Manometria esofagiană - când este recomandată

Manometria esofagiană este un test utilizat pentru a diagnostica problemele

esofagului, cum ar fi acalazia sau esofagita eozinofilică.
Manometria esofagiană, cunoscută și sub numele de studiu de motilitate esofagiană,
este un test utilizat pentru a diagnostica probleme care implică mișcarea și funcția
esofagului (acel tub care se întinde de la gât până la stomac). 
Procedura implică introducerea unui tub sensibil la presiune în nas, care coboară apoi
prin gât, esofag și stomac. Manometria esofagiană este utilizată atunci când o persoană
suferă de reflux cronic sau de probleme de înghițire care nu pot fi explicate.

Care este scopul manometriei esofagiene

Prin manometrie esofagiană, medicul află dacă problema pacientului este asociată cu
esofagul în sine și, dacă da, în ce parte a esofagului se află și cât este de gravă. Testul
detectează probleme care implică peristaltismul (contracția involuntară, ritmică, care
ajută la propulsarea alimentelor spre stomac) sau la valvele, numite sfinctere, care se
deschid și se închid ori de câte ori mănânci sau bei.
Esofagul conține două astfel de sfinctere:

 Sfincterul esofagian inferior, situat la intrarea în stomac, care împiedică

alimentele și acidul să urce înapoi în esofag (reflux gastric)

 Sfincterul esofagian superior, poziționat mai jos de gât (faringe), care împiedică
pătrunderea aerului în stomac sau pătrunderea conținutului stomacului în plămâni.

Când este recomandată manometria esofagiană

Manometria esofagiană poate fi recomandată dacă pacientul suferă de disfagie
(dificultăți de înghițire), odinofagie (înghițire dureroasă) sau simptome de reflux care
rezistă la tratament (inclusiv arsuri la stomac și dureri toracice).
Cu toate acestea, manometria esofagiană nu este de obicei primul test utilizat pentru a
diagnostica aceste afecțiuni. Mai degrabă, aceasta se efectuează după ce radiografiile
și alte teste au exclus cauzele mai probabile, cum ar fi obstrucția esofagiană, strictura
esofagiană, hernia hiatală sau o boală de inimă.
Manometria esofagiană poate fi utilizată pentru a contribui la stabilirea diagnosticului de
acalazie, esofagită eozinofilică, peristaltism hipercontractil, peristaltism hipertensiv,
sclerodermie. Testul nu este utilizat pentru diagnosticarea bolii de reflux
gastroesofagian (BRGE), ci mai degrabă pentru a caracteriza natura bolii. Poate fi
 recomandat dacă pacientul nu răspunde la terapia pentru BRGE sau dacă este luată în
calcul o intervenție chirurgicală anti-reflux.

Riscuri și complicații ale manometriei esofagiene

Deși o manometrie esofagienă poate părea o procedură descurajantă, este în realitate
relativ sigură și de obicei nu atât de incomodă pe cât s-ar putea crede. Ocazional, în
timpul introducerii, tubul poate intra în laringe și poate provoca sufocare. Complicațiile
manometriei esofagiene sunt rare, dar pot include: aritmie (bătăi neregulate ale inimii),
aspirație (inhalarea conținutului stomacului), perforație esofagiană.
Complicațiile pot fi evitate urmând instrucțiunile oferite de medic înainte de test.
Manometria esofagiană este contraindicată dacă există o obstrucție a faringelui sau a
esofagului superior, inclusiv o tumoare benignă sau malignă.

Cum te pregătești pentru manometria esofagiană

Manometria esofagiană este adesea efectuată dimineața, iar pacientul este sfătuit să
vină cu stomacul gol, fără să mănânce și să bea nimic, nici măcar apă. Dacă persoana
se află în anumite tratamente medicamentoase, trebuie să anunțe medicul în prealabil,
pentru ca acesta să îi confirme că le poate lua normal sau dacă trebuie să nu le ia
înainte de procedură. Printre clasele de medicamente care pot fi problematice se
numără anticolinergicele, cum ar fi bromura de ipratropiu sau oxibutinina, blocantele
canalelor de calciu cum ar fi amlodipina și diltiazemul, nitrații, precum nitroglicerina,
sildenafilul și tadalafilul.

Cum se face manometria esofagiană

Testul în sine durează aproximativ 15-30 de minute. Procedura este efectuată de obicei
de un gastroenterolog și este realizată cu o unitate de manometrie constând dintr-un
modul computerizat, un ecran de afișare digital și un cateter nazal flexibil de 2,75-4,2
milimetri. Cateterul în sine este echipat cu senzori capabili să detecteze modificările
subtile ale presiunii esofagiene.

 Pacientul se va așeza pe o masă de examinare și își va scoate ochelarii și

piercing-urile, dacă este cazul. Un agent de amorțire topică poate fi utilizat pentru a ajuta la
ușurarea disconfortuluiE bine ca pacientul să se relaxeze încetinindu-și respirația,
detensionând umerii și închizând și deschizând pumnii. Dacă pacientul resimte un
disconfort, e bine să nu intre în panică, ci să anunțe medicul sau asistenta care efectuează
procedura.
 Un test de manometrie esofagiană poate varia în funcție de tipul de echipament
utilizat, dar respectă mai mult sau mai puțin aceiași pași de bază:

 Înainte de a introduce cateterul printr-o nară, vârful acestuia este uns cu

anestezic topic. Nara poate fi, de asemenea, lubrifiată.

 Pe măsură ce cateterul este introdus, acesta va atinge un punct de rezistență,

deoarece traseul face un unghi în gât. Pacientului i se poate cere să încline capul în jos
pentru a ajuta la pătrunderea mai ușoară a cateterului.

 Pentru a trece cateterul peste sfincterul esofagian superior, pacientului i se va

cere să soarbă apă printr-un pai. În acest fel, sfincterul se deschide, permițând intrarea
cateterului cu o rezistență minimă.

 Odată ce cateterul trece de acest sfincter, este introdus rapid în esofag și

stomac. Cateterul este apoi fixat în loc și pacientului i se cere să stea așezat pe o parte.

 Medicul începe apoi să calibreze senzorii cateterului. În acest moment, persoana

trebuie să se abțină de la înghițire pentru a asigura o calibrare corectă.

 Testarea începe atunci când ultimii doi senzori sunt poziționați corect în stomac.
Senzorul este setat la zero pentru a servi drept bază pentru comparație.

 Pe măsură ce cateterul este retras spre sfincterul esofagian inferior, pacientul

trebuie să ia mai multe înghițituri de apă. Făcând acest lucru, medicul poate măsura
modificările presiunii sfincterului de la starea de închis (înainte de a înghiți) la starea
deschisă (după înghițire).

 Persoana testată va lua înghițituri suplimentare de apă pentru a măsura

modificările presiunii esofagiene în timpul înghițirii. Dacă peristaltismul este normal,
medicul va vedea modificări ritmice ale presiunii.

 În cele din urmă, pentru a testa sfincterul esofagian superior, persoana trebuie să
stea în șezut. Cateterul este retras treptat pentru a compara presiunea din sfincterul
esofagian superior cu cea a esofagului și a gâtului. Cateterul este apoi îndepărtat ușor.

 Odată finalizat testul, pacientul își va sufla nasul, după care poate părăsi clinica
și își poate relua dieta normală și orice medicamente pe care le-a întrerupt înainte de
procedură. 

Efectele secundare ale manometriei esofagiene tind să fie minore și pot include o
durere ușoară în gât, tuse, sângerare minoră și iritații ale sinusului. Dacă, după
procedură, pacientul se confruntă cu simptome rar întâlnite în acest caz, precum febra,
vărsăturile sau aritmia, trebuie să sune imediat medicul.