25 decembrie - Sarbatoare crestina

Biserica Crestina, cea de la inceput, cunostea numai sarbatoarea Pastilor. Sarbatoarea Nasterii
Domnului nu dateaza decat din secolul al III lea, asa cum gasim intr-o relatare a istoricului
bizantin Nichifor Calist. El consemneaza un eveniment din perioada prigoanei lui Diocletian si
Maximian, cand o mare multime de crestini au pierit arsi de vii intr-o biserica din Nicomidia, in
care ei se adunasera sa praznuiasca ziua Nasterii Domnului. Aceasta este cea mai veche
consemnare a evenimentului sarabatoririi Craciunului, de aceea se presupune ca abia prin
secolul II- III sarbatoarea a inceput sa fie celebrata de crestini. Ea a fost instituita de Telephor,
succesorul lui Sixte I- iul, care a fost martirizat in anul 139, dupa 11 ani de pontificat.
(Mai mult ...)

  Pastele la romani!

Traditii de Sfintele Pasti

De-a lungul anilor, traditiile si obiceiurile legate de diverse sarbatori s-au perpetuat de la
generatie la generatie si s-au mai imbogatit prin imprumuturile asimilate de la alte popoare. Si de
Paste romanii au o sumedenie de obiceiuri si de traditii. Nici una insa nu are la baza invatatura
crestina ci toate sunt de sorginte pagana, fiind o modalitate de exprimare a omului in fata bucuriei
Invierii. Ca atare, datinile si traditiile legate de sarbatoarea pascala (ca, de altfel, si cele legate de
Craciun sau alte sarbatori crestine) trebuie privite ca atare, ca fiind niste manifestari pagane
transmise de-a lungul anilor si mostenite din generatie in generatie. Va prezentam in cele ce
urmeaza cateva din cele mai reprezentative traditii din tara noastra, cu farmecul si cu ineditul
lor...
(Mai mult ...)

  Obiceiuri si traditii de Craciun

Suita de sarbatori crestine celebrate in fiecare iarna, incepand cu Sf. Nicolae si terminand cu
Intampinarea Domnului, sunt celebrate in fel si chip in tara noastra. Fiecare regiune are obiceiuri
si datini specifice, unele mai aproape de folclor, altele, din contra, mai aproape de paganism.
Poate din acest motiv, in unele regiuni si in anumite cazuri, asa zisa traditie se situeaza la
antipodul religiei crestine.
(Mai mult ...)

  De unde provine numele de Craciun si ce inseamna el ?

Vorbeam in articolul referitor la stabilirea datei de celebrare a Craciunului de unele reminiscente

pagane, perpetuate in timp si pastrate chiar si in zilele noastre. Una dintre aceste reminiscetne
este legata chiar de provenienta numelui de “craciun”, care nu are nici o legatura cu sarbatoarea
crestina a Nasterii Domnului.
(Mai mult ...)

  Obiceiul taierii porcului de Ignat

Pleiada sarbatorilor de iarna debuteaza cu ziua de 20 decembrie, data la care Biserica crestina il
celebreaza pe Sfantul Ignatie Teoforul, martir oferit drept hrana leilor ca pedeapsa pentru
neinchinarea lui la zei ci doar la un singur Dumnezeu.
(Mai mult ...)

  Legenda Sfantului Ignatie

O veche traditie spune ca Sfantul Policarp a fost pruncul pe care l-a tinut in bratele Sale
Mantuitorul Hristos cand a spus: "De nu va veti reveni si nu veti fii precum copiii, nu veti intra in
imparatia cerurilor" (Matei 18, 3).
(Mai mult ...)

  Originea calendarului crestin

Nu la toate popoarele crestine Nasterea Domnului este celebrata in aceesi zi. Motivul il constituie
diferentele existente intre vechiul calendar iulian si cel nou, numit si calendarul gregorian. In anul
46 i.H, la cererea imparatului Iulius Cezar, astronomul alexandrin Sisogene a alcatuit primul
calendar solar stiintific, bazat numai pe mersul aparent al soarelui si pe cunoasterea exacta a
miscarii corpurilor ceresti1.
(Mai mult ...)

  25 decembrie, ziua nasterii Lui Iisus

Biserica Crestina, cea de la inceput, cunostea numai sarbatoarea Pastilor. Sarbatoarea Nasterii
Domnului nu dateaza decat din secolul al III lea, asa cum gasim intr-o relatare a istoricului
bizantin Nichifor Calist. El consemneaza un eveniment din perioada prigoanei lui Diocletian si
Maximlian, cand o mare multime de crestini au pierit arsi de vii intr-o biserica din Nicomidia, in
care ei se adunasera sa praznuiasca ziua Nasterii Domnului.
(Mai mult ...)

  Obiceiul Pomului de Craciun

Chiar daca este un obicei pagan, de data cat de cat recenta, pomul (bradul) impodobit in diverse
ocazii are o seama de semnificatii. In mod normal, impodobirea bradului nu are nici o legatura
spirituala sau religioasa cu Nasterea Mantuitorului sau cu orice alt eveniment din viata omului. El
s-a perpetuat insa de-a lungul anilor ca traditie, fiind asociat de foarte multe ori cu venirea lui Mos
Craciun.
(Mai mult ...)

  Istoria colindelor
De sarbatorile Craciunului, cel mai frumos obicei este colinda. Colindele sunt cantecele cu care
copiii, tinerii, maturii intampina pe Hristos pe pamant. Aceste traditii s-au pastrat de pe timpul
romanilor. Vechile petreceri pagane de la inceputul lui ianuarie, asa-numitele calendare, s-au
preschimbat, cu timpul, in sarbatori crestinesti.

Istoria colindelor

Colindele de Craciun nareaza despre viata zbuciumata a Matuitorului, de la nastere pana la

rastignire. In timpul calendelor lui Juanuariu, copiii romanilor umblau din casa in casa si cantau
imne. Datina latina a trecut, mai apoi, nu numai la romani ci si la celelalte natii romanice, precum
si la slavi. Se pune intrebarea fireasca: Cine a zamislit aceste nestemate, care au strabatut
mileniile?

Cele religioase de nuanta crestina au fost create, desigur, de preotii si cantaretii bisericesti, de
dascali si deci, exista o stransa legatura intre colindele cantate la Craciun, Anul Nou, Florii sau
Pasti si muzica religioasa bizantina ori gregoriana. Muzica liturgica a influentat colindele si le-a
desavarsit.
Specialistii in domeniu afirma ca nici un popor din lume nu poseda o colectie mai bogata si
variata de colinde precum poporul roman.

STEAUA

Intre Craciun si Boboteaza colindatorii umbla cu steaua, obicei de demult… Luminoasa si

intocmita cu mestesug, steaua este compusa din speteze de brad imbracate cu hartie alba, iar
inauntru se afla aprinsa o lumanare de seu. Se zareste infatisata ieslea in care s-a nascut Isus
Hristos, apoi Maica Domnului, pruncul, cei 3 magi si pastorii. Fiecare colt al stelei are un clopotel.
Cei care umbla cu steua canta colinde care amintesc de viata Domnului.

Cantecele de stea romanesti provind din diverse surse : ori din lumea bizantina ortodoxa, ori din
traditia bisericii medievale catolice, ori din creatiile culturale ale neamului nostru. Cei care anunta
steaua (mai ales copiii) trec pe sub fereastra unde lumina straluceste si striga:
Cine primeste
Steaua frumoasa
Si luminoasa,
Cu colturi multe
Si marunte,
De la nasterea
Lui Hristos Daruite.
Steaua este poftita in casa (ori la fereastra) si atunci copiii incep a canta diferite colinde care
aminteste de Nasterea Domnului.
Colindatul cu steaua in apropierea Sfintei Sarbatori a Nasterii Domnului este o veche traditie
crestineasca, populara si plina de semnificatii duhov-nicesti. Copiii, mesagerii Nasterii lui Isus, se
pregatesc din timp pentru accest eveniment. La caderea serii, ca sa se vada bine luminata de
lumanare sau beculet, icoana Nasterii prinsa in centrul stelei- intra in curtile oamenilor. Se opresc
la fereastra si canta lin despre copilul Hristor.

Se inchina si canta pana cand se deschide fereastra sau usa gospodarului care va iesi cu
bunatati pe care le va imparti. Sfanta Evanghelie aminteste despre acest eveniment: "Iar daca S-
a nascut Isus in Bethleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit la
Ierusalim, intreband: Unde este regele Iudeilor? Cel ce s-a nascut? Caci am vazut la Rasarit
steaua Lui. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el.

Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde sa se nasca
Hristos? Iar ei au zis: In Bethleemul Iudeii, ca asa este scris pe prorocul… Atunci Irod, chemand
in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat Steua. Si trimitandu-i la
Bethleem, le-a zis: mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-
mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui. Iar, ascultand pe regele, au plecat si IATA STEAUA
PE CARE O VAZUSERA IN RASARIT MERGEA INAINTEA LOR, pana ce a venit si a stat
deasupra, unde era Pruncul. Si vazand steaua, ei s-au bucurat cu bucurie mare foarte" (MATEI,
2, 1-11)

VICLEIMUL sau IROZII

Vicleimul ( de la numele orasului Bethleem) este un fel de teatru religios, ramas din primele
timpuri ale crestinismului. Deoarece s-a pastrat in traditia orala, nu se joaca peste tot la fel. Acest
"colind" infatiseaza povestea celor 3 magi care au zarit pe cer steua prevestitoare a Nasterii
Domnului, aducandu-l in scena si pe crudul Irod care a poruncit uciderea pruncilor pentru a nu-si
pierde imparatia.

Altadata, personajele Vicleimului erau numeroase. Trupa, cu tot alaiul, strabatea ulitele in sunet
de tobe, surle si tipsii. Feciorii boierilor de vaza, imbracati in stofe aurite, mergeau la Curtea
Domneasca si jucau aceste scene religioase. In fruntea tuturor mergea Irod cel strajnic, urmat de
craii Balthazar, Melchior si Gaspard. Veneau apoi, ingerul, calugarul, ciobanul si ostasii. Portul
celor care alcatuiesc Vicleimul este felurit.

Irod este imbracat in manta rosie, pe margini cu blana alba, incins cu sabie, cu pieptar de alama
iar in cap cu o coroana in colturi. Ofiterul poarta costumul soldatilor romani. Trupa are si
personaje glumete : Paiata si Mosul. Paiata poatra haine peticite, in multe culori, iar Mosul -
masca la ochi, cojoc si caciula intoarse pe dos. Uneori Steaua se combina cu Vicleimul si se
numeste "Steaua cu Vicleim". In Ardeal si in Moldova, Vicleimul este cunoscut sub numele de
"Irozii". Acest obicei a aparut lanoi la finele veacului al XVIII lea.