Probe și măsuri procesuale

1. Cu privire la administrarea probelor în procesul penal:

a) Într-o cauză în care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procurer,
organelle de cercetare penală ale poliției judiciare pot administra probe pe bază de delegare
din partea procurorului;
b) În procedura de cameră preliminară judecătorul de camera preliminară nu poate administra
alte probe în afară de înscrisuri;
c) În cursul judecății instanța nu poate administra probe din oficio cu privire la latura civilă a
cauzei.
2. În cursul urmăririi penale:
a) Dacă suspectul nu solicită acest lucru și nici nu este de accord, audierea nu poate fi
înregistrată cu mijloace tehnice audio sau audio-video;
b) Inculpatul nu își poate retracta declarația de recunoaștere a învinuirii, cu efecte pentru
instanța de judecată;
c) Chiar dacă este de accord să dea declarații, suspectul nu poate fi obligat să relateze cu
privire la toate aspectele ori împrejurările despre care este întrebat.

3. Expertiza:
a) Se dispune obligatoriu atunci când concluziile raportului de constatare au fost contestate;
b) Poate fi efectuată doar de către experți oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate;
c) Nu poate fi completată prin efectuarea unui supliment decât de către același expert care a
efectuat-o initial.

4. În cazul percheziției:
a) În cursul judecății, instanța învestită cu judecarea cauzei nu poate dispune din oficio
efectuarea unei percheziții domiciliare;
b) Înainte de începerea urmăririi penale nu poate fi efectuată o percheziție asupra obiectelor
pe care o persoană le are asupra sa dacă infracțiunea nu este flagrantă;
c) Același domiciliu poate fi percheziționat de mai multe ori în decursul unei periioade de 30
de zile doar în baza unor mandate diferite.

5. Percheziția domiciliară:
a) Poate fi efectuată în domiciliul unei persoane care nu are nicio calitate procesuală în cauză;
b) Nu poate fi extinsă și pentru alte locuri învecinate, neindicate în mandate, fără încuviințarea
judecătorului sau a instanței care a emis mandatul;
c) Nu poate fi dispusă înainte de atribuirea în cauză a calității de suspect unei persoane.

6. Comisia rogatorie:

1
 a) Se efectuează în mod legal doar dacă se adresează unui organ cu aceeași competență
funcțională, materială și personală;
b) Poate fi dispusă și pentru realizarea citării prin încheiere motivate ce nu poate fi atacată
separat;
c) Când are ca obiect ridicarea silită a unor obiecte, trebuie efectuată în prezența martorilor
asistenți.

7. Prin raportare la conținutul principiului loialității administrării probelor în procesul penal:

a) Pot fi folosite tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a relata în mod
conștient și voluntar faptele care constituie obiectul probei dacă persoana ascultată și-a dat
consimțământul la utilizarea unei asemenea tehnici de ascultare;
b) Doar organelor judiciare penale le este interzis să provoace o persoană să săvârșească ori
să continuie săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe, nu și persoanelor
care acționează pentru aceste organe;
c) Nu este oprit ca organul judiciar să aducă la cunoștința inculpatului posibilitatea de a
beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege, ca urmare a recunoașterii învinuirii.

8. În procedura plângerii împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat ori s-a prelungit
controlul judiciar:
a) se poate formula contestație împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de drepturi şi
libertăți în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare;
b) soluționate prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăți prin care s-a eliminat o
obligație din conținutul controlului judiciar, procurorul poate formula contestație
c) asistența juridică a inculpatului este obligatorie.
9. Asupra măsurilor preventive:
a) În cursul urmăririi penale și al procedurii de cameră preliminară, se pronunță judecătorul
de drepturi și libertăți, respectiv, judecătorul de cameră preliminară, în camera de consiliu,
prin încheiere motivată, care se pronunță în camera de consiliu;
b) În cursul judecății, se pronunță instanța, în camera de consiliu, prin încheiere motivată,
care se pronunță în camera de consiliu;
c) Se pronunță numai judecătorul de drepturi și libertăți, potrivit competenței sale funcționale
și principiului separației funcțiilor judiciare.
10. Contestația împotriva încheierii prin care s-a dispus asupra unei măsuri preventive:
a) Se soluționează înainte de expirarea unei măsuri dispuse anterior, atunci când este
formulată de procuror împotriva unei încheieri de respingere a propunerii de prelungire a
arestării preventive;
b) Se soluționează de un alt judecător de drepturi și libertăți sau de un alt judecător de cameră
preliminară de la aceeași instanță;

2
 c) Se soluționează, în toate cazurile, în prezența inculpatului.
11. Măsura arestului preventiv dispusă la data de 10.03.2016 pe o durată de 30 de zile:
a) Expiră la data de 10.04.2016;
b) Încetează de drept dacă procurorul formulează propunerea de prelungire a măsurii la data
de 05.04.2016;
c) Poate fi prelungită cu 60 de zile, dacă, între timp, cauza a ajuns în procedura de cameră
preliminară;
12. în ceea ce privește durata arestării:
a) durata totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate fi mai
mare de 180 de zile, fără a lua în calcul și timpul în care inculpatul arestat a fost internat sub
pază permanentă într-o unitate din rețeaua medicală a Ministerului Sănătății;
b) durata arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru durata maximă a arestării
preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale;
c) durata arestării începe să curgă, în toate cazurile, de la data punerii în executare a măsurii
față de inculpatul arestat preventiv.

13. În ceea ce privește durata arestării:

a) durata totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate fi mai mare
de 180 de zile, fără a lua în calcul și timpul în care inculpatul arestat a fost internat sub pază permanentă
într-o unitate din rețeaua medicală a Ministerului Sănătății;
b) durata arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru durata maximă a arestării preventive
a inculpatului în cursul urmării penale;
c) durata arestării începe să curgă, în toate cazurile, de la data punerii în executare a măsurii față
de inculpatul arestat păreventiv.

14. La nivel general, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din
care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul:
a) împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la executarea pedepsei;
b) prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni;
c) asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

15. Calea de atac împotriva actului prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, luarea măsurii
controlului judiciar este:
a) plângerea;
b) contestația;
c) suspensivă de executare.

3
 16.Măsura arestării preventive luată în cursul urmăririi penale față de un inculpat care a fost reținut
anterior pentru 24 de ore, dispusă pe durata maximă prevăzută de lege și pusă în executare la 01 februarie
2015 ora 09:00 va expira, dacă nu este prelungită:
a) la 01 martie 2015, ora 11:00;
b) la 02 martie 2015, ora 23:59;
c) la 03 martie 2015, ora 11:00.

17. Orice măsură preventivă încetează de drept:

a) în cazul în care instanța pronunță o soluție de condamnare cu execuatarea efectivă a pedepsei
închisorii, însă doar la rămânerea definitivă a hotărârii;
b) în cazul în care instanța pronunță o soluție de condamnare cu suspendarea executării sub
supraveghere, la data pronunțării hotărârii în primă instanță;
c) în cazul în care instanța pronunță o soluție de amânare a aplicării pedepsei, la data pronunțării
hotărârii, chiar dacă aceasta este nedfinitivă.

18. Care dintre următoarele enunțuri nu este adevărat:

a) conduita procesuală a inculpatului nu este unul dintre elementele care poate determina înlocuirea
unei măsuri preventive cu o alta, mai ușoară;
b) dacă nu se depune cauțiunea în termenul fixat, organul judiciar competent va dispune
respingerea ca neîntemeiată a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar
pe cauțiune;
c) cererea de revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive nu poate fi soluționată în
absența inculpatului.

19. Măsura preventivă a arestului la domiciliu nu se poate dispune:

a) cu privire la inculpatul care nu are domiciliul în România;
b) cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune față
de un membru de familie;
c) cu privire la inculpatul care a fost condamnat definitiv pentru infracțiunea de evadare.

20. În cele 24 de ore ale duratei reținerii:

a) nu se include timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului
judiciar, conform legii;
b) se include perioada în care suspectul sau inculpatul s-a aflat sub puterea unui mandat de aducere,
legal emis, dacă aceasta este mai mică de 8 ore;
c) poate fi formulată cale de atac împotriva ordonanței prin care s-a dispus măsura.

21. Hotărârea prin care, în cursul urmăririi penale, se rezolvă contestația formulată împotriva
încheierii prin care judecătorul de drepturi și libertăți dispune asupra măsurilor preventive:
a) este o încheiere;
b) este o decizie;
c) este pronunțată în camera de consiliu.

22. Mandatul de arestare preventivă:

a) se întocmește într-un singur exemplar;
b) poate fi pus în executare chiar dacă conține anumite erori materiale;

4
 c) are caracter personal, în sensul că, în cazul în care s-a dispus arestarea preventivă a mai multor
inculpați, se va emite câte unul pentru fiecare dintre aceștia.

NOTĂ:
- Pot fi corecte una sau două variante de răspuns, nefiind posibil ca grila să nu aibă niciun răspuns corect.