-Caracteristica principală este instabilitatea imaginii de sine şi a afectului, impulsivitatea manifestată prin cheltuieli abusive, joc patologic, abuz de substanţe, mâncat excesiv, compulsive, relaţii sexuale dezorganizate. -Indivizii alternează între extremele de idealizare şi devalorizare. -Pot avea o perturbare de identitate şi sentimental cronic de vid interior. -Apar manifestări frecvente de furie cu incapacitatea de a-şi controla mânia. -Uneori au un comportament automutilant şi ameninţări recurente de suicid, nu suportă singurătatea şi sunt instabili afectiv. -Au frecvente reacţii impulsive-agresive la incitaţii minime, trăiesc sentimental inconsistenţei sau lipsei de identitate. -Comportamentul lor este imprevizibil, acreditează exclusiv afectiv, celelalte persoane, împărţindu-i în cei pe care îi iubesc şi cei pe care îi urăsc. -În istoricul personal întâlnim acte auto-distructive repetitive. -Ca frecvenţă 1-2% din populaţia generală. Tabloul clinic Frica de abandon real sau imaginar duce la schimbări profunde în imaginea de sine a pacientului, acesta poate crede că merită să fie abandonat. Teama este legată de intoleranţa faţă de singurătate şi nevoia de a fi permanent înconjurat de lume. Adeseori folosesc manipularea, ameninţarea, şantajul sentimental sau agresiunea fizică în încercarea disperată de a-şi păstra partenerul chiar dacă acesta inteţionează sau nu să-l părăsească. Relaţiile intense, instabile din cauza faptul că nu reuşeşte să-i vadă pe ceilalţi decât prin extremele de idealizare sau devalorizare. Instabilitatea relaţională este de asemenea influenţată de alte simptome, cum ar fi: dificultatea de a-şi regla stările emoţionale, teama de a fi singur şi teama de respingere. Perturbarea de identitate este caracterizată printr-o imagine de sine instabilă: -impulsivitate -comportament automutilant sau sinuicidal -afectivitate instabilă -furie.
VI. Tulburare de personalitate histonică (isterică)
-E caracterizată de emoţionalitate excesivă şi nevoia de a atrage atenţia. -Istericul se simte nemulţumit atunci când nu se află în centrul atenţiei, îşi schimbă rapid emoţiile, este sugestionabil, uşor de influenţat, are tendinţa de a dramatiza conţinutul vorbirii şi un stil de comunicare colorat, impresionabil. -Au comportament seducător şi provocator sexual, se entuziasmează facil şi efemer. -Se auto-ipostaziază în roluri extreme sau insolite. -Manifestă intoleranţă la ignorare, ameninţând chiar cu suicid. -Frecvenţa 2-3%, mai mare la femei, se asociază cu tulburarea de somatizare şi tulburarea dispoziţiei.
VII. Tulburarea de personalitate narcisică
-Persoană caracterizată prin grandoare, necesitatea de admiraţie şi lipsa de empatie, are sentimentul de autoimportanţă, fantasme de success nelimitat şi putere, necesită admiraţie excesivă şi îşi subliniază repetat şi exagerat calităţile. -Individul este sensibil la critică sau pierdere, are pretenţii exagerate de tratament favorabil şi supunere în faţa dorinţelor sale. 12.10.20013 Teorii ale dezvoltarii psihice R. Enache C4 -Profită de alţii pentru a-şi atinge scopurile, este lipsit de empatie, este incapabil să cunoască sau să se identifice cu sentimentele şi necesităţile altora, are un comportament sfidător. -Are sentimente ostile sau de invidie pe care le proiectează asupra interlocutorilor. -Afişează o conduită distantă, arogantă, emfatică, fiind non-receptiv şi insensibil la opinii diferite, sfaturi sau îndemn. -Este avid de titluri, onoruri care consider că i se cuvin. -Frecvenţa este de 1%, în clinici 2-16%.
VIII. Tulburarea de personalitate evitantă
-Caracterizată prin inhibiţie social, este stresat, şi hipersensibilitate la o evaluare negativă. -Individul evită activitatea profesională care implică un contact personal semnificativ din cauza fricii de critică, dezaprobare sau respingere. -Manifestă reţinere în relaţiile intime, de teama de a nu fi ridiculizat şi inhibat în relaţii. -Prezintă teama de a nu fi criticat sau umilit în public, trăind, o stare de anxietate persistent, deşi îşi doreşte să fie acceptat şi simpatizat evită şi îi este teamă să iniţieze noi relaţii interpersonale. -Are nevoie de tandreţe, securizare şi reasigurare. -Se considera inapt social, inferior celorlalţi şi se subestimează, este ezitant în a-şi asuma riscuri, în a se angaja în activităţi noi pentru a nu fi pus în dificultate. -Are tendinţa de a exagera eventualele riscuri, eşecuri sau pericole. -Trăieşte intens şi dureros inaceptarea, refuzul, respingerea, se consideră discriminat, este extrem de interpretativ şi hipersensibil faţă de comentariile celorlalţi. -Prevalenţa este de la 1 la 10%.
IX. Tulburarea de personalitate dependentă
-Principala caracteristică este necesitatea excesivă de a fi supervizat, care duce la un comportament submisiv şi adeziv, la frica de separare. -Individul are dificultăţi de a lua decizii fără reasigurări şi sfaturi din partea lor, are dificultăţi de a-şi exprima dezaprobarea faţă de alţii de teama de a nu pierde aprobarea sau suportul acestora. -Are o stimă de sine redusă şi îşi subestimează calităţile şi disponibilităţile proprii. -Are nevoie de aprobare, acceptare şi susţinere. -Îi este teamă de a fi abandonat, manifestând o toleranţă excesivă faţă de o persoană investită ca protector. -Îşi limitează relaţiile sociale la cei de care este dependent. -Are tendinţa de a interpreta orice contrariere sau dezaprobare ca expresie a neîncrederii sau incapacităţii sale. -Merge foarte departe spre a obţine solicitudine să facă lucruri care sunt neplăcute. -Tulburare mai frecventă la femei, până la 2,5 % la cei cu tulburări de personalitate.
X. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă
-Caracterizată de preocuparea pentru ordine, perfecţionism şi control mental şi interpersonal în detrimentul flexibilităţii. -Individul este preocupat de detaliu, liste, ordine, organizare sau planuri, iar uneori obiectivul major al activităţii sale este pierdut. -Prezintă perfecţionism care interferează îndeplinirea sarcinilor, inflexibilitate, intoleranţă faţă de indiferenţă, compromis. -Este militant al standardelo înalte impuse şi în aceiaşi măsură este foarte exigent cu ceilalţi având tendinţa de a le impune propriile standarde, rogori şi perfomanţe. 12.10.20013 Teorii ale dezvoltarii psihice R. Enache C4 -Este excesiv de devotat muncii şi productivităţii, mergând până la excluderea activităţii recreative şi amiciţiilor. -Refuză să delege sarcini sau să lucreze cu alţii, în afara situaţiei când aceştia se supun stilului său. -Frecvenţa mai mare la bărbaţi decât la femei.
XI. Tulburarea de personalitate pasiv-agresivă
-Caracteristici principale: rezintenţa la solicitări sau îndemnuri, însoţită de amânarea răspunsului la rugăminţi sau solicitări. -Formulează direct sau disimulează cererile pe care le face şi dorinţele pe care le exprimă. -Are un comportament frecvent lamentativ, având impresia că e neînţeles şi insuficient apreciat. -Indivizii sunt permanent îmbufnaţi şi certăreţi, manifestând resentimente şi invidie, iritabilitate şi cinism faţă de colegi. -nu au încredere în forţele proprii şi au o stimă de sine scăzută.
XII. Tulburarea de personalitate depresivă
-Individul se caracterizează prin gânduri şi comportamente depresive, dispoziţia predominantă este de amărăciune, lipsă de bucurii, veselie şi spontaneitate. -Are cvasipermanent un aer posomorât, nefericit. -Are o stimă de sine scăzută, simţinându-se inadecvat şi lipsit de valoare. -Este critic şi acuzator faţă de sine. -Prezintă frecvent ruminaţii (îşi imaginează) anxioase şi depresive. -Este negativist şi critic în legătură cu alţii. -Este pesimist şi are predispoziţie către sentimente de vinovăţie şi remuşcare.