intr-un cotract raportul valoric intre prestatiile reciproce nu exista, o parte a
contractui va suferi un prejudiciu pecuniar rezultat din sisproportia valorica dintre prestatiile
existente chiar la momentul incheierii contractului, care poarta numele de leziune.
Aceatsa poate fi nalizata ca viciu de consimtamant doar in cazul contractelor oneroase
comutative, carora nu le sunt aplicabile alte reglementari speciala menite sa inlature
dezechilibrul contractual.

disproportie (trebuie sa existe la incheierea contractului)

In ceea ce priveste cerintele leziunii, pentru a se admite actiunea in anulareva trebui

probat ca exista un prejudiciu patrimonial (ex. obiectiv), ca acesta se datoreaza disproportiei
 dintre prestatiile reciproce la majori si ca acest dezechilibru este contemporan cu data incheierii
contractului, precum si la data introducerii cererii de chemare in judecata. In cazul leziunii care
afecteaza un minor, prejudiciul poate fi generat si de oportunitatea incheierii actului chiar daca
nu exista o disproportie vadita intre prestatii.

Minor -> paguba -> oportunitate

prestatii proportionale

Noul Cod civil introduce in structura leziunii la majori si un element subiectiv, anume
faptul ca o parte a profitat de starea de nevoie, de lipsa de experienta ori de lipsa de cunoastere a
celeilate parti. Aceste element subiectiv este atipic, difera fundamental de elementul subiectiv de
la dol sau violenta, si urmareste cu precadere inlaturarea din campul de aplicare a leziunii in care
dezechilibrul patrimonial a fost asumat de catre cealalta parte. Eelementul subiectiv trebuie privit
si din prisma dispozitiilor art. 1221 alin. (2) care cere ca aprecierea concreta a leziunii sa fie
facuta in functie de natura si scopul contractului. Practic, trebuie inteles ca cealalta parte profita
constient de lipsa experientei sau nevoia celeilalte parti. Nu se pune problema de a provoca
necunoasterea, chiar si prin omisiunea de a informa, pentru ca atunci ne aflam in prezenta unui
dol.

Leziunea Dolul

V C V V

Element obiectiv trebuie sa dovedeasca

Nu trebuie sa stie elementul subiectiv al dolului

Rea intentie

De asemenea, starea de nevoie (subiectiva) nu trebuie confundata cu starea de necesitate

(mai degraba obiectiva si exterioara) care poate constitui o premisa a violentei si nu a leziunii.

V leziune C
stare de nevoie

situatie subiectiva

V violenta C
stare de necesitate

element obiectiv si exterior

Sanctiunea
Partea afectata de leziune poate cere fie anularea contractului lezionar, fie reducerea obligatiilor
celui lezat cu valoarea daunelor-interese la care ar fi indreptatita. Acordarea daunelor se poate
face doar daca sunt indeplinite toate conditiile leziunii, adica disproportionalitatea dintre prestatii
este mai mare de 50%.
Adaptare: Daca paratul cere, instanta poate sa mentina contractul chiar daca s-a cerut anularea
actului, daca cel caruia ii profita leziunea ofera in mod echitabil echilibrarea prestatiilor prin
mecanismul adaptarii.

Viciu Eroare Dol Violenta Leziune

Element Subiectiv Subiectiv Subiectiv Obiectiv
obiectiv Obiectiv (preponderant)
Subiectiv
(particular)
Conduit Ignoranta, Rea-credinta Rea-credinta Lipsa intentie
contractantului neglijenta
Nu este deict Delict civil Delict-civil Nu este delict
civil civil
Sanctiune Nulitate relativa Nulitate relativa Nulitate relativa Nulitate relativa
+ daune + daune SAU daune
Adaptare Da Nu Nu Da
Termen 3 ani 3 ani 3 ani 1 an (actiune,
exceptie)

Modalitatile actului civil

 Modalitatile actului civil pot fi intelese ca fiind acele imprejurari care afecteaza fie
exigibilitatea raporturilor juridice generale de act, fie chiar existent acestor raporturi.
I. Termenul
Termenul este acea modalitate a actului juridic care reprezinta o data viitoare de care depinde
executarea sau desfasurarea efectelor actului civil. Textul legal precizeaza ca termenul este un
eveniment sigur si viitor care se va produce, altfel spus, esenta termenului este ca actul afectat de
aceasta modalitate exista dupa cum exista si efectele sale.

Calculul termenelor
a) Pe zile -> x zile

Nu se ia nu se ia
in calcul x zile in calcul

Data data
Pornire finala
 Este considerata data la
care se implineste termenul

b) Pe saptamani, luni sau ani

data pornire data corelata saptamanii, lunii, anului

c) Luna + ½ luna

Termen b) + 15 zile [termen a)]

Termenul, de principiu, este presupus a fi stabilit in favoarea debitorului, insa prin vointa
partilor sau natura contractului, poate fi stabilit in favoarea ambelor parti sau chiar in favoarea
crditorului. Importanta practica a determinarii partii in beneficiul caruia curge termenul este
datul de faptul ca beneficiarul termenului poate renunta la el, dupa cum poate fi sanctionat si prin
decaderea din drept.

Regula:

in favoarea creditorului
T
livrare

Exceptie:
Ex. livrare -> termen in facvoarea ambelor parti
Ex. depozit -> x- deponent -> termen in favoarea creditorului

Temen cert si termen incert

Termen cert -> data certa

Termen incert -> se stie ca evenimentul se va produce sigur, dar nu se stie cand (ex. data mortii)

Termen suspensiv si termen extinctiv

Termenul suspensiv amana, suspenda momentul executarii actului pana la implinirea
datei pe care el o reprezinta. In cazul creantelor, termenul suspensiv amana exigibilitatea
obligatiei, iar implinirea termenului valoreaza scadenta de la care creditorul poate cere
executarea obligatiei. in cazul celorlate drepturi, termenul suspensiv amana exercitiul lor pana la
implinirea termenului. Inainte de implinirea termenului suspensiv creditorul nu poate cere
executarea obligatiei, iar creditorul poate refuza executarea ei.

vanzare
V C
transfer 50%
1 luna
proprietate
50%
predare
3 luni

Termenul extinctiv este cel care indica durata pana la care se produc efectele actului
civil. Termenul extinctiv vizeaza cu precadre contractele cu executare succesiva, iar implinirea
lui marcheaza stingerea pentru viitor a efectelor actului civil. In consecinta, pana la implinirea
termenului efectele actului se produc ca si cum operatiunea ar fi una singura.
In cadrul unui contract se pot combina termene suspensive si extinctive, fiecare dintre ele
avand roluri distincte.

locatiune

termen suspensiv

termen suspensiv

+ termen extinctiv

efectele se produc
II. Conditia
 Conditia este un element viitor si nesigur ca realizare de care depinde chiar eficacitatea
sau desfiintarea actului. Spre deosebire de termen, care este intotdeauna sigur si produce efecte
pentru viitor, conditia este intodeauna un eveniment incert si produce efecte, in principiu, si
pentru trecut. In plus, termenul afecteaza doar executarea contractului, scadenta obligatiei, pe
cand, conditia afecteaza insasi existenta operatiunii juridice.

1. Conditii cauzale, potestative sau mixte

cauzale

executarea sa depinda de
un eveniment care tine de un hazard

mixta

depinde de conduita unei parti x

+ un eveniment exterior sau vointa
Unei persoane determinate

potestativa

pura simpla
„daca vreau” depinde de vointa
+ un element valid

suspensiva
 daca e invocata de
debitor => NULITATE
 daca e invocata de
creditor => VALID
rezolutorie
- poate fi invocata atat
de creditor cat si de
debitor => VALID
vointa unei persoane
nedeterminate sau
alt element de context
care face ca vointa partii
sa nu fie absolut arbitrara
ci posibil influentabila de
context

Importanta practica:
- Conditia potestativa simpla este valabila indiferent daca vine din partea debitorului sau
din partea creditoriu
- In materie de donatii: orice fel de clauza de donare care vine din partea donatorului atrage
nulitatea acestei forme de liberalitate
 2. Conditatia suspensiva si conditia rezolutorie
Dupa efecte:
Conditia suspensiva suspenda efectele nasterii contractului, desi actul civil exista valabil
incheiat.
conditia suspensiva
valabil
inca nu
exista daca se executa => prestatia se poate cere

eveniment

doar daca
mai intai se
realizeaza
conditia

Regula: Actul NU produce efecte pana la indeplinirea conditiei

Exceptie: 1) masuri conservatorii
2) constituirea de garantii
-> transmiterea (subregula)
Realizarea conditiei

efect
retroactiv

realizarea conditiei

nu se mai poate cere restituirea

Regula: se produc efecte retroactive, singura exceptie fiind instituita de vointa partilor
Exceptii: 1) fructele -> inainte de impliniea conditiei fructele culese apartin vanzatorului
2) prescriptia -> curge doar de la momentul implinirii conditiei

Daca nu se implineste conditia

desfiintare act
+ garantii
Efect retroactiv

conditie nerealizata

*nu se pierd masurile conservatorii

 Conditia rezolutorie este aceea care prin implinirea ei desfiinteaza obligatiile nascute
prin contract. Prin urmare, pana la momentul realizarii conditiei obligatiile nascute din contract
se executa obisnuit, ca si cum conditia nu ar exista, contractul fiind considerat unul obisnuit (pur
si simplu).
Conditia rezolutorie

Contract uno ictu Contract cu executare

succesiva
vanzare inchiriere

executare efect
retroactiv

eveniment viitor eveniment viitor

desfiintare DOAR pentru viitor

3. Cerintele conditiei
Pentru ca o conditie sa isi produca efectele trebuie ca ea sa fie posibila, licita si morala.
Aprecierea caracterului conditiei se face la momentul incheierii actului civil afectat de
modalitati. Caracterul licit si moral al conditiei se refera la faptul ca evenimentul viitor nu trebuie
sa contravina ordinii publice si bunelor moravuri. Caracterul posibil al conditiei se refera la
faptul ca evenimenul viitor trebuie sa fie rezonabil si sa para realizabil la data incheierii
contractului, in sensul de a fi posibila indeplinirea sa.

4. Sanctiunea (art. 1402 C.civ.)

sanctiune

conditie nulitate
nescrisa absoluta

Daca conditia este imposibila, dar nu afecteaza cu nimic contractul, aceasta se va

considera nescrisa. Insa, daca conditia este esntiala actului, acesta va fi lovit de nulitate absoluta.
 Partile sunt libere sa stabilieasca cand si cum producerea unui eveniment semnifica
implinirea conditiei, iar instanta trebuie sa aprecieze implinirea conditiei conform vointei
comune a partilor.

5. Efectul conditiei
Efectul conditiei se produce automat fara indeplinirea vreunei formaitati si fara interventia
partilor sau vreunui organ jurisdictional. Prin implinirea conditiei rezolutorii, operatiunea va fi
desfiintata de plin drept, iar prin implinirea conditiei suspensive, drepturile si obligatiile se nasc
de plin drept
 Nulitatea actului juridic
*din acest capitol NU se cere 1.4 si 3*

In cazul in care se constata o nerespectare a conditiilor formale a contractului acesta va

putea fi desfiintat. Sactiunea se numeste nulitate si ea afecteaza atat actul cat si efectele sale
juridice.

Conditii de formare (+ cerinte suplimentare)

formarea
contractului
aparenta de efecte
valabilitate retroactive

NULITATE

declarata constatata
Nulitatea este o sanctiune care consta in desfiintarea retroactiva a efectelor unui act
civil pe motiv ca nu s-au respectat conditiile sale legale de formare. Nerespectarea cerintelor
legale se poate concretiza fie prin lipsa unor elemente de validitate ale actului civil, fie prin
vicierea acestora. Modul concret in care nu s-au respectat conditiile legale de incheiere ale
actului va influenta tipul de nulitate si intinderea sa.

Delimitarea nulitatii de celelate cauze de nulitate

I. Caducitatea
Caducitatea afecteaza intotdeauna o operatiune juridica valabila, care este impiedicata sa
produca efecte datorita unui element exterior de vointa partilor (ex. 1557 C.civ.).

valabil incheiat

eveniment

imposibila executarea

imposibilitatea
fortuita
 II. Rezolutiunea si rezilierea
Rezolutiunea consta in desfiintarea unui contract sinalagmatica ca urmare a neexecutarii sale
de catre una dintre parti.
Rezilierea este sanctiunea echivalenta rezolutiunii, aplicabila contractelor cu executare
succesiva.
Rezolutiunea si rezilierea sunt sanctiuni aplicabile contractelor sinalagmatice, pe cand
nulitatea este o sanctiune juridica, aplicabila tuturor contractelor.

Nulitate Rezolutiune/reziliere

Conditie act valabil act valabil

de valabilitate

uno ictu

neexecutare
nevalabil nu executa/
executa necorespunzator

desfiintare retroactiva efecte pentru viitor

Daca in cazul nulitatii motivul care antreneaza ineficienta este anterior sau concomitent
incheierii actului, rezolutiunea sau rezilierea are cauze intotdeauna ulterioare incheierii actului,
vizand executarea sa. In ceea ce priveste cauza proriu-zisa, rezolutiunea si rezilierea vizeaza
intotdeauna o neexecutare corespunzatoarea a unui contract, neavand nimic de a face cu
conditiile de formare ale actului juridic.

III. Inopozabilitatea
De principiu, opozabilitatea trebuie inteleasa ca respectul pe care tertii il datoreaza unei
anumite situatii juridice generate de un anumit contract in opozitie, inopzabilitatea trebuie privita
ca reversul opozabilitatii, anume autorizarea tertilor de a ignora o situatie juridica generata de un
contract.

A B efecte

situatie juridica
opozabilitate

Y
1x - opozabilitatea nu este generata de ordinea contractelor, ci
Ex. X de cine intra primul in posesia bunului
bun mobil - permite tertului de buna-credinta sa ignore primul contract,
2x realitatea juridica fiind doar una aparenta
Z
 Prima consecita va fi aceea ca un act inopozabil produce efecte, insa doar intre partile
contractante, nu si fata de tertii de contract, pe cand nulitatea face ca acel act juridic sa nu
produca niciun efect, nici intre parti, nici fata de terti. De aceea, inopozabilitatea este o sanctiune
aplicabila doar contractelor valabil incheiate, impusa de cauze aparute ulterior momentului
incheierii actului.

IV. Revocarea
In domeniul juridic, termenul de revocare are mai multe acceptiuni:
a) Uneori, desemneaza retragerea consimtamantului dat initial, fie in baza unei clauze din
contract, fie in cazul in care legea permite retragerea consimtamantului.
b) De asemenea, prin revocare se mai desemneaza si ipoteza in care partile, de comun
acord, decid sa desfiinteze un act juridic (revocare mutuala).
c) Revocarea desemneaza si o sanctiune specifica testamentului (art. 1023, 1052 C. Civ).

CAUZA de Cauze Efecte Obiect Situatia partilor

ineficacitate
Nulitate Anterioare sau Retroactive si Orice act juridic Pot fi in culpa, dar
concomitente pentru viitor nu obligatoriu
Rezolutiune Ulterioare Retroactive si Contracte sinalagmatice Cel putin o parte
incheierii pentru viitor si cu executare dintr-o este in culpa
actului data
Reziliere Ulterioare Viitor Contracte sinalagmatice Cel putin o parte
cu executare succesiva este in culpa
Caducitate Ulterioare De principiu Orice act juridic (de Partile nu sunt in
pentru viitor principiu) culpa
Inopozabiliat Ulterioare Lipsa efecte Doar actele supuse Este atrasa de
e fata de terti publicitatii neindeplinirea
formalitatilor de
publicitate

Clasificari ale nulitatilor

I. Nulitatea totala si nulitatea partiala

Dupa intinderea efectelor sanctiunii, nulitatea poate fi totala sau partial. Nulitatea este totala
atunci cand intreaga operatiune juridical vizata este afectata de cauza de nulitate, pe cand,
nulitatea partial opereaza in ipoteza unor contracte complexe, care implica mai multe
operatiuni de sine statatoare, ce pot produce efecte independent de operatiunea nula, precum si in
cazul clauzelor care au o existenta de sine statatoare.
 Nulitate

toatala partiala

Contract
declarata constatata
Obiect ilicit

 Efecte inlocuite cu dispozitii legale

Nulitate contract complex
totala
livrare produs 1 -> produce efecte

livrare produs 2 -> nulitate

executare lucrare -> produce efecte

contract
unic valabil

clauza
independenta

rezolutiune

In acest context se impune a analiza si o sanctiune des utilizata de reglementarea Noului

Cod civil, anume clauzele considerate nescrise. Astfel, conform art. 1255 C.civ. clauzele
contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri care nu sunt considerate nescrise atrag
nulitatea contractului in intregul sau numai daca sunt, in natura lor, esentiale sau daca in lipsa
acestora contractul nu s-ar fi incheiat. Apoi, atat clauzele nule partiale, cat si clauzele
considerate de lege nescrise, datorita faptului ca ar contraveni unor dispotii legale imperative,
sunt inlocuite, de drept, cu dispozitiile legale aplicabile.
 Clauze

fara
nescrise
efecte

efecte de efecte de
plin drept plin drept

efecte inlocuite cu dispozitiile efecte inlocuite cu dispozitiile

legale incidente legale incidente

II. Nulitatea judiciara si nulitatea amiabila

Ca regula, sanctiunea nulitatii este stabilita printr-o hotararare judecatoreasca, functia
sanctionatoare a nulitatii, ratiunea si efectele ei, in special fata de terti reclama de principiu un
act jurisdictional. Noul Cod civil permite si nulitatea amiabila, care are natura juridica a unui
contract prin care partile, de comun acdord, declara nevalabil actul incheiat anterior. Declararea
amiabila a nulitatii are anumite limite in ceea ce priveste efectele sale fata de terti.

conditie esentiala

nulitate

Regula: hotarare judecatoreasca -> se desfiinteaza contractul -> produce efecte erga omenes
Exceptie: nulitatea amiabila -> actul initial este nevalabil -> nou acord se incheie valabil, face
ca actul sa nu mai produca efecte; noul act trebuie sa NU afecteze interesele tertilor

Modalitati de invocare a sanctiunii nulitatii

Un act juridic, odata incheiat, se bucura de o aparenta de legalitate si validitate, care
poate fi inlaturata fie printr-o miscare ofensiva, fie printr-o defensiva juridica. In primul caz, se
promoveaza o actiune in nulitate sau anulare, iar in cel de-al doilea caz se ridica exceptia
nulitatii.
Actiunea in nulitate sau anulare are un caracter principal si autonom, deoarce prin ea
se cere instantei sa pronunte o hotarare vizand desfiintarea actului juridic, fara ca aceasta sa
depinda de admiterea unei alte actiuni sau cereri. Impreuna cu actiunea in nulitate pot fi
formulate si alte actiuni subsidiare, cu care nu trebuie confundata: actiunea in restituirea
prestatiilor si actiunea vizand daune interese.
 nulitate

actiune exceptie de nulitate

contract de prestatii
anulare nulitate
neexecutat

lucrare pret
DECLARA CONSTATA
nulitatea nulitatea aparare actiune
exceptie de prestatii

nulitate
nulitate nulitate
RELATIVA ABSOLUTA + restituire de prestatii
+ daune-interese
act valabil
V C
creanta
valabila
CF CF

Intr-o maniera defensiva, in ipoteza in care unei parti i se cere de celalata parte sa isi
execute angajamentele contractuale, nulitatea poate fi ridicata si pe cale de exceptie, aceasta
insemnand, in concret, ca partea refuza executarea contractului pentru motivul ca acesta este
invalid.

III. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa

Nulitatea absoluta sanctioneaza incalcarea unei dispozitii legale, instituita pentru
ocrotirea unui interes general.
Nulitatea relativa sanctioneaza incalcarea unei dispozitii legale, instituita pentru
ocrotirea unui interes particular, fiind considerata o nulitate de protectie.
Intre nulitatea absoluta si nulitatea relativa nu sunt diferente in ceea ce priveste efectele
lor in caz de admitere a acatiunii. Acestea vor fi intotdeauna identice, desfiintarea retroactiva a
efectelor operatiunii juridice lovite de o nulitate absoluta sau relativa.
Importanta distinctiei dintre cele doua tipuri de nulitate este data de regimul juridic
aplicabil fiecarui tip de nulitate.
 Nulitate RELATIVA Nulitate ABSOLUTA
INTERES APARAT Apara interesele particularilor Apara interesul general
CINE POATE INVOCA Doar persoana protejata Oricine are un interes sau de
instanta, din oficu
CONFIRMARE Poate aparea confirmarea In principiu nu poate fi
- Actul se consolideaza confirmata, insa uneori exista si
retroactiv exceptii (in materie de mosteniri,
in materie de case nationalizate)
TERMEN DE - Actiune – 3 ani - Actiune- imprescriptibil
PRESCRIPTIE - Exceptie- imprescriptibil - Exceptie - imprescriptibil
Nulitatea relativa si nulitatea absoluta au efecte identice.

In ceea ce priveste persoanele care pot sa invoce nulitatea, nulitatea absoluta poate fi
invocata de orice persoana interesata si de instanta din oficiu, pe cand nulitatea relativa nu
poate fi decat de catre cel protejat si nu poate fi invocata de instanta din oficiu.
In cazul nulitatii relative, avand interesul protejat, cel protejat poate inlatura nulitatea
confirmand actul, pe cand nulitatea absoluta , de principiu, nu poate fi confirmata.
Nulitatea relativa este prescriptibila in termen de 3 ani, pe cale de actiune, si
imprescriptibila, pe cale de exceptie, pe cand nulitatea absoluta este imprescriptibila atat pe
cale de actiune, cat si pe cale de exceptie.

Modalitati de indreptare a cauzelor de nulitate

Partile unui contract atins de o cauza de nulitate au si varianta de a „repara” actul juridic,
incercand fie sa-l inlocuiasca cu unul valabil, fie sa il valorifice pe cel vechi intr-o maniera
legala. In prima ipoteza este incidenta refacerea actului juridic, iar in cea de-a doua ipoteza se
va discuta fie despre confirmarea actului civil, fie despre conversiunea actului civil.
1. Refeacerea se caracterizeaza prin incheierea unui nou act juridic, identic cu cel invalid,
din care insa s-a inlaturat cauza de nulitate initiala. Acest din urma act civil nu mai
pastreaza nicio legatura juridica cu actul vechi si invalid. Refacerea este compatibila cu
orice forma de nulitate si produce efecte doar pentru viitor.

refacere

Act juridic nul inscris

act valabil
inscris
Efect
Act juridic nou retroactiv distrus neconfrom
se reface operatiune juridica

refacere inscrisului
produce efecte doar pentru viitor; inscris nou
nu are nicio legatura cu situatia juridica anterioara
 2. Confirmarea
Confirmarea actului anulabil este o modalitate de remaniere aplicabila doar in caz de
nulitate relativa. Ea consta intr-un act unilateral prin care cel indreptatit sa invoce
nulitatea renunta la dreptul de a cere anularea sau a invoca pe cale de exceptie acea
nulitate. Fiind un act unilateral nu este necesar consimtamantul celeilate sau celorlate
parti.
cealata parte
protejat
act anulabil

afectat

ocrotire inlaturare efect

interes cauza de retroactiv
nulitate

facultate

act unilateral

expres
tacit

a) Ca orice act juridic, confirmarea trebuie sa respecte toate conditiile de fond si de forma
ale unui act juridic si, in concret, trebuie ca motivul de nulitate sa fi incetat, iar cel care
confirma actul sa cunoasca cauza de nulitate pe care vrea sa o acopere.
b) Actul confirmativ trebuie sa cuprinda obiectul, cauza si natura obigatiei si sa faca
mentiune despre motivul actiunii in anulare. Adica, altfel spus, sa fie animat de o cauza
speciala, reprezentand intentia de a repara viciul care ar fi putut genera anulabilitatea.
Pentru actele consensuale anulabile, confirmarea poate fi si tacita, insa trebuie sa fie cert
exprimata.

Efectul confirmarii il reprezinta inlaturarea cauzei de nulitate relativa cu consecinta

pierderii dreptului de exercitare atat actiunea in anulare, cat si de a invoca exceptia de
nulitate. Noul Cod civil incurajeaza si o atitudine provocatoare de confirmare, in sensul
ca partea protejata poate fi pusa in intarziere printr-o notificare, fiind obligata in termen
de 6 luni sa declare daca intelege sa ceara anularea contractului sau sa il confirme sub
sanctiunea decaderii.
P C
parte celalat
protejata contractant
notificare – 6 luni
actiune in
anulare – 3 ani
 3. Conversiunea este o modalitate de inlaturare a motivelor de nulitate, care in realitate
consta in salvarea in parte a operatiunii juridice invalide, schimbandu-i natura juridica.
Astfel, prin conversiune se intelege modalitatea de salvare fragmentara a unui act juridic
nul prin aceea ca el este schimbat sau transformat in altul. Fundamentul juridic il
constituie interpretarea manifestarii de vointa, in sensul ca aceasta poate sa produca
efecte juridice.

Act nul
anulabil

Conditii: 1) totala
2) vointa sa poata genera un nou act valabil
3) partile sa nu excluda conversiune

Efectele nulitatii trebuie raportate la situatia obisnuita in care o actiune in nulitate a fost admisa,
iar actul juridic nul sau, dupa caz, anulat, a produs anumite efecte.

Principii:
1. Principiul desfiintarii retroactive a actului nul.
Sanctiunea nulitatii se considera implinita daca desfiinteaza actul invalid cu scopul de a
restabili ordinea juridica afectata prin incheierea unui act nul.
Cauzele de nulitate sunt anterioare sau concomitete incheierii actului nul => efectele
nulitatii se produc retroactiv inca de la data incheierii actului.

inclaclare norma imperativa

A B

actul nu s-a nascut valabil

hnotarare judecatoreasca -> nulitate

termen extinctiv

act valabil

termenul se implineste => contractul isi inceteaza

efectele doar pentru viitor
desfacerea amiabila a contractului

A B act valabil

se inteleg sa desfaca contractul => nou acor de vointe;

desfiintarea poae avea efecte retroactive,
dar si pentru viitor, daca partile doresc astfel

Desi regula este retroactivitatea efectelor nulitatii, exista suficiente exceptii care fac ca
desfiintarea efectelor actului juridic sa se produca practic numai pentru viitor. Exceptiile sunt
justificate de aplicarea altor principii, carora le se da prioritate in concurs cu regula de la nulitate.

Exemple:
 principiul bunei credinte – posesorul de buna credinta poate pastra fructele unui bun
procurat dintr-un act anulat (ex. consimtamantul i-a fost viciat)
 situatia actelor cu executare succesiva
 regula: nulitatea produce efecte retroactive
 proactic: datorita compensarii ce priveste restituirea prestatiilor, efectele se produc
doar pentru viitor

2. Regula desfiintarii actelor subsecvente unui act nul

De principiu, desfiintarea retroactiva a unui act civil este efectul firesc al nulitatii, iar
aneantizarea actului produce afecte si fata de terti: in circuitul civil se intampla frecvent
ca actele sa fie inlantuite, iar situatiile derivate din unele operatiuni juridice sa faca
obiectul altor acte.

Drept de proprietate conservare

E
act translativ act translativ
A B C
act in legatura
cu bunul D
Tert
Respectarea dreptului de proprietate (a situatii juridice)

La nivel de principii, daca un contract este deja desfiintat pentru motive de nultate, toate
actele juridicecare succed unei operatiuni nule vor fi si ele desfiintate. Regula desfiintarii tutturor
actelor anterioare unei operatiuni nule se exprima prin adagiul rezoluto iure daris.
Exceptii:
a) actele de conservare se mentin
 b) actele de administrare sunt in interesul proprietarului, deci se mentin, dar doar in
limita unui an de zile

3. Regula restabilirii situatiei anterioare

Daca un contract nul a fost execuat si a produs in concret efecte, acestea trebuie
desfiintate, iar partile sale trebuie sa isi restituie integral si reciprc prestatiile efectiv
executate.
 Cel de buna credinta restituie valoarea cea mai mica
 Cel de rea credinta restituie valoarea cea mai mare

Efectele actului civil

Principii:
1) Principiul fortei obligatorii
- Daca unul dintre contractanti refuza executarea prestatiilor, cealata parte poate cere
executarea acestora silita
- Ca regula, ceea ce o parte si-a asumat trebuie sa si execute
Relativitatea efectelor:
- Efectul unui contract trebuie sa priveasca doar partile contractului -> nu se pot naste
drepturi sau obligatii fata de un tert
- Exceptie: stipulatia pentru altul

2) Principiul opozabilitatii
 Probele si mijloacele de proba
Art. 249, 250, 256-258, 268-291, 309, 310, 327-330, 341, 348-350 N.C.pr.civ.

Din perspectiva practica, in vederea protejarii drepturilor subiective civile este necesar ca
existenta si intinderea lor sa poata fi dovedita. Probele constituie practic o completare a
drepturilor subiective civile, fara de care valorificare lor ar ramane indoielnica. Pe langa rolul de
a duce la o hotarare judecatoreasca legala si temeinica, probele au si un important rol preventiv.
Un drept a carui existenta si intindere este neindoielnica, deoarece izvoraste dintr-un fapt juridic
usor de probat, va fi respectat, de cele mai multe ori, de buna voie, deoarece sansele de a-l
contesta sunt minime.
Cod Procedura Civila
Februarie 2013

Litigiu anterior HOTARARE cale de final

vechea atac
reglementare
probe preconstituite
rejudecare
audiere martori
noua lege
legea aplicabila la
data intocmirii
legea noua

Proces

contract fapte juridice

I.analizeaza II. administrarea III. concluzii

admisibilitatea probelor
probelor

mijloc de proba operatiune de prezentare rezultatul

(ex. inscris, expertiza) a probelor probelor
administrate
 Obiectul probei
Prin obiect al probei intelegem elementele de fapt si, in mod exceptional, de drept, care
trebuie dovedite in instanta pentru a demonstra existenta unui drept subiectiv si a obligatiei
corelative. De regula, constituie obiect al probelor faptele juridice care dau nastere, modifica,
sting sau antreneaza ineficacitatea raportului civil. Pentru a se putea prevala de consecintele
juridice pe care normele de drept sau vointa partilor le ataseaza acestor fapte, cel interesat trebuie
sa dovedeasca existenta lor.

Fapte juridice

acte fapte evenimente

contract licite ilicite

pret imposibilitate
fortuita

expertiza

Conditiile de admisibilitate ale probei

1. Proba sa fie legala, adica sa nu fie prohibita de legea materiala sau procesuala. Astfel, de
exemplu, regula in materie de acte civile este aceea ca orice act in valoare de peste 250
lei trebuie dovedit cu un inscris.

Acte juridice -> regula inscrisului (sau marturisirea ina anumite cazuri)
Eveniment -> mijloc material de proba

2. Proba sa fie verosimila, adica sa nu contravina legilor naturii, sa nu tinda la dovedirea

unor fapte imposibile in mod absolut, ci la dovedirea unor fapte reale si posibilie.
3. Proba sa fie pertinenta, adica sa aiba legatura cu obiectul procesului, si sa fie
concludenta, adica sa vizeze dovedirea unor fapte sau imprejurari de natura sa duca la
solutionarea litigiului.

!!! Proba faptului general negativ – niciodata nu s-a facut un anumit lucru

O chestiune mai dificila vizeaza cerinta ca obiectul probei sa fie contestat de una dintre
parti. Faptele necontestate sunt cele recunoscute de toate partile din litigu. Art. 237 alin. (4)
C.pr.civ. prevede ca la inceputul procesului judecatorul stabileste care sunt pretentiile
recunoscute si care sunt cele contestate. Cu toate acestea, judecatorul poate administra si alte
probe decat cele solicitate de parti, pe care le considera necesare. Totusi, apreciem ca judecatorul
trebuie sa administreze o proba cu privire la un fapt necontestat de parti doar in cazul in care ar
putea fi afectate interese publice sau ale altor particulari, ca rezultat al hotararii care se pronunta.

Sarcina probei
O regula fundamentala in materia probatiunii, care se regaseste atat in noua reglementare
la art. 249, cat si in vechea reglementare la art. 1169 C.civ. 1864, este aceea ca cel care face o
sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile prevazute expres de
lege. In baza acestei regului, sarcina probei poate trece de la o parte la alta.
Daca proba este dificil de administrat sau neconvingatare pierde procesul partea care nu
poate face proba.
Uneori legea scuteste pe una dintre parti de sarcina probei (ex. litigii de munca, art. 13
Lg. 554/2004).

Conventii asupra probelor

Conventiile asupra probelor sunt acorduri de vointa prin care partile deroga de la
normele legale privitoare la un proces, in cadrul procesului sau anterior inceperii lui. Conform
art. 256 C.pr.civ., conventiile asupra probelor sunt valabile cu exceptia celor care privesc
drepturi de care partile nu pot dispune, a celor care fac imposibila ori dificila dovada actelor sau
a faptelor juridice ori, dupa caz, contravin ordinii publice sau bunurilor moravuri.
Conventiile asupra probei se pot incheia expres sau tacit. Atitudinea unei parti de a nu se
opune la incuviintarea unei dovezi cerute de cealalta parte, proba care ar fi fost inadmisibila
conform legii, poate fi considerata o conventie tacita, privitoare la administrarea acestei probe.

Forma actului juridic

*variatiuni de forma si formalitati nu se cere (din manual)*

In cazul actelor solemne, forma se refera la modalitatea concreta prin care se exprima
vointa, iar in lipsa acestei exteriorizari actul nu exista. Consimtamantul nu se poate concretiza
decat in forma prescrisa de lege. In aceste situatii, forma este un element de valabiliate al
operatiunii juridice, iar lipsa ei atrage nulitatea absoluta a atului juridic.

Act juridic
solemn

negotium instrumentum
(acord de vointe) (inscris constatator)

vointa in forma
prescrisa de lege
 Forma solemna intereseaza consimtamantul (negotium), pe cand inscrisul autentic este o
modalitate de conservare si de proba a respectarii cerintelor legale cu privire la forma.
Regula simetriei formei reclama ca in situatia in care se doreste modificarea sa
completarea unei operatiuni juridice, pentru care este necesara forma solemna, sau se incheie un
act accesoriu trebuie respecatta aceeasi forma si pentru actele care modifica sau completeaza
actul initial.
In cazul actelor consensuale sau reale, lipsa unui inscris constatator nu afecteaza
valabilitatea actului juridic, ci doar posibilitatea de a dovedi existenta. In aceste situatii, forma nu
este o conditie de valabilitate ca si in cazul actelor solemne, ci are doar o functie probatorie.

Proba actelor juridice

Spre deosebire de dovedirea faptelor juridice licite sau ilicite sau a evenimentelor care, de
principiu, se proate face prin orice mijloc de proba, in cazul actelor juridice, codul de procedura
civila stabileste anumite limite pentru dovedirea existentei si a continutului sau. Regula cuprinsa
la art. 309 C.pr.civ. statueaza ca principiu ca niciun act juridic nu poate fi dovedit numai cu
martori sau prezumtii daca valoarea obiectului sau este mai mare de 250 lei. Ratiunea
reglementarii este de a determina partile care incheie acte juridice sa intocmeasca un inscris
constatator al manifestarilor de vointa care datorita valorii sale probatorii ridicate sa permita in
buna masura clarificarea continutului acordului de vointa al partilor.
Principalul mijloc utilizat pentru dovedirea unui act juridic este inscrisul autentic sau
sub semnatura privata. De asemenea, atunci cand legea nu cuprinde o anumita cerinta de forma
pentru existenta valabila a unui act juridic poate fi utilizata ca proba si marturisirea, fie
intentionata, fie obtinuta prin raspun la interogator.

Regula necesitatii unui inscris probator comporta o serie de exceptii:

1. Contra unui intreprinzator sau a altui profesionist (oricine exploateaza o
intreprindere) se poate face dovada cu martori a oricarui act juridic, indiferent de
valoarea lui, daca a fost facut de acesta in exercitiul activitatii sale, cu exceptia
cazului in care legea cere expres forma scrisa (ex. art 2078 C.civ – contractul de
agentie).

acte curente de
exercitiu a profesiei
profesionist neprofesionist

acte straine de
exercitarea profesiei

dovada cu martori
sau prezumtii
 2. Partea s-a aflat in imposibilitate materiala sau morala de a intocmi un inscris.
Imposibilitatea materiala se apreciaza dupa criterii obiective, in timp ce
imposibilitatea morala se apreciaza in mod subiectiv.
3. Exista un inceput de dovada scrisa, potrivit art. 310 C.pr.civ. inceputul de dovada
scrisa face credibila existenta actului, dar trebuie coroborat si cu alte probe, in aceasta
situatie fiind permisa completarea inceputului de dovada scrisa cu o proba
testimoniala sau cu prezumtii.
4. Partea a pierdut inscrisul doveditor fara culpa, din pricina unui caz fortuit sau de forta
majora.
5. Conventii asupra probelor.

Proba actelor juridice (a se analiza toate cazurile: 6 – regula + exceptii – in cazul spetelor)
Regula: inscris
Exceptii: 1-5

!!! Datorita faptului ca inscrisurile sunt probe preconstituite, iar continutul lor se
presupune ca reprezinta exact acordul de vointa, proba cu martori sau prezumtii nu se
admite niciodata impotriva (peste) ceea ce cuprinde un inscris, si nici despre ceea ce s-ar
pretinde ca s-ar fi discutat inainte, in timpul sau ulterior intocmirii inscrisului, chiar daca
legea nu cere forma scrisa pentru dovedirea actului juridic respectiv.

Inscrisul este definit la art. 265 C.pr.civ. ca fiind orice scriere sau alta consemnare, care
cuprinde date despre un act sau un fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de
modalitatea de conservare si stocare. Aceasta categorie de probe are un dublu avantaj: pe de-o
parte, sunt usor de pastrat, greu de alterat si usor de administrat in instanta; pe de alta parte, fiind
declaratii sau mentiuni ale partilor anterioare ivirii unui litigiu intre parti, au un grad mai mare de
credibilitate si de exactitate.

inscrisuri

preconstituite nepreconstituite

inscris sub mentiuni pe

inscris autentic semnatura bilete/tichete registre ae adrese, scrisori
profesionistilor diverse acte
privata
 Dotat cu o forta probanta superioara, inscrisul autentic este cel intocmit sau, dupa caz,
primit si autentificat de o autoritate publica, de notarul public sau de o alta persoana investita
de stat cu autoritate publica, in forma si conditiile prevazute de lege. Autenticitatea inscrisului
se refera la stabilirea identitatii partilor, exprimarea consimtamantului acestora cu privire la
continut, semnatura acestora si data inscrisului. Este, de asemenea, orice alt inscris emis de catre
autoritate publica si caruia legea ii confera acest caracter (ex. hotarare judecatoreasca, proces
verbal al unui executor judecatoresc etc.).

Inscris autentic

functionar formalitate

forta probanta

constatari declaratii
ale functionarului ale partilor

data, parti, pana la

consimtamant, proba contrara
autentificare
parti terti

proba contrara:
inscrierea in fals contranscris orice mijloc
de proba

Alaturi de prezumtia de autenticitate si data acerta, actul autentic mai prezinta avantajul
de a constitui titlu executoriu atunci cand constata o creanta certa, lichida si exigibila.

Inscrisul sub semnatura privata

Inscrisul sub semnatura privata este acela care poarta semnatura partilor, indiferent de
suportul sau material. El nu este supus niciunei alte formaitati, in afara exceptiilor anume
prevazute de lege. Principala conditie de valabilitate petru aceste inscrisuri o constituie
semnatura partilor, care trebuie scrisa de mana de fiecare parte, intr-un mod in care sa-l
individualizeze pe semnatar, si sa fie asezata de o maniera din care sa rezulte ca semnatarul isi
insuseste intreg continutul actului.

Regula: semnatura
Exceptii: acte sinalagmatice -> multiple exemplare
obligatii unilaterale: „bun si aprobat”
Forta probanta
Inscrisul sub semnatura privata recunoscut de cel caruia ii este opus sau, dupa caz, socotit
de lege ca fiind recunoscut, face dovada intre parti pana la proba contrarie.
 Data nu este absoluta decat la momentul in care
devine certa (prin orice mod care atesta ca la acea
data inscrisul exista)
semnatura

forta probanta relativa

recunoscut proba contrara tert

intre parti:
contrasemnatura proba contrara
forta probanta prin orice mijloc
deplina intre de proba
parti

Inscrisul electronic
O forma particulara de inscris este cel pe suport informatic. Conform art. 282 datele unui
act juridic pot fi redate pe un suport informatic, iar documentul care reproduce aceste date
poate constitui instrumentul probator al acrului, daca este ineligibil si prezinta garantii destul
de serioase pentru a face de plina credinta in privinta continutului acestuia si a identitatii
persoanei de la care emana.

Dovada scrisa
Dovada scrisa constituie orice scriere, chiar si nesemnata si nedatata, care provine de la
persoana careia acea scriere i se opune, daca scrierea face credibil faptul pretins.

Prescriptia extinctiva
*1.1, 1.2 NU se cere la examen*

Dreptul subietiv se caracterizeaza, printre altele, si prin aceea ca atunci cand o persoana il
nesocoteste, intr-un fel oarecare, titularul se poate adresa instantei sau unui alt organ de
jurisdictie pentru a cere sa i se asigure protectia respectivului drept.
Prescriptia extinctiva este definita ca fiind mijlocul de stingere a dreptului la actiune
in sens material, ca urmare a neexercitatrii lui in termenul prevazut de lege. Art. 2500 alin.
(2) precizeaza ca prin drept la actiune se intelege dreptul de a constrange o persoana cu
ajutorul fortei publice sa execute o anumita prestatie, sa respecte o anumita situatie juridica sau
sa suporte o anumita sanctiune civila, dupa caz. Prescriptia extinctiva are ca efect stingerea unui
drept, insa nu a unui drept subiectiv civil propriu-zis, ci a dreptului material la actiune prin care
se urmareste si se realizeaza apararea unui drept subiectiv sau a unei situatii juridice.
Scopul acestei institutii este, pe de-o parte, de a sanctiona pasivitatea titularului dreptului
subiectiv sau a unei situatii juridice ocrotite de lege, relativ la realizarea prerogativelor oferite si,
pe de alta parte, de-a inlatura dificultatile pe care le-ar putea ridica dovedirea pretentiilor datorita
trecerii timpului.

Drepturi subiective constrangere publica

Reale
Obligatie corelativa limita in timp drept imperfect

De creanta se pierde dreptul

la actiune
Interese legitime

Odata cu implinirea prescriptiei extinctive, dreptul subiectiv si obligatia corelativa lui

devin imperfecte, ceea ce inseamna ca titularul dreptului subiectiv se poate sa nu mai beeficieze
de dreptul de a obtine in justitie protectia dreptului incalcat, in cazul in care partea adversa
invoca in termen prescriptia. Dreptul subiectiv ramane ocrotit pe cale de exceptie, in cazul in
care obligatia este executata de buna voie de debitor, acesta nemaiputand solicita restituirea ei.

Prescriptia extinctiva nu mai este o chestiune de ordine publica, asa cum era in
vechea reglementare, ci doar o chestiune de interes public, dar de ordine privata. Drept
consecinta institutia nu mai este aplicata de instanta din oficiu, ci doar la cererea partii
interesate, iar reglementarea nu mai cuprinde norme exclusiv imperative, ci si norme
supletive.

Decretul 167/1958 Cod Civil 2011

Opereaza de plin drept Nu opereaza de plin drept
Trebuia invocata din oficiu Nu poate fi invocata decat de partea interesata
Putea fi invocata oricand Poate fi invocata doar prin intampinare sau
pana la zi de infatisare
Regim juridic strict imperativ Are atat norme imperative, cat si norme
supletive

Art. 201 din Legea de punere in aplicare a Codului Civil precizeaza ca prescriptiile incepute si
neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului Civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale
care le-au instituit.

Reguli ale prescriptiei:

1. Conform art. 2501 C.civ. drepturile patrimoniale sunt prescriptibile, cu exceptia cazului
in care legea prevede contrariul, spre deosebire de drepturile nepatrimoniale, unde
regula este imprescriptibilitatea (dar nu si pentru daunele solicitate pentru incalcarea lor)
si exceptia este prescriptibilitatea.
 Drepturi

patrimoniale
nepatrimoniale potestative
(reale,crente)

regula: regula:
prescriptibile imprescriptibile regula:
exceptie: exceptie: imprescriptibile
imprescriptibile prescriptibile

2. Termene de precriptie
Rgula: 3 ani (generala)
Exceptie:
- termen de 10 ani (mai ales in materia drepturilor reale)
- termen special de 2 ani (asigurari si intermedieri)
- termen special de 1 an (liber profesionisti si diferite categorii de contracte)
- art. 1394 C.civ. (fapte care pot intra sub incidenta dreptului penal) -> se aplica
termene din materia penala

Cursul prescriptiei extinctive

Regula de principiu, cuprinsa la art. 2523 C.civ. este in sensul ca prescriptia incepe sa
curga de la data la care titularul dreptului la actiune a cunoscut sau, dupa imprejurari, trebuia
sa cunoasca nasterea lui. Trebuie remarcata o modificare de nuanta a conceptiei anterioare, care
lega automat inceputul cursului prescriptiei de momentul nasterii la actiune, regula careia noua
reglementare ii adauga un corector subiectiv, anume momentul de la care titularul actiunii a
cunoscut sau trebuia sa cunoasca nasterea dreptului sau la actiune. Totusi, momentul cunoasterii
dreptului la actiune nu trebuie confundat cu momentul la care titularul dreptului a aflat efectiv de
nasterea dreptului sau, ci momentul la care o persoana diligenta si prezonabila ar fi putut sa afle
despre nasterea dreptului la actiune. Altfel spus, neglijenta sau ignoranta titularului dreptului nu
impiedica inceperea cursului prescriptiei extictive.
 drept subiectiv

drept la incalcare
actiune

vechea reglemantare noua reglementare

incepe prescriptia element obiectiv + element subiectiv (- nu putea cunoaste efectiv)

incepe sa curga prescriptia de la

momentul in care cel vatamat cunoaste
despre nasterea dreptului la actiune

Dreptul la actiune si, implicit posibilitatea de a-l cunoaste se poate naste odata cu dreptul
subiectiv, insa cel mai frecvent dreptul la actiune se naste la momentul in care dreptul subiectiv
sau interesul legitim este incalcat, negat, contestat sau la data la care dreptul subiectiv trebuia
exercitat.

Prestatiile succesive
In cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire
la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita, chiar daca debitorul
continua sa execute una sau alta dintre prestatiile datorate. De la aceasta regula exista o
importanta exceptie, care nu exista in vechea reglementare, conform careia nu curg prescriptii
deoasebite in cazul in care prestatiile succesive alcatuiesc, prin finalitatea lor, rezultata din lege
sau conventie, un tot unitar. Regula isi are sorgintea in caracterul unitar al obligatiei, chair daca
executarea ei este esalonata. In cazul in care prestatiile formeaza un tot unitar prescriptia incepe
sa curga de la momentul scadentei ultimei rate.

Prestatii succesive

separate tot unitar

individual valorizat

folosinta chirie prestatie pret chiar daca

pretul e
chirie in termenul reglementat esalonat in
nu curge prescriptia mai multe
chirie pret transe,
prescriptia
prescriptie nu curge
Anularea actului
- vicii: dol sau violenta – termen de 3 ani
- eroare sau incelelate cazuri de nulitate relativa – 3 ani

Suspendarea cursului prescriptiei

Pe parcursul termenului de prescriptive pot sa se iveasca o serie de incidente care
afecteaza cursul obisnuit al acesteia. Se pot ivi anumite situatii exceptionale, care sa impiedice pe
titularul dreptului la actiune sa promoveze actiunea inauntrul termenului de prescriptie.
Deoarece intr-o astfel de situatie nu exista o pasivitate culpabila a titularului dreptului de natura
sa justifice sanctionarea lui prin stingerea dreptului la actiune a fost reglementata insititutia
suspendarii curului prescriptiei extintive.

Efectele suspendarii Vizeaza 3 etape:

1. Anterior ivirii cauzei de suspendare cursul prescriptiei extinctive nu este afectat.
2. Odata cu aparitia cauzei de suspendare si pe toata durata acesteia cursul prescriptiei se
opreste de drept.
3. Odata cu incetarea cauzei de suspendare cursul prescriptiei se reia luand in considerare si
termenul scurs anterior.

Efect GENERAL:

anterior suspedare se reia

au curs 2 ani 6 luni 1 an

prescriptia nu
curge

prescriptia= curs anterior + curs ulterior

Efect SPECIAL:

2 ani si 10 luni minim 6 luni

suspendare

T > 6 luni => efect special de 6 luni

T </= 6 luni => efect special de o luna
 Cauze

imposibilitate care vizeaza

protectia sanctiunea proceduri
morala/juridic incapabilului sau a debitorului alternative
a de a actiona reprezentantului

negocieri (daca sunt

- casatoria derlate in ultimele 6 proceduri
luni ale prescriptiei prealabie
- forte armate aceasta este -> perioada de
-forta majora suspendata pe tot
suspendare nu
parcursul supendarii)
poate sa fie mai
-succesiuni (accepta, renunta -> trebuie sa fie lunga de 3 luni
mostenirea) efective

-> au efect retroactiv

Conform art. 203 din Legea de punere in aplicare, suspendarea cursului prescriptiei
extinctive se aplica si prescriptiilor incepute sub imperiul vechii reglementari, in masura in care
cauza de suspendare se iveste dupa intrarea in vigoarea a Noului Cod civil.

noua cauza de suspendare

N. Cod Civil (opereaza norma tranzitorie)
casatorie

2009

daca era o negociere negociere efectiva intre soti

nu afecta cursul prescriptiei
Forta majora
Spre deosebire de vechea reglementare, in cazul fortei majore efectl suspensiv se produce
numai daca aceasta survine in ultimele 6 luni ale termenului de prescriptie. Textul de lege trebuie
inteles in sensul ca suspendarea opereaza ori de cate ori cazul de forta majora se suprapune
temporar cu ultimele 6 luni ale termenului de prescriptie.

3 ani suspendare

2 ani si 6 luni 6 luni

3 ani fota majora

1 an 4 luni suspendare

3 ani forta majora

2 ani si 3 luni primele 3 luni nu afecteaza 5 luni suspendare 6 luni

Intreruperea cursului presciptiei
Intreruperea cursului prescriptiei se poate defini ca fiind acea modificare a cursului
prescriptiei care survine atunci cand starea de pasivitate a titularului dreptului la actiune este
justificata de atitudinea celeilalte parti, cat si atunci cand starea de pasivitate a titularului
dreptului la actiune a incetat prin exercitarea dreptului la actiune cu consecinta inlaturarii
prescriptiei incepute si curgerea unei noi prescriptii. Atitudinea celelilate parti duce la
intreruperea cursului prescriptiei atunci cand debitorul recunoaste dreptul, existenta datoriei, sau
face un act de executare, char si partiala a obligatiei. Recunoasterea poate sa fie expresa sau
tacita, cu conditia sa aiba caracter neechivoc. In aceasta situatie incepe sa curga un nou termen
de prescriptie, de natura identica cu cel al carui curs a fost intrerupt. Aceleasi regului sunt
aplicabile si in cazul renuntarii la beneficiul termenului scurs, precum si in cazul recunoasterii de
datorie sau chiar al constituirii unei garantii facuta ulterior implinirii termenului de prescriptie.

recunoaste integral si neechivoc datoria

3 ani

1 ani si 6 luni intrerupere => incepe sa curga un nou termen de 3 ani

reuntare la beneficiul termenului => incepe sa curga un nou termen

natura identica
a celor doua termene

recunoastere de datorie

3 ani 1 an 3 ani
renuntare la beneficul termenului
natura identica

Iesirea din pasivitate a titularului dreptului la actiune prin introducerea unei cereri de
chemare in judecata sau a unei alte cereri cu efect echivalent determina, in cazul admiterii
actiunii, nasterea unei prescriptii de natura diferita de cea anterioara, prescriptia dreptului de a
cere executarea silita. Pe intreaga durata a procesului, indiferent de fazele procesuale prin care
trece, este, de principiu, oprita curgerea oricarei forme de prescriptie.

Situatia normala:

3 ani nu curge prescriptia prescriptie vizand exeecutarea silita

Introducere hotarare
Actiune definitiva

natura diferita
Situatia atipica: cand actiunea este anulata => actiunea este perimata, iar prescriptia opereaza in
tot acest timp

Punerea in intarziere
Noul Cod civil permite creditorului sa obtina un efect intreruptiv al cursului prescriptiei
printr-o punere in intarziere a debitorului, in conditiile art. 1521-1523, printr-o notificare cu
confirmare de primire. Efectul intreruptiv este conditionat de introducerea unei cereri de chemare
in judecata in termen de 6 luni de la data punerii in intarziere.