Nastasi Olga

EPM, anul III

Rezervația naturală Pădurea Zamostea-Lunca

Tip rezervaţie: forestieră / botanică.

Suprafaţă: 107,6 hectare.
Încadrare teritorială-administrativă: comuna Zamostea.
Custode: Direcția Silvică Suceava.
Sit Natura 2000 care se suprapune peste rezervaţie: Pădurea Zamostea – Luncă.

Pădurea Zamostea - Lunca este o arie protejată de interes național ce corespunde

categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier) situată în județul Suceava, pe
teritoriul administrativ al comunei Zamostea.

Aria protejată cu o suprafață de 107,60 hectare se află în lunca dreaptă a râului Siret, la
limita nord-estică a județului Suceava cu județul Botoșani (în lunca Siretului, la 24 kilometri
sud de orașul Siret.)

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie

2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a zone
protejate) și reprezintă o zonă de luncă, împădurită cu specii arboricole de stejar (Quercus
robur), carpen (Carpinus betulus), frasin (Fraxinus), plop tremurător (Populus tremula); în
asociere cu arbuști de salbă moale (Euonymus europaeus), voiniceriu pitic (Euonymus
nana), păducel (Crataegus monogyna) sau sânger (Cornus sanguinea).

Situl protejează un vechi fragment de pădure de luncă inundată periodic de Siret,

formată în principal din stejari bătrâni în asociație cu mai multe specii, care se află într-o stare
foarte bună de conservare și care, împreună cu ecosistemele acvatice pe care le mărginește,
oferă condiții de habitat ideale pentru mai multe specii de interes comunitar de pești, reptile,
lilieci, insecte și plante. În timpul inundațiilor, situl își mărește diversitatea habitatelor prin
apariția bălţilor, japşelor şi formaţiunilor stuficole înmlăştinite, care adăpostesc o
biodiversitate foarte mare.

Situată în Podișul Sucevei din sectorul nordic al culoarului Moldova-Siret, Lunca

Zamostei se prelungește de la terasa inundabilă a Siretului spre piemontul subcolinar. Din
punct de vedere geologic, situl se află în platforma moldovenească, având la suprafaţă
depozite sarmaţiene cvasi-orizontale. Fondul litologic este alcătuit din nisipuri şi aluviuni
nisipoase depuse pe viiturile râului Siret, unitatea de relief predominantă fiind cea de luncă.
Panta terenului este mică, iar altitudinea medie se situează în jurul valorii de 285 m. Terenul
înglobează forme uşor depresionare, cu exces de umiditate în anumite perioade ale anului sau
chiar ochiuri de apă, uneori de forma unor meandre, pe vechiul curs al râului Siret.

Reţeaua hidrografică este reprezentată de râului Siret, cele două pâraie din zonă,
Verehia şi Baranca, neinfluenţând major microrelieful zonei. Pe teritoriul sitului se regăsesc
meandrele braţului vechi al Siretului care constituie un habitat aparte, ele formând în perioada
dintre inundaţii numeroase bălţi, japşe şi zone stuficole înmlăştinite.
Nastasi Olga
EPM, anul III

Climatul în care se încadrează situl este continental-temperat, cu ierni geroase şi veri

calde. Precipitaţiile medii ajung la 600 mm/an, din care cele mai multe cad în sezonul de
vegetaţie. Temperaturile medii anuale au valoarea de 7-8 °C.

Situl prezintă un sol cenușiu de pădure pseudogleizat, aluvial molic (intens-moderat),

estival jilav-umed. Pe lângă conținutul variabil de argilă, acest sol prezintă o acumulare de
humus care scade repede pe profil. Solul este format pe depozite grele, argiloase sau luto-
argiloase, având un grad de saturație în baze ridicat, cu reacție slab acidă sau chiar neutră.

Pădure de luncă este situată pe terasa inundabilă a Siretului și se întinde spre est până
la contactul cu zona colinară a Podișului Sucevei. Foarte bogată specii vegetale.

În ansamblul său, vegetația forestieră a sitului s-a conservat într-o stare de o

remarcabilă autenticitate. Cu toate acestea, intervențiile antropice au modificat într-un mod
sensibil raporturile dintre speciile lemnoase, prin extracții selective de frasin și proliferarea
secundară a unor esențe precum carpenul, plopul tremurător sau jugastrul. Regimul ecologic
favorabil a asigurat ecosistemului forestier condiții de vegetație luxuriantă. Esența dominantă
rămâne în pădurile sitului stejarul pedunculat, în raporturi de codominanță menținându-se încă
și frasinul, deși densitatea acestuia a fost considerabil redusă.

În sit se întâlnesc numeroase specii de arbuști precum sângerul, salba moale, ulmul de
câmp, porumbarul, părul pădureţ, păducelul, cruşinul, murul de mirişte, precum specii de
plante ca ghioceii şi ghioceii bogaţi, lalelele pestriţe, viorelele, lăcrămioara, alături de multe
altele. Această vegetație se încadrează în două habitate de interes comunitar, Păduri dacice de
stejar și carpen și Păduri ripariene mixte cu stejar, ulm sau frasin, din lungul marilor râuri,
ambele aflate într-o stare bună de conservare.

Valoarea sitului este întregită de prezenţa unei populații de papucul Doamnei, o specie
protejată de interes comunitar.

Dintre speciile lemnoase, se remarcă dominația stejarului (Quercus robur). Frasinul

(Fraxinus excelsior) a fost în parte redus prin extracție, carpenul (Carpinus betulus) este
destul de bine reprezentat, iar teiul (Tilia cordata), cireșul sălbatic (Prunus avium), paltinul de
câmp (Acer platanoides) și plopul tremurător (Populus tremula) sunt arbori destul de
frecvenți. Dintre elementele arbustive, apar jugastrul (Acer campestre), ulmul (Ulmus minor),
sângerul (Cornus sanguinea), ulmul de câmp (Ulmus laevis), păducelul (Crataegus
monogyna), salba moale (Evonymus europaea), iedera (Hedera helix) și sporadic salba pitică
(Euonymus nana), monument botanic al naturii.

Flora este bogat reprezentată prin ghiocei (Galanthus nivalis și Leucojum cernum) care
îmbracă suprafețe întinse ale rezervației lăsând vizitatorului, în cursul lunilor aprilie-mai, o
imagine de neuitat. La ele se adaugă viorelele (Scilla bifolia), sor cu frate (Melampyrum
bihariense), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), dalacul (Paris quadrifolia), trei răi
(Hepatica nobilis), tătăneasa (Symphytum cordatum), crețușca (Filipendula ulmaria), rodul
pământului (Arum maculatum), cerențel (Geum urbanum), lăcrămioara (Convallaria majalis).
Ca monumente botanice ale naturii semnalăm laleaua pestriță (Fritillaria meleagris) și
papucul doamnei (Cypripedium calceolus).
Nastasi Olga
EPM, anul III

Fauna este reprezentată prin numeroase specii, din care amintim căpriorul, mistrețul,
pisica sălbatică, vulpea, iepurele, jderul. Caracterul de pădure de luncă, domină de stejari în
asociație cu frasini, a determinat prezența unui număr mare de păsări ce alcătuiesc o
ornitocenoză bine stabilizată. Prezența stejarilor bătrâni permite o intensă populare cu specii
care trăiesc în scorburi – graurul (Sturnus vulgaris), stâncuța (Coloeus monedula). Ca element
autohton este fazanul (Phasianus colchicum torquatus), naturalizat prin colonizări repetate,
găsind aici un mediu foarte prielnic.

Pădurea Zamostea este administrată de Ocolul Silvic Adâncata din cadrul Directia
Silvica Suceava, aici fiind unul din puținele locuri unde regăsim laleaua pestriță.

Laleaua pestriță, Fritillaria meleagris, este declarată monument al naturii, fiind o

specie protejată. Înflorește în aprilie sau mai, floarea având un motiv cadrilat, în variante de
roșu spre purpuriu.

Planta poate atinge înălțimea de 40 de centimetri și crește spontan în zonele umede din
apropierea pădurilor sau în poieni din câteva păduri din România, precum Lunca Pogănișului
din județul Timiș, Vălenii de Mureș în județul Mureș, Șesul Orheiului în județul Bistrița și în
Rezervația naturală Pădurea Zamostea – Luncă, pe raza Ocolului Silvic Adâncata din cadrul
Direcției Silvice Suceava.