UNIVERSITATEA “ VALAHIA” DIN TARGOVISTE

FACULTATEA DE STIINTE SI ARTE

DEPARTAMENTUL ARTE – SPECIALIZAREA EDUCATIE MUZICALA

LUCRARE DE SEMINAR
LA ISTORIA ARTEI UNIVERSALE

Coordonator seminar : Student :

Lect.univ.prof. Cristian MANGUTA Rosu Marian Cristian
Anul III, semestrul I

TARGOVISTE 2020

1
 UNIVERSITATEA “ VALAHIA” DIN TARGOVISTE
FACULTATEA DE STIINTE SI ARTE
DEPARTAMENTUL ARTE – SPECIALIZAREA EDUCATIE MUZICALA

ARTA GOTICA
LUCRARE DE SEMINAR
LA ISTORIA ARTEI UNIVERSALE

Coordonator seminar : Student :

Lect.univ.prof. Cristian MANGUTA Rosu Marian Cristian
Anul III, semestrul I

TARGOVISTE 2020

2
CUPRINS

Cuprins 3
Scurt istoric 4
Forme de manifestare 5
Arta gotica pe harta lumii 6
Arta gotica in Franta 7
Evolutia goticului in lume 11
Concluzii 15
Bibliografie 15

3
Scurt istoric

Dupa invaziile normande, ungare si serazine din secolul VIII, arta cunoaste o revigorare
evidenta, care se exprima in Arta Romantica, incepind din secolul XII, si apoi in inovatiile
Gotice. Hranit de spiritulaitatea crestina, atat stilul Romantic cat si cel Gotic sint reflectate
credintei unei civilizatii dedicate in intregime glorificarii lui Dumnezeu.
Adjectivul "gotic" este inventat de umanistii renasterii italiene, desemnand cultura care s-a
dezvoltat in occident intre secolele XII si XVI. Acest calificativ se aplica mai intii arhitecturii,
apoi, in ansamblu, artelor si, in sfirsit, intregii culturi a acestei perioade. Arta Gotica a fost mult
timp privita cu desconsideratie si nu se ezita in a-i distruge operele; a fost reabilitata abia in
secolul XIX de catre reprezentantii Romantismului.
Pentru gotici, elanul gotic ramine acesta: "Dumnezeu este lumina. Arta gotica este profund
legata de aparitia oraselor, spre deosebire de Arta Romanica, ce ramine o arta mai mult rurala.
Municipalitatile construiesc edificii religioase in mijlocul oraselor; catedralele, din ce in ce mai
inalte, reflecta orgoliul fiecarui oras.
Arta gotică este stil în arta medievală, care s-a dezvoltat în începând nordul Franței din arta
romanică  și a dispărut odată cu Renașterea (jurul anului 1500). Arta gotică este diferită de
cea romanică prin tendința liniilor verticale, prin căutarea echilibrului în locul stabilității
maselor. Termenul a fost introdus în anul 1550 de Giorgio Vasari, care făcea aluzie peiorativă la
tribul germanic al goților, ca prototip pentru o cultură inferioară, „barbară Foarte rapid, se
extinde in toata arhitectura franceza si, de aici, in intreaga Europa. Perioada de extindere a artei
gotice acopera un spatiu geografic foarte important. La Nord, patrunde in Scandinavia; la Est,
atinge Polonia, iar la Sud, cucereste o parte din Orientul Latin, pina in Cipru si insula Rhodos.
Astfel, Cultura Gotica apare ca un liant al acestei Europe divizate din punct de vedere
politic.Dupa invaziile normande, ungare si serazine din secolul VIII, arta cunoaste o revigorare
evidenta, care se exprima in Arta Romantica, incepind din secolul XII, si apoi in inovatiile
Gotice. Hranit de spiritulaitatea crestina, atat stilul Romantic cat si cel Gotic sint reflectate
credintei unei civilizatii dedicate in intregime glorificarii lui Dumnezeu.

4
Forme de manifestare

În arhitectură, stilul gotic este caracterizat prin înălțarea zidurilor și a deschiderilor din

acestea pentru a da impresia de ridicare spre cer, impresie realizată și cu ajutorul unor coloane de
sprijin plasate în afara incintelor acoperite, precum și prin arcuri care se întretaie deasupra
golurilor sub un unghi ascuțit la partea lor superioară. Catedralele de piatra in stil gotic si
palatele comunale constituiau centre ale vietii orasenesti. Tot in aceasta epoca a fost elaborata
schema planimetrica a oraselor, care a determinat si aspectul arhitectonic al acestora timp de
cateva secole. Arhitectura gotica, caracterizata prin proportiile impunatoare ale edificiilor si prin
spatiile incapatoare ale interioarelor, a dezvoltat constructiile cu bolti pe arce frante (in ogiva) si
cu arcuri butante. Aceste inovatii tehnice au permis trecerea de la edificiul greoi, static, din
arhitectura romanica, la osatura zvelta, dinamica, a catedralelor gotice. Verticalitatea, inaltimea
si soliditatea cladirilor nu mai erau asigurate cu ajutorul maselor enorme de zidarie, ci prin
echilibrul indraznet dintre bolti, zidurile de sustinere, arcele exterioare de sprijin si
contraforturile. Zidurile, mult usurate, sunt prevazute cu deschideri si goluri numeroase, inlocuite
uneori cu dantele de piatra sau cu ferestrele cu vitralii policrome. Fatadele sunt decorate cu mari
portaluri, cu sculpturi si cizeluri fine in piatra (ex. statui, pilastri, rozete).
Orasul medieval
Evenimentele importante erau concentrate in piata publica unde se afla catedrala, monument
reprezentativ al orasului. Catre piata publica si catedrala erau directionate toate strazile orasului,
avand ca limita zidurile de incinta, inalte si groase. Strazile erau stramte. Castelele cu fatada
ingusta erau orientate catre strada. Arhitectura de fortificatie a dezvoltat sistemul medieval al
imbratisarii circulare a orasului cu ziduri de incinta, prevazute cu porti de aparare, corridor de
straja si turnuri de observare si aparare.
Unul din orasele medievale din Franta, foarte bine pastrat, este Carcassone, datand din secolul al
XII-lea si amplificat in secolele XIII-XIV.

Arhitectura civila
Arhitectura civila a oraselor includea palatele prelatilor (Palatul arhiepiscopului din Sens,
Palatul Papilor din Avignon), palatele sfaturilor comunale (Paltul communal din Regensburg,
Nurnberg, Germania), spitalele orasenesti administrate de ordinele calugaresti, depozitele de
produse si desfacere ale breslelor si ale negustorilor, casele breslelor, podurile de piatra (Podul
vechi din Praga), podurile cu arce frante cu fortificatii.
Catedrala si universitatea sunt roadele acestei complexe societati urbane europene a
secolelor care au urmat epocii stilului romanic.

Arhitectura religioasa
Catedrala exprima nu numai inalta stiinta a constructiilor din piatra, ci si solidaritatea
economica si sociala a colectivelor orasului, forta si mandria cultural a oraselor din centrul si
apusul Europei. Cu cat catedrala era mai impresionanta ca dimensiune si turnul-flesa era mai
inat, cu atat ilustra bogatia si orgoliul social al cetatenilor

5
Arta gotica pe harta lumii
Germania

Catedralele- tipologie particulara inaltimea egala a tuturor navelor (biserica-hala). In

zonele nordice si rasaritene-din caramida.Exista preferinta pentru gotic lanceolat, cu turnuri
clopotinita foarte ascutite - Koln, Regensburg, Nurenberg, Bamberg

Anglia
A prezentat o interpretare originala in constructia catedralelor. Au fost descries trei
etape: Early English (c. Din Salisbury), Decoreted style (Lichfield, York) si Perpendicular style
(Winchester, Canterrbury, Oxford, Cambrige). Decoreted style a avut un rolul functional al
ogivei este abandonat in favoarea rolului decorative. Anglia este prima tara din Europa care reia
innoierile franceze, datorita arhitectului Guillaume de Sens, constructorul catedralei din
Canterbury, catre 1174. Acest stil, care alatura modelelor franceze traditia decorativa engleza,
este numit Early English.

Italia
A prezentat un entuziasm discret pentru problemele constructiei bazate pe ogiva, la cele
mai multe catedrale s-a descries un plafon orizontal, fie simplu, fie bogat ornamentat - vechea
traditie a peretilor construiti din zidarie cu umplutura s-a pastrat, desi era necorespunzatoare
sistemului gotic (Domul din Milano, Palatul Dogilor-Venetia). Italia, insa, face exceptie de la
aceasta regula; ea remine pentru mult timp inchisa artei gotice, careia ii da o interpretare cu totul
originala, neretinand din ea decat aspectul decorativ. In plus, la mijlocul secolului XIV, in
Toscana se dezvolta o arta noua- Renasterea-, care va pune capat treptat Goticului, catre mijlocul
secolului XVI.

Romania
A patruns in secolele XIV-XV in Transilvania. Ca reper amintim: Biserica Sf.
Bartolomeu, Biserica Neagra- Brasov, Catedrala Sf. Mihail- Cluj-Napoca.

6
Arta gotica in Franta
A prezentat trei etape :

- gotic lanceolat;
- gotic radiant;
- gotic flamboyant.

Primele experientele ale goticului prin construirea boltii cu arce frante au fost inregistrate la
Bazilica Saint Denis, de langa Paris, la indicatiile abatelui Suger.

Saint-Denis, reconstruita la initiativa abatelui

Suger, propune o arhitectura complet noua; pentru
prima data, cu adevarat, Arhitectura Gotica isi
face simtita prezenta in Pronaos (sfintit in 1140),
si, mai ales, in jurul corului, in Deambulatoriul
Dublu (sfintit in 1144), unde bolta in cruce pe
ogive este sistematic legata de folosirea arcului
frant. Din acest moment aceasta tehnica va fi pe
deplin stapanita. Boltile se sprijina pe coloanele
fine, dand edificiului un aspect de o inedita
suplete si gratie. Zidurile, al caror rol de sustinere
este diminuat, sint strapunse de goluri ornate cu
vitralii care permit o iluminare abundenta.
Arhitectii gotici isi bazeaza lucrarile pe trei principii esentiale: marirea deschiderilor; cresterea
inaltimii edificiului si cautarea unui spatiu omogen.

In Arhitectura, Saint-Denis serveste ca model pentru o intreaga categorie de constructii

apartinind Goticului Timpuriu. Aceste catedrale marcheaza trecerea de la Arta Romanica; ele se
caracterizeaza printr-o elevatie cu patru etaje: arcade mari, tribune, triforiu si ferestre inalte.
Tribuna este o ramasita a artei romanice, folosita ca element de sustinere a boltilor pe stilpi. In
plus, pentru a suporta greutatea boltilor, din ce in ce mai largi, se adauga, la fiecare travee, un al
treilea arc de ogive. El joaca rolul unui fals dublou si permite adaugarea unor stilpi intermediari.
Boltile devin, asadar, sexpartite. Catedralele din Laon, Soissons sau Noyon sint construite dupa
aceste principii. in vreme ce numeroase edificii romanice sint inca construite pretutindeni in
Franta, unele regiuni adopta elemente ale goticului "plantagenet" (folosit, de exemplu, la
Angers), adauga structurii romane, bolti de ogive foarte curbate (numite bolti angevine). Ordinul
Cistercian adopta, la rindul lui, fara rezerve, goticul, caruia ii apreciaza puritatea si simplitatea.

7
Goticul lanceolat. Catedrala din Chartres
Prima etapa a goticului a avut drept carcteristica prezenta turlelor-clopotnita, in forma de
lance, plasate deasupra intrarii navelor laterale ale catedralei. Ascutite, inalte, acestea dadeau
caracterul original de zveltelte si elansare a arhitecturii noi. Desfasurarea verticalitatii edificiului,
cu turnurile lance, asigura impresia generala a sensului ascensional, opus orizontalei dominante
si caracterului static si masiv al constructiilor romanice.

Goticul radiant. Catedrala Notre-Dame din Paris

Catedrala Notre-Dame din Paris, construita intre 1218-1235.

Este considerat momentul clasic al stilului, avand caracteristica ponderea, echilibrul

proportiilor, armonia ansamblului. Prezenta ferestrei in forma circular, rozeta sau rozasa, plasata
pe fatada vestica a catedralei, dadea de asemenea particularitatea goticului radiant. Rozeta era
considerata centrul compozitional al structurii
plastic a fatadei. Catedrala Notre-Dame din Paris
este capodopera goticului radiant. Toate reperele
dimensionale urmeaza corespondentele geometrice
care converg spre centrul marcat de rozeta.
Armonia proportilor ansamblului, fara excese, fara
ascensionalitatea proeminenta a turlelor-clopotnita,
a determinat aprecierea goticului radiant ca fiind
etapa “clasica”.

Arcul butant apare in jurul anului 1180 la Notre-

Dame din Paris; el produce o adevarata revolutie in
arhitectura, proiectind spre exterior impingerile
boltii, el atrage dupa sine disparitia tribunei
(elevatia este, deci, cu trei etaje), si reducerea
definitiva a greutatii masei murale. Boltile sint
simplificate, cvadripartite, inscriindu-se in travee
de tip Barlong (vuta pe incrucisarea ogivelor, al
carui plan formeaza un dreptunghiular prelungit, in
sens perpendicular pe directia navei), aceasta
descoperire permite arhitectilor sa mareasca elevatia si sa simplifice formele si planul
edificiilor.Entuziasmul pentru constructii este mare; doua mari catedrale trec drept model:
Chartres, "laboratorul" arhitecturii gotice clasice; si de o mai mica importanta, Bourges. Aceste
doua modele sint larg adoptate in Franta, si variantele locale se estompeaza.

8
Goticul flamboyant

Arhitectura perioadei are caracteristica

abundenta decorarii fatadelor cu sculpturi in
relief si ronde-bosse, dominarea golului asupra
plinului fatadelor si acoperirea golului cu
vitralii. Catedrala din Reims si Catedrala din
Amiens sunt representative pentru aceasta
perioada, in care vitraliile ocupa o mare parte a
fatadelor, asigurand ambianta feerica a luminii.
Sculptura in ronde-bosse si relief creaza
grandiosul spectacol al impodobirii intregului
exterior al catedralei, siluetele si scenele
figurative fiind amplasate si integrate
arhitecturii de la sol pana la acoperis si muchiile
acestora, dispuse pe arcele boutante si stalpii de
sprijin ai acestora.
Planul catedralelor gotice pastreaza in linii mari planul bisericilor romanice, cu distributia
spatiilor caracteristice: nava centrala, doua, patru sau sase nave laterale, plasate simetric de o
parte si alta fata de nava central, un transept, un deambulatoriu, in jurul absidei, si absidiole,
acestea din urma fiind totdeauna in numar impar.
Elevatia. Interiorul catedralei gotice se desfasoara pe mai multe niveluri decat in biserica
romanica, dar pastrand distributia cunoscuta. Primul nivel ramane in continuare cel al arcadelor
din dreapta si din stanga navei central care, prin suita arcelor sprijinite pe coloane, permit
legatura si comunicarea intre nave. Nivelul superior al triforiumului sau tribunei se inalta
adeseori pe doua etaje deasupra navelor laterale, permitand circulatia si vizibilitatea spatiilor
navei central si altarului.
Ultimul nivel este al ferestrelor care asigura luminarea directa a navei central. Ferestrele
de la triforium, transept si absidiole ca si cele ale navei centrale sunt acoperite cu vitralii.

Sistemul de acoperire – bolta nervurata cu arce frante. Se deosebeste fundamental de cel

al bisericii romanice. Bolta gotica se bazeaza pe arcele frante (ogivale). Intersectata prin
nenumarate deschideri nervurate, bolta gotica se inalta la zeci de metri de sol. Intre nervuri nu
exista boltari (ca la bolta romanica), ci umplutura de zidarie nefunctionala. Desfasurarea cladirii
pe inaltime, atingand 35 m (N-D Paris) si 48 m (C.din Amiens), s-a putut realiza datorita folosirii
arcelor ogivale, care au permis boltilor gotice i inaltime impresionanta.

Primele incercari ale arcelor ogivale cu fost efectuate de abatele Suger la C. St. Denis.
Fata de bolta romanica, masiva si rigida, stilul gotic a folosit sistemul de acoperire suplu si
gratios. Bolta era realizata din multiple arce frante, intre ele avand umplutura de zidarie. Cu cat
arcele ogivale urcau mai sus, cu cat ele erau mai inalte in raport cu deschiderea, cu atat unghiul
de impingere in zidurile laterale era mai mic. Traversarea, intretaierea si intalnirea arcelor frante
se realiza in mijlocul boltii, punct numit cheie de bolta, marcata, de obicei, cu un relief sculptat.
Structura catedralei gotice este un schelet de rezistenta. El este construit din arce
frante (ogivale), coloane, stalpi fasciculati si arce boutante. Arcele ogivale se sprijina pe
coloane la interior, dand impingeri orizontale care tind sa indeparteze coloanele cu rol de stalp de

9
sprijin. Pentru a prelua impingerile, constructorii goticului au folosit la exteriorul zidurilor arce
boutante (de descarcare). Astfel, preluarea impingerilor si descarcarile acestora le efectuaza
arcele boutante. Din aproape in aproape, de sun in jos, pentru fiecare nivel, aceasta solutie
asigura usurarea masivitatii zidariei la exterior si mai ales inlocuia formula folosita de
contrafortul romanic, masivul zidariei greoi si costisitor.
Plastica fatadelor

Ascendenta sensurilor vertical, dominarea golului asupra plinului au impus ornamentarea

tot mai bogata a interiorului cu vitralii si a exteriorului cu sculpturi. Transformarea peretilor in
timpul goticului flamboyant in dantelarie de piatra a adaugat caracterul particular al esteticii
plasticii fatadelor.

Fatada vestica este subliniata compositional de trei register orizontale: registrul portalurilor,
registrul rozasei, delimitat de o galerie si registrul turnurilor-clopotnita. Centrul compoz itional al
fatadei este marcat de rozasa spre care converg sensurile directionale ale sarpantei plastic.
Dispunerea pe fatada vestica a portalurilor intrarii in catedrala a continuat sa pastreze
corespondente cu nava centrala si navele laterale, acestea din urma primind uneori un singur
portal pentru doua nave (N-D Paris).

10
 Evolutia goticului in lume
Secolul XIII este, de asemenea, si cel al expansiunii artei gotice pretutindeni in Europa.
In Anglia, constructiile reprezinta sub forma unor mari ansambluri, legind catedrala cu Claustrul
(curte de forma patrata situata intr-o manastire. Este inconjurata de o galerie cu arcade permitind
circulatia intre diferite cladiri ale comunitatii religioase), si cu sala capitulara (intr-o manastire
catolica, incaperea unde se aduna consiliul; adunarea calugarilor). In interior, orizontalele sint
mai incarcate in raport cu verticalele si elementele decorative abunda (ca la catedralele din
Lincoln sau din Wells). Edificiile spaniole sint mai apropiate de modelul francez si adopta intr-
un mod mai special planul foarte omogen din Bourges, ca, de exemplu, la Catedrala din Burgos.

Italia si Sfantul Imperiu ramin foarte retinute fata de inovatiile gotice; in interiorul
edificilor, sculptura devine mai discreta, cu scopul de a nu intrerupe continuitatea sprijinului
coloanelor de stilpi. In exterior, tipul nou de Statui-Coloane apare in Spalete, de o parte si de alta
a Portalului, ca la Chartres. Aceste statui hieratice si prelungi sint adosate coloanelor si se inscriu
in forma acestora. Rapid, sculptura isi incepe cucerirea autonomiei in raport cu arhitectura.
Sculptorii se angajeaza in cercetari de tip realist si naturalist, atat la nivelul stilului, cat si la cel al
Iconografiei.

Arta Vitraliului cunoaste un mare avant (o data cu marirea suprafetei ferestrelor inalte,
rozalelor, etc), in detrimentul frescei, capatind un rol didactic. Miniatura se detaseaza treptat de
stilul romanic; ea se inspira din Arta Vitraliului, imitandu-i atat siluetele delicate cat si efectele
grafice.

Incepand din a doua jumatate a secolului XIII, unitatea artistica a Europei este
zdruncinata: artele nu mai sint subordonate arhitecturii si scolile regionale se dezvolta
considerabil. Prabusirea boltilor catedralei din Beauvais in 1284 pune capat tentativelor mereu
mai indraznete pentru cresterea elevatiei edificiilor. Acest eveniment marcheaza limita cautarilor
Goticului Clasic. Deja, din 1250, se dezvolta la Paris un curent arhitectural mai putin grandios,
asa-numit Reionant. Caracterul "structural" al arhitecturii gotice este dezvoltat cu o indrazneala
excesiva. Boltile si stilpii sint subtiate la maximum, in timp ce vitraliul capata o tot mai mare
importanta. Arhitectului Pierre de Montreuil i se datoreaza cele mai frumoase realizari ale acestui
stil, indeosebi la Sainte-Chapelle (sfintita in 1248).

Anglia cunoaste una din fazele cele mai fecunde ale arhitecturii sale cu Decorated Style;
acest stil, care domina din a doua jumatate a secolului XIII pina la mijlocul secolului XIV, se
caracterizeaza printr-o foarte mare diversitate de forme, dar si printr-o tendinta foarte puternic
marcata de ornamentatie, ca in Catedrala din Wells. Elemente decorative: Lierne (nervura
suplimentara, care leaga cheia de bolta de una dintre cheile secundare ale unui tierseron),
tierseroane (nervura suplimentara intr-o bolta in ogiva care nu se uneste cu cheia boltii centrale),
chei pandante (piatra asezata in punctul de intilnire al nervurilor unei bolti si ale carei sculpturi
se prelungesc sub forma unei stalactite), exuberante evantaie Fan Walts (cum sint cele din
11
Catedrala din Gloucester), au invadat boltile. In a doua jumatate a secolului XIV, se dezvolta
Perpendicular Style, ca reactie la decorarea luxurianta a Decorated Style. Acest stil acorda
intiietate liniilor orizontale si verticale precum si transparentei compozitiei; el se prelungeste de-
a lungul intregului secol XV.

In Sfintul Imperiu, situatia este mult diferita, pentru ca goticul francez apare abia in a
doua jumatate a secolului XIII. Cei doi poli de implantare a arhitecturii gotice sint Strasbourg si,
mai ales, Koln. Adoptarea modelelor franceze se face cu un cert decalaj cronologic; el este de
scurta durata pentru ca, incepind din anii 1350, apare tipul specific german de Biserica-Hala
(biserica in care cele trei nave, centrala-colaterala, au aceeasi inaltime, ceea ce da nastere unei
structuri generale cu un caracter profund unitar), el va domina de acum inainte, cu un plan care
incearca sa organizeze spatiul omogen. Stilpii nu mai au spatiul interior; liniile nu mai
accentueaza verticalitatea, dar permit o libertate a privirii de-a lungul spatiului. Praga, noua
capitala construita pentru imparat, incepind de la mijlocul secolului XIV, devine un focar artistic
important, ea apare ca unul dintre centrele acestui stil, in special o data cu construirea catedralei
Svaty Vit, sub conducerea arhitectului si sculptorului Peter Parler.

In a doua jumatate a secolului XIII, sculptura reapare in interiorul edificilor; in timpul

domniei lui Ludovic cel Sfint, se dezvolta la Paris un stil gratios numit Stilul Parizian. In
siluetele elegant unduitoare, pe fetele fine, cu ochi migdalati, cu pometi proeminenti, nas mic si
suris dulce, apare un oarecare Manierism. Acest stil se regaseste la minunatul inger surizind din
Catedrala din Reims. El se prelungeste pe durata intregului secol XIII, in statura monumentala
precum si in artele decorative. Statuile de devotiune se multiplica, si Fecioara cu pruncul devine
o tema favorita. Paralel cu acest stil elegant, in plastica funerara se dezvolta un curent realist care
cunoaste un mare avint, incepind de la sfirsitul secolului XIII. Cautarile in aceasta directie duc la
aparitia portretului, la mijlocul secolului. Sub domnia lui Carol al V-lea (1364-1380), al carui
macenat este foarte important; sculptori precum Andre Beauneveu (autorul statuii Gisant, statuie
reprezentind personajul defunct, pe lespedea mormintului, a regelui Carol al V-lea), ating o
putere de expresie neegalata pina atunci.

In Sfintul Imperiu se dezvolta un curent cu o expresivitate exacerbata. Iconografia se

modifica pentru a sustine teme care exprima durerea (pieta de exemplu o reprezenta, in Arta
Occidentala; pe fecioara Maria tinindu-si fiul, pe Christos, mort pe genunchi, sau Cina cea de
Taina; reprezentind ultima masa luata de Christos impreuna cu apostolii sai, cu prilejul careia a
introdus Euharistia). Chipurile sint tratate cu realism si puternic individualizate. Printre cele mai
mari succese ale acestui tip de sculptura se numara Ciclul de Gisanti executat de Peter Parler in
interiorul si in exteriorul catedralei Svaty Vit din Praga.

In Anglia, ornamentatia exuberanta a interioarelor nu lasa decat putin loc sculpturii.

Structura ramine, deci, foarte prezenta pe fatade (exemplu:Exeter). Figurile sint deosebit de

12
prelungi si tratate intr-o maniera grafica; sculptura funerara repurteaza un succes de seama, ea
preconizeaza utilizarea unor materiale originale ca bronzul sau arama, din care este facut
minunatul gisant al Printului Negru din catedrala din Canterbury.

In schimb, statura spaniola adera fara rezerve la stilul francez; numai cateva compozitii,
cum este cea a catedralei din Leon, dovedesc originalitatea.

Parisul ramine focarul principal al artei gotice, de unde stralucirea sa se propaga in

intreaga Europa. Sub influenta statuarei si datorita anumitor inovatii tehnice, artele minore
dezvolta stilul gratios, care se accentueaza sub domnia lui Filip cel Frumos (1285-1314). Inal
doilea patrat al secolului XIV, apare stilul "de curte", care amplifica excesiv eleganta si
manierismul stilului parizian, pentru a ajunge la siluetele sinuoase cu modeleu cald si cu pliuri
catifelate. In secolul XIV, Arta Vitraliului tinde sa devina o imitatie a picturii, in special prin
utilizarea sarii "galben de argint", (sare de argint care, dupa ardere, coloreaza sticla alba in
galben; foarte mult intrebuintata in tehnica vitralului. La începutul secolului al XII-lea,
la Catedrala din Saint-Denis, stilul s-a răspândit rapid dincolo de originile sale, de la arhitectură
până la sculptură, arta textilă și pictură, frescă, vitralii, manuscrise anluminate și tablouri.[2] A
existat mult mai mult artă gotică seculară decât se crede de obicei. Rata de supraviețuire a artei
religioase a fost mai bună decât în cazul echivalenților seculari.

Revoluționara mișcare arhitecturală nu s-a dezvoltat din senin: multe dintre elementele ce
definesc arhitectura gotică au fost împrumutate de la alte culturi sau inventate pentru a rezolva
probleme structurale întâlnite de zidarii romanici. Arhitectura gotică s-a datorat în mare parte
unei recrudescențe a matematicii și științei. Operația matematică fundamentală din spatele artei
romanice timpurii a fost adunarea. Elemente inovatoare, precum arcul frânt sau bolta cu nervuri,
nu și-au putut împlini potențialul constructiv până la dispariția zidăriei compacte. Abordarea
sintetică i-a situat pe arhitecții perioadei gotice într-o categorie stilistică și ideologică nouă.

Se spune de obicei ca o constructie romanica este masiva, greoaie scunda, sobra in elemente
decorative, intunecoasa si simpla in structura ei; si ca, dimpotriva, o biserica gotica are o
structura complicata, cu aparenta usoara si aeriana, cu un interior bine luminat si manifestand,
intregul edificiu, o tendinta marcata spre verticalitate. Asemenea definitii sunt arbitrare,
inadecvate, si in orice caz, nu pot fi absolutizate. Multe biserici gotice (Francis Salet) sunt
scunde, simple ca structura arhitectonica, intunecoase si foarte sobru ornamentate; dimpotriva,
multe biserici romanice sunt elansate, prezinta un stil complicat, sunt bine luminate si cu o
decoratie, in interior si exterior, foarte bogata.
Italia ocupa un loc aparte in arta europeana a secolului XIV. In momentul in care se
impune arta gotica, Toscana devine locul unor incercari complet noi, care anunta Renasterea. In
Italia, adoptarea goticului francez se opreste la decoratie, deoarece structura edificiilor italiene
ramine fundamental romanica. Astfel, in edificii precum catedrala din Siena sau cea din Orvieto,
se observa o crestere a elevatiei, iar la exterior apar pinaclul (element de forma piramidala, plasat
in partea superioara a unui contrafort sau a arcelor butante ale culeelor. Acest element de

13
constructie intareste inertia ansamblului), si croseta gotica (ornament in piatra, sculptat sub
forma de crosa vegetala, plasat uneori pe muchiile unui element arhitactural), precum si rozase
mari in centru si turnulete-clopotnita (ornament la baza flesei sau la unghiurile cladirii, va lua
forma din ce in ce mai svelte, avind muchiile acoperite cu crosete),de fiecare perte. In interior,
insa, chiar daca se foloseste uneori bolta pe ogive incrucisate, posibilitatile ei arhitectonice ramin
neutilizate. Cat priveste arcul butant, acesta nu apare niciodata in arhitectura italiana, care
foloseste contraforturi puternice sau tiranti de fier pentru a propti impingerile zidurilor. In plus,
sint continuate caracteristicile tipic italiene, ca decorarea cu marmura policroma sau separarea
constanta a clopotnitei de restul edificiului

Pictura detine un loc foarte important in arta italiana. Arta Frescelor ramine esentiala in
decoratia interioara a edificiilor religioase, deoarece zidurile nu pot fi strapunse de deschideri
foarte mari care sa fie acoperite cu vitralii. In plus, traditia bizantina, foarte prezenta in secolul
XIII, face sa devina curenta practica picturii pe panouri de lemn. La sfirsitul secolului XIII,
pictori precum Cimabue la Florenta, sau Duccio la Siena, introduc primele accente naturaliste in
rigoarea si frontalitatea picturii bizantine. Dar cel care revolutioneaza pictura este Giotto.
Cercetarile lui merg in directia profunzimii spatiului, a redarii volumelor, a interpretarii
caracterelor personajelor, a compozitiei si a simplificarii formelor. Arta lui inaugureaza Pre-
Renasterea. Scoala florentina se inscrie pe linia preceptelor lui Giotto. In privinta scolii din
Siena, si ea are o foarte mare importanta, dominata fiind de personalitatea pictorului Simone
Martini. Stilul acestuia este marcat de spiritul elegant al goticului, reprezentind corpuri fine si
serpuitoare, cu o atentie deosebita acordata blindetii culorilor. Simone Martini isi incheie viata la
curtea papei din Avignon, devenita un mare centru artistic; el este initiatorul primei scoli din
Avignon care, dominata de pictorii italieni, reproduce gratia scolii din Siena.

Secolul XV este secolul mecenatului curtilor princiare, care devin centre artistice
internationale; arta europeana regaseste astfel o oarecare unitate, ea este marcata de dorinta
etalarii luxului si a formelor extravagante.

Arhitectura este dominata de Goticul Flamboiant. Noutatea nu rezida in structura

edificiilor, ci in exuberanta decoratiei: aceasta se intilneste pretutindeni in Europa. Planurile sint
foarte variate, punind un accent deosebit de interioarele ample. Cladirile se transforma in
adevarate pagini sculptate; exterioarele sint acoperite cu gabluri (fronton triunghiular ascutit
plasat deasupra usilor, a ferestrelor sau a portalurilor gotice), ajurate si muluri, cu inflexiuni
curbe, agitate, asemenea unor flacari (de unde si denumirea de Arhitectura Flamboaianta). In
interior, boltile se acopera cu o retea de liorne si tierseroane, iar liniile orizontale sint puternic
accentuate. Santierele acestor edificii dureaza adesea foarte mult timp si au caracter international,
cum s-a intimplat cu catedrala din Milano.

Concluzii
14
 In cadrul istoriei artei goticul constituie treapta de dezvoltare urmatoare stilului romanic.
Arta gotica se caracterizeaza printr-un stil mai inchegat, printr-o maiestrie mai inalta, printr-o
experienta mai cuprinzatoare si prin traditii mai puternice decat arta romanica, in cadrul careia,
adesea, o importanta esentiala ii revenea autodidactului. Maestrii gotici au privit cu o acuitate
nemaintalnita in lumea interioara a omului. Sculptorii gotici au redat impresiile prilejuite de viata
inconjuratoare intr-un mod care merge pana la granita iluziei optice. Constructiile gotice in
special catedralele au fost create de puternica indrazneala a oamenilor din veacul al XIII-lea.

Bibliografie

1. Vasile Drăguţ, Arta gotică în România,Editura Meridiane, Bucureşti, 1979.

2. Willem Van Loon, Istoria artei, Editura Snagov, Bucureşti, 2001.
3. Mihail Alpatov, Istoria artei. Arta veche şi a Evului Mediu, Editura Meridiane, Bucureşti,
1962.
4. Constantin Suter, Istoria artelor plastice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969.
5. Henri Focillon, Arta Occidentului. Evul Mediu gotic, Editura Meridiane, Bucureşti, 1974.
6. Ovidiu Drimba, Istoria culturii si civilizatiei - Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1990 .

15