REPRERE ISTORICE IN

PSIHOLOGIEI DEZVOLTARII

APARITIA

SI

EVOLUTIA

Psihologia dezvoltarii studiaza mecanismele genezei psihice si modalitatile sale

de constituire, functionare si evoluare de-a lungul varstelor.
Psihologia dezvoltarii a intrat in aria de interes a mai multor domenii interdisciplinare
precum: filosofia, sociologia, biologia, antropologia, s.a.

REPRERE ISTORICE

Platon vorbea despre existenta unor diferente innascute in cadrul aptitudinilor umane.
In evul mediu se considera ca oamenii se nasc corupti si pacatosi, de aceea este
nevoie de o educatie dura si riguroasa.
In secolul al XVll-lea se considera ca oamenii se nasc inocenti si primitivi, astfel
fiind nevoie de educatie morala riguroasa.
In secolul al XVlll-lea se considera ca oamenii se nasc cu aceleasi abilitati si
tendinte, educatia fiind cea care ii diferentiaza.
Punctul culminant in cadrul aparitiei si evolutiei psihologiei dezvoltarii il
constituie aparitia studiilor experimentale de psihologie, a studiilor de laborator si a
psihologiei comparate. La acestea se adauga si contributii din domeniul testarilor
psihologice, metodelor statistice, psihologiei sociale, zoopsihologiei, s.a. Treptat
capata contur idea universalitatii diferentelor inter-individuale din cadrul tuturor
speciilor.
Semnificativa este aparitia lucrarii Originea speciilor a lui Charles Darwin
(1859) in care se vorbea despre: supravietuire, selectie naturala si adaptare.
Accentul pus de Darwin pe adaptare si forta mediului ambient a jucat un rol essential
in domeniul psihologiei copilului, in mod special.
La sfarsitul secolului al XlX-lea incep sa apara organizatii si centre pentru studiul
copilului, acum este infiintata si Asociatia de Studiii a Copilului de catre G. Stanlet
Hall iar in 1890 apare primRa revista a copilului denumita Pedagogical
Seminary.
Sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea ne indica trecerea de la
o abordare pasiva a copilului (supunere neconditionata) la o abordare activa
(implicarea directa in dezvoltarea si evolutia sa).

Psihologia dezvoltarii s-a constituit ca disciplina odata cu urmatoarele lucrari:

G. Stanley Hall (fondatorul psihologiei copilului si a adolescentului)
Arnold Gessel (utilizeaza metode creative in studiul copilului, precum imagini,
oglinzi, filme. De asemenea, acesta a realizat camera observationala.)
Luiz Terman (elaboreaza standard mintale, adica incadrarea in clase de
inteligenta, pentru copilarie si adolescent)

CONCEPTUL DE DEZVOLTARE
Conceptul de dezvoltare se refera la modificarile secventiale care apar intr-un
organism de la conceptie si pana la moarte. Este vorba desppre schimbarile calitative si
cantitative de-a lungul varstelor. Aici includem identificarea genezei psihismului si a
legaturilor sale in vederea cunoasterii si predictiei comportamentului uman.
Dezvoltarea se realizeza pe 3 paliere:
1. Planul biologic (fizic)
2. Planul psihologic
3. Planul social
Cele 3 paliere se manifesta intr-o masura interactionista, nu succesiv si nu simultan.
Astfel au fost elaborate modele explicative-interpretative, precum:
Modelul bio-psiho-socal (Decey si Travels)
Sustine ca dezvoltarea este influentata de factorii biologici (precum
sanatatea, sarcina, nasterea, dezvoltarea corportala), psihologici (precum
dezvoltarea cognitive, dezvoltarea limbajului) si sociali (precum formarea
atasamentului, sociabilitatea, relatiile cu familia).
Modelul sarcinilor de dezvoltare (Robert Havighurst)
Sustine ca exista 3 directii ale sarcinilor de dezvoltare:
1. Planul fizic invatarea mersului
2. Planul psihic maturizarea peronalitatii
3. Planul social integrarea sociala
Autorul considera ca sarcina de dezvoltare apare intr-un anumit
moment al vietii iar realizarea ei cu success determina o stare de bine, fericire
si success in realizarea celor viitoare pe cand esecul duce la nefericire,
dezaprobare sociala, dificultati in sacrinile viitoare.
Modelele tranzactionale de dezvoltare (Thomas si Chess)
Arata modul in care caracteristicile copilului si cele ale mediului
interactioneaza in timp determinand dezvoltarea.
Modelul patternurilor de dezvoltare (Arnold Gesell)
Sustine faptul ca oamenii sunt programati genetic sa se dezvolte
conform anumitor patternuri. Desi recunoaste aportul mediului, autorul
considera ca acesta are o influenta mult prea mica.

FACTORII DEZVOLTARII
Acestia sunt greu de delimitat procentual deoarece cercetatorii nu pot manipula
experimental gena umana.
EREDITATEA
Reprezinta proprietatea tuturor organismelor vii de a transmite
urmasilor caracteristici dobandite de-a lungul filogenezei prin codul genetic.

Eteditatea asigura doar o potentialitate, astfel ca directia si cursul dezvoltarii

sunt determinante de ceilalti factori.
MEDIUL
Reprezinta totalitatea influentelor naturale si sociale, fizice si spiritual,
directe si indirecte, organizate si neorganizate. Mediul este cel care transforma
potentialul ereditar in fapt psihic.
EDUCATIA
Reprezinta totalitatea mijloacelor, procedurilor si strategiilor, utilizate
consistent si dirijat,tinand cont de exigentele sociale. Educatia presupune
structurarea si valorizarea influentelor mediului.
Psihologia dezvoltarii nu este influentata numai de modul in care ereditatea, ediul sau
educatia influenteaza dezvoltarea ci mai ales de modul in care interactiunea lor genereaza
anumite comportamente in vederea optimizarii pe deplin a potentialului uman. Altfel spus, pe
langa predictie se urmareste si optimizare.
+ COPIL SALBATIC VICTOR ITARD

METODE DE INVESTIGARE
1. Metoda longitudinala
Se realizeaza pe perioade lungi de timp si presupune studiul acelorasi
indivizi in momente diferite ale dezvoltarii lor, astfel ei fiind comparati cu ei
insasi. Se urmaresc schimbarile personale in timp, evolutia unor trasaturi,
stabilitatea sau instabilitatea unor caracteristici.
Avantajul metodei consta in faptul ca se urmareste evolutia
individului de-a lungul mai multor etape de varsta.
Printre dezavantaje puntem mentiona costurile mari datorate intinderii
mari in timp a studiului, faptul ca subiectii se pot obisnui cu tehnicile de
testare, esantionul poate sa nu mai fie reprezentativ, respective mortalitatea
subiectilor si a cercetatorului.
2. Metoda cross-sectionala
Presupune studiul unor indivizi diferiti de varste diferite si comporarea
performantelor.
Dezavantajul major il constituie faptul ca prin esantionare se
sectioneaza procesul de dezvoltare.
3. Metoda studiului de caz
Presupune introducerea inregistrarea unor reactii si comportamente
pentru a se identifica anumite patternuri.
EX: Jocul copilului
4. Metoda experimentala

Presupune introducerea unor modificari in experienta subiectului si

masurarea efectelor acestora in plan comportamental.
Avantajul major il constituie controlul variabilelor.
Dezavantajele sunt legate in principal de problemele etice ce pot
aparea in cadrul experimentelor pe copii si respective, consimtamantul
participantilor care de obicei se obtine de la parinti.
5. Metoda interviului
Se adreseaza un numar de intrebari unui numar cat mai mare de
subiecti pentru a se identifica opinii, atitudini, perceptii cu privire la
comportamentul propriu sau cu privire comportamentul copiilor lor.
Dezavantajul major il reprezinta incertitudinea realizarii unui
chestionar valid.
6. Metoda observatiei naturale
Se realizeaza in mediul natural, de viata.
Principalele dezavantaje sunt problema obiectivitatii, comportamentul
subiectului cand se stie observant, astfel prezenta unui singur observatory nu
este suficient, astfel fiind necesar un protocol de observatie valid.
7. Metodele clinice
Presupune formularea unor intrebari in functie de subiect dar si de
raspunsurile sale la intrebarea anteriora.
Dezavantaje: Informatiile obtinute sunt specifice unui singur subiect
si astfel nu pot fi generalizate.

STADIILE DEZVOLTARII
1.
2.
3.
4.

Stadiile dezvoltarii intelectuale (J. Piaget)

Stadiile dezvoltarii psihosexuale (S. Freud)
Stadiile dezvoltarii psihosociale (E. Erikson)
Stadiile dezvoltarii psihomorale (L. Kahlberg)

CICLURI DE VIATA

Perioada prenatala
Nasterea (0-1 an)
Copilaria mica (1-3 ani)
Prescolaritatea (3-6 ani)
Mica scolaritate (de la 6 la 10/11 ani)
Pubertatea (de la 10/11 ani la 14/15 ani)
Adolescenta (de la 14/15 ani la 18/20 ani)
Tineretea (de la 20 la 35/40 ani)
Maturitatea (40-65 ani)
Batranetea (de la 65 de ani)
Sfarsitul vietii