Procesul de învățământ

PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT reprezintă o activitate instructiv educativă compleă, desfășurată

în mod conștient, organizat și sistematic în cadrul diferitelor instituții de învățământ, în vederea atingerii
finalităților educației școlare și universitare.
Deoarece este condiționată de vehicularea de mesaje, este un mod particular de comunicare
interumană, un mod de transmitere informațională (idei, opinii, argumente, comportamente) prin
valorificarea relațiilor educaționale educator-educat, orientate spre anumite finalități.

Caracteristicile procesului de învățământ:

 Sistemic – alcătuit dintr-un ansamblu de subsisteme interdependente care îi asigură funcționalitatea
 Complex – are componente și subcomponente între care se stabilesc relații
 Dinamic – evoluează și se restructurează continuu
 Bilateral – participă educatorii și elevii
 Biunivoc – atât educatorii cât și educații au contribuții în desfășurarea procesului de învățământ
 Interacționist – interacțiuni care se stabilesc între: educatori-educați și educați-educați
 Axiologic – în cadrul lui se vehiculează valori exprimate prin finalitățile educației
 Planificat, organizat și sistematic – se desfășoară în baza unor documente curriculare care reglează
desfășurarea lui
 Normativ – se desfășoară în baza unor norme(principii, recomandări)
 Informativ – educații beneficiază de primirea unor informații, cu scopul de lărgire a orizontului,
cultural și științific
 Formativ – educații beneficiază de formare, de transformarea calitativă a întregii lor personalități
 Unitar – separarea instrucție-educație este artificială, cele două laturi informativă și formativă se
întrepătrund deplin și organic
 Cognitiv – presupune și investigarea adevărurilor științifice (fie descoperirea unor adevăruri noi,
fie redescoperirea unor adevăruri descoperite în prealabil)
 Este format din PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE – cele trei funcții se exercită într-o unitate
organică, prin:
o Implicarea activă a educatorilor și educaților
o Asigurarea corespondențelor dintre:
 finalități
 conținuturi
 strategii de instruire și autoinstruire
 strategii de evaluare și autoevaluare
 Logic și rațional – logica cunoașterii didactice este similară celei științifice
 Are autoreglare:
o prin legătura informațională de la educator la educat în fcț. de ac. rel. sunt ajustate
o prin feed-back-ul de la educat la educator ameliorate, optimizate unele
subsisteme și
componente
 Managerial – educatorii sunt:
o manageri ai claselor și sit de înv
o mediatori și facilitatori ai înv.
o consilieri ai educaților și părinților
 Abordarea sistemică a procesului de învățământ

Între componentele PÎ se stabilesc relații pe verticală (între componentele subordonate) și pe orizontală (între componentele de același grad).
Putem vorbi despre mai multe tipuri de relații:
1. relațiile și interrelațiile dintre componente
2. relațiile și interrelațiile dintre PÎ și SÎ
3. relațiile și interrelațiile dintre componentele PÎ și componentele mediului social

SISTEMUL SOCIAL

SISTEMUL EDUCATIV
(alte instituții de cultură)

SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT
(grădinițe și școli)

Fluxuri / variabile de intrare Fluxuri / variabile de ieșire

(input) PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT (output)
resurse umane competențele absolvenților
resurse temporale
resurse materiale
resurse procedurale
resurse financiare
curriculum școlar

Scopul PÎ este atingerea idealului educațional.

 Abordarea structurală a procesului de învățământ
Considerat ca proces, învățământul reprezintă alternarea activităților de PREDARE, ÎNVĂȚARE, EVALUARE, care sunt interdependente, și se
intercondiționează.

* P induce învățarea E este procesul de stabilire a relevanței și valorilor P și Î prin raportarea

* Calitatea P determină calitatea Î la un sistem de indicatori de performanță (criterii și standarde prestabilite)
* P presupune acțiuni și operații în vederea în vederea luării unor decizii de ameliorare
organizării, desfășurării și îndrumării optime = este integrată în PÎ
a activităților de Î = se raporteazî la ob. ed.
* P declanșează, stimulează și orientează Î = are efecte (auto)reglatorii asupra conținuturilor și strategiilor
* Nu are sens decât în măsura în care determină un efort = are sens doar dacă se desfășoară în beneficiul tuturor partenerilor
corespunzător de Î din partea elevilor = se apreciază mai mult proc de înv decât produsele
* A preda=a crea situații de învățare, ceea ce presupune: = se recomandă evaluarea formativă, așa cum sunt P și Î formativă
=A preciza schimbările = una dintre finalitățile ei este dezv. capac. de autoevaluare
=A proiecta producerea schimbărilor
=A determina conținutul schimbărilor Firesc, rezultatele evaluării depind de calitatea învățării ,
=A organiza și conduce producerea lor se iau decizii în privința predării ulterioare care la rândul ei este dependentă de calitatea predării
=A evalua nivelul la care se realizează

Î este activitatea intelectuală și fizică desfășurată sistematic în vederea

însușirii unor informații și formării de abilități necesare dezvoltării conti-
nue a personalității. Poate fi analizată sub aspect procesual (etapele
care compun o secvență de Î) și motivațional (gradul de implicare a elevului
în actul Î). Cele 2 aspecte sunt indisolubile.
Din perspectivă procesuală, etapele sunt: Din perspectiva motivației Î
Perceperea/receptarea materialului (prof. creează întâi starea (mobilurile care declanșează, susțin energetic Î)
psihică necesară și abia apoi are lor perceperea activă a datelor) dorința de autorealizare, dorința de afirmare, curiozita-
Înțelegerea informațiilor (analiză, sinteză și generalizare) tea - intrinseci
Condensarea informațiilor în teorii, legi, principii dorința de a mulțumi părinții, teama de pedeapsă, anu-
Fixarea în memorie (exercițiile de fixare/consolidare) mite interese - extrinseci
Actualizarea cunoștințelor sub forma transferului OPTIMUL MOTIVAȚIONAL=zona dintre min și max
Aplicarea cunoștințelor (punerea lor în practică) de activare, cu un nivel mediu de activare cerebrală
Odată produsă înv, dar și pe parcursul acesteia, se realizează diferă în fcț. de aptitudini, echilibrul emotiv, temp.
evaluarea dificultatea sarcinii de învățare
*sub niv. minim, Î nu se produce
*peste niv. maxim (supramotivare) se
produce o reacție de alarmă, care
distorsionează percepția și determină
scăderea niv. prestației