UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2

PIAȚA

Cuvinte cheie: piață, piață agroalimentară

Rezumat
În acest curs este prezentat conceptul de piață, criteriile de clasificare
a pieței, piața produselor agroalimentare și caracteristicile acesteia.

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore

Conceptul de piaţă
În general, piaţa este locul de întâlnire, mai mult sau mai puţin
abstract, dintre oferta vânzărilor şi cererea cumpărătorilor, prima fiind forma
de manifestare a producţiei în condiţiile economiei de schimb, a doua
exprimând nevoile umane solvabile, însoţite deci de capacitatea oamenilor
de a cumpăra mărfurile oferite şi convenabile lor.
Benoum defineşte piaţa ca fiind: ansamblul care consumă sau este
susceptibilă să consume un produs sau un serviciu dat într-o zonă geografică
determinată .

Piaţa susţine Ph. Kotlrer este reprezentată de toţi clienţii potenţiali

care au aceeaşi nevoie sau dorinţă şi care sunt dispuşi să ofere aceste
resurse în schimbul a ceia ce doresc.
În literatura de specialitate prin piaţă se înţelege acea sferă
economică pe care se prezintă şi se confruntă la un moment dat oferta şi
cererea pentru un anumit bun sau serviciu şi realizarea lor prin intermediul
actelor de vânzare-cumpărare.
Conform teoriei economice, piaţa rămâne locul unde se schimbă
bunurile şi serviciile, este evident că aceasta schimbare priveşte nu numai
ofertantul şi solicitatorul, ci şi o multitudine de agenţi economici
Piaţa alimentară (după Chiva M. Citat de M. Constantin) este
considerată un mare joc colectiv în care agenţi economici independenţi
(consumatorii, producătorii agricoli şi industriali, instituţii, experţi etc.) caută
să-şi realizeze dorinţele ţinând seama de restricţiile lor.
Datorită complexităţii sale deosebite în cercetările de marketing piaţa
se abordează pe categorii de pieţe în funcţie de anumite criterii de
determinare.
a) După obiectul tranzacţiilor:
 piaţa bunurilor materiale: piaţa mijloacelor de producţie, piaţa
bunurilor de consum;
 piaţa serviciilor: piaţa serviciilor pentru producţie, piaţa
serviciilor de consum;
 piaţa resurselor de producţie: piaţa resurselor naturale, piaţa
7
 capitalului, piaţa forţei de muncă, piaţa informaţiilor.
b) După modul în care se satisfac cele două categorii ale sale cererea
şi oferta: piaţă reală, potenţială, teoretică.
 piaţa reală exprimă prezentarea efectivă a cererii şi ofertei
pentru a se realiza prin intermediul actelor de vânzare-
cumpărare.
 piaţa potenţială cuprinde pe lângă ofertă şi cererea efectivă
manifestată pe piaţă şi rezervele existente atât la cerere cât şi
la ofertă dar care nu apar pe piaţă datorită unor factori de
natură obiectivă sau subiectivă.
 piaţa ideală reprezintă acea piaţă pe care cererea şi oferta de
mărfuri se realizează în condiţii optime.
c) După locul şi sfera de cuprindere: piaţă internă (locală, zonală,
urbană şi rurală), piaţă externă, piaţă internaţională (mondială);
d) după modul de acces pe piaţă; pieţe cu acces liber (pentru toţi
purtătorii cererii şi ofertei), pieţe cu acces reglementat, condiţionat (burse de
mărfuri, de valori);
e) după numărul ofertanţilor şi al cumpărătorilor:
 piaţă de monopol: când există un singur ofertant şi un număr
mare de cumpărători;
 piaţă de monopson: când există un singur cumpărător şi un
număr mare de ofertanţi;
 piaţă de monopol bilateral: când există un singur cumpărător
şi un singur ofertant;
 piaţă de oligopol: când există numai câţiva ofertaţi şi un
număr mare de cumpărători;
 piaţă de oligopson: când există numai câţiva cumpărători
pentru un produs şi un număr mare de ofertanţi.
f) după modul de fixare a preţurilor si a programului de lucru: piaţă
organizată (diferite tipuri de magazine), piaţă liberă (ţărănească);
g) după sistemul de activitate: pieţe cu activitate zilnică, periodică şi
sezonieră;
h) după posibilitatea manifestării pe piaţă a cererii şi ofertei: piaţă
condiţionată (piaţa materialelor strategice, piaţa tehnologiei de vârf), piaţa
necondiţionată.
În continuare este prezentată clasificarea pieţei produselor animale şi
vegetale în funcţie de categoria de produse prezentate pe piaţă:
Piaţa cărnii: piaţa cărnii de vită, piaţa cărnii de porc, piaţa cărnii de
pasăre, piaţa cărnii de oaie, piaţa cărnii de peşte, piaţa cărnii de la alte specii
de animale, piaţa preparatelor din carne, piaţa laptelui şi a preparatelor din
lapte, piaţa ouălor, piaţa lânii, piaţa pieilor, piaţa blănurilor şi pielicelelor, piaţa
mătăsii naturale, piaţa produselor apicole, piaţa animalelor vii, piaţa
cerealelor alimentare piaţa furajelor, piaţa legumelor şi fructelor, piaţa
seminţelor, piaţa vinurilor, piaţa zahărului, piaţa uleiului alimentar, piaţa
florilor.
Piaţa produselor agricole şi agroalimentare
Într-o economie modernă, piaţa agrară joacă un rol deosebit de
important în menţinerea echilibrelor economice, asigurarea unui raport
raţional între agricultură şi industrie, stimularea schimburilor comerciale şi
dezvoltarea întregii economii.
 În accepţiunea cea mai frecventă, piaţa agrară reprezintă un
ansamblu coerent, un sistem sau o reţea de relaţii de vânzare-cumpărare de
bunuri, servicii între părţi contractante care, pe de o parte, sunt unite prin
legături de afaceri, iar pe de altă parte, se află în raporturi de forţă.
Piaţa agrară se aseamănă cu orice altă piaţă în care producţia
agricolă apare sub formă de ofertă, iar nevoile de consum sub forma cererii
de produse agricole şi agroalimentare.

Rolul economic al pieţelor agricole îl constituie faptul că ele reprezintă:

 locuri special amenajate unde au loc schimburile fizice
de mărfuri între vânzători şi cumpărători. Odată cu
schimbul, vânzătorii transmit altor operatori de piaţă şi
riscul de depreciere fizică, scăderea preţului şi
posibilitatea necomercializării;
 un sistem de referinţă cuprinzător al relaţiilor dintre
ofertă şi cerere, dintre cumpărător şi vânzător. Pieţele
constituie locuri relativ transparente şi centralizate pentru
observarea şi înţelegerea schimburilor economice de
către agenţii economici: cantităţile de marfă, calitatea şi
varietatea produselor oferite pe piaţă, preţurile practicate
aşteptările cumpărătorilor şi intenţiile vânzătorilor, etc;
 un mijloc de reglare a schimburilor dintre operatorii
filierelor şi pe ansamblul sistemului agroalimentar.
Pieţele sunt un factor de fluidizare a ofertei la cerere şi
de regularizare a raportului dintre ele, deoarece sporesc
substanţial posibilitatea ca vânzătorii să-şi găsească
clienţii pentru mărfurile lor şi cumpărătorii să-şi găsească
ofertanţi De asemenea pieţele agroalimentare constituie
un semnalizator menit să oprească „derapajul” agenţilor
economici ce aduc pe piaţă mărfuri necompetitive sau
care practică preţuri stabilite în mod birocratic sau
monopolist. Pieţele au menirea de a releva economia
reală;
 un factor de dezvoltare economică pentru localităţile
unde sunt amplasate. Înfiinţarea pieţelor şi amplificarea
activităţilor lor duce la crearea de locuri de muncă
directe dar şi indirecte, prin dezvoltarea infrastructurii dar
şi a unor întreprinderi conexe: depozite, restaurante,
bănci, transporturi.

Caracteristicile pieţei agricole

Piaţa este ansamblul de schimburi, tranzacţii comerciale, relaţii între

agenţii comerciali care fac schimburile şi determină competiţia în procesul de
9
realizare a echilibrului dintre cerere şi ofertă. Piaţa este singurul criteriu de
verificare obiectivă a concordanţei dintre cerere şi ofertă.
În economia de piaţă contemporană, piaţa se autoreglează prin
concurenţă între producători şi cu ajutorul statului.
În lume există multe organisme de reglare a pieţei determinate de
specificul fiecărei ţări şi de concepţia guvernelor, dar principiul economiei de
piaţă se regăseşte în toate modelele.
Piaţa mondială a produselor agroalimentare are un caracter „rezidual”
deoarece producţia agricolă este destinată în mare parte consumului intern.
Piaţa agricolă mondială se caracterizează prin instabilitate, insecuritatea
aprovizionărilor, incertitudinea vânzărilor, fluctuaţii mari de preţuri,
dezechilibre mari între diferite zone geografice ale lumii cu privire la raportul
dintre cerere şi ofertă, dar şi în ceea ce priveşte solvabilitatea cererii şi a
nivelului de satisfacere a acesteia.
Pe plan mondial cererea de produse agroalimetare este relativ stabilă
în cazul în care nu au loc creşteri puternice ale producţiei agricole şi explozii
demografice.
Cererea de alimente diferă cantitativ pe zone geografice în funcţie de
creşterile demografice dar şi calitativ în funcţie de nivelul veniturilor
populaţiei. O evoluţie calitativă este caracteristică ţărilor dezvoltate, unde
nivelul veniturilor face ca cererea să fie elastică în raport cu preţul cum este
cazul produselor alimentare de lux (fructe exotice).
Cerea pentru această grupă de produse se caracterizează prin
invariabilitate.
Intervenţia statului prin intermediul pârghiilor economico-financiare
(subvenţii, credite, dobânzi, taxe vamale, contingentări de mărfuri, acorduri
de preţuri, etc.).
Existenţa unui număr mare de ofertanţi.
Cererea se manifestă zilnic pentru majoritatea produselor, purtătorii
acesteia fiind reprezentaţi de întreaga populaţie.
Existenţa unor oscilaţii de preţuri la acelaşi produs în funcţie de zona
de amplasare a pieţei.
Existenţa unor informaţii şi cunoştinţe limitate la majoritatea
producătorilor agricoli în legătură cu conjunctura diferitelor pieţe.
Existenţa unor rezerve mari în direcţia creşterii volumului de mărfuri,
motivate de factorii tehnico-economici.
Oferta agricolă pe termen scurt este variabilă în funcţie de factorii
climatici precum şi de nivel stocurilor în cazul produselor stocabile. Oferta
produselor perisabile (a căror stacare este dificilă) este rigidă pe plan
mondial.
Oferta de mărfuri este dispersată cantitativ neregulat datorită influenţei
puternice a factorilor aleatori (naturali), imprimând acestor produse un
caracter mobil.
Oferta globală tinde să depăşească cererea dar pe zone geografice
există mari dezechilibre.
Intensitatea actelor de vânzare-cumpărare la diferite produse agricole
este influenţată de o serie de factori (sezonalitatea producţiei, obiceiuri,
tradiţii), fiind neuniformă în tot cursul anului.
În general producţia de mărfuri are un volum mare şi o valoare mică,
ceea ce implică cheltuieli mari de circulaţie care încarcă costul produselor.
Concepte şi noţiuni de reţinut
 În general, piaţa este locul de întâlnire, mai mult sau mai puţin
abstract, dintre oferta vânzărilor şi cererea cumpărătorilor,
prima fiind forma de manifestare a producţiei în condiţiile
economiei de schimb, a doua exprimând nevoile umane
solvabile, însoţite deci de capacitatea oamenilor de a cumpăra
mărfurile oferite şi convenabile lor.
 În accepţiunea cea mai frecventă, piaţa agrară reprezintă un
ansamblu coerent, un sistem sau o reţea de relaţii de vânzare-
cumpărare de bunuri, servicii între părţi contractante care, pe
de o parte, sunt unite prin legături de afaceri, iar pe de altă
parte, se află în raporturi de forţă.

Întrebări de autoevaluare,
1. Ce reprezintă piața?
2. Care sunt criteriile de clasificare a piețelor ?
3. Ce reprezintă rolul piețelor agrare?
4. care sun caracteristicile piețelor agroalimentare?

11