MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „CAROL DAVILA” BISTRIŢA

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNDRUMĂTORI: ABSOLVENT:

Dr. Encean Ioana Cioarba Marius-Ionuţ

As. med. Kondor Walter

2015
 DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU
ANGINĂ ACUTĂ

ÎNDRUMĂTORI: ABSOLVENT:

Dr. Encean Ioana Cioarba Marius-Ionuţ

As. med. Kondor Walter

-2015-
 CUPRINS

I. ARGUMENT………..…………………………………………...…………………………3

II. CONTINUT…...…………………………………………………………………………...4

II.1. SCOPUL LUCRĂRII...……………………...…………………………………....4

II.2.OBIECTIVELE LUCRĂRII……………………………………………………...5

II.2 1..OBIECTIVUL1: DESCRIEREA NOTIUNILOR DE ANATOMIE ŞI

FIZIOLOGIE A APARATULUI RESPIRATOR……………………………………...5

II.2.1.1. ROLUL ȘI FUNCȚIILE AMIGDALELOR...……………………….……….8

II.2.2 OBIECTIVUL2: PREZENTAREA TEORETICĂ A NOȚIUNILOR

GENERALE DESPRE ANGINA ACUTĂ……….………………………...................9

II.2.2.1. ETIOLOGIE ȘI ETIOPATOGENIE…..………………………………….….9

II.2.3.OBIECTIVUL3: ANALIZA MANIFESTARILOR CLINICE

SPECIFICE………………………………………………..……………………….…10

II.2.4 OBIECTIVUL4: FORMULAREA DIAGNOSTICULUI ŞI PREZENTAREA

INVESTIGAȚIILOR………………………………………………………………....11

II.2.5 OBIECTIVUL5: PREZENTAREA POSIBILITĂȚILOR TERAPEUTICE A

ANGINEI ACUTE…………………….……..…………………………………….....13

II.3. PORBLEME PRACTICE SOLUȚIONATE….………………………………....14

II.4. PERSPECTIVA PERSONALĂ…….……..………….………………………....25

II.5. UTILITATEA SOLUȚIILOR GĂSITE…...………………………………...…..27

III. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………..28

IV. ANEXE……………………………………………………………………………….….29
 3

I. ARGUMENT

“Sănătatea este acea stare de complet bine, fizic, mintal și social și nu constă numai în
absența bolii sau a infirmității.” Medicul prescrie asistentul medical execută. ”, de aceea
asistentul medical trebuie să aibă o bază a pregătirii teoretice și practice care se dobândește în
școală și cum în zilele noastre științele medicale progresează într-un ritm rapid, este nevoie de
o permanentă instruire și cunoaștere a metodelor noi de muncă. Tehnica îngrijirii bolnavului
este disciplina de bază a asistentilor medicali care lucrează la patul bolnavului.

Anginele pot fi provocate de agenti etiologici foarte numerosi şi variati:

virusurile,bacterile,fungii. Determinate de streptococi patogeni, cu manifestări clinice
polimorfe, infecțiile streptococice constituie un vast capitol de patologie infecțioasă legându-
se în mare parte existența a numeroase specii și tipuri de streptococi patogeni pentru om. Ei
pătrund în organismul uman prin multiple porți de intrare.

Virusurile cu tropism major pentru țesutul limfatic, izolate în 1953 din infecții latente ale
vegetațiilor adenoide, apar în 1954 din boli respiratorii acute au fost denumite adenovirusuri
în 1956. Se cunosc 41 serotipuri distincte de adenovirusuri, dintre care numai unele sunt mai
frecvent implicate în patologia umană, care produc afecțiuni frecvente ale țesutului
adenoidian la copil cu forme ușoare și cu persistența îndelungată a virusului în țesulul
amigdalian și adenoidian.Pătrunderea adenovirusurilor în organism se face cel mai frecvent pe
cale respiratorie, rezultând variate procese inflamatorii ale aparatului respirator.

Am ales ca temă a lucrării de diplomă “angina acută” pentru faptul că este o afecțiune
des întâlnită, în special la copii, dar și pentru că, personal am avut in copilarie această boală.
Prin realizarea acestei teme am învățat că asistentul medical trebuie să intre în pielea
bolnavului și să respecte, dorința bolnavului de a trăi pentru cel ce și-a pierdut speranța, să
meargă, pentru cel ce nu mai poate merge sau să fie glasul pentru cel care nu poate vorbi, să
fie sursa de hrană spirituală pentru cel care nu are posibilitatea să se documenteze.

Pentru mine realizarea acestui proiect a însemnat foarte mult, deoarece prin studierea
acestor cazuri am ajuns la o înțelegere și o cunoaștere a ființei umane și a modului în care se
pot iniția și întreține relațiile interpersonale, cooperante, bazate pe respect între membrii
echipei de îngrijire și cel îngrijit.
 4

II. CONȚINUT

II.1. SCOPUL LUCRĂRII

Scopul lucrării este de a investiga și analiza afecțiunea studiată în modulul de O.R.L.

numită angină acută pentru a localiza factorii de risc și pentru a trece în revistă cazurile reale
ale acesteia. Totodată scopul ilustrează mecanismele care conduc la apariția anginei acute
pentru a o putea preîntămpina. Am descris semnele și simptomele in angina acută pentru ca în
activitatea mea de asistent medical să pot identifica această afecțiune. Prin studiul de caz am
dorit să arăt noțiunile pe care personal m-i le-am însușit, pentru a putea realiza o cât mai bună
îngrijire unui pacient cu angină acută.
 5

II.2.1OBIECTIVUL:1 DESCRIEREA NOȚIUNILOR DE ANATOMIE ŞI

FIZIOLOGIE A APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care asigură mecanismul
respirației: al ventilației pulmonare,ca și al schimburilor de gaze de la nivelul alveolelor
pulmonare – hematoza. Acestea sunt: căile respiratorii superioare (cavitățile nazale și
faringele), cele inferioare (laringe, trahee și bronhii) și plămânii, ca organe principale ale
actului respirator. (Anexa 1)

Anatomia căilor respiratorii superioare

Ontogenetic, organele aparatului respirator au o origine comună cu cele ale aparatului

digestiv. Căile respiratorii superioare iau naștere din extremitatea cefalică a intestinului
primitiv, iar căile respiratorii inferioare și plămânii, din endodermul intestinului anterior, prin
mugurele laringotraheal. Acest mugure dă naștere laringelui, traheei și celor două bronhii
primitive din extremitatea cărora se vor dezvolta cei doi plămâni în sens lateral. Acolo iau
naștere și cavitățile pleurale, în care plămânii, în dezvoltarea lor, se acoperă de mezoteliul
celomic, ce va da naștere seroaselor respective.

Căile respiratorii extrapulmonare sunt reprezentate de fosele nazale, faringe,

laringe, trahee şi bronhii primare.

Nasul şi cavitatea nazală formează primul segment al acestui aparat. Nasul,

formațiunea mediofacială cu caracteristici specifice fiecărui individ și cu dublu rol funcțional
(respirator și olfactiv) îmbracă forma unei piramide cu baza în jos. Este alcătuit dintr-un
schelet osteocartilaginos, compus din oasele nazale, cartilajele laterale, cartilajele aripii
nasului (alare mari și mici), ca și alte accesorii, mai mici. La exterior este acoperit de un strat
de mușchi superficiali –pieloși – și tegumente, iar la interior, căptușit de mucoasa nazală, cu
excepția vestibulului căptușit de tegument. Nasul prezintă o cavitate nazală care este împărțită
de un perete median (sept nazal) în două cavități, numite fose nazale. Septul nazal este format
din lama perpendiculară a etmoidului și osul vomer (sept osos), care se continuă anterior cu
septul cartilaginos, până la vârful nasului (apex nasi), unde se termină cu septul fibros, mobil.

Fosele nazale comunică cu exteriorul prin două orificii, numite narine, iar cu
faringele, prin două orificii largi, meaturi nazofaringiene, choane pe schelet.
 6

Faringele reprezintă locul de încrucișare a căi respiratorii cu cea digestivă. Baza

faringelui corespunde porțiunii bazilare a occipitalului și feței inferioare a stâncii
temporalului. Vârful se continuă cu esofagul, separația e un plan convențional ce trece prin
vertebra C6. Fața sa posterioară corespunde corpurilor și proceselor transverse ale primelor 3
vertebre cervicale, mușchilor care le acoperă și feței prevertebrale a fasciei.
(Anexa 2)

Faringele are forma unei pâlnii cu baza în sus și vârful în jos. Peretele anterior îi
lipsește și, prezintă 2 pereți laterali și unul posterior. Se descrie o suprafață exterioară:
exofaringele și o suprafață interioară: endofaringele. Are forma unui tub muscular cu
dimensiunea de 12-13 cm la adulți, se îngustează progresiv dinspre superior spre inferior.
Faringele are o tunică musculară compusă din două straturi, iar din interior este tapetat de
mucoasă. Endofaringele se împarte în 3 porțiuni. Aceste porțiuni pornesc de sus în jos și sunt
urmatoarele: nazofaringele, orofaringele (corespunde cavității bucale) și laringofaringele.
Toate cele trei etaje au comunicare anterioară cu structuri învecinate. Transversal faringele
măsoară la primul etaj 4 cm, la orofaringe 5 cm, iar în porțiunea inferioară 3 cm. În sens
sagital are 2 cm cu o lărgire la nivelul orofaringelui de 4 cm.

Nazofaringele (numit și epifaringele, cavum și rinofaringe) se întinde de la baza

craniului superior până la nivelul unui plan imaginar care trece prin palatul moale. Elemente
anatomice importante de la nivelul acestui compartiment sunt: anterior – orificiile coanale pe
unde comunică cu fosele nazale, superior planșeul sinusului sfeniodal. La nivelul peretelui
lateral se deschide orificiul faringian al tubei auditive (trompa lui Eustachio) de formă
triunghiulară, iar posterior acestui ostium găsim o depresiune numită fosa lui Rosenmüller cu
tonsila tubară. Acest reper anatomic prezintă importanță deoarece reprezintă locul de debut al
neoplasmului de rinofaringe. La unirea peretelui superior cu cel posterior se afla tonsila
faringiană. Mucoasa rinofaringelui este de tip respirator, cilindric-ciliată.

Orofaringele (bucofaringele sau mezofaringele) se întinde de la nivelul unui plan

orizontal care trece prin platanul moale până la nivelul marginei superioare a epiglotei.
Raporturile anatomice ale bucofaringelui sunt: anterior cu cavitatea bucală, comunicarea fiind
realizată prin istmul bucofaringian, posterior cu fascia prevertebrală și corpurile vertebrelor
cervicale 2 și 3; lateral intră în raport cu spațiul laterofaringian unde se găsesc arterele
carotide, vena jugulară internă, noduri limfatice și nervii cranieni IX , X, XI și XII. La nivelul
peretelui lateral al orofaringelui se află tonsila palatină conținută în loja tonsilară formată
 7

dintr-un pilier anterior și unul posterior; superior tonsilei palatine se află fosa supratonsilară
cuprinsă între pilierul anterior și posterior. Mucoasa orofaringelui este de tip stratificat
pavimentos necheratinizată.

La nivelul oro- și rinofaringelui se descriu o serie de formațiuni limfo-epiteliale

(amigdalele) care, în ansamblu, formează inelul Waldeyer:

- amigdala faringiană (vegetațiile adenoide) situate pe peretele superoposterior al

rinofaringelui;
- amigdala tubară situată în jurul ostisumului tubar, în fosa Rosenmuller;
- amigdala palatină situată între pilierii anterior și posterior al vălului palatin;
- amigdala linguală situată în baza limbii.

Cavitatea bucală și faringele participă la o serie de funcții importante în digestie,

fonație: masticația, deglutiția, senzația gustativă. De asemenea amigdalele au rol imunologic
specific.

Funcțiile principale ale faringelui sunt: deglutiția, funcția senzorială, funcția

imunologică, funcția respiratorie și funcția fonatorie.

Deglutiția este un act reflex, declanșat de bolul alimentar ajuns la nivelul bazei limbii
și care se desfășoară în mai multe etape:

- închiderea comunicării cu nazofaringele prin ridicarea vălului moale;

- laringele este deplasat antero-superior sub baza limbii, iar epiglota acoperă
coroana laringiană;
- aducția corzilor vocale;
- în acest mod bolul alimentar trece prin sinusurile piriforme;
- sfincterul esofagian superior se relaxează iar mușchii constrictori propulsează
bolul în esofag.

Funcţia respiratorie. Faringele constituie o răspântie la nivelul căilor aeriene şi

digestive superioare şi participă alternativ la ambele funcţii: în timpul pasajului aerului
inspirat sau expirat prin rino- şi orofaringe deglutiţia este inhibată.

Funcţia senzorială, perceperea gustului se realizează atât la nivelul papilelor linguale

gustative cât şi prin receptori de la nivelul orofaringelui.
 8

Funcţia fonatorie. Cavitatea bucală, faringele şi limba sunt importante în vocea

articulată şi în realizarea timbrului specific al vocii prin modularea sunetului fundamental
emis la nivelul corzilor vocale.

II.2.1.1. ROLUL ȘI FUNCȚIILE AMIGDALELOR

Amigdalele sunt mase de țesut limfatic situate de o parte și de alta a gâtului, deasupra
și în spatele limbii.Țesutul limfatic conține anumite tipuri de celule ale sistemului imunitar, în
special limfocite, care produc anticorpi și macrofage ce distrug germenii pătrunși în organism.
Amigdalele fac parte din sistemul limfatic, îndeplinesc rolul unor ganglioni și au funcții
suplimentare importante pentru sistemul imun.

Funcțiile amigdalelor

Protecția față de agenții patogeni este asigurată de piele și de sistemul imun. Pielea
previne parțial contactul direct dintre microorganismele din mediul înconjurător și interiorul
organismului. Odată cu alimentele și aerul respirat, numeroase și variate microorganisme trec
dincolo de bariera pielii. Dacă pe mici leziuni netratate ale pielii germenii sunt capabili să
producă infecții deosebit de agresive, sunt evidente consecințele catastrofale ale invaziei
patogene fără controlul sistemului imun. Vizibilă doar la microscop, activitatea sistemului
imun este permanentă și consumă multă energie; dimensiunea sistemului limfatic, apropiată
de cea a sistemului circulator, oferă o comparație elocventă asupra amplitudinii activității
sistemului imun. Amigdalele identifică rapid agresorii și protejează organele interne de
infecții. Amigdalele sunt situate în apropierea receptorilor termici de la nivelul gâtului și la
distanță de organele interne. Poziționarea strategică permite sistemului imun declanșarea
primelor reacții de apărare în amigdale. Când primele reacții de aparare nu sunt suficiente
pentru contracararea agresiunilor, sistemul imun declanșează infecția sau inflamația la nivelul
amigdalelor, departe de organele interne.
 9

Rolul amigdalelor:
Rolul informational - viteza de răspuns a sistemului imun
Amigdalele sunt primele organe limfatice care identifică agresorii și produc anticorpii
corespunzători. În absența amigdalelor viteza de răspuns a sistemului imun scade deoarece
microorganismele sunt identificate abia după ce pătrund adânc în organism, în diverse secțiuni
ale sistemului limfatic, iar ageții patogeni au la dispoziție timp suplimentar în care se
înmulțesc necontrolat și își sporesc rezistența. Reacțiile sau infecțiile la nivelul amigdalelor
constituie practic primul și cel mai important laborator în care sistemul imun produce
anticorpi.
Rolul de protectie
În anumite condiții, agresorii microscopici pot suprasolicita sistemul imun, consecința
find producerea inevitabilă de procese inflamatorii sau infecțioase. Sistemul imun nu lasă la
voia întamplarii aceste procese inevitabile și le declanșează la nivelul amigdalelor, departe de
organele interne pe care le protejează astfel. (Anexa 3)

II.2.2OBIECTIVUL:2 PREZENTAREA TEORETICĂ A NOȚIUNILOR GENERALE

DESPRE ANGINĂ ACUTĂ

Definiție: Anginele constituie un grup de afecțiuni caracterizate prin inflamația acută a

sistemului faringian, interesând inelul limfătic al ăcestuia şi, în special, amigdalele palatine;
etiologic, sunt determinate de variaţi agenţi patogeni (virusuri, microplasme, bacterii, fungi).
(Anexa 4)

II.2.2.1. ETIOLOGIE ȘI ETIOPATOGENIE

Angina cu aspecte clinice nespecifice poate fi produsă de: adenovirusuri,

enterovirusuri, virusuri gripale sau paragripale, coronavirusuri, streptococ beta hemolytic
grupul A,B,G. La copilul sub trei ani, etiologia dominantă este cea virală, anginele
streptococice fiind extrem de rare; la copilul școlar, streptococul beta hemolitic, grupul A
reprezintă cauza a peste 75% din cazurile de angină.
Angina cu tablou clinic specific:
- Streptococus piogenes - produce scarlatina si amigdalita eritomatopultacee.
- Virusul Ebstein-Barr - produce mononucleoza infectioasă.
- Bacilul difteric - produce difteria.
- Virusurile Cocsakie - produc sindromul “mână-picior-gură” si herpangina.
 10

Dintre agenții patogeni, cele mai frecvente incriminate sunt virusurile. La nivelul
căilor respiratorii superioare infecția cu adenovirusuri este cea mai frecventă (este favorizată
de supraaglomerare) Enterovirusurile produc angine în luniile de sfârşit ale verii şi început ale
toamnei. Anginele streptococice sunt mai des întâlnite la sfârşitul iernii şi începutul
primăverii, mai ales la şcolari. Difteria în țările în care stă bine aplicată vaccinarea DTP este
rară (orice suspiciune de diagnostic trebuie confirmată la spitalele de boli contagioase)

II.2.3 OBIECTIVUL:3 ANALIZA MANIFESTARILOR CLINICE SPECIFICE

În infecția cu Streptococ beta-hemolitic:

- exudat alb-cremos la nivelul foliculilor sau criptelor amigdaliene:

- tumefacția intens hiperemică a zonei orofaringiene, amigdalele cu volum
crescut , pilierii tumefiați , faringe cu aspect granulos;
- limba cu depozit sabural+halena;
- adenopatie latero-cervicală, cu ganglioni dureroşi la palpare, de consistență
crescută;
- cefalee intensă, asociată sau nu cu meningism;
- semne de scarlatină: paloare circumorală cu obrajii congestionați, eritem
maculos difuz, limba cu deposit sabural, apoi “zmeurie”.

În mononucleoza infecțioasă:

- febra prelungita 10-14 zile;

- adenomegalie laterocervicală şi splenomegalie uneori şi splenomegalie cu
semene tipice de hepatită;
- petesii pe palat şi limba curată;
- tumefacție amigdaliană (uneori amigdalele se întalnesc pe linia mediană) cu
depozite alb-gălbui, acestea având aspectul unor false membrane;
- erupție maculopapulară discretă, poate fi indusă de sau accentuate de
ampicilină, amoxicilină)
 11

În difterie:

- membrane pe amigdale, albicioase, aderente, ce se extind progresiv către

cavitatea bucală sau către orofaringe.
- adenopatie laterocervicală cu edem de vecinătate;
- miocardita toxică (tahicardie in discordanță cu temperatura corporală, tulburări
de ritm sau conducere, cardiomegalie)

În infecțiile cu virusuri Cocsakie A (Sindromul mână-picior-gură):

- leziuni de tip aftoid la nivelul cavității bucale – 5-10, mici la nivelul cavitatii
bucale;
- câteva leziuni veziculare de consistență fermă pe picioare si pe palme sau in
părtiile laterale ale degetelor;
- leziuni papuloase la nivelul membrelor inferioare, mai numeroase distal,
urcând rareori până la fese.

II.2.4OBIECTIVUL:4 FORMULAREA DIAGNOSTICULUI ŞI PREZENTAREA

INVESTIGAȚIILOR

Diagnostic pozitiv si diferential: se formuleaza pe baza semnelor si simptomelor

prezentate mai sus, completate cu investigatiile paraclinice specifice in functie de etiologia
bolii.

Inspecția de ansamblu a feței cu regiunea gâtului, cu mișcările laringelui în deglutiție,

apoi regiunea auriculară, care ne pot arăta în cazuri patologice o culoare a tegumentului în
leziuni dermatologice, o inflamație, o afecțiune traumatică sau tumorală, o malformație, o
paralizie facială un triaj.

Palparea ganglionilor pericervicali cu capul în ușoară flexiune se face cu ambele

mâini, începând cu ganglionii submandibulari, apoi ganglionii cervicali profunzi de-a lungul
marginii anterioare a sternocleidomastoidianului, fosele subclaviculare, căutându-se și
elementul laringian. Se palpează apoi punctele dureroase ale sinusurilor feței, se trece apoi la
palparea ganglionilor cefei și a regiunii mastoidieni, prin ținerea frunții cu o mână, iar cu
cealaltă ceafa, ceea ce ne permite ca să aplicăm policele mâinii de pe ceafă pe regiunea
mastoidiană, pe care s-o palpăm la nivelul antrului (înapoia și puțin deasupra conductului
auditiv extern la marginea posterioară și la nivelul vârfului mastoidei).
 12

Bucofaringoscopia

Pentru bucofaringoscopie se invită bolnavul să deschidă gura și se constată că la unii

aerul expirat are un miros caracteristic pentru unele boli. Limba se poate examina mai bine
prin invitația bolnavului de a o proecta în afară cât mai mult posibil, când putem observa o
eventuală hemipareză a limbii cu lipsa de tonicitate a mușchilor pe partea paralizată etc.

Cu ajutorul spatulei linguale și sub controlul luminii reflectate, examinăm apoi fața
internă a obrajilor, bolta palatină, arcadele dentare și planșeul bucal, prin proiectarea limbii
spre bolta palatină. Vălul palatului și faringele bucal adeseori sunt greu de examinat, din
cauza rezistenței limbii și a reflexelor de volum, care pot fi suprimate prin o badijonare sau
pulverizare cu cocaină 2 - 5%.

Bolnavul va deschide gura cât mai larg, până ce apar ambele arcade dentare, prin
retracția buzelor cât mai mult posibil și în timp ce limba rămâne în poziție normală, spatula
linguală se introduce cu delicatețe în gură și se apasă ușor cele două treimi anterioare ale
limbii fără să atingem V-ul lingual, când se poate produce reflexul de vomă. Se invită să
pronunțe vocala “a” pentru contracția vălului palatului, care se ridică în sus și apoi se poate
examina și peretele vertical al bucofaringelui. Unii bolnavi pot fi examinați fără spatulă, prin
deschiderea accentuată a gurii și proiectarea limbii în afară, așa că la pronunțarea vocalei “a”
se poate observa uneori și imaginea epiglotei.

Sub controlul luminii reflectate trebuie să observăm în mod normal: lueta, vălul
palatin, stâlpul anterior și posterior de ambele părți. Între cei doi stâlpi apar amigdalele
palatine care pot fi pediculate, alungite spre loja limbii sau pot fi intravalice și, în acest caz,
ele se examinează prin îndepărtarea stâlpului anterior cu un cârlig bont și prin compresiunea
stâlpului anterior cu o a doua spatulă.
 13

II.2.5 OBIECTIVUL:5 PREZENTAREA POSIBILITĂŢIILOR TERAPEUTICE A

ANGINEI ACUTE

Eforturile medicului și asistentei medicale au ca scop, ca pacientul să afirme starea de

bine fizic și psihic, să aibă respirație liberă, ușoară, eficientă, să se poată alimenta pe cale
naturală și să nu intervină complicații.
Tratament:
Obiectivele tratamentului sunt:
- ameliorarea simptomatică (febră , tuse, cefalee, vărsături);
- reducerea diseminării germenului implicat;
- profilaxia complicatiilor poststreptococice;
- neutralizarea toxinelor circulante in cazurile de difterie.
Tratament etiologic exista doar pentru difterie şi pentru anginele streptococice. Prima
optiune terapeutica este Penicilina (fenoximetilpenicilina 25-50 mg/kg corp/ zi în patru prize,
10 zile (tablete de 1 milion UI=0,6 G); benzatin - penicilina sodică sau potasică 50 000 - 100
000 UI/kg corp/ zi administrate prin injecție intramuscular sau intravenous 7 zile. La
persoanele alergice la penicilină se poate administra Eritromicina 40-50 mg/kg corp/ zi per os,
10 zile.
Alternative ar fi: ceftibuten 9mg/kg/zi per os, prize unice, cefaclor 20 -40 mg/kg corp/zi,
per os, în trei prize, cephalexin 50-100 mg/kg/ zi administrat per os, în trei prize, 10 zile.
 14

II.3. PROBLEME PRACTICE SOLUŢIONATE

Pentru acest proiect am luat în studiu un pacient ce se prezintă la spital cu Angină

acută, pe care l-am îngrijit aplicând conceptul de nursing studiat în scoală.

Procesul de îngrijire se efectuează după urmatoarele etape:

- Culegerea datelor

- Analiza şi interpretarea acestora

- Stabilirea şi implementarea planului de îngrijire, într-un tabel cu următoarea structură:

diagnostic de nursing, obiective, intervenții autonome şi delegate, evaluare.

- Evaluarea finală a cazului

CULEGEREA DATELOR PRIN INTERVIU

Date generale:
NUME: P
PRENUME: V
VÂRSTA: 13 ani
SEX: Masculin
RELIGIE: Ortodoxă
NAȚIONALITATE: Română
LIMBA VORBITĂ: Limba română
DOMICILIU: Bistrița
NIVEL DE INSTRUIRE: Elev în clasa a VI-a
Datele spitalizării:
DATA INTERNĂRII: 07.04.2015
DATA EXTERNĂRII: 16.04.2015
CONDIȚII DE VIAȚĂ: Copilul provine dintr-o familie modestă, fără probleme socio-
economice. Este singur la părinți şi locuiește împreună cu aceștia într-un apartament
cu 2 camere confortabil. Mama acestuia este casnică, iar tatăl contabil la o societate
comercială.
DIAGNOSTIC MEDICAL: Angină acută
MOTIVUL INTERNĂRII: Temperatură ridicată 39,5°C, inapetență, cefalee, disfagie,
agitație, stare generală alterată, alterarea vocii, ganglioni uşor măriți.
 15

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: Fără importanță

ANTECEDENTE PERSONALE: Neagă, nu se ştie dacă este alergic la medicamente
ISTORICUL BOLII: În urma discuțiilor purtate cu familia, cât şi cu pacientul am aflat
că boala a debutat în urmă cu trei zile, cu febră ridicată, disfagie, lipsa poftei de
mâncare, alterarea vocii, durere locală, cefalee, agitație, stare generală alterată.

Investigații:
ANALIZE DE LABORATOR:
- Examen de urină : albumină, glucoză absente
- VSH: 5 mm/h
- Hgb: 128g%
- Hct: 47%
- Nl-8000/mm.c
- Exudatul faringian: evidențiază prezența streptococului hemolitic din grupa A

S-a stabilit următorul tratament medicamentos:

- Penicilina G 1fl. 400.000 UI/6h- i.m
- Paracetamol 1tb/6h până la scăderea febrei
- Vitamina C 200mg 3tb/zi
- Fenobarbital 1 diviziune/Kg C- i.m
- Miofilin 1tb 50mg/12h
- Fenosept 1tb de 2ori/zi

S-a constatat că pacientul este dependent de urmatoarele nevoi fundamentale:

1. . Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limite normale.

2. Nevoia de a evita pericolele.
3. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulație.
4. Nevoia de a se alimenta şi hidrata.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
6. Nevoia de a-şi mentine tegumentele curate şi integre.
7. Nevoia de a elimina.
8. Nevoia de a comunica.
9. Nevoia de a învăța.
10. Nevoia de a se recreea.
 16

Nr. Nevoi Manifestări Manifestari de dependență Problema Sursa de dificultate Diagnostic de nursing
fundamentale de
independență
1. Nevoia de a-şi -Transpirații abundente - Hipertermie - Proces infecțios - Hipertemie
menține - Febră (39.5°C) - Anxietate - Creşterea temperaturii
temperatura - Frison peste valorile normale
corpului în -Tegumente fierbinti, roşii - Tulburări hidro-
limite normale - Respiratie dificilă, neregulată electrolitice
- Față cianozată - Proces infecțios şi
- Privire fixă inflamator
- Mişcări agitate ale
membrelor
- Durere la deglutiție
2. Nevoia de a - Respirație dificilă, neregulată - Probabilitatea - Creşterea temperaturii - Vulnerabilitate față
evita pericolele - Față cianozată atingerii integrității peste valorile normale de pericole
- Privire fixă psihice şi fizice - Tulburări hidro-
- Mișcări agitate ale - Anxietate electrolitice
membrelor - Proces infecțios
- Durere la deglutiție - Proces inflamator
3. Nevoia de a - Respirație superficială, expir - Dispnee - Proces infecțios - Dificultate în a
respira şi a avea scurt - Obstrucția căilor respira, dispnee
o bună circulaţie - Faringe hiperemiat respiratorii - Obstrucția căilor
respiratorii superioare
- Secreții faringiene dese
Nevoia de a se - Inapetență - Dificultate de a se - Proces infecțios - Alimentație
4. alimenta şi - Aport insuficient de lichide alimenta şi hidrata - Febră inadecvată
hidrata - Inapetență, - Alimentație - Hipertermie - Alterarea apetitului
scăderea în greutate insuficientă atât
-Slăbiciune, oboseală calitativ cât şi cantitativ
 17

5. Nevoia de a - Ore de odihnă insuficiente - Dificultatea de a - Febră - Perturbarea somnului

dormi şi a se dormi şi a se odihni - Tuse manifestată prin
odihni - Oboseală insomnie

6. Nevoia de a-şi - Nu poate să urmeze - Dificultatea de a-şi - Stare de febră - Carență de igienă
menține principiile de igienă, efectua igiena - Rezistența scăzută a
tegumentele deshidratare - Alterarea mucoasei organismului
curate şi integre - Tegumente roşii bucale - Proces infecțios
- Buze uscate - Expectorație
7. Nevoia de a -Tegumente roşii şi fierbinți - Deshidratare - Febră, transpirații - Vărsături
elimina - Buze uscate - Expectorație - Aport insuficient de
- Senzație de sete lichide
- Eliminarea sputei prin căile - Proces infecțios
respiratorii
8. Nevoia de a - Izolare, singurătate - Comunicare ineficace - Mediu spitalicesc - Comunicare
comunica - Facies trist la nivel afectiv - Anxietate ineficiență la nivel
afectiv
9. Nevoia de a - Solicită informații - Cunoştinte - Lipsa informațiilor - Lipsa de cunoştiințe
invăța insuficiente

10. Nevoia de a se - Intoleranță la efort, slabiciune - Dificutate în a - Anxietate - Neplacerea de a crea

recreea - Oboseală îndeplini activitățile - Stare depresivă activitati recreative
recreative

Tabel 2.1. Analiza, interpretarea şi departajarea datelor


Planificarea Obiectivelor
1. Pacientul să-şi normalizeze
temperatura cât mai curând
posibil şi menținerea în limite
normale ale acestuia .
- Combaterea procesului
infecțios, a anxietății
- Pacientul să nu dezvolte
complicații
18
Intervenții autonome şi delegate Evaluare
Intervenții cu rol autonom: - Pe parcursul spitalizării febra s-a
- Asigur repausul la pat în perioada febrilă menținut la valori destul de ridicate
- Aerisesc încăperea mai ales dimineața și seara timp de 3 zile după care a scăzut la
- Amplasez pacientul în salon în funcție de starea sa, afecțiunea și 37°C
receptivitatea sa - În prima zi :
- Urmăresc și apreciez corect potențialul infecțios al pacientului, Dimineața: T= 38,2°C
receptivitatea sa și aplic măsuri de izolare a surselor de infecție Seara: T=38,6°C
- Ofer informații despre evitarea frigului, umezelii și efortului fizic, care - În a doua zi :
pot da complicații Dimineața: T=37,6°C
- Aerisesc salonul în fiecare dimineață și seară Seara: T=38,2
- Pentru evitarea poluării atmosferei din cameră cu praf, încărcătură - În a treia zi :
microbiană, aplic ștergerea umedă a mobilierului Dimineața: T=37,2°C
- Îndepartez sursele cu miros dezagreabil Seara: T=37°C
- Asigur o temperatură în salon cuprinsă între 18-20°C, fără curenți de aer
- Asigur pacientului o poziție adecvată și pe care o schimb la un interval
de 3 ore în cursul zilei, decubit lateral, ușor ridicat ca să favorizeze
respirația și să împiedice stagnarea secrețiilor
Intervenții cu rol delegat:
- Am recoltat sânge pentru următoarele probe de laborator: HB, HT, VSH,
NL
- Am administrat Paracetamol 1 tb / 6 ore
- Penicilina G 1fl. 400.000 UI/6h- i.m
 19

2. Combaterea procesului Intervenții cu rol autonom: - În urma tratamentului administrat

infecțios, a anxietății. - Amplasez pacientul în salon în funcție de starea sa, afectiunea și de urgență, pacientul și-a revenit în
- Pacientul sa nu dezvolte receptivitatea sa; timp foarte scurt, începând să respire
complicații și infecții regulat, a dispărut starea de agitatie și
- Urmăresc și apreciez corect potentialul infecțios al pacientului, corpul a devenit moale. Pacientul a
nosocomiale receptivitatea sa și aplic măsuri de izolare a surselor de infecție; prezentat o evoluție bună, nu a
- Ofer informații despre evitarea frigului, umezelii și efortului fizic, care dezvoltat complicații sau infecții
pot da complicații; nosocomiale.
- Aerisesc salonul în fiecare dimineată și seară;
- Pentru evitarea poluării atmosferei din cameră cu praf, încarcatura
microbiana, aplic ștergerea umedă a mobilierului;
- Îndepartez sursele cu miros dezagreabil;
- Asigur o temperatură în salon cuprinsă între 18 - 20°C, fără curenți de
aer;
- Asigur pacientului o poziție adecvată și pe care o schimb la un interval
de 3 ore în cursul zilei (decubit lateral, ușor ridicat ca să favorizeze
respirația și să împiedice stagnarea secrețiilor;
- Țin sub control funcțiile vitale ale pacientului (respirație, puls,
temperatură);
- Respect normele de tehnică aseptică în efectuarea manevrelor de
îngrijire.
Intervenții cu rol delegat:
- Administrez oxigen umidificat cu intermitență;
- Administrez Paracetamol 1 tb / 6 h pentru scăderea febrei;

3. Calmarea dispneii cât mai
curând posibil.
Dezobstruarea cailor respiratorii
superioare și usurarea respirației.
20
- Am administrat la indicația medicului Fenobarbital 1 diviziune / Kg C.;
- Am administrat Calciu Gluconic 1 fiola a 5 ml / zi per os;
- PenicilinaG 1fl. 400.000 UI/6h- i.m
- Vitamina B1, B12 1 fiola / zi.
Intervenții cu rol autonom: - În prima zi: respirația încă este
dificilă datorită secretiilor nazo-
- Umezirea aerului din încăpere cu apă alcoolizată;
faringiene
- Asigur un aport suficient de lichide pe 24 h
- În a doua zi: respiratia este
- Am măsurat și notat în foaia de observație frecvența respirațiilor; favorabila în poziția semișezând
- Am supravegheat caracterul, frecvența, orarul, ritmul tusei; - În a treia zi: tusea este productivă și
- Am aerisit frecvent în cursul zilei salonul, ferind pacientul de curenți de frecventă
aer, frig, umezeală prin îmbrăcare adecvată și învelire cu pături - În a patra zi: respirația este normală,
- Învăț pacientul să facă gimnastică respiratorie, schimb poziția la fiecare iar eliminarea este ușurată
3 ore în cursul zilei și-i mențin o poziție adecvată pentru a favoriza
respirația
- Hidratez pacientul cu ceaiuri calde de tei pentru dezobstruarea căilor
respiratorii superioare.
Intervenții cu rol delegat:
- Penicilina G 1fl. 400.000 UI/6h- i.m
- Am administrat Paracetamol 1 tb / 6 ore;
- Am condus pacientul la serviciul de radiologie pentru un examen de
specialitate

4. Pacientul sa se alimenteze și
hidrateze corespunzator în
funcție de vârstă și de necesități.
21
Intervenții cu rol autonom: - În prima zi pacientul este încă
inapetent.
- Asigur un microclimat corespunzător: aerisesc salonul, i-au de lângă
pacient scuipătoarea, coșul de gunoi sau alți factori dezagreabili care i-ar - În a doua zi pacientul este hidratat si
putea afecta apetitul; alimentat conform etapei de boală iar
- Explic pacientului și apartinătorului importanța consumului de lichide în după normalizarea temperaturii
cantităti mici și repetate pentru a se rehidrata și a favoriza fluidificarea apetitul este stabilit.
secrețiilor;
- Am verificat dacă alimentele trimise de la bucătărie corespund cu
indicațiile date de medic;
- În perioada febrilă, pacientul va beneficia de un regim hidro-lacto-
zaharat constând în ceaiuri îndulcite și vitaminizate, sucuri naturale, fructe
bogate în vitamine, supe de legume, brânză de vaci proaspătă și dulciuri
pentru refacerea aportului caloric;
- Odată cu scăderea febrei asigur o alimentație diversificată și echilibrată,
stimulez apetitul pacientului prin creearea de condiții optime în salon;
- 100 g de glucide sunt cuprinse în: 100g zahar, 12g orez, 200g pâine,
450g fructe uscate, 200 g legume, 500g catofi, 650 g fructe proaspete;
- 100 g proteine sunt cuprinse în 300 ml lapte, 450g carne albă, 650g pește
și brânză 400g
- 100g lipide sunt cuprinse în aceeași cantitate de ulei vegetal, unt, untură
de porc.
Intervenții cu rol delegat:
- Vitaminele B1, B12 1 f. / zi
- Am administrat pacientului alimentația specificată în F.O.: Vitamina C
200- 1 comprimat /zi.

5. Pacientul să doarmă și să se
odihnească satisfacător
6. Pacientul să prezinte o
mucoasă bucală intactă
22
Intervenții cu rol autonom: - În prima zi pacientul este agitat și
nu a reușit să se odihnească
- Am asigurat orele de somn necesare vârstei, creând un microclimat care
să satisfacă somnul; corespunzător.
- Asigur un climat corespunzator prin aerisirea salonului, asigurând o - În a doua zi am administrat
temperatură corespunzătoare de 20 - 22°C și o umiditate corespunzătoare; Fenobarbital iar pacientul a dormit 7
ore: somn superficial.
- Am asigurat lenjerie de pat și de corp curată și uscată;
- A treia zi pacientul doarme obișnuit,
- Asigur semiobscuritate pe durata somnului în încăpere și am înlăturat adică 9 ore și se odihnește
sursele de zgomot din saloanele vecine; corespunzător.
- Observ și notez calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere a
celorlalte nevoi;
- Am explicat copilului necesitatea respectării orelor de odihnă și somn
pentru refacerea organismului epuizat de boală;
- Întocmesc un program de odihnă corespunzător organismului.
Intervenții cu rol delegat:
- Am administrat medicația prescrisă de către medic;
- Dezobstruez căile respiratorii pentru o mai buna respirație;
- Am dministrat Fenobarbital 1 diviziune /Kg C i.m.
Intervenții cu rol autonom: - Pacientul nu mai are nevoie
de ajutor în efectuarea
- În primele doua zile efectuez toaleta pacientului pe regiuni;
- În urmatoarele zile ajut bolnavul sa își facă baie sau duș în functie de starea sa toaletei.
generală; - Prezintă tegumente curate și
- Pregatesc materialele pentru baie; integre, iar cavitatea bucală se
- Pregatesc cada, asigur temperatura camerei (20 - 22°C) și a apei de 37 °C; află într-o stare bună.

7. Pacientul să expectoreze
până la epuizarea sputei.
8. Pacientul să comunice
eficient începând cu a doua zi.
23
- După baie îl ajut să se îmbrace, să-și facă toaleta cavitatii bucale și să se pieptene;
- Constientizez pacientul și apartinătorii în legătură cu importanța menținerii curate
a tegumentelor pentru prevenirea îmbolnăvirilor;
- Am inspectat zilnic mucoasa bucală și în scop preventiv am sfătuit apartinătorii să
ajute pe copil să facă gargară.
Intervenții cu rol autonom: - Pacientul expectorează și
- Educ pacientul cum să tușească cu gura închisă; folosește corect scuipătoarea.
- Îl învăt să nu înghită sputa ci să o colecteze în scuipătoare;
- Mânuiesc scuipatoarele cu prudență, mă spăl pe mâini cu apă curată și săpun și
mă dezinfectez;
- Hidratez pacientul cu lichide căldute (2 l / zi) ceaiuri îndulcite, sucuri de fructe,
compoturi, supă de legume;
- Măsor zilnic diureza și scaunul pe care îl trec în foaia de observație.
Intervenții cu rol delegat:
- Am administrat copilului medicația antitermică consemnată în F.O.: Paracetamol
1 tb / 6 h, Algocamin 1 f i.m.
Intervenții cu rol autonom: - La internare bolnavul era
- Creez un mediu de siguranță, liniște sau să inducă bolnavului o stare de confort necomunicativ, apatic, după
fizic și psihic; care a început sa colaboreze
- Conving pacientul să comunice cu echipa de îngrijire și să fie sociabil cu ceilalți cu echipa de îngrijire și cu
pacienți din salon; anturajul.
- I-au legatura cu familia și cu prietenii sfătuindu-i să-l viziteze; - În cea de-a treia zi comunică
- Pun în valoare capacitățile, talentele și realizările anterioare a pacientului, ținând eficient cu personalul.
cont că pasiunea lui este desenul, i-am oferit materiale necesare;
- Dau posibilitatea bolnavului sa își exprime nevoile, sentimentele și dorintele sale;
- Dau posibilitatea să i-a singur decizii;
- Îl ajut sa-și identifice posibilitățile sale de a asculta.

9. Pacientul să cunoască
regimul igieno-dietetic și să-l
respecte.
10. Pacientul să participe zilnic
la diferite activităti recreative.
Tabel 2.2. Plan de Îngrijire
24
Intervenții cu rol autonom: Pacientul a fost foarte receptiv
- Explorez nivelul de cunoștinte al copilului; la informațiile furnizate, a
- Identific manifestările de dependență, sursele lor de dificultate, interacțiunile lor înțeles importanța respectării
cu alte nevoi; unui regim de viață sănătos,
- Stimulez dorința de cunoaștere; benefic refacerii (evitarea
- Motivez importanța acumulării de noi cunoștinte; frigului, a umezelii, efortului
- Conștientizez pacientul asupra propriei lui responsabilități privind sănătatea; fizic).
- Organizez activități educative, folosind metodele de învățământ cunoscute:
expunerea, conversația, demonstrația respectând principiile pedagogice;
- Verific dacă pacientul a înteles corect mesajul transmis și dacă și-a însușit noile
cunostințe.
Îngrijiri cu rol autonom: Pacientul se declară mulțumit
- Explorez ce activități recreative îi produc plăcere pacientului; și se simte mult mai bine de
- Planific activitățile recreative împreună cu bolnavul; când participă la activitățile
- Îl antrenez în diferite activități și îl ajut; recreative puse la dispoziție,
- Asigur un mediu corespunzător nevoilor sale; activități de care avea nevoie
- Am în vedere ca activitățile să nu suprasolicite pacientul, să nu îl obosească și să pentru a se destinde din starea
îi creeze o stare de bună dispoziție; încordată în care se află.
- Notez reacțiile și manifestările acestuia cu referire directă la starea de plictiseală
și de tristețe;
- Determin pacientul să își exprime emoțiile și sentimentele.
 25

II.4. PERSPECTIVA PERSONALĂ

Un exudat faringian este un examen care identifică prezența unei infecții bacteriene,
fungice sau virale la nivelul regiunii faringiene (gatului). O mostră de secreții este prelevată
de la nivelul cavității faringiene și este plasată într-un recipient care stimulează creșterea
microorganismului ce a determinat boala (în cazul în care acesta există).

Definiţie: Exudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian.

Scop: Explorator:

- Depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui in vederea tratamentului

- Depistarea persoanelor sanătoase purtătoare de germeni

Pregătirea: Materiale:

- De protectie: mască de tifon

- Sterile: spatulă linguală
eprubetă cu tampon faringian sau ansă de platină
eprubete medii de cultură
ser fiziologic sau glicerină 15%
- Nesterile: taviță renală
stativ pentru eprubete
lampă de spirt
chibrituri
- Pacient: pregătire psihică – se anunță și i se explică tehnica
pregătire fizică – se anunță să nu manănce, sa nu bea apă
– să nu i se instileze soluții dezinfectante în nas, să nu facă
gargară
– se așează pacientul pe un scaun

Execuție: - se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor

- asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează cu alcool

- își pune masca de protecție
- invită pacientul sa deschidă gura și inspectează fundul de gât
- deschide eprubeta cu tamponul faringian
- flambează gâtul eprubetei și o închide cu dop steril
 26

- apasă limba cu spatula linguală

- cu tamponul faringian șterge depozitul de pe faringe si amigdale, dezlipește o porțiune
din falsele membrane (când este cazul)
- flambează gâtul eprubetei și introduce tamponul faringian în eprubeta care se închide
cu dopul flambat
- la indicația medicului, întinde produsul obținut pe lame de sticlă pentru frotiuri
colorate sau insămânțează imediat pe medii de cultură, succesiv două eprubete din
aceeași recoltare
- se spală pe mâini cu apă si săpun

Pregătirea produsului pentru laborator

- se transportă produsul la laborator evitând suprainfectarea

- dacă nu este posibilă insămânțarea la patul bolnavului, tamponul se umezește in
prealabil cu ser fiziologic sau glicerină 15 %

Reorganizarea locului de muncă

Notarea in foaia de observație:

- se notează data recoltării, numele persoanei căreia i s-a efectuat recoltarea

- dacă s-au făcut insămânțări sau nu

Observații:

- timpul scurs de la recoltare la însămânțare să nu depășească 5-6 ore

- înainte de recoltare se inspecteză regiunile de unde urmează să se recolteze
- recoltarea se face nu numai in angine ci și în alte boli care pot fi declanșate de o
infecție faringiană (nefrite, RAA)

De evitat: - îmbibarea tamponului cu saliva

- atingerea dinților
 27

II.5. UTILITATEA SOLUȚIILOR GĂSITE

Pacientul P.V. se prezintă la spital cu urmatoarele simptome: temperatură ridicată

(39,5°C), inapetență, cefalee, disfagie, agitație, stare generală alterată, alterarea vocii,
ganglioni ușor măriți. În urma Intervențiilor autonome și delegate, starea pacientului s-a
ameliorat avand o evoluție bună cu vindecare.

La externare pacientul a fost verificat prin întrebari dacă și-a însușit corect toate
cunoștiințele respectării regimului igieno-dietetic, igienei personale și dacă a înteles ce trebuie
să facă pentru prevenirea acestei boli.

La finalul acestei lucrări am înţeles importanţa unui tratament bine structurat precedat
de un diagnostic corect astfel pacientul având o evoluţie pozitivă şi cât mai uşoară.

Am realizat cât de importantă este comunicarea cu pacientul mai ales dacă acesta este un
copil, fiind mai expus la anxietate si depresie datorită spitalizarii.

Perfecţionarea tehnicii de recoltare a exudatului faringean m-a făcut să înteleg cât de

importantă este protectia si securitatea in munca si a tehnicilor aseptice.
 28

III. BIBLIOGRAFIE

1. Borundel Corneliu - „Medicina internă pentru cadre medicale”, Editura

BIC ALL, 2006;
2. Ibea Florica - “Anatomia omului”, Editura Corint;
3. Clocotici Lucreția - “Profesia de asistentă medicală”, Editura Info-Team 1995;
4. Titircă Lucreția - “Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților
de asistenții medicali”, Editura Viața Medicală Românească, 2000;
5. Câmpeanu Radu - “Anatomia și fiziologia omului”, Editura Didactică
și Pedagogică, București, 1983;
6. Weston Trevor - “Atlas de Anatomie”, Editura Vox;
7. Henderson Virginia - “Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului”,
1991, Copenhaga – Danemarca.
 29

IV. ANEXE

(Anexa 1)

(Anexa 2)
 30

(Anexa 3)

(Anexa 4)