DERMATITA NODULARĂ VIRALĂ

(Dermatitis Nodularis – lat.; Lumpy Skin Disease – engl.; Dermatose Nodulaire des Bovides – fr.)

Dermatita nodulară virală (DNV) este o boală infecŢioasă specifică bovinelor, caracterizată prin febră, erupŢie cutanată si
limfadenită, cu evoluŢie în general benignă la animalele adulte, dar gravă la tineret.

Etiologie
Agentul etiologic al DNV este un virus din fam. Poxviridae, genul Capripoxvirus. Nu prezintă pluraritate antigenică si sunt foarte
strâns înrudite antigenic cu virusul variolei ovine, de care nici nu pot fi deosebite prin testele serologice obisnuite (20). Sunt virusuri
foarte rezistente la acŢiunea agenŢilor fizici si chimici.

Caractere epidemiologice
Sunt receptive la infecŢia naturală taurinele, zebu si bubalinele domestice. Omul nu este receptiv. Cele mai sensibile sunt rasele cu
constituŢie fină, femelele lactante si tineretul, în special exemplarele subnutrite.
Sursele de infecŢie si căile de transmitere sunt numai parŢial cunoscute: unele specii de insecte hematofage, sursele secundare de
infecŢie, contaminate cu salivă, cruste, secreŢii, sau alte materiale virulente provenite de la animalele bolnave.
Dinamica epidemiilor de DNV este variabilă. Uneori evoluează ca o veritabilă epidemie, cu mare putere de difuzare, alteori însă
difuzează lent, cu îmbolnăviri sporadice.

Tabloul clinic
Perioada de incubaŢie este de 1-5 săptămâni în infecŢia naturală si de 1-3 săptămâni în cazul infecŢiei experimentale. Tabloul clinic
al bolii variază între evoluŢii inaparente si evoluŢii foarte grave, cu mers acut, subacut sau cronic.
La debutul bolii se instalează febra, anorexia, salivaŢia si jetajul, la care se adaugă, după 48 de ore, erupŢia cutanată nodulară pe bot,
gât, periocular, piept, coapse ca si pe restul corpului, dar si pe mucoasa nazală si bucală. Nodulii sunt durerosi, duri la palpare,
circumscrisi, cu diametrul de 0,2-5 cm, situaŢi profund în grosimea pielii si extinzându-se până în derm, Ţesutul subcutanat si chiar
până în muschi, iar pe secŢiune sunt slăninosi, de culoare gălbuie. ApariŢia nodulilor este însoŢită de regulă de o limfonodită
regională pronunŢată si persistentă. Adesea nodulii se necrozează si conŢinutul lor se elimină în timp de 7-8 zile, lăsând în loc leziuni
crateriforme, care se vindecă în timp de 20-90 de zile.
Leziunile se vindecă, formându-se cicatrici persistente. La animalele adulte terminarea bolii este vindecarea, în aproape toate cazurile,
mortalitatea nedepăsind 1-2% dar, la tineret, evoluŢia este mai gravă, uneori chiar foarte gravă.

Diagnostic
În zonele endemice de DNV diagnosticul se stabileste clinic, de către practicieni, dar dacă suspiciunea de DNV apare într-o Ţară
indemnă, diagnosticul trebuie confirmat cu certitudine prin examen de laborator, în care scop se execută: examenul histologic al
Ţesutului lezionat si izolarea si identificarea virusului.
Atât pentru examenul histologic, cât si pentru examenul virusologic, se prelevează prin biopsie fragmente de Ţesut din leziuni
cutanate nodulare recente. Examenul histologic evidenŢiază leziunile microscopice caracteristice si prezenŢa incluziilor
intracitoplasmatice. Statusul imunolgic al unui efectiv privind DNV poate fi controlat fie prin reacŢia de seroneutralizare a virusului
pe culturi celulare, fie prin reacŢia de imunofluorescenŢă indirectă.

Diagnosticul diferenŢial în DNV trebuie să aibă în vedere în primul rând telita ulcerativă herpetică cu virus herpetic de tip 2
(Allerton), dermatita nodulară si farcinul bovin (ambele cu etiologie bacteriană) si hipodermoza.

Profilaxie
Pentru prevenirea apariŢiei bolii, legislaŢia sanitar veterinară a majorităŢii Ţărilor indemne de DNV prevede interdicŢia importului
de taurine, carne si piei de taurine din Ţările în care DNV există. OIE a inclus DNV pe lista A la poziŢia A7, în rândul celor 16 boli
infecŢioase ale animalelor a căror prezenŢă în teritoriu este monitorizată prin raportări permanente, iar Legea Sanitară Veterinară
60/1974 o consideră o boală supusă declarării oficiale obligatorii si carantinării de gradul I.
În caz de apariŢie confirmată a bolii, bovinele bolnave si cele suspecte de contaminare se lichidează în condiŢii speciale de
supraveghere sanitară veterinară si prevenire a difuzării bolii.
În Ţările în care DNV este endemică se aplică măsuri complexe de combatere, care include vaccinarea bovinelor sănătoase,
sacrificarea sau tratarea animalelor bolnave cu antibiotice, pentru diminuarea pierderilor cauzate de infecŢiile secundare, aspersarea
de substanŢe insecticide pentru distrugerea agenŢilor transmiŢători, dezinfecŢii, limitarea miscării animalelor etc. Dintre acestea,
dezinsecŢiile repetate, de la care s-ar putea astepta cele mai bune rezultate, au inconvenientul că distrug nu numai ŢânŢarii implicaŢi
în transmiterea DNV, dar si o mare varietate de alte artropode, în special insecte, determinând astfel grave dezechilibre ecologice.