Structura atomului.

Sistematica chimică

STRUCTURA ATOMULUI.
SISTEMATICA CHIMICĂ

A. Fapte experimentale care au condus la stabilirea struc-

turii atomului
Mult timp atomii au fost consideraŃi ca particule limită de divizibilitate a materiei.
Însăşi denumirea provine din grecescul „athomos”, care înseamnă „ce nu poate fi tă-
iat”. În secolul al XX-lea, o serie de experienŃe au arătat că atomii nu sunt particule
limită, ci sunt formate din alte particule fundamentale, constituente ale atomului.

A.1. Descărcările electrice în gaze rarefiate

Considerăm un tub vidat, aflat la presiunea de 10-3÷10-2 torri, ce poate fi pus la
o diferenŃă de potenŃial V creat de un câmp electric exterior E. Se constată că în tub
apare o descărcare electrică sub forma unor franje luminoase şi întunecate ce alter-
nează. La scăderea presiunii din tub (la 10-4÷10-3 torri), lumina din tub dispare, apă-
rând o luminozitate galben-verzuie în capătul opus catodului.
La introducerea tubului într-un câmp electric exterior, razele emise de catod se
curbează spre placa pozitivă. Aceasta demonstrează că aceste raze sunt formate din
particule încărcate cu sarcină de semn contrar electrodului pozitiv, deci sunt particule
negative. O deviaŃie similară se constată şi la introducerea tubului într-un câmp mag-
netic exterior (fig. 1.).

a) b)
Fig. 1. Descărcări electrice în gaze rarefiate: a) apariŃia razelor catodice în tub la pre-
siuni foarte mici; b) deviaŃia razelor catodice în prezenŃa unui câmp electric exterior
e
Determinându-se sarcina specifică a particulelor, s-a constatat că aceasta
m0
are aceeaşi valoare, indiferent de natura materialului din care este confecŃionat cato-
dul şi de natura gazului din tub.
S-a ajuns astfel la concluzia că aceste particule sunt constituente universale ale
materiei, fiind denumite electroni. S-a tras concluzia că atomii conŃin electroni, care
sunt încărcate cu sarcini electrice negative.

A.2. Spectrele de emisie şi de absorbŃie

Încălzind un corp la temperaturi din ce în ce mai ridicate, el începe să emită ra-
diaŃii electromagnetice după cum urmează:
- la temperaturi joase emite radiaŃii în domeniul infraroşu (IR);
- la temperaturi ridicate emite radiaŃii în domeniul roşu;
- la temperaturi foarte ridicate emite radiaŃii în domeniul vizibil.
Astfel, dacă se introduce în flacăra unui bec de gaz o sare (de exemplu clorură

1
 Structura atomului. Sistematica chimică

de sodiu NaCl), flacăra se colorează emiŃând o lumină galbenă. Se obŃine astfel un

spectru de flacără, a cărui rezoluŃie este prin linii spectrale. Ridicând temperatura, se
obŃine un spectru de arc, format din linii spectrale mai intense şi mai numeroase. Da-
că se face o excitare în scânteie, folosind soluŃia unei sări solubile, se obŃine un
spectru de scânteie.
Spectrele de emisie aduc informaŃii referitoare la structura atomilor şi molecule-
lor, respectiv despre energia electronilor în atom. Important este faptul că aceste
spectre nu sunt spectre continue (de benzi), ci sunt spectre discrete (de linii).
Pe baza spectrelor de emisie s-a ajuns la concluzia că electronii sunt aranjaŃi
ordonat în atom. Spectrele fiind discrete, rezultă că energia electronilor în atom nu
poate lua orice valori, ci numai anumite valori bine definite. Aceste valori, numite va-
lori permise, sunt despărŃite între ele prin intervale interzise de energie.

A.3. DeviaŃia particulelor α prin foiŃe metalice subŃiri

În celebra sa experienŃă din 1911, Rutherford a utilizat un preparat ce poate
emite radiaŃii α (nuclee de heliu 42 He – particule încărcate cu sarcină pozitivă He2+), β
(electroni) şi γ (fotoni),închis într-o cutie de plumb. Dintre aceste radiaŃii, este selecta-
tă doar radiaŃia α cu ajutorul unui sistem de fante care ajută şi la obŃinerea unui fas-
cicul liniar. În final, particulele α impresionează o placă fotografică (fig. 2.).

Fig. 2. Schema experienŃei lui Rutherford

Între sursa de particule α şi placa fotografică se interpune o foaie metalică subŃi-
re (în experienŃa lui Rutherford – din atomi de aur), a cărei grosime este de ordinul a
câtorva atomi. Se constată că majoritatea radiaŃiei trece prin placă nedeviată, o mică
parte suferă o deviaŃie slabă, dar există şi particule întoarse din drum.
Rezultatele acestei experienŃe au fost interpretate astfel:
1. Trecerea radiaŃiei nedeviate, deci fără a interacŃiona cu alte particule, con-
duce la concluzia că materia este lacunară (are goluri).
2. Particulele α deviate puŃin au trecut prin apropierea unor particule cu sarcină
electrică de semn contrar şi cu masă foarte mică în comparaŃie cu masa io-
nilor helioniu He2+.
3. Particulele α întoarse din drum s-au ciocnit cu particule de masă mare, com-
parabilă cu a helionilor, ce au aceeaşi sarcină cu particulele α.
În urma acestor experienŃe, Rutherford emite ideea conform căreia toate sarci-
nile pozitive sunt concentrate în nucleu, care are un volum foarte mic în com-
paraŃie cu volumul atomului; în jurul nucleului gravitează electroni, precum
planetele în jurul Soarelui.

2
 Structura atomului. Sistematica chimică

B. Modele atomice
B.1. Modelul atomic al lui William Thomson lord Kelvin
În urma experienŃelor de descărcări electrice în gaze şi a măsurării sarcinii elec-
trice specifice a electronului, Thomson elaborează în 1902 un model atomic. În teo-
ria sa, Thomson concepe atomul ca pe un edificiu format din sarcini pozitive uniform
repartizate în tot volumul atomului. În această masă pozitivă sunt implantaŃi electro-
nii, aflaŃi într-un număr suficient pentru a compensa, prin sarcina lor negativă, sarcina
pozitivă.
În acest edificiu, deşi implantaŃi, electronii au posibilitatea să se mişte. Thomson
consideră că sarcinile negative pot fi cedate altui atom, rezultând ioni pozitivi şi, res-
pectiv, ioni negativi. În acest fel, Thomson explică formarea ionilor în soluŃie.
Pentru a explica şi spectrele de emisie şi de absorbŃie, Thomson admite că
electronii prezintă vibraŃii caracteristice. Primind energie din exterior, amplitudinea vi-
braŃiei creşte, în timp ce prin cedarea energiei – amplitudinea vibraŃiei scade.
Modelul atomic al lui Thomson, denumit şi „cozonac cu stafide” a fost infirmat
rapid, ca urmare a imposibilităŃii „coabitării” sarcinilor pozitive şi negative.

B.2. Modelul atomic planetar al lui Rutherford

Perrin, în 1901, şi, apoi, Lenard, în 1903, şi Nagaoka, în 1904, au propus pen-
tru explicarea structurii atomului modele dinamice, în care sarcinile pozitive erau se-
parate de cele negative.
Lenard, în urma experienŃelor făcute cu raze catodice, ajunge la concluzia că în
atom există perechi electron – proton cu aspect de dipol. Aceste cupluri sunt aranjate
pe nişte cercuri, ceea ce conduce la nişte goluri în structura atomului. Această teorie,
însă, nu a fost verificată de practică.
În 1904, Nagaoka reia în mod deosebit teoriile anterioare şi consideră că sarci-
nile electrice sunt aranjate la distanŃe egale pe nişte cercuri, astfel încât forŃa de in-
teracŃiune dintre ele să varieze invers proporŃional cu pătratul acestei distanŃe.
Abia în 1911, după efectuarea celebrei experienŃe de deviere a particulelor α
prin foiŃe metalice, Rutherford elaborează modelul planetar. Conform teoriei sale,
electronii se mişcă pe orbite circulare în jurul nucleului, în care sunt concentrate sar-
cinile pozitive (fig. 3.).
Pentru ca mişcarea circulară să fie uniformă, se impune echilibrul dintre forŃa
electrostatică de atracŃie dintre electron şi nucleu Fel şi forŃa centrifugă Fcf:

Fel = Fcf 

Z ⋅ e2  Z ⋅ e2 m0 ⋅ v2 Z ⋅ e2
Fel = −  ⇒ = ⇔ r =
4π ⋅ ε 0 ⋅ r 2  4π ⋅ ε 0 ⋅ r 2 r 4π ⋅ ε 0 ⋅ m 0 ⋅ v 2
m ⋅ v2 
Fcf = 0 
r 
în care: ε0 – constanta dielectrică a vidului;
m0 – masa electronului;
e – sarcina electrică a electronului;
Z – numărul atomic (numărul de protoni din nucleu);
v – viteza de deplasare a electronului pe orbita circulară.
Acest model putea explica:
- emisia de electroni;
- formarea ionilor pozitivi şi negativi;

3
 Structura atomului. Sistematica chimică

- absorbŃia de lumină;
dar nu putea explica:
- intensitatea radiaŃiilor emise;
- unirea atomilor singulari în molecule mai stabile, cu eliberarea energiei de
legătură.

Fig. 3. Modelul atomic planetar

Modelul venea în contradicŃie cu legile mecanicii clasice, conform cărora, când
o particulă se roteşte în jurul unei sarcini de semn contrar, ea emite continuu energie
electromagnetică (radiaŃii luminoase). Ca urmare a acestei pierderi continue de ener-
gie, traiectoria ar trebui să nu fie circulară, ci o spirală cu o rază din ce în ce mai mică
(fig. 4.); electronul sfârşeşte prin a „cădea” pe nucleu.

Fig. 4. Traiectoria electronului în modelul atomic al lui Rutherford conform mecanicii

clasice
În starea lui naturală, însă, atomul este stabil şi nu emite energie electromagne-
tică continuu; în plus, atunci când atomii emit radiaŃii sub influenŃa unei energii exte-
rioare, spectrul radiaŃiei emise este un spectru discret şi nu un spectru continuu.

B.3. Modelul atomic Rutherford – Bohr

În jurul anului 1900, Planck, studiind emisia şi absorbŃia de radiaŃie de către
corpul absolut negru, ajunge la concluzia că emisia de energie nu este continuă. O
serie de experienŃe (precum efectul fotoelectric) au arătat că lumina are caracter du-
al, de corpuscul – undă, particulele de lumină fiind denumite fotoni.
Lumina fiind discontinuă, energia radiantă nu ia orice valoare, ci doar anumite
valori discrete. Limita de valoare energetică este constanta lui Planck h. Energia pe
care o are o radiaŃie este un multiplu întreg de cuante de energie:
ε = n⋅h
în care: h – cuantă de energie (constanta lui Planck).
În 1913, Niels Bohr, pornind de la modelul atomic planetar al lui Rutherford şi

4
 Structura atomului. Sistematica chimică

bazându-se pe teoria lui Planck, propune un nou model atomic. Noul model atomic
avea la bază trei postulate:
1. Postulatul stărilor staŃionare
„Electronul se mişcă pe orbite bine determinate, pe care el nu emite şi nu ab-
soarbe energie.”
2. Postulatul cuantificării momentului cinetic
„Pe orbitele staŃionare ale electronului, momentul lui cinetic nu poate lua orice
valoare (într-un şir continuu), ci numai valori bine determinate, multipli întregi ai cuan-
tei de acŃiune (constantei ħ).”
m 0 ⋅ v ⋅ r = n ⋅ h
 h
h  ⇒ m0 ⋅ v ⋅ r = n ⋅
h=  2π
2π
Notând momentul cinetic cu:
p = m0 ⋅ v ⋅ r
această condiŃie de cuantificare se scrie:
2π
∫ pdϕ = n ⋅ h ⇔ ∫
0
m 0 ⋅ v ⋅ r ⋅ dϕ = n ⋅ h ⇔ m 0 ⋅ v ⋅ r ⋅ 2π = n ⋅ h
3. Postulatul schimbului de energie
„Un atom emite sau absoarbe energie doar atunci când un electron trece de pe
o orbită staŃionară pe altă orbită staŃionară. Energia emisă sau absorbită este egală
cu diferenŃa de energie între energiile corespunzătoare stărilor staŃionare finală Ef şi
iniŃială Ei între care se face tranziŃia:
h ⋅ ν = Ef − Ei ”
B.3.a) Calculul razelor orbitelor staŃionare
Considerăm un atom hidrogenoid (un atom ce are Z electroni în nucleu şi un
singur electron în învelişul electronic, ceilalŃi electroni fiind înlăturaŃi prin diferite pro-
cese). Electronul acestui atom se găseşte pe orbita cea mai apropiată de nucleu.
Cum nucleul are volumul de circa 1.000.000 de ori mai mic decât volumul atomului şi
1
masa mult mai mare decât a electronului (masa electronului fiind m 0 = u.a.m. ),
1840
putem considera nucleul ca pe un punct material fix de masă foarte mare (compara-
tiv cu a electronului) şi de sarcină pozitivă.

Fig. 5. Modelul atomic al lui Bohr

Pentru ca electronul să se rotească pe o orbită circulară staŃionară trebuie să fie
satisfăcut echilibrul dintre forŃa centrifugă şi forŃa coulombiană (fig. 5.):
Z ⋅ e2 m0 ⋅ v2
Fel = Fcf ⇒ =
4π ⋅ ε 0 ⋅ r 2 r
Din relaŃia de cuantificare a momentului cinetic determinăm viteza:

5
 Structura atomului. Sistematica chimică

h
v = n⋅
2π ⋅ m 0 ⋅ r
pe care o înlocuim în relaŃia anterioară pentru a determina raza orbitei:
Z ⋅ e2 m0 ⋅ n 2 ⋅ h 2
=
4π ⋅ ε 0 ⋅ r 2 4π 2 ⋅ m 02 ⋅ r 2
h 2 ⋅ ε0
⇒ rn = n 2 ⋅
π ⋅ m0 ⋅ Z ⋅ e2
Deoarece constanta lui Planck h, sarcina atomului Z, sarcina elementară e, ma-
sa electronului m0 şi constanta dielectrică a vidului ε0 sunt mărimi constante, rezultă
că fracŃia din relaŃia anterioară este o mărime constantă, deci putem scrie:
h 2 ⋅ ε0
r0 = = const. ⇒ rn = n 2 ⋅ const. = n 2 ⋅ r0
π ⋅ m0 ⋅ Z ⋅ e 2

Se constată că raza orbitelor variază direct proporŃional cu pătratul unor numere

întregi şi mici. Aceasta arată că raza orbitelor staŃionare este o mărime cuantifi-
cată, numărul n fiind un număr cuantic.
Din această relaŃie se constată că orbitele nu sunt echidistante. Pe măsură ce
ne îndepărtăm de nucleu, distanŃele dintre raze devin din ce în ce mai mari, ceea ce
conferă un aspect lacunar materiei:
n = 1 ⇒ r1 = r0 
 r2 − r1 = 3r0
n = 2 ⇒ r2 = 4r0  ⇒ 
n = 3 ⇒ r3 = 9r0  r3 − r2 = 5r0

B.3.b) Calculul vitezei electronului pe orbitele staŃionare

Înlocuind expresia razei orbitei staŃionare în condiŃia de cuantificare a momentu-
lui cinetic, se obŃine, pentru viteza electronului pe orbită, următoarea expresie:
h 1 π ⋅ m0 ⋅ Z ⋅ e2
v = n⋅ ⋅ 2⋅
2π ⋅ m 0 n h 2 ⋅ ε0
1 Z ⋅ e2
vn = ⋅
n 2h ⋅ ε 0
łinând cont de mărimile constante din această expresie, mai putem scrie:
1
v n = ⋅ const.
n
adică viteza electronului pe orbită variază invers proporŃional cu nişte numărul cuan-
tic n, deci şi viteza electronului este o mărime cuantificată. Din expresia vitezei se
poate deduce că, pe măsură ce ne îndepărtăm de nucleu, viteza electronului scade.
B.3.c) Calculul energiei totale a electronului
Energia totală pe care o posedă electronul în mişcarea sa pe orbită este suma
dintre energia cinetică Ec datorată mişcării propriu-zise şi energia potenŃială de atrac-
Ńie electrostatică Ep:
Et = Ec + Ep
Energia cinetică, a cărei expresie este:
m ⋅ v2
Ec = 0
2
se va calcula Ńinând cont de expresia vitezei pe orbită:

6
 Structura atomului. Sistematica chimică

m0 1 Z2 ⋅ e4 1 m ⋅ Z2 ⋅ e4
Ec = ⋅ 2⋅ 2 2 = 2⋅ 0 2 2
2 n 4h ⋅ ε 0 n 8h ⋅ ε 0
Energia potenŃială, de natură coulombiană:
Z ⋅ e2
Ep = −
4π ⋅ ε0 ⋅ r
se calculează folosind expresia razei orbitei:
Z ⋅ e2 1 π ⋅ m0 ⋅ Z ⋅ e2 1 m0 ⋅ Z2 ⋅ e4
Ep = − ⋅ 2⋅ = − ⋅
4π ⋅ ε 0 n h 2 ⋅ ε0 n2 4h 2 ⋅ ε 02
Însumând cele două energii, se obŃine:
1 m ⋅ Z2 ⋅ e4 1 m ⋅ Z2 ⋅ e4
Et = 2 ⋅ 0 2 2 − 2 ⋅ 0 2 2
n 8h ⋅ ε 0 n 4h ⋅ ε 0
1 m0 ⋅ Z2 ⋅ e4
En = − ⋅
n2 8h 2 ⋅ ε 02
Se constată că şi energia totală a electronului depinde de nişte numere întregi şi
mici, deci şi energia totală este o mărime cuantificată. Energia totală variază in-
vers proporŃional cu numărul cuantic n. În aceste condiŃii, se poate calcula energia
emisă de un electron la trecerea de pe un nivel superior n1 pe un nivel inferior n2:
m0 ⋅ Z2 ⋅ e4  1 1  
h ⋅ ν = E n 2 − E n1 = ⋅  −   
8h 2 ⋅ ε 02  n 12 n 22  m0 ⋅ Z ⋅ e  1 1 
2 4
−1
 ⇒ λ = ⋅  − 
c  8h 3 ⋅ c ⋅ ε 02  n 12 n 22 
ν=   ⇒
λ 
m 0 ⋅ Z2 ⋅ e4 
R= 
8h ⋅ c ⋅ ε 0
3 2

 1 1 
⇒ λ−1 = R ⋅  2 − 2 
 n1 n 2 
în care: λ – număr de undă;
-1

R – constanta lui Rydberg.

Se obŃine astfel o relaŃie între numărul de undă şi numerele cuantice ce concor-
dă foarte bine cu datele experimentale găsite în spectroscopie de Balmer.
Numărul cuantic n, care cuantifică energia electronului pe orbită, se numeşte
număr cuantic principal. ToŃi electronii care sunt caracterizaŃi de acelaşi număr cu-
antic principal n formează un strat electronic.
B.3.d) Spectrul hidrogenului. Geneza spectrelor atomilor hidrogenoizi
În mod normal, electronul atomului de hidrogen se roteşte pe orbita cea mai
apropiată de nucleu (n = 1) – se găseşte în stare fundamentală. Primind energie din
exterior, electronul poate „sări” pe orbite mai îndepărtate, trecând în stare excitată. În
această stare, electronul rămâne un timp foarte scurt (de ordinul a 10-8 s), după care
revine în starea fundamentală. Revenirea în starea fundamentală se realizează emi-
Ńând surplusul de energie sub forma unei radiaŃii (fig. 6.) al cărei număr de undă se
calculează cu relaŃia:
1 1 
λ−1 = R ⋅  2 − 2  , n > 1
1 n 
Aceasta este relaŃia de calcul pentru liniile spectrale din seria Lyman, radiaŃii

7
 Structura atomului. Sistematica chimică

emise în domeniul ultraviolet.

Dacă electronul nu revine pe nivelul n = 1, ci pe nivelul n = 2, se obŃine seria
spectrală Balmer, din domeniul vizibil:
 1 1 
λ−1 = R ⋅  2 − 2  , n > 2
2 n 
În mod similar se pot scrie formulele de calcul pentru seriile spectrale din dome-
niul infraroşu:
- seria Paschen
 1 1 
λ−1 = R ⋅  2 − 2  , n > 3
3 n 
- seria Brackett
 1 1 
λ−1 = R ⋅  2 − 2  , n > 4
4 n 
- seria Pfundt
 1 1 
λ−1 = R ⋅  2 − 2  , n > 5
5 n 
- seria Humphreys
 1 1 
λ−1 = R ⋅  2 − 2  , n > 6
6 n 

Fig. 6. Seriile spectrale

Teoria lui Bohr a reprezentat un prim succes în elaborarea unui model atomic.
Aceste rezultate pozitive se referă la:
- exprimarea teoretică a constantei lui Rydberg, care era în foarte bună con-
cordanŃă cu datele experimentale;
- confirmarea seriilor spectrale, cu exprimarea lor cantitativă.
Teoria lui Bohr nu dădea, însă, informaŃii privind intensitatea liniilor spectrale. În-
cercarea de a aplica modelul lui Bohr la atomi mai grei nu a dat rezultatele scontate.

8
 Structura atomului. Sistematica chimică

B.4. Modelul atomic Bohr – Sommerfeld

Sommerfeld a pornit în elaborarea teoriei sale asupra structurii atomului de la
modelul lui Bohr, dar a Ńinut cont de faptul că planetele nu au orbite circulare, ci elip-
tice. Ca urmare, el a presupus că şi mişcarea electronului pe orbită este eliptică, nu-
cleul găsindu-se în unul dintre focarele elipsei (fig. 7.).
În timpul mişcării electronului pe orbita eliptică, există două mărimi variabile:
- unghiul azimutal ϕ;
- raza vectoare r.
Ca urmare, spre deosebire de modelul lui Bohr, unde exista o singură condiŃie
de cuantificare a momentului cinetic (întrucât în mişcarea circulară există o singură
variabilă - unghiul azimutal ϕ), în modelul Sommerfeld vor exista două condiŃii de cu-
antificare. Notând cu p momentul cinetic, aceste condiŃii de cuantificare se scriu:
2π
∫0 p ϕ dϕ = n ϕ ⋅ h
r max
∫r min p r dr = n r ⋅ h

Fig. 7. Modelul Bohr-Sommerfeld

Întrucât cele două mărimi (raza vectoare şi unghiul azimutal) variază simultan,
cele două condiŃii pot fi unificate sub forma:
∫ (p ϕ dϕ + p r dr ) = (n ϕ + n r )⋅ h
unde se impune respectarea condiŃiei: n ϕ + n r = n – numărul cuantic principal. În
această relaŃie, nϕ se numeşte număr cuantic azimutal, iar nr – număr cuantic ra-
dial. Din aceste trei numere cuantice, doar două (n şi nϕ) sunt independente, cel de-
al treilea (nr) putându-se calcula în funcŃie de celelalte două.
Între numărul cuantic principal şi numărul cuantic azimutal există o proporŃie le-
gată de semiaxele elipsei:
nϕ b
=
n a
în care: a – semiaxa mare a elipsei;
b – semiaxa mică a elipsei.
Din această relaŃie se poate vedea că toate elipsele care au aceeaşi semiaxă
mare a sunt identice din punct de vedere energetic, deoarece energia electronului es-
te caracterizată de numărul cuantic principal n.
Din relaŃia anterioară se remarcă uşor că dacă n ϕ = n , atunci b = a , deci elipsa
se transformă într-un cerc. Prin urmare, cazul mişcării circulare este un caz particular
al mişcării eliptice, respectiv modelul Bohr este un caz particular al modelului

9
 Structura atomului. Sistematica chimică

Sommerfeld.
Din relaŃia matematică anterioară se mai poate observa şi că numărul cuantic
azimutal nϕ nu poate fi nul, deoarece aceasta ar însemna ca semiaxa mică b să fie
nulă, respectiv ca traiectoria electronului să fie o dreaptă care trece prin nucleu. Din
condiŃia ca b ≤ a , rezultă că numărul cuantic azimutal poate lua valori între 1 ÷ n.
Practic, însă, în locul numărului cuantic azimutal se foloseşte ℓ, numit număr
cuantic secundar, calculat cu relaŃia:
l = n − nϕ
care ia valori între 0 ÷ n-1.
Numărul cuantic secundar ℓ cuantifică excentricitatea orbitei electronului. ToŃi
electronii dintr-un strat care sunt caracterizaŃi de acelaşi număr secundar ℓ formează
un substrat electronic.
Toate orbitele ce au ℓ = 0 prezintă simetrie sferică, formând un substrat de tip s.
În cazul în care ℓ = 1 se vorbeşte despre un substrat de tip p, a cărui simetrie este
bilobară. Când ℓ = 2 substratul este de tip d, iar pentru ℓ = 3 substratul este de tip f.

C. ProprietăŃi magnetice ale atomilor. Cuantificarea în spaŃiu

În 1896, Zeeman a observat că în absenŃa unui câmp perturbator exterior (mag-
netic sau electric), orbitele pe care se mişcă electronii sunt degenerate (au aceeaşi
energie), în timp ce în prezenŃa câmpului perturbator exterior degenerarea încetează şi
orbitele se orientează în spaŃiu. Acest fapt se datorează mişcării electronului pe orbită,
ce generează un curent electric circular, care dă naştere unui moment magnetic.

Fig. 8. Orientarea orbitei în câmp magnetic exterior

Momentul magnetic generat de electron în mişcarea sa pe orbită se calculează
cu relaŃia:
µ = S⋅i
unde: S = π ⋅ r 2 – suprafaŃa orbitei „măturată” de electron în mişcarea sa;
e v
i = = e⋅ – intensitatea curentului pe orbită;
T 2π ⋅ r
T – perioada mişcării circulare a electronului (pe orbită).
łinând cont şi de condiŃia de cuantificare a momentului cinetic în modelul
Sommerfeld:
h
m0 ⋅ v ⋅ r = l ⋅
2π

10
 Structura atomului. Sistematica chimică

expresia momentului magnetic devine:

h e⋅h
µ = π⋅ r2 ⋅ e ⋅ l ⋅ = l⋅
(2π ⋅ r ) ⋅ m 0
2
4π ⋅ m 0
În această relaŃie se constată că toate mărimile cu excepŃia numărului cuantic
secundar sunt constante, deci pot fi înglobate într-o constantă. Această constantă se
numeşte magneton Procopiu – Bohr, de la numele fizicianului român Ştefan
Procopiu, care a calculat-o prima oară:
e⋅h
µB =
4π ⋅ m 0
În aceste condiŃii, expresia de calcul a momentului magnetic orbital va fi:
µ = l ⋅µB
Se constată că şi momentul magnetic este cuantificat. ProiecŃia momentului
magnetic orbital pe direcŃia câmpului magnetic exterior (perturbator) este, de aseme-
nea, cuantificată:
l ⋅ µ B ⋅ cos α = m l ⋅ µ B ⇔ m l = l ⋅ cos α 
 ⇒ − l ≤ m l ≤ +l
− 1 ≤ cos α ≤ +1 
Numărul cuantic magnetic mℓ cuantifică orientarea în spaŃiu a fiecărei orbite
caracterizate de aceeaşi energie şi aceeaşi excentricitate.

Fig. 9. Orientarea momentelor magnetice orbitale (numerele indică valoarea număru-

lui cuantic magnetic ce caracterizează orientarea orbitei respective în câmpul mag-
netic exterior)
l = 0 ⇒ m l = 0 ⇒ 1 orbita (s)
− 1

l = 1 ⇒ m l = 0 ⇒ 3 orbite (p)
+ 1

− 2
− 1

l = 2 ⇒ m l = 0 ⇒ 5 orbite (d )
+ 1

+ 2

11
 Structura atomului. Sistematica chimică

− 3
− 2

− 1

l = 3 ⇒ m l = 0 ⇒ 7 orbite (f )
+ 1

+ 2
+ 3


D. Numărul cuantic de spin

Ca urmare a rotirii electronului în jurul axei proprii, el posedă un moment mag-
netic de spin. În funcŃie de sensul de rotire al electronilor comparativ cu mişcarea or-
bitală, numărul cuantic de spin s poate lua două valori:
s=±1
2
CondiŃia de cuantificare a momentului magnetic de spin se scrie:
µs = s ⋅ µB

Plecând de la aceste considerente, s-a ajuns la concluzia că mişcarea electro-

nului în jurul nucleului este caracterizată de patru numere cuantice:
1. numărul cuantic principal n;
Caracterizează distribuŃia medie a densităŃii electronice în jurul nucleului. Toate
orbitele cu acelaşi număr cuantic principal n formează un înveliş electric (un strat).
Numărul cuantic principal ia valori întregi pozitive: 1, 2, 3,…
2. numărul cuantic secundar ℓ;
Determină forma şi alungirea norului electronic. El defineşte substraturile elec-
tronice, putând lua n valori, între 0 ÷ n – 1.
3. numărul cuantic magnetic mℓ;
Defineşte orientarea în spaŃiu a norului de electroni, deci va determina numărul
total de orbite. Acest număr cuantic ia valori între -ℓ ÷ +ℓ. Numărul total de orbite din-
tr-un strat se calculează astfel:
l =n −1
∑ (2l + 1) = n2
l =0
4. numărul cuantic de spin s.
Indică sensul de rotaŃie al electronului în jurul axei proprii faŃă de mişcarea orbi-
tală, luând valorile ± ½. Determin ă numărul maxim de electroni de pe o orbită (res-
pectiv doi). În consecinŃă, numărul maxim de electroni dintr-un strat va fi (2n2):
n = 1 ⇒ 2 electroni
n = 2 ⇒ 8 electroni
n = 3 ⇒ 18 electroni
n = 4 ⇒ 32 electroni etc.
Aceste numere reprezintă lungimea perioadelor şi au fost denumite „numere
magice”.

12
 Structura atomului. Sistematica chimică

E. Formarea învelişului de electroni

E.1. Principiul de excluziune Pauli
Pornind de la cele patru numere cuantice, Pauli a enunŃat un principiu care stă
la baza ocupării cu electroni a straturilor şi substraturilor. Conform principiului Pauli,
„într-un atom nu pot exista doi electroni care să aibă toate cele patru numere cuanti-
ce identice”. Astfel s-a putut determina lungimea maximă a unei perioade.
Pentru a explica formarea învelişului de electroni, în afară de principiul lui Pauli,
se mai Ńine seamă de o serie de legi şi principii, precum:
1. Principiul energiei potenŃiale minime;
Electronii se dispun la început pe acele niveluri şi subniveluri energetice a căror
energie potenŃială este minimă.
2. Regula lui Hund;
Dacă un substrat este format din mai multe orbite (3, 5, 7 etc.), la început se
ocupă cu câte un electron fiecare orbită, fapt care determină o multiplicitate de spin
maximă, şi apoi se ocupă cu câte doi electroni fiecare orbită.
3. Regula n + ℓ = min.
Electronii se aranjează pe straturi şi substraturi astfel încât să fie satisfăcută re-
laŃia n + l = min . În cazul în care există mai multe straturi şi substraturi pentru care
se obŃine aceeaşi valoare a sumei celor două numere cuantice, dispunerea electroni-
lor se face în ordinea creşterii energiei (în ordinea creşterii lui n).
Tab. 1. Numărul electronilor din straturi şi substraturi conform principiului lui Pauli
Numărul electronilor Numărul electroni-
n ℓ mℓ s pe substrat lor pe strat
Elemente chimice

1 0 0 ±½ 2 2 H, He
0 0 ±½ 2
-1 ±½ Li, Be, B, C, N,
2 8
1 0 ±½ 6 O, F, Ne
+1 ±½
0 0 ±½ 2
-1 ±½
1 0 ±½ 6
+1 ±½
Na, Mg, Al, Si,
3 -2 ±½ 18
P, S, Cl, Ar, …
-1 ±½
2 0 ±½ 10
+1 ±½
+2 ±½
Tab. 2. Ordinea ocupării cu electroni a straturilor şi substraturilor energetice
n
1 2 3 4 5 6 7
ℓ
1÷2 1÷2 1÷2 1÷2 1÷2 1÷2
s s s s s s s1÷2
0
p1÷6 p1÷6 p1÷6 p1÷6 p1÷6
1
d1÷10 d1÷10 d1, 2÷10 d1, 2÷10
2
f1÷14 f1÷14
3

13
 Structura atomului. Sistematica chimică

Plecând de la aceste principii, aranjarea electronilor pe straturi şi substraturi se

face în modul următor (fig. 10.):
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s2 4d10 5p6 6s2 4f14 5d10 6p6 7s2 5f14 6d10 etc.
VIII

VII
7s 7p
VI
6s 6p 6d
V
5s 5p 5d 5f
IV
4s 4p 4d 4f VIII
III VII
3s 3p 3d VI
II V
2s 2p IV
I III
1s II
I
Fig. 10. Ocuparea cu electroni a straturilor şi substraturilor
Schematic, ordinea ocupării cu electroni se poate reda şi sub forma tab. 2. Linii-
le punctate indică faptul că, deşi conform regulilor anterioare, după substratul 6s ar
trebui să se ocupe cu electroni substratul 4f, mai întâi un electron se dispune în sub-
tratul 5d, după care are loc completarea substratului 4f. După terminarea ocupării cu
electroni a acestuia, se dispun şi ceilalŃi electroni în substratul 5d. Analog se întâm-
plă la ocuparea cu electroni a substratului 5f.

E.2. Sistematica chimică

Elementele le putem considera, teoretic, ca provenind unele din altele, prin
adăugarea unui electron la învelişul precedentului element şi a unei sarcini pozitive
în nucleu. Electronul adăugat se numeşte electron distinctiv. Primul element ar pu-
tea fi considerat neutronul, care are masă unitară şi sarcină nulă.
E.2.a) Blocul principal
łinând cont de structura învelişului de electroni al atomului, elementele din blo-
cul principal au configuraŃia electronică ns1÷2np0÷6, deci electronul distinctiv se află
pe ultimul nivel energetic.
Toate elemente cu electronul distinctiv pe subnivelul ns au caracter electropozi-
tiv (sunt metale), putând ceda uşor 1 sau 2 electroni, transformându-se în ioni pozi-
tivi. Energia de ionizare scade odată cu creşterea numărului de straturi electronice,
deci caracterul metalic şi reactivitatea chimică cresc pe măsură ce ne coborâm în
grupă. Volumul atomic este mult mai mare decât al ionilor. Ca urmare, aceste ele-
mente nu vor mai ceda electroni dintr-un strat mai interior, ocupat complet.
Odată cu ocuparea subnivelului ns cu electroni, începe ocuparea subnivelului
np. Electronii din straturile mai interioare, ecranează electronul distinctiv mai puternic
decât electronii din acelaşi strat cu acesta; de aceea, acest electron va putea fi cedat
mai uşor de către elementele mai voluminoase din aceste grup. Ca urmare, primele
elemente din grupele 13 ÷ 16 au caracter de nemetal dar, pe măsură ce coborâm în
grupă, caracterul metalic se manifestă din ce în ce mai pronunŃat.
În grupa a 17-a, ale cărei elemente au configuraŃia ns2np5, există tendinŃa de a
accepta electroni. Ca urmare, volumul ionic creşte (faŃă de al atomului), iar surplusul
de sarcină pozitivă datorat ecranării electronilor din stratul exterior este neutralizat.

14
 Structura atomului. Sistematica chimică

Acceptarea a încă unui electron este imposibilă. Aceste elemente sunt nemetale tipi-
ce. Afinitatea faŃă de electron scade în grupă, deoarece creşte volumul atomic.
Elementele din grupele 14 ÷ 15, cu 4 ÷ 5 electroni pe ultimul strat, cu volume
atomice mici, nu au tendinŃă accentuată nici de a pierde, nici de a câştiga electroni.
Ele pun în comun electroni, având tendinŃa de a forma legături covalente. În combi-
naŃie cu oxigenul, aceste elemente au tendinŃa de a forma oxicompuşi cu caracter de
anhidridă.
E.2.b) Blocul metalelor tranziŃionale
Aceste elemente, cu configuraŃia generală ns2(n-1)d1÷10, au electronul distinctiv
în subnivelul (n-1)d, deci într-un substrat mai interior, în timp ce pe ultimul strat po-
sedă, de regulă, doi electroni. De aceea, metalele tranziŃionale au, de obicei, stări de
oxidare variabile, starea de oxidare maximă fiind egală cu numărul grupei din care
fac parte.
Sunt metale a căror reactivitate scade în grupă, întrucât volumul atomic nu creş-
te odată cu creşterea numărului de electroni, deoarece electronii nu sunt adăugaŃi pe
ultimul strat, ci pe un strat mai interior.
Aceste elemente au tendinŃa de a forma configuraŃii stabile prin acceptare de
dublete de electroni. Din acest motiv, ele formează combinaŃii complexe destul de
uşor şi în număr destul de mare.
E.2.c) Blocul lantanidelor şi actinidelor
Aceste elemente au configuraŃia ns2(n-1)d1(n-2)f1÷14. Deoarece electronul ca-
racteristic se află nu pe ultimul sau pe penultimul strat, ci pe antepenultimul nivel
energetic, forŃa de atracŃie a acestor electroni de către nucleu este foarte puternică.
De aceea, electronii de pe antepenultimul strat nu pot fi cedaŃi şi acestea sunt metale
care manifestă constant starea de oxidare +3.
Fiindcă electronul distinctiv este adăugat într-un strat foarte interior, apariŃia sa
determină o reducere a volumului atomic, cunoscută sub numele de contracŃia lan-
tanidelor, respectiv, contracŃia actinidelor.
ConfiguraŃia electronică a lantanidelor şi actinidelor determină o schimbare atât
de mică a proprietăŃilor fizice şi chimice de la un element la altul, încât lantanidele şi
actinidele se aseamănă foarte mult, ceea ce a făcut ca separarea lor în stare pură să
constituie multă vreme o problemă.

F. Modelul mecano-cuantic al atomului. EcuaŃia lui

Schrödinger
F.1. NoŃiunea de undă asociată
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, o serie de fap-
te experimentale (ca: reflexia, refracŃia, difracŃia, interferenŃa etc.) conduceau la con-
cluzia că lumina are un caracter ondulatoriu, în timp ce altele (precum efectul fo-
toelectric) atestau ipoteza că lumina ar avea un caracter corpuscular.
Einstein arată că lumina are un caracter dual, de corpuscul – undă. Într-o se-
rie de determinări se manifestă caracterul corpuscular al luminii, în conformitate cu
care energia fotonului se poate calcula cu relaŃia:
E = m ⋅ c2
în altele se evidenŃiază aspectul ondulatoriu, energia radiantă calculându-se cu for-
mula:
c
E = h ⋅ν = h
λ

15
 Structura atomului. Sistematica chimică

în care: m - masa de mişcare a fotonului;

c – viteza luminii;
ν - frecvenŃa radiaŃiei luminoase;
λ - lungimea de undă a radiaŃiei luminoase.
łinând cont că este vorba despre unul şi acelaşi fenomen, se poate scrie:
c h
E = m ⋅ c2 = h ⋅ ⇒ λ=
λ m⋅c
Plecând de la această idee, Louis de Broglie (1924) consideră că oricărei par-
ticule în mişcare i se poate asocia o undă – numită undă materială – care „pilotea-
ză” particula în mişcarea sa. Lungimea de undă a undei materiale este dată de rela-
Ńia de Broglie:
h
λ=
m0 ⋅ v
Mecanica ondulatorie introduce în locul noŃiunii de orbite permise conceptul de
undă staŃionară, care se propagă pe un contur închis (fig. 11.), ceea ce impune ca
circumferinŃa acestui contur să fie un multiplu întreg de lungimi de undă λ:
2π ⋅ r = n ⋅ λ

Fig. 11. Propagarea undei staŃionare pe un contur închis

łinând cont de relaŃia lui de Broglie, avem:
h h
2π ⋅ r = n ⋅ ⇔ 2π ⋅ m 0 ⋅ v ⋅ r = n ⋅ h ⇔ m 0 ⋅ v ⋅ r = n ⋅
m0 ⋅ v 2π
Se obŃine astfel, în mod firesc, condiŃia de cuantificare introdusă în mod forŃat
de Bohr, ca postulat. Ea devine aşa o consecinŃă firească a dualităŃii corpuscul – un-
dă pentru electron.

F.2. EcuaŃia lui Schrödinger

Pentru a obŃine caracteristicile undei asociate, Schrödinger propune în 1926 o
ecuaŃie care să descrie starea unui electron, legând, prin intermediul funcŃiei de undă
ψ(x, y, z ) , coordonatele spaŃiale de energia acestuia, în ideea că pentru un electron
caracterul ondulatoriu predomină faŃă de caracterul corpuscular. Această relaŃie este
o ecuaŃie diferenŃială de ordinul al doilea:
∂ 2 ψ ∂ 2 ψ ∂ 2 ψ 8π 2 ⋅ m 0
+ + + ⋅ (E t − E p )⋅ ψ = 0
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 h2
în care: Et – energia totală;
Ep – energia potenŃială.
Utilizând operatorul laplace-an:

16
 Structura atomului. Sistematica chimică

∂2 ∂2 ∂2
∆= + +
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2
ecuaŃia lui Schrödinger se mai scrie:
8π 2 ⋅ m 0
∆ψ + ⋅ (E t − E p ) ⋅ ψ = 0
h2
FuncŃia de undă ψ nu are o semnificaŃie fizică directă, în sensul măsurării ei ex-
perimentale. Louis de Broglie consideră unda asociată ca o undă de probabilitate,
ψ 2 dx dydz sau ψ 2 fiind probabilitatea ca particula, la momentul t, să se găsească
în elementul de volum dV = dx dydz .
Max Born a propus definirea funcŃiei ψ(x, y, z ) prin pătratul acesteia în punctul
de coordonate (x, y, z), respectiv prin intensitatea undei, cunoscută în mecanica cu-
antică sub numele de densitate de probabilitate.
Pentru că amplitudinea poate fi şi negativă şi întrucât o probabilitate negativă nu
are sens, intensitatea undei se redă prin produsul dintre mărimea complexă şi conju-
gata sa:
ψ 2 = ψ ⋅ ψ∗
EcuaŃia lui Schrödinger poate fi privită ca un postulat al mecanicii cuantice, justi-
ficat de concordanŃa sa cu datele experimentale.
EcuaŃia lui Schrödinger admite soluŃii doar pentru anumite valori ale energiei to-
tale, corespunzătoare unui spectru discret, discontinuu, de valori; aceste valori se
numesc valori proprii şi depind de numerele cuantice n, ℓ, mℓ, substituind condiŃiile
de cuantificare din modelele atomice clasice. SoluŃiile ecuaŃiei lui Schrödinger se
numesc funcŃii proprii.
Pentru aceeaşi valoare a energiei totale, ecuaŃia lui Schrödinger admite una sau
mai multe soluŃii. Se vorbeşte în acest caz de un grad de degenerare egal cu numă-
ul soluŃiilor.
EcuaŃia lui Schrödinger poate fi rezolvată cu precizie suficient de bună doar
pentru atomii cu numere atomice mici (cu număr mic de electroni); în cazul atomilor
grei, rezultatele nu mai sunt la fel de precise. FuncŃiile de undă ψ se determină rezol-
vând ecuaŃia lui Schrödinger prin aproximări succesive. În acest scop, funcŃiei de un-
dă asociate i se impun următoarele condiŃii limită:
1. Atât funcŃia ψ, cât şi derivatele ei parŃiale trebuie să fie continue, finite şi uni-
voce în tot domeniul considerat.
2. FuncŃia de undă asociată nu trebuie să prezinte maxime (deoarece aceasta
ar fi echivalent cu existenŃa unei zone în care probabilitatea de a găsi electronul este
maximă, deci cu fixarea electronului într-un anumit punct din spaŃiu) şi nici minime
(întrucât asta ar însemna să existe o zonă în care probabilitatea ca zona să conŃină
electronul să fie minimă, deci electronul să nu treacă prin acel punct).
3. FuncŃia de undă trebuie să se anuleze la infinit (respectiv în afara atomului).
4. Cu siguranŃă vom întâlni electronul în tot volumul pus la dispoziŃie (probabili-
tatea de a întâlni electronul în tot volumul este unitară):
+∞
∗
∫ ψ ⋅ ψ dV = 1
−∞
5. FuncŃia trebuie să fie ortogonală (comportarea unui electron nu poate fi des-
crisă simultan de două funcŃii de probabilitate diferite):
+∞

∫ψ
−∞
i ⋅ ψ j dV = 0 , i ≠ j

17
 Structura atomului. Sistematica chimică

6. Dacă ecuaŃia lui Schrödinger admite mai multe soluŃii ψ1, ψ2, ψ3, …atunci
combinaŃia lor liniară:
a ⋅ ψ1 + b ⋅ ψ 2 + c ⋅ ψ 3 + K
ne dă o soluŃie mai generală a ecuaŃiei lui Schrödinger. Pe baza acestor consideraŃii
s-a ajuns la concluzia că funcŃiile orbitale proprii pot suferi hibridizări, rezultând fun-
cŃii orbitale hibride, mai stabile.
SoluŃiile ecuaŃiei lui Schrödinger permit determinarea densităŃii de probabilita-
te sau a densităŃii electronice, respectiv calcularea probabilităŃii de a găsi electro-
nul într-un anumit loc din spaŃiu. Acest spaŃiu, caracterizat de o anumită densitate
electronică, se numeşte orbital (în loc de orbită permisă, ca în modelul Bohr).
Mecanica cuantică arată că există (fig. 12.):
a) 1 orbital corespunzător subnivelului s, cu simetrie sferică;
b) 3 orbitali corespunzători subnivelului p, cu simetrie bilobară;
c) 5 orbitali corespunzători subnivelului d, cu geometrie complexă.

Fig. 12. Tipuri de orbitali: a) orbital s; b) orbitali p; c) orbitali d

18