Tema 1.

METODE DE CERCETARE ÎN PSIHOLOGIA VÂRSTELOR

Acestea se caracterizează prin utilizarea lor la aceste categorii de populaţie şi prin dificultăţile şi
cerinţele particulare pe care la impun. În psihologia copilului, psihologiiobţin rezultate din
trei surse principale: observare, experimentare şi adresare de întrebări.

Diagnoza este nivelul la care se găseşte în momentul dat un proces psihic, o particularitate sau o
calitate psihică. Ea urmăreşte orientarea către anumite tipuri de probleme, anumite procese
psihice, particularităţi, astfel încât să se găsească momentuloptim de intervenţie, cunoscând fiind
că exista acest moment optim sau critic pentruevoluţia oricarui proces.Prognoza stabileşte
direcţiile posibile şi probabile în care va evolua pe termenscurt şi mediu o persoana. Prognoza pe
termen scurt şi mediu se justifică prin evoluţia întimp a subiecţilor, mai ales a celor aflaţi la
vârstele de creştere şi dezvoltare, precum şi prin influenţa multiplă a factorilor de mediu, care
acţionând aleator nu pot fi uşor controlaţi din perspectiva efectelor ce le produc. În acest fel, cele
două elemente – diagnoza şi prognoza – pot fi realizate atât cu mijloace emprice sau cu
mijloaceştiinţifice ale specialistului, experienţa în domeniu fiind o oportunitate.
Cunoaşterea porneşte de la premise de bază rezultate din caracterul sistemului psihic
uman.Cunoaşterea probabilista rezulta din hipercomplexitatea sistemului, a relaţiilor multiple ale
acestuia cu factorii de mediu, biologici, sociali şi culturali. Acest caracter probabilist reduce
precizia măsurăilor, astfel încât ele vor fi influenţate de:

•scopul propus

• precizia investigaţiei

•obiectivitatea şi experienţa cercetătorului.

Metode este strîns legată de teorie şi se deosebeşte de tehnică. O teorie coerentă duce la o
metodă precisă. Metoda constă într-un ansamblu de procedee binedefinite şi transmisibile,
destinate să producă anumite rezultate judecate utile (A.Lalande).
Metode clinice (anamneza sau metoda biografica, observaţia,convorbirea) sunt metode
calitative, de cunoaştere amanunţită, cu grad mai redusde obiectivitate şi precizie pentru că nu
exista criterii de interpretare
(acesteafiind obiective). Pentru a compensa aceste aspecte, psihologia vârstelor aîntrodus
mijloace standardizate şi comparaţii rezultate din generalizarea unor date la o anumită categorie
de vârsta. Metode psihometrice (experimentul, testul, chestionarul), sunt metode cantitative,
stabilind rangul unei persoane. Ele sunt riguroase, exacte, cu limitarea erorilor de apreciere, care
pot fi rezultatul fie al instrumentului cu care se masoare, fie al condiţiilor în care se aplică,
precum şi în funcţie de capacitatea de a mânui instrumentul de lucru.

Există standarde de utilizare combinată a celor doua tipuri de metode, rezultatetocmai din
suplimentarea reciprocă a informaţiilor.

Anamneza sau metoda biografică

Este primul instrument de cunoaştere care poate furniza informaţii din care,corelând datele,
psihologul să extragă elemente semnificative. Datele biografice pot firecoltate din surse directe,
1
prin intermediari sau prin alţi specialisti, sinteza însa aparţine psihologului. În 1986 Thornal,
încercând sa dea rigurozitate datelor biografice recoltate,realizeaza un ghid de anamneza
cuprinzand 29 de factori ce pot fi grupati în :a. însuşiri formale legate de exteriorizarea, forma
externa a comportamentului b. categorii cognitive legate de modul în care percepe lumea,
semenii, pe sinec. tematici ale existentei, respectiv orientarea persoanei catre anumite tipuri de
activitati, preferinţa pentru anumite medii, locuri, oamenid. tehnicile de existenta, respectiv
reacţiile la solicitarile ambiantei

Indiferent de modul în care se interpretează datele sunt foarte importante arătândelementele

legate de condiţiile de familie sau evoluţia primilor şase ani de viaţă, cândinfluenţele nişei de
dezvoltare sunt foarte mari. Deasemenea biografia poate indica surseale unor comportamente
deosebite, cauze ale unor rămâneri în urmă, ale unor avansuri înraport cu media de vârsta,
preferinţe, precum şi elemente legate de dezvoltarea fizică,evoluţia biologică, cunoscându-se că
elementele de ereditate, individuale şi de grup, se pot constitui ca baze posibile ale evoluţiei.

Metoda observaţiei

Observaţia pare la prima vedere o tehnică uşoară, însă utilizarea ei eficientă multă practică şi
planificare. Observaţiile pot fi participative sau nonparticipative, se pot centra pe mai multe
categorii de comportamente sau peuna singură, pot să implice un singur individ la un moment
dat sau comportamentulinteractiv al mai multor indivizi. Observaţiile se realizează în bune
condiţii atunci cândsunt clare şi precise scopurile, putându-se utiliza şi o grilă cu rubrici a datelor
ce trebuieobservate. Pe langa scop, observaţia se cere a fi realizata în condiţii cât mai variate,
încât mai multe situaţii, de către cât mai multi observatori, pentru a anula subiectivitatile.Pentru a
evita subiectivitatea interpretarilor şi evaluărilor, consemnarea trebuie sa fieminuţioasă, eventual
asistată de imagine video sau audio, fără evaluări sau interpretari demoment. Nu este uşor pentru
nici o fiinţă umană să fie complet obiectivă atunci cândînregistrează comportamentul altei
fiinţe umane.

Datele consemnate trebuiesc fişate pentru a putea fi evocate şi verificate în timp,urmărind

evoluţia. Datele observaţiei au particularităţi distincte atunci când sunt aplicatela copii,
antepreşcolari sau preşcolari, fapt pentru care se utilizeaza observaţia unilateralasau observaţia
de catre un personaj introdus în colectiv, acţionându-se pe durata de timpde observaţie
corespunzatoare caracteristicilor de vârsta ale subiectului.

Metoda convorbirii

Este o metodă de tip clinic ce presupune încredere din partea subiectului , menţinerea interesului
pe toata durata convorbirii, sinceritatea răspunsurilor, evitareaîntrebărilor sugestive, climat
destins, cunoscut fiind că, blocajele emoţionale pot afectacalitatea raspunsurilor, adaptarea la
particularităţile de vârsta, nivel de cultură, tradiţii alecelui cu care se vorbeşte.Utilizarea
interviului şi chestionarului la copiii mici este evident limitată, iar cândse aplică la copiii mai
mari sau la părinţii şi profesorii lor, atât interviul cât şi chestionarul pot îmbrăca mai multe
2
forme: structurate şi nestructurate, formale şiînformale, predeterminate şi cu răspunsuri
deschise. Alegerea va depinde de scopulcăruia îi serveşte, pentru că forma întrebărilor şi
condiţiile de admînistrare pot să aibăimplicaţii considerabile asupra informaţiilor obţinute.

Spre deosebire de psihologia generala, vârstele ridică urmatoarele dificultăţi:

1. varietatea nivelelor de vârstă solicită moduri specifice de abodare, fapt pentru care
serealizează în practică o specializare pe nivele de vârsta,

2. la copii există deficit de comunicare, iar la adulţi decalaje de nivele intelectuale,

3. cunoaşterea particularităţilor de vârstă şi individuale atât de diferite solicită şiadaptarea la

această caracteristică,

4. uneori cauzele cunoscute pot avea efecte îndelungate în timp, imprevizibile, chiar dacă pentru
momentul iniţial respectiva cauzalitate are efecte iniţiale benefice.

Design-ul de cercetare poate fi transversal sau longitudinal.În design-ul transversal se

intenţionează furnizarea unei imagini a dezvoltării al cătuîndu-se simultan două grupuri
echivalente de vărste diferite. Se emite ipoteza căsubiecţii de vârste diferite fac parte dintr-o
populaţie generală. În mod convenţional se ignoră timpul istoric diferit în care au crescut
subiecţii dediferite vârste. Aceastăconvenţie nu este întotdeauna justificată. Acest design
presupune studiul câtorva grupuride copiii, având vârste diferite, însă evaluaţi în aceleaşi condiţii
şi cu aceleaşi tehnici.Aceasta înseamnă că, mai multe grupuri de copii, cu vărste diferite, sunt
comparate din perspectiva unor măsurători specifice, pentru a evalua cum anume se modifică
funcţiile particulare în ontogeneză.Design-ul longitudinal urmăreşte aceeaşi subiecţi dea lungul
dezvoltării lor, are o planificare pe termen lung şi o posibilitate economică de a o duce până la
capăt. Astfelacelaşi grup este testat şi urmărit la diferite vârste, pentru a identifica
modificărileontogenetice.