Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Catedra de psihologie
Referat
Tema : Delimitări conceptuale privind domeniul psihologiei
vârstelor. Perspectivele teoretice cu privire la dezvoltarea umană.
Teorii privind dezvoltarea psihică. Periodizarea vârstelor. Cicluri și
stadii de dezvoltare psihică
Onceanu Veronica
Bălți 2020
Cuprins
Erikson propune opt stadii care acoperă perioada întregii vieţi, această periodizare fiind una
dintre primele teorii psihodinamice ale dezvoltării. În viziunea sa stadialitatea dezvoltării se
prezintă astfel:
Periodizarea vârstelor
Creşterea sau dezvoltarea fizică se raportează la ani, luni, zile ale individului, ceea ce reprezintă
vârsta cronologică, implicată în marile cerinţe ale societăţii (şcolarizare, majorat, acces pentru
exercitarea unor profesii, pensionare etc.). Cu toate ca în primele luni ale vieţii, asemănările de la
un copil la altul sunt numeroase, existăşi deosebiri între ei. Pornind de la aceasta bază s-au
identificat şi anumite „vârste de dezvoltare‖. Stabilirea normalităţii se face prin raportarea datelor
la cele doua vârste. Un copil, pe parcursul anilor poate depăşi vârsta de dezvoltare în comparaţie
cu vârsta cronologică, sau dimpotrivă, poate manifesta unele întârzieri. Atunci când precocitatea
sau întârzierea sunt puternice, dezvoltarea este atipica. Diversele dimensiuni ale dezvoltării
psihice (cognitive, socio-afective) realizează o unitate în diversitate, în care apare un decalaj
dublu, transversal şi orizontal. Decalajul transversal apare atunci când în cadrul aceleiaşi vârste
cronologice, anumite paliere psihice au un grad de dezvoltare diferit (ex. situaţia diferenţelor
între dezvoltarea cognitivă, afectivăşi morala la vârsta adolescenţei). Decalajul orizontalindică
faptul că la nivelul aceluiaşi palier (ex. cognitiv) sau chiar al aceluiaşi tip de activitate apar
denivelări (ex. conservarea invarianţilor au loc progresiv: la 7-8 ani copiii operează conservarea
materiei, la 9 ani cea a greutăţii şi către 11-12 ani conservarea volumului).
În baza celor trei criterii amintite, U. Schiopu şi E. Verza propun următoarele cicluri ale vieţii
cu substadiile implicate :
Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor este prezentat în tabelul de mai jos :
numărul, titlul .
Pe un fond de tensiune puternică, cele mai slabe influenţe ale mediului şi educaţiei pot avea
efecte formative remarcabile, în timp ce, dacă tensiunea internă este slabă, nici cele mai bune
modalităţi de influenţare nu au efectul scontat.
Toate aceste criterii sunt în strânsă legătură, nivelul relaţiilor şi al tensiunii dominante asigurând
angajarea în activităţi corespunzătoare ca nivel şi la rândul lor, activităţile creând condiţii
corespunzătoare de dezvoltare a capacităţilor de relaţionare
Ciclurile si stadiile dezvoltării psihice
I.Ciclul de creştere şi dezvoltare, care se întinde de la naştere până la 24- 25 de ani. În cadrul
acestui ciclu au loc creşteri şi transformări atât fizice cât şi psihice care permit ca, la finalul său,
fiinţa umană să dispună de toate capacităţile proprii speciei umane.
1. stadiul sugarului– cuprinsîntre 0-1 an: are ca achiziţii fundamentale inteligenţa senzorio-
motorie, dezvoltare percepţiei şi dezvoltarea manipulării obiectelor.
5. stadiul preadolescentului – 10-14 ani – marchează ieşirea din copilărie şi atingerea unui nou
nivel al conştiinţei de sine.
7. stadiul adolescenţei prelungite – 20-24 de ani– implicând continuarea studiilor în vederea unei
specializări profesionale.
II.Ciclul adultului, în cursul căruia se desăvârşeşte maturizarea biologică şi psihică şi care are
următoarele stadii şi substadii:
1. stadiul tinereţii – 25-35 de ani – înseamnă intrarea în profesie, deci inserţia în activitatea de
muncă
a. substadiul adultului precoce – 35-45 de ani, marcat de adaptarea la profesie şi viaţa familială
b. substadiul adultului matur – 45-55 de ani, în acest substadiu se atinge nivelul cel mai înalt al
realizărilor profesionale şi al intensificării rolurilor familiale.
c. substadiul adultului tardiv – 55-65 ani – se încheie cu ieşirea din viaţa profesională şi este
centrat pe rezolvarea multor probleme familiale.
III.Ciclul bătrâneţii
1. stadiul de trecere (65-70 ani), în care se conservă bine multe dintre capacităţile fizice şi
psihice şi subiectul se integrează activităţi importante pentru familie.
2. prima bătrâneţe (70-80 ani) – încep să se manifeste unele scăderi ale capacităţii fizice şi
psihice.
3. a doua bătrâneţe (80-90 ani), când pentru unii deteriorarea în special a stării de sănătate fizică
este mai severă, iar scăderile în plan psihic sunt mai mult sau mai puţin evidente.
4. marea bătrâneţe (90-...), în care se manifestă drastic deteriorarea unor capacităţi, dar şi
conservarea încă satisfăcătoare a altor capacităţi.
Dezvoltarea economică şi socială determină o anumită variaţie (dilatare, micşorare) a unor stadii,
aşa că limitele cronologice sunt relative, iar noi le vom lua în consideraţie ca atare.
Bibliografie
1. Psihologia vîrstelor : Curs universitar / Silvia Briceag ; Univ. de Stat Alecu Russo
din Bălţi, Fac. de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Arte. Bălţi : Universitatea de
Stat Alecu Russo din Bălţi, 2017. 291 p. : tab.