impresionismul francer debusii ravel

Arta gotică este stil în arta medievală, care s-a dezvoltat în începând nordul Franței din arta
romanică în secolul 12, și a dispărut odată cu Renașterea (jurul anului 1500). Arta gotică este diferită de
cea romanică prin tendința liniilor verticale, prin căutarea echilibrului în locul stabilității maselor. Termenul a
fost introdus în anul 1550 de Giorgio Vasari, care făcea aluzie peiorativă la tribul germanic al goților, ca
prototip pentru o cultură inferioară, „barbară”.
În arhitectură, stilul gotic este caracterizat prin înălțarea zidurilor și a deschiderilor din acestea pentru a da
impresia de ridicare spre cer, impresie realizată și cu ajutorul unor coloane de sprijin plasate în afara
incintelor acoperite, precum și prin arcuri care se întretaie deasupra golurilor sub un unghi ascuțit la partea
lor superioară. Catedralele de piatra in stil gotic si palatele comunale constituiau centre ale vietii orasenesti.
Tot in aceasta epoca a fost elaborata schema planimetrica a oraselor, care a determinat si aspectul
arhitectonic al acestora timp de cateva secole. Arhitectura gotica, caracterizata prin proportiile impunatoare
ale edificiilor si prin spatiile incapatoare ale interioarelor, a dezvoltat constructiile cu bolti pe arce frante (in
ogiva) si cu arcuri butante. Aceste inovatii tehnice au permis trecerea de la edificiul greoi, static, din
arhitectura romanica, la osatura zvelta, dinamica, a catedralelor gotice. Verticalitatea, inaltimea si
soliditatea cladirilor nu mai erau asigurate cu ajutorul maselor enorme de zidarie, ci prin echilibrul indraznet
dintre bolti, zidurile de sustinere, arcele exterioare de sprijin si contraforturile. Zidurile, mult usurate, sunt
prevazute cu deschideri si goluri numeroase, inlocuite uneori cu dantele de piatra sau cu ferestrele cu
vitralii policrome. Fatadele sunt decorate cu mari portaluri, cu sculpturi si cizeluri fine in piatra (ex. statui,
pilastri, rozete).

Apariția arhitecturii gotice s-a produs într-o regiune din centrul Parisului, numită Île-de-France , la
începutul secolului al XII-lea, la Catedrala din Saint-Denis.[1] Stilul s-a răspândit rapid dincolo de originile
sale, de la arhitectură până la sculptură, arta textilă și pictură, frescă, vitralii, manuscrise anluminate și
tablouri.[2] A existat mult mai mult artă gotică seculară decât se crede de obicei. Rata de supraviețuire a
artei religioase a fost mai bună decât în cazul echivalenților seculari.
Revoluționara mișcare arhitecturală nu s-a dezvoltat din senin: multe dintre elementele ce definesc
arhitectura gotică au fost împrumutate de la alte culturi sau
inventate pentru a rezolva probleme structurale întâlnite de
zidarii romanici. Arhitectura gotică s-a datorat în mare parte
unei recrudescențe a matematicii și științei. Operația
matematică fundamentală din spatele artei romanice timpurii
a fost adunarea. Elemente inovatoare, precum arcul frânt
sau bolta cu nervuri, nu și-au putut împlini potențialul
constructiv până la dispariția zidăriei compacte. Abordarea
sintetică i-a situat pe arhitecții perioadei gotice într-o
categorie stilistică și ideologică nouă.Elementele specifice
goticului- arcele frânte, bolțile pe nervuri, arcele butante și
fațadele tripartite-au fost reunite întâia oară într-o construcție
deosebit de originală : biserica abației Saint-Denis, de lângă
Paris.
Catedrala Notre-Dame din Paris, construita intre 1218-1235.
Fatada este

de un geometrism perfect, dar cu cele doua turnuri

neterminate.

Se spune de obicei ca o constructie romanica este masiva,

greoaie scunda, sobra in elemente decorative, intunecoasa
si simpla in structura ei; si ca, dimpotriva, o biserica gotica
are o structura complicata, cu aparenta usoara si aeriana, cu
un interior bine luminat si manifestand, intregul edificiu, o
tendinta marcata spre verticalitate. Asemenea definitii sunt
referat.clopotel.ro 1
arbitrare, inadecvate, si in orice caz, nu pot fi absolutizate. Multe biserici gotice (Francis Salet) sunt scunde,
simple ca structura arhitectonica, intunecoase si foarte sobru ornamentate; dimpotriva, multe biserici
romanice sunt elansate, prezinta un stil complicat, sunt bine luminate si cu o decoratie, in interior si exterior,
foarte bogata.

Data aparitiei goticului este imposibil de precizat. Conditile locale au determinat mari decalaje de timp intre
constructii din diferite tari si regiuni. In Franta - tara de origine a acestui stil - prima constructie gotica din
regiunea pariziana dateaza din jurul anului 1130; dar in alte tari goticul apare mult mai tarziu, in a doua
jumatate a secolului al XII-lea, si in secolul al XIII-lea si chiar al XIV-lea in unele regiuni din Germania, unde
va coexista mult timp cu romanicul. O multime de biserici romanice din Provence dateaza de la inceputul
secolului al XIII-lea (fiind deci contemporane cu catedrala din Chartres). In unele claustre din Catalonia,
galeriile in stil pur romanic au fost executate in secolul al XV-lea. Daca arta romanica este definita ca arta a
secolelor XI si XII, iar cea gotica, arta secolelor XIII-XV, definitiile se dovedesc din nou a fi generale si
sumare.

Ca aspect, noutatea pe care o prezinta imediat privirii o biserica gotica in comparatie cu cea romanica este
lungimea (in Franta, depasind adeseori 100 m) si inaltimea edificiului (intre 20-50 m); precum si in interior,
nava centrala care este mult mai inalta decat navele laterale. Fatada este, in general, flancata de doua
turnuri foarte inalte (multe neterminate, fara acoperis, sau inegale ca forma si proportii). Intre cele doua
turnuri se afla o mare rozasa, iar in zona inferioara se observa trei sau cinci portaluri.

Catedrala din Koln (Germania)

sprijinite de caracteristicii arc-butanti, care consolideaza contrafortii, contrabalansand astfel presiunea

laterala a boltilor. Un turn-lanterna, de asemenea foarte inalt, este plasat deasupra incrucisarii transeptului
cu nava centrala.

Poziționare

Coordonate 48°56′08″N 2°21′35″E48°56′08″N

2°21′35″E
referat.clopotel.ro 2
 Localitate Saint-Denis 
Arondisment Arondismentul Saint-Denis
(Seine-Saint-Denis)
Țara Franța[1][2]  
Edificare
Artist Abbot Suger[*]  
Stil artistic arhitectură gotică  
Data începerii
secolul al XII-lea  
construcției
Modifică date / text 

Catedrala din Saint-Denis, fațada de vest

Catedrala din Saint-Denis, cunoscută și ca Basilica Saint-Denis (în franceză Basilique Saint-Denis),
este o biserică gotică aflată în centrul orașului Saint-Denis, acum o suburbie din nordul Parisului.
Clădirea este de importanță istorică și arhitecturală, deoarece capela sa, terminată în 1144, este
considerată a fi prima biserică gotică.

Patronul lăcașului este Sfântul Dionisie (St. Denis), primul episcop al Parisului.

Din anul 1966 edificiul este catedrala Diecezei de Saint-Denis, episcopie sufragană a Arhidiecezei de

Paris.

Cuprins

 1Legenda
 2Necropolă regală
o 2.1Regi
referat.clopotel.ro 3
 o 2.2Alți membri ai familiilor regale și nobili
 3Note

referat.clopotel.ro 4