Imunosupresoarele: ce sunt, ce tratează și ce efecte secundare au

Medicamentele imunosupresoare suprimă sau reduc puterea sistemului imunitar

și sunt folosite pentru a trata boli autoimune sau pentru a împiedica organismul
să respingă un organ transplantat. Ce efecte secundare au aceste medicamente?
Sistemul imunitar este esențial pentru supraviețuire, deoarece, fără el, organismul este
vulnerabil la atacurile virusurilor, bacteriilor și paraziților. În general, ne străduim să-l
menținem puternic printr-o alimentație echilibrată, exerciții fizice și suplimente
alimentare de tip complex nutraceutic pe bază de acizi grași Omega 3, vitamina C,
vitamina D3, zinc și alte vitamine și minerale. În unele cazuri, însă, sistemul imunitar are
nevoie să fie suprimat pe o anumită perioadă cu ajutorul medicamentelor. 

Ce sunt imunosupresoarele
Imunosupresoarele reprezintă o clasă de medicamente care suprimă sau reduc
rezistența sistemului imunitar al organismului. Unele dintre acestea sunt numite și
medicamente antirejecție, deoarece sunt utilizate pentru a împiedica organismul să
respingă un organ transplantat, de exemplu ficat, inimă sau rinichi. Alte medicamente
imunosupresoare sunt adesea folosite pentru a trata afecțiunile autoimune, cum ar fi
lupusul, psoriazisul sau artrita reumatoidă.

În ce situații se recomandă imunosupresoarele

Imunosupresoarele sunt prescrise pentru a trata unele boli autoimune sau după un
transplant de organe.

Boli autoimune
În prezența unei boli autoimune, sistemul imunitar al persoanei afectate atacă țesuturile
organismului. Deoarece medicamentele imunosupresoare slăbesc sistemul imunitar, ele
suprimă această reacție, lucru care ajută la reducerea impactului bolii asupra
organismului. Bolile autoimune tratate cu medicamente imunosupresoare includ
psoriazisul, lupusul, poliartrita reumatoidă, boala Crohn, scleroza multiplă, alopecia
areata.

Transplant de organe
Aproape toate persoanele care trec printr-un transplant de organe trebuie să ia
medicamente imunosupresoare. Acest lucru se datorează faptului că sistemul imunitar
al pacientului percepe organul transplantat ca pe un obiect străin. Drept urmare,
sistemul imunitar atacă organul, ca și cum ar ataca o celulă străină care trebuie
distrusă. Acest lucru poate provoca daune severe și poate duce la necesitatea eliminării
organului respectiv.
În aceste condiții, medicamentele imunosupresoare slăbesc sistemul imunitar pentru a
reduce reacția corpului la organul străin. Medicamentele permit astfel organului
transplantat să rămână sănătos și ferit de leziuni.

Tipuri de medicamente imunosupresoare

Există mai multe tipuri de medicamente imunosupresoare și prescrierea lor depinde de
motivul pentru care sunt indicate în fiecare caz în parte:
Corticosteroizi: prednison, prednisolon, budesonidă
Inhibitori de Janus kinază: tofacitinib
Inhibitori ai calcineurinei: ciclosporină, tacrolimus 
Inhibitori mTOR: sirolimus, everolimus
Inhibitori IMDH: azatioprină, leflunomidă, micofenolat
Agenți biologici: abatacept, adalimumab, anakinra, certolizumab, etanercept,
golimumab, infliximab, ixekizumab, natalizumab, rituximab, secukinumab, tocilizumab,
ustekinumab, vedolizumab
Anticorpi monoclonali: baziliximab, daclizumab.

Schema de tratament
Toate medicamentele imunosupresoare sunt disponibile numai printr-o rețetă de la
medic. Imunosupresoarele se prezintă sub formă de tablete, capsule, lichide și injecții.
Medicul decide pentru fiecare pacient care este mai potrivită formă de medicamente și
cea mai indicată schemă de tratament.
Medicul poate prescrie un imunosupresor sau o combinație de medicamente. Scopul
terapiei imunosupresoare este de a găsi planul de tratament care să suprime sistemul
imunitar, având în același timp cât mai puține efecte secundare, iar acestea, la rândul
lor, să fie cât mai puțin dăunătoare.
Dacă unei persoane i se prescriu medicamente imunosupresoare, trebuie să le ia exact
așa cum sunt ele prescrise. Dacă pacientul are o tulburare autoimună, o modificare a
schemei de tratament fără acordul medicului poate provoca o înrăutățire a stării de
sănătate. Dacă e vorba de beneficiarul unui transplant de organe, chiar și cea mai mică
modificare a regimului medicamentos poate declanșa o respingere a organului
respectiv. Indiferent de ce problemă de sănătate suferă pacientul în tratament cu
imunosupresoare, dacă uită să administreze o doză, trebuie să contacteze medicul
pentru recomandări.
Analize necesare și modificări de doză
În timpul tratamentului cu imunosupresoare, se fac periodic analize de sânge. Aceste
teste ajută medicul să monitorizeze cât de eficiente sunt medicamentele și dacă sunt
necesare modificări ale dozelor. Testele îl vor ajuta, de asemenea, pe medic să afle
dacă medicamentele respective au efecte secundare.
Dacă pacientul are o boală autoimună, medicul poate ajusta doza în funcție de modul în
care afecțiunea persoanei răspunde la medicamente. Și în cazul în care pacientul a
trecut printr-un transplant de organe, medicul poate reduce doza, deoarece riscul de
respingere a organului scade în timp. În acest fel, poate scădea și nevoia organismului
de aceste medicamente. Totuși, majoritatea persoanelor care au făcut un transplant
trebuie să ia cel puțin un medicament imunosupresor pentru restul vieții.

Efectele secundare ale imunosupresoarelor

Efectele secundare variază mult pentru numeroasele medicamente imunosupresoare
care sunt disponibile pe piață. Pentru a afla din timp reacțiile adverse pe care le-ar
putea avea în decursul terapiei, e bine ca persoana care se pregătește să urmeze un
astfel de tratament să discute cu medicul.
Cu toate precauțiile, însă, e bine de știut că toate medicamentele imunosupresoare lasă
organismul cu un risc grav de infecție. Când un medicament imunosupresor slăbește
sistemul imunitar, corpul devine mai puțin rezistent la infecții și se poate îmbolnăvi cu
ușurință. În plus, orice infecție este mai greu de tratat.
O persoană aflată în tratament cu imunosupresoare trebuie să solicite imediat sfatul
medicului dacă are oricare dintre aceste simptome de infecție: febră sau frisoane,
durere în partea inferioară a spatelui, urinare frecventă și cu dificultăți, durere în timp ce
urinează, oboseală neobișnuită sau slăbiciune.

Interacțiuni cu alte medicamente

Înainte de a începe tratamentul cu un medicament imunosupresor, pacientul trebuie să-i
dea informații medicului despre toate medicamentele pe care le ia în perioada
respectivă, inclusiv dacă este vorba despre suplimente alimentare, precum vitaminele și
mineralele sau comprimate din plante. Medicul va fi astfel în măsură să informeze
pacientul despre posibilele interacțiuni medicamentoase pe care le-ar putea provoca
medicația imunosupresivă. Ca și reacțiile adverse, riscul interacțiunilor medicamentoase
depinde de medicamentul specific pe care îl ia pacientul.
Medicamentele imunosupresoare pot cauza probleme persoanelor cu anumite afecțiuni
de sănătate. Înainte de a începe să ia imunosupresoare, pacientul trebuie să informeze
medicul dacă are oricare dintre aceste afecțiuni: alergie la medicamentul specific, un
istoric medical de zona zoster sau varicelă, boli renale sau hepatice.
Imunosupresoarele în relație cu sarcina și alăptarea
Unele dintre aceste medicamente pot provoca defecte la naștere, în timp ce altele
prezintă riscuri mai mici în timpul sarcinii și alăptării. În orice caz, dacă o pacientă
intenționează să rămână gravidă, trebuie să discute cu medicul despre acest aspect
înainte de a lua un medicament imunosupresor. Dacă pacienta rămâne însărcinată în
timpul terapiei cu imunosupresoare, trebuie să-și informeze imediat medicul.

Relația cu medicul este importantă

Medicamentele imunosupresoare pot ajuta persoanele cu tulburări autoimune sau cu
transplanturi de organe să controleze răspunsul imunitar al organismului lor. Deși sunt
utile, aceste medicamente sunt, de asemenea, puternice și pot provoca efecte
secundare, deci e firesc ca pacientul, înainte de a începe o astfel de terapie, să aibă
aspecte pe care le dorește explicate mai bine.
Prin urmare, pacientul trebuie să nu se ferească să adreseze medicului întrebări clare
despre tratamentul cu imunosuoresoare, precum:
„Ce ar trebui să fac dacă mi se pare că mă confrunt cu un efect secundar?”
„Ce ar trebui să fac dacă am o răceală în timp ce iau acest medicament?”
„Cât timp va trebui să iau acest medicament?”.