Componenţa, caracteristica, clasificarea,

evidenţa datoriilor financiare şi comerciale

Datoriile reprezintă surse străine de finanţare a activelor întreprinderii.

În contabilitate şi în rapoartele financiare datoriile se clasifică după următoarele criterii:

După conţinutul economic:

 datorii financiare,
 datorii comerciale,
 datorii calculate.

După termenul de achitare:

 datorii pe termen lung,

 datorii pe termen scurt.

După modul de achitare:

 datorii convertibile, achitarea cărora poate fi efectuată prin cedarea unei părţi din capitalul
statutar (acţiuni sau cote de participaţie),
 datorii neconvertibile, achitarea cărora se efectuează prin alte mijloace şi nu prevede
cedarea unei părţi din capitalul statutar.

Datoriile întreprinderii pot fi exprimate în valută naţională – la provenienţa lor din interiorul ţării sau
în valută străină – la provenienţa lor de peste hotarele ţării. Datoriile pot fi reflectate în contracte,
documente primare de achiziţie a mărfurilor în valută străină, însă la reflectarea datoriilor în conturile
contabile şi rapoartele financiare acestea trebuie să fie exprimate numai în valută naţională.

Datoriile exprimate în valută străină din momentul apariţiei pînă la momentul achitării lor pot
genera venituri – în cazul diferenţelor favorabile de curs valutar, ori pierderi – în urma diferenţelor
nefavorabile.

Conform planului de conturi contabile pentru evidenţa datoriilor pe termen scurt sînt destinate
conturile clasei 5 “Datorii pe termen scurt” şi pentru evidenţa datoriilor pe termen lung – conturile
clasei 4 “Datorii pe termen lung”. Soldurile acestor conturi la sfîrşitul perioadei de gestiune se
reflectă în compartimentele 4 şi 5 ale Bilanţului contabil cu aceiaşi denumire. 

Evidenţa datoriilor financiare

Datoriile financiare includ datoriile care apar în legătură cu procurarea capitalului atras. Capitalul
atras îl constituie mijloacele primite în valută naţională şi străină primite de către întreprindere de la
persoane fizice şi/sau juridice, pe un termen stabilit şi pentru o plată anumită.

Datoriile financiare reprezintă o sursă străină de finanţare a întreprinderii şi cuprind:

 Creditele bancare. Acestea pot fi primite de la bănci în baza contractului încheiat între
întreprindere şi aceasta instituţie financiară.
  Împrumuturile. Împrumuturile pot fi primite de la întreprinderi (părţi legate şi nelegate),
persoane fizice, personalul întreprinderii.

Modul de creditare, de primire şi rambursare a creditelor bancare este reglementat de contractele de

credit şi actele normative în vigoare.

În dependenţă de termenul rambursării, creditele şi împrumuturile pot fi:

 pe termen scurt, al căror termen de achitare este nu mai mare de un an calendaristic;

 pe termen lung, cu termen de achitare mai mare de un an calendaristic.

Evidenţa datoriilor comerciale

Datoriile comerciale reprezintă angajamentele de plată ale întreprinderii faţă de furnizori,
antreprenori şi alţi creditori privind facturile comerciale pentru materialele procurate, serviciile
acordate şi avansurile primite.

Datoriile se reflectă în conturile contabile şi în bilanţul contabil atunci cînd există probabilitatea

retragerii resurselor (mijloacelor băneşti, activelor proprii) care sînt purtători de avantaje economice,
ceea ce va constitui rezultatul constatării datoriilor în cauză, iar suma la care se constată datoriile
poate fi măsurată veridic. Aşadar, intrările gratuite nu provoacă retragerea resurselor şi respectiv
apariţia datoriilor.

Evidenţa analitică a datoriilor comerciale se ţine pe fiecare furnizor, antreprenor, creditor, termen de
apariţie şi stingere a datoriilor.