Universitatea Dimitrie Cantemir Tîrgu Mureș

PROFESOR DE SPRIJIN PENTRU PERSOANELE CU NEVOI SPECIALE

GRUPA I

ANUL 2021 – 2022

METODE ȘI TEHNICI DE CUNOAȘTERE A PERSOANELOR CU CES

PROF. UNIV. CORNELIA FĂRCAȘ

STUDENT: LERA (LUPULESCU – LERA) ANDREEA

Universitatea Dimitrie Cantemir Tîrgu Mureș

METODA OBSERVAȚIEI

Metoda se cere a fi permanent adaptată la natura substanţial-calitativă a obiectului şi la

criteriile de formulare a problemei în cadrul unei cercetări concrete sau a alteia. In sens
general, prin metodă se înţelege calea de a dobândi adevărul despre un lucru sau fenomen,
sau de a găsi şi formula răspunsuri veridice (verificate) la întrebări de genul: „ce?", „cum?",
„de ce?", „pentru ce?". Structural, ea cuprinde un set de principii şi condiţii logice, care
întemeiază şi orientează actul cunoaşterii, şi un set de procedee şi tehnici de
investigație,măsurare și prelucrare/interpretare.

Cele mai importante metode sunt : observația, autoobservația,metoda interviului și a

convorbirii, metoda testelor etc.

Metoda observaţiei este cea mai frecvent utilizată şi, din punct de vedere tehnic, cel mai
uşor de aplicat, întrucât nu reclamă o aparatură sofisticată, adesea fiind suficiente un creion şi
un caiet de notiţe. Ea este şi prima metodă în ordine cronologică, la care s-a recurs pentru
cunoaşterea şi descrierea stărilor sufleteşti şi conduitelor celorlalţi. Din cele mai vechi
timpuri, oamenii s-au observat unii pe alţii şi şi-au comunicat reciproc opiniile unii despre
alţii. De atunci şi până în zilele noastre, observaţia a rămas principalul instrument al
cunoașterii psihologice commune.

Clasificarea observației:

OBSERVAȚIA SPONTANĂ – nu este planificată, ci înregistrează, mai mult sau mai puțin la
întâmplare, fapte ,reacții, stări.

OBSERVAȚIA SISTEMATICĂ – debutează cu stabilirea scopului și impune respectarea

unor exigențe științifice (cunoștiințe teoretice, formularea unor ipoteze, folosirea unor aparate
de înregistrat).

OBSERVAȚIA DIRECTĂ- atenția cercetatorului este îndreptată către aspecte

psihopedagogice ușor observabile și accesibile organelor de simț, utilizând eventual și
instrumente ajutătoare. Se pot sesiza comportamentele copilului în timpul diferitelor activități
(activism, pasivitate, dezinteres, neatenție etc.).

OBSERVAȚIA INDIRECTĂ - se pune problema descifrării unor variabile „ascunse”, care

nu sunt accesibile unei observații directe deoarece nu apar imediat în comportamentul,
conduita copilului (inteligență, aptitudini, motivație, capacitate de adaptare etc.) (G. De
Landsheere, dupa I. Holban, 1978, pag. 52).

OBSERVAȚIA TRANSVERSALĂ - observatorul iși propune să surprindă fie integral

personalitatea în ansamblu a unui individ, fie să urmarească un anumit fenomen la un grup de
persoane (de aceeași vârstă sau de vârste diferite) într-un moment determinant.

OBSERVAȚIA LONGITUDINALĂ - vizează surprinderea personalității unui individ sau a

unui grup de-a lungul unei perioade de timp a cărei durată poate să varieze de la zile,
săptămâni, luni, ani.
Universitatea Dimitrie Cantemir Tîrgu Mureș

OBSERVAȚIA DE TEREN- observatorul se deplasează în afara cadrului în care lucrează în

mod obijnuit.

OBSERVAȚIA DE LABORATOR – se realizează în cadrul instituționalizat în care își

desfășoară observatorul activitatea.

OBSERVAȚIA INTEGRALĂ – urmărește să surprindă personalitatea individului în

totalitatea manifestărilor sale.

OBSERVAȚIA SELECTIVĂ - se procedează la izolarea unui singur fenomen din

multitudinea celor care definesc personalitatea subiectului observat.

În psihologie există două feluri de observație:

INTROSPECȚIA – constă în observarea atentă a propriilor trăiri,insesizabile din exterior.

EXTROSPECȚIA – constă în observarea externă, în urmărirea manifestărilor exterioare ale

altor persoane.

OBSERVAȚIA DIRECTĂ- observatorul este prezent și subiecții observați sunt conștienți de

prezența acestuia.

OBSERVAȚIA INDIRECTĂ - observatorul este plasat în spatele unor geamuri cu vedere

unilaterală, sau beneficiază de o televiziune cu circuit închis.

OBSERVATORUL UITAT, IGNORAT - observatorul este prezent, însa este atât de

cunoscut de către grupul supus observației încât este ignorat, uitat.

OBSERVATORUL ASCUNS - observatorul se plasează (se ascunde) în spatele unor

paravane.

OBSERVAȚIA NONPARTICIPATIVĂ observatorul nu este implicat în activitatea grupului,

este situat în afara lui.

OBSERVAȚIA PARTICIPATIVĂ - înseamnă a lua parte atât cât permite situația, conștient
și sistematic, la viața activă ca și la interesele și sentimentele grupului studiat.

OBSERVAȚIA CONTINUĂ- observația se întinde pe perioade lungi.

OBSERVAȚIA DISCONTINUĂ- observația este realizată pe perioade scurte și intervale

diferite.

Principalele avantaje ale metodei observației le constituie naturaleţea şi autenticitatea

fenomenelor psihocomportamentale relevate şi economicitatea mijloacelor materiale necesare
efectuării cercetării.

Dezavantajele rezidă în aşteptarea, uneori îndelungată, a producerii fenomenului vizat,

insuficienta rigoare în izolarea şi controlul variabilelor, mascarea relaţiei dintre cauză sau
condiţie şi efect, limitarea sau chiar interdicţia contactului şi comunicării directe cu subiectul,
Universitatea Dimitrie Cantemir Tîrgu Mureș

ceea ce îl lipseşte pe cercetător de posibilitatea de a compara datele observaţiilor sale cu

datele autoobservaţiei celui dintâi.

În principiu, observaţia este mai eficientă în cunoaşterea şi descrierea trăsăturilor fizice,

bioconstituţionale (talie, raporturile dimensionale dintre segmentele corpului, trăsăturile feţei,
culoarea pielii, a ochilor, a părului) şi dinamico-energetice (temperamentale) ale personalităţii
şi mai puţin relevantă în înregistrarea şi evaluarea organizării psihice interne (structurile
motivaţionale, cognitive, aptitudinale etc.). Oricât de bine ar fi pregătită şi efectuată,
observaţia nu este suficientă pentru a construi şi dezvolta doar pe baza ei ştiinţa psihologică.

Metoda observației se poate aplica sub forma unei grile,care pot să cuprindă
următoarele date de observație:

- Cât este de punctual elevul.

- Participă active la activitate.

- Colaboarează cu colegii și cu învățătoarea pe parcursul activității.

- Comunică verbal cu cei din jur.

- Acordă ajutor când este solicitat.

- Acordă ajutor când din propria inițiativă.

- Își rezolvă singur,correct sarcinile de lucru.

- Este o fire veselă,sociabilă,caută grupul ,dar nu se lasă condusă de opiniile lui.

Aceste date de observație vor fi interpretate și se stabilesc diferitele comportamente

ale elevilor,eventual existența unei dizabilități.

Protocol de observație:

Tema observației: studierea comportamentului elevei/elevului x, clasa a II – a în vederea

realizării caracterizării psihologice – observația direct

Condiții de spațiu : școala

Localitatea:

Județul:

Data:

- Limbajul este present ca activitate............ DA/NU

- Pronunță correct sunetele........................... DA/NU

- Articulează bine sunetele............................. DA/NU

Universitatea Dimitrie Cantemir Tîrgu Mureș

- Are problem de : a) bâlbâială b) dislalie c) disartrie

- Folosește mimica și gesturile pentru comunicare....... DA/NU

- Ce limbaj folosește cu precădere pentru comunicare: a) limbaj gestural, b) limbaj

verbal/scris și/sau oral, c) limbajul grafico- pictograpfic, d) limbajul mimic.

- Folosește cuvinte – propoziții .......................... DA/NU

- Folosește un limbaj completdar limitat la cuvinte uzuale.......... DA/NU

- Folosește un limbaj complet și amplu .................................... DA/NU

- Folosește limbajul pentru a obține informații.............................. DA/NU