Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IMPORTANTA JOCULUI
MOTTO:
Joaca este cea mai înaltă formă de cercetare.” ~ Albert Einstein
Cea mai eficientă educaţie pentru un copil constă în joaca lui cu lucruri
frumoase.
Platon
Ce este jocul?
Toată lumea ştie că un copil sănătos este un copil care se amuză, care explorează tot
ce se află la îndemâna sa, care se ocupă de tot felul de activităţi, îndemnat de
curiozitate. A priva un copil de joacă înseamnă de a-l priva de plăcerea de a trăi.
1
Evoluţia jocului
Copilul este pregătit pentru joacă încă din viaţa intrauterină: simţurile sale sunt
capabile să asimileze orice senzaţie, sunet, rezonanţă emoţională. Începând cu
primele săptămâni după naşterea sa, bebeluşul se joacă:
îşi priveşte mama (faţa părintelui este prima şi cea mai minunată „jucărie”
pentru copil);
ascultă sunetele din jurul său;
se ascultă scoţând sunete;
urmăreşte cu privirea razele de soare, mişcările din jurul său, umbrele;
simte diferite gusturi şi mirosuri;
prinde obiectele în mânuţă, le apropie, le analizează.
Pentru bebeluş, printre primele jocuri de plăcere complice cu adultul, este şi jocul
prin care îşi ascunde faţa, pentru ca apoi să o descopere (să-şi arate faţa).
După acest joc al percepţiei şi explorării, copilul iniţiază jocul de a avea şi a păstra:
umple coşuri, valize cu diferite lucruri, obiecte pe care le plimbă apoi cu el.
Urmează apoi perioada jocurilor a căror caracteristică este reprezentată de „a face”:
asamblări, dezasamblări a imaginilor în trei dimensiuni, puzzle-uri, jocuri de
construcţii. Tot acum este şi perioada în care copiii descoperă caracteristicile
specifice sexului lor:
băieţilor le plac jocurile de construcţie, pentru plăcerea de a le demola după ce
le-au construit; băieţii preferă jocuri de rivalitate (jocuri cu arme, jocuri
zgomotoase, jocul de-a războiul etc).
fetelor, dimpotrivă, le este caracteristică dorinţa şi plăcerea de a păstra ceea ce
construiesc, sau au deja; fetele preferă jocul cu păpuşi, cu mărgele etc).
Cu fiecare lună, cu fiecare an, copilul creşte şi se joacă, iar jocul îl ajută să se
dezvolte, să evolueze, să-şi exerseze noi capacităţi. Copilul se joacă: imitând,
inventând, construind, înţelegând, învăţând.
Importanţa jocului
„Oare numai puiul de om se joacă?”
2
Într-adevăr şi puii altor specii de mamifere par să se joace: vidrele se joacă lăsându-
se să alunece pe pantele muşuroaielor de pământ, viţeluşii şi mânzii se joacă
zburdând pe câmpii, pisicile sunt atrase de joaca cu orice obiect care se mişcă, câinii
se vor juca plini de energie cu o mingie sau vor prinde din zbor un obiect aruncat de
stapân pentru a-l aduce înapoi, etc.
3
Participarea părintelui la joc poate fi:
a. activă (părintele participă efectiv la jocul copilului, se joacă împreună cu
copilul);
b. pasivă (părintele urmăreşte jocul copilului, fără a se implica direct în joc).
Ambele situaţii de participare sunt importante pentru copil. Este bine ca un copil să
simtă prezenţa şi sprijinul părintelui în timpul jocului. Sunt momente în care copilul
doreşte ca părintele să fie în aceeaşi cameră cu el când se joacă şi sunt momente în
care copilul doreşte să se joace cu părintele său. Pentru ambele situaţii de participare
a părintelui la jocul copilului, etse important să:
4
Indiferent în care categorie se încadrează, jucăria este o unealtă indispensabilă
pentru evoluţia copilului pe toate planurile dezvoltării: fizică, cognitivă, emoţională,
socială, senzorială. Jucăriile propuse pentru un copil de la naştere până la 3 ani sunt
aproape toate obiectele viu colorate şi atragătoare, dar care nu pun în pericol copilul,
obiecte ce dezvoltă dorinţa copilului de a le manipula, analiza, explora.
Jucăria este un obiect care solicită, incită şi stimulează jocul.
O jucărie este cu atât mai folositoare cu cât permite copilului o mai mare
libertate şi creativitate în utilizarea ei.
Copiii învaţă foarte bine când sunt lasaţi să o facă cu mai puţin material
necesar la dispoziţie şi cu cât dispun mai mult de o latură afectivă.
Jucăriile foarte scumpe nu aduc un surplus privind dezvoltarea suplimentară a
copilului.
5
jocurile de umplere, golire, transferare a apei dintr-un recipient în altul,
precum şi jocurile în care copilul este în apă, sau în preajma ei (copilul devine
astfel „stapânul” chiuvetei, robinetului, recipientelor cu apă).
c. focul este un element periculos, dar tocmai de aceea este important ca orice
copil să perceapă pericolul şi să înveţe cum să evite riscurile. Este bine ca
părinţii să „arate” copilului posibilele pericole ale jocului cu focul, tocmai
pentru a nu incita curiozitatea acestuia.
d. pamântul este elementul care permite modelarea şi jocul în diferite stări ale
sale: nisip, lut, etc. Copilul experimentează situaţii noi: curgerea nisipului
printre degete, construirea castelelor de nisip, modelarea de forme din lut.
Când copilul merge deja, este recomandabil să-i fie stimulată sensibilitatea
tălpii prin dezvoltarea musculaturii acesteia, oferindu-i posibilitatea de a
merge cu picioarele goale prin iarbă, noroi, nisip, apă.
Este foarte important pentru copil să schimbe jucăriile pe care le foloseşte pentru a-
şi experimenta senzorialitatea şi inteligenţa. Uneori, părinţii sunt miraţi de faptul că
proprii copii acordă prea puţină importanţă (sau nu acordă deloc importanţă) unor
jucării scumpe, strălucitoare (considerate a fi jucării „valoroase”), dar sunt atraşi de
păpuşa veche, maşinuţa fără portieră, sau ursuleţul de pluş fără o ureche. Pe aceste
jucării copilul le ţine aproape, le strânge în braţe, le ţine în preajmă pentru a adormi.
Şi copiii fac acest lucru, pentru că jucăriile acestea – numite obiecte de transfer –
reprezintă o parte din intimitatea lor de când erau mici, precum şi
alinarea/consolarea lor atunci când mama/părintele lipseşte de lângă ei. Aceste
jucării sunt sinonime cu primele iubiri şi nu trebuie niciodată distruse decât de către
copil, în momentul ales de către el, de obicei când se simte cuprins de nostalgia
primei copilării şi ia decizia de a intra în adolescenţă.